45
TOMISUL ORTODOX REVISTĂ DE CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE A ARHIEPISCOPIEI TOMISULUI APARE CU BINECUVÂNTAREA ÎNALTPREASFINȚITULUI TEODOSIE, ARHIEPISCOPUL TOMISULUI SERIE NOUĂ ANUL II, NR. 1, IANUARIE-IUNIE, 2018 ISSN 1223 8554 ISSN-L 1223 8554 EDITURA ARHIEPISCOPIEI TOMISULUI CONSTANȚA

Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

  • Upload
    others

  • View
    29

  • Download
    3

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

TOMISUL

ORTODOX

REVISTĂ DE CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE

A ARHIEPISCOPIEI TOMISULUI

APARE CU BINECUVAcircNTAREA

IcircNALTPREASFINȚITULUI

TEODOSIE

ARHIEPISCOPUL TOMISULUI

SERIE NOUĂ

ANUL II NR 1 IANUARIE-IUNIE 2018

ISSN 1223 ndash 8554

ISSN-L 1223 ndash 8554

EDITURA ARHIEPISCOPIEI TOMISULUI

CONSTANȚA

Comitetul de redacție

Președinte

Icircnaltpreasfințitul dr Teodosie Petrescu

Arhiepiscopul Tomisului

Vicepreședinte

Arhim dr Cosma Mitu

Vicar Eparhial

Membri

Arhid dr Bogdan-Florin Chiriluță

Consilier Cultural-Educațional

Pr drd Ștefan Leocă

Prof drd Gabriel Mitroi

Tehnoredactare

Andreea Irianu

Pr drd Ștefan Leocă

Redactor șef

Ionuț Druche

Contact

wwwtomisulortodoxro

revistatomisulortodoxyahoocom

Cuprins

Drd Monah Miron Laurenţiu Mihai Pătru bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghieihelliphellip p 5

Andrei-Alexandru Bădilă

Dumnezeul fără chiphelliphellip p 10

Pr drd Șerban Andrian

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul p 15

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei p 18

Pr dr George Daniel Petrov

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia p 21

Protos Arsenie Obreja

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi contrastul cu viaţa de acum din

perspectivă augustiniană p 24

Arhid asist univ dr Ion-Iulian Dumitru

Moştenirea antică a muzicii creştine Rolul cultic al muzicii egiptene şi

mesopotamiene p 27

Pr asist univ dr Petre Ilie

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească p 30

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Evenimentul care a schimbat istoria lumii Cruciada lui Heraclius (610-629) p 33

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI p 35

Marius-Cristian Brutaru

Să nu uităm de-aici icircn veac p 41

Pr drd Șerban Andrian

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn truphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellip p42

Icircnaltpreasfințitul

Teodosie

Arhiepiscopul Tomisului

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

5

bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghiei

Drd Monah Miron

Laurenţiu Mihai PĂTRU

bdquoPe un singur altar este permis să

se săvacircrșească dumnezeiasca jertfă fără de sacircnge doar o singură dată pe zi de aceea fiecare preot poate săvacircrși Sfacircnta Liturghie o singură dată pe zi Şi Iisus Hristos Adevăratul şi Marele Preot S-a oferit jertfă doar o singură dată nu de mai multe ori prin urmare cel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe ori El nu crede icircn același Hristos care de dragul macircntuirii omenirii S-a lăsat pironit pe cruce doar o singură dată dar icircn altul El a suferit moarte şi pătimiri de un număr infinit de ori ceea ce iconomia nu ar putea atinge Ştim că cifra ceremoniilor sacre ale preotului poate fi uşor stabilită din cifra icircn care Hristos a suferit pentru noi Aceste exprimări ar trebui să păstreze o reprezentare exactă a proprietăților adevărului icircn cazul icircn care doresc să contureze natura adevărului şi a exprimăriirdquo

1

J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel Sein Leben seine Schriften und

das griechische Schisma 1vol 3 Regensburg

1867 p 142 bdquoManuscrisele atribuie acest fragment

lui Fotie iar unul dintre acestea icircl numește tomus

synodicus Poate a aparținut unui sinod ținut icircn 881

sau 886 ar putea fi și un fragment dintr-o scrisoare

a lui Fotie căruia grație autorității lui i-a fost

conferită putere de lege la un sinod ulteriorrdquo 1 J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium

ejusque hitoriam pertinentia (quae exvariis

codocibus manus-criptis collegit ediditque)

Ratisbonae 1869 p 11-12 bdquoRecta ratio et

accurata rerum cognitio sacerdoti semel in die

permittit offerre incruentum sacrificium non vero

saepius Nam si in uno altari non licet secundum

sacrificum celebrare multo minus fas erit bis uno

die sacerdotem sacrum peragereChristus quoque

verus Pontifex ac Deus non saepiussed semel unico

die seipsum sacrificavitUnde qui plurie in die

Cardinalul J Hergenroumlther icircnscrie icircn operele fotiene cu conţinut canonic mai exact icircn deciziile canonice și al hotăracircrilor sinodale

2 şi un fragment numit Tomus

synodicus pe care icircl publică cu numele Photii Collectiones et Demonstrationes numit și De divina liturgia conţinut icircn cod Vatic 1150 f 127 a Vat 1119 f 7 B Codex fără titlu şi cod Vat 430 f 221b Cod Vat 828 f 281

3 icircn care se

menționează că un preot nu are voie să aducă jertfă euharistică decacirct o singură dată pe zi și pe un singur altar

4 interzicacircnd

astfel binaţia liturghiei adică săvacircrşirea de preot a unei a doua Sfinte şi Dumnezeieşti Liturghii icircntr-o zi

Missam celebrat toties insinuat Christum fuisse

crucifixum et revera excidit a recta christianorum

fide immo et omnes qui cum ipso fovent

comunionem Neque enim (talis)in eum credit qui

semel unico die propter hominum salutem cruci

affixus fuit sed in alium quempiamqui

saepiusimmo infinitis vicibus sit passus et

passionis oeconomiam implere haud

potueritScimus igitur in figuram Christi pro nobis

passi et sacerdotem et sacras caeremonias

institutas esse perspicue Debent ergo figurae

veritatis proprietates accurate servari si veritatis

naturam velint delineare ac exprimererdquo 2 J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 11 bdquoIcircn cadrul deciziilor

canonice și al decretelor sinodale trebuie să fie

icircnscris şi fragmentul pe care l-am făcut cunoscut

din divina liturgiardquo 3 Cf J Hergenrother Monumenta graeca ad

Photiumhellip p 11 4 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 pp 142-143 bdquob) Hristos

adevăratul arhiereu nu a adus de mai multe ori icircntr-

o zi Jertfa Sa ci o singură dată c) Cine aduce Jertfă

de mai multe ori pe zi pare a-L răstigni pe Hristos

de către ori icircnnoiește jertfa asemeni acela nu crede

icircn adevăratul Hristos Care a fost răstignit o singură

dată ci icircntr-unul care a suferit de nenumărate ori d)

Copia trebuie să corespundă originalului și să redea

adevărul icircn mod deplin ceea ce se icircntacircmplă doar

prin aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

6

Preot Dr Prof Petre Vintilescu renumit profesor doctor de teologie scrie icircn anul 1950 un articol icircn revista Studii Teologice icircn care atribuie şi el acest fragment Marelui Fotie după a făcut o cercetare destul de amănunțită unde descrie cum a apărut această inovație icircn practica Bisericii afirmacircnd că icircn secolul al VI-lea şi apoi icircn secolul al VIII-lea se săvacircrşea aşa-zisa missă privată şi missa solitară de mai multe ori icircn aceeaşi zi practică interzisă de Sinodul de la Mayenţa (813) Icircn secolul al VIII-lea de sărbătoarea Crăciunului se săvacircrşeau patru misse pe acelaşi altar Icircn Galia ca şi la Roma icircn anumite perioade se săvacircrşeau pe acelaşi altar două şi mai multe misse Aceste obiceiuri rare la icircnceput s-au icircnmulţit devenind o practică obişnuită icircn secolul al IX-lea Pentru unii din preoţi ca şi pentru Papa Bonifaciu era ca regulă fundamentală o singură liturghie zilnică deşi alţii săvacircrşeau două sau trei el adăugacircnd că Papa Leon al III-lea (795-816) săvacircrşea cacircteodată 7-8-9 liturghii pe zi Şi Petre Vintilescu concluzionează bdquogeneralizarea și ducerea la exces a laquobinațieiraquo icircn Occident au dat prilej Patriarhului Constantinopolului Fotie (sec IX)rdquo să emită acest opuscul icircndreptat icircmpotriva acestei practici

5

Respectabilul Pr Dr Prof Lucian D Colda preluacircnd cele afirmate de cercetătorul german J Hergenroumlther

6

susține că bdquofragmentul a luat naștere probabil icircntre anii 881-886 la un sinod ținut sub prezidenţia patriarhului Fotie Se poate ca fragmentul să fi fost de la bun icircnceput conținutul unei scrisori alcătuite de el și care mai tacircrziu la un sinod să fi primit girul Bisericiirdquo

7 ca apoi să

structureze ideile și argumentele ce reies

5 Cf Petre Vintilescu bdquoBinaţia Liturghieirdquo icircn Studii

Teologice anul II 1950 pp 126-128 6 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 142 7 Fotie al Constantinopolului Mistagogia Duhului

Sfacircnt Exegeze la Evanghelii trad Oana Coman

ed Polirom Iași 2013 p 120 Vezi J

Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3hellip p 142 bdquoEl poate să fi

aparținut unui sinod ținut icircn 881 sau 886 poate fi și

un fragment dintr-o scrisoare a lui Fotie căruia

grație autorității lui Fotie i-a fost conferită putere

de lege la un sinod ulteriorrdquo

din textul cu pricina8 așa cum o face și

cercetătorul german9

Icircn anul 2006 preot Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε

10 aduce

mărturii ce dovedesc că acest opuscul nu aparține Marelui Fotie și că Tomus synodicus datează din secolul al XI-lea ci aparține patriarhului Nicolas al III-lea care a diortosit o lucrare mai veche atribuită lui Teodoros episcop de Andidon bdquoa revizuit proiectul omonim al lui Nicolas episcop de Andidon ce a fost scris icircntre anii 1055-1063rdquo

11 Textul lui Teodoros episcop de

Andidon prin afirmația că unii preoți dintr-o aviditate nesățioasă (ἀκοπέζηῳ πλεονεξίᾳ) celebracircnd a doua Sfacircntă Liturghie (δύο ποιεῖν Λειηοςπγίαρ) icircndrăznesc să răstignească de multe ori pe Hristos bdquoηολμηπῶρ ζηαςποῦζι ηὸν Χπιζηὸν πολλάκιρrdquo

12 se dovedește a fi asemănător

celui din Tomus synodicus bdquolaquohellipὤζηε καὶ πολλάκιρ ηῆρ ἡμέπαρ ἱεποςγῶν ηοζαςηάκιρ ὐποθαίνεηαι ηὸν Χπιζηὸν

8L Colda Patriarhul Fotie cel Mare al

Constantinopolului p 120 9 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 143 bdquoa) este voie să se

aducă Sfacircnta Jertfă doar o dată pe zi asemenea și

preotul nu are voie să celebreze sfacircnta liturghie

decacirct o dată pe zi b) Hristos adevăratul arhiereu

nu aduce mai multe ori icircntr-o zi Jertfa Sa ci o

singură dată c) Cine aduce Jertfă de mai multe ori

pe zi pare a-L răstigni pe Hristos de către ori

icircnnoiește jertfa acela nu crede icircn adevăratul

Hristos Care a fost răstignit o singură dată ci icircntr-

unul care a suferit de nenumărate ori d) Copia

trebuie să corespundă originalului și să redea

adevărul deplin ceea ce se icircntacircmplă doar prin

aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo 10

Vezi Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη

ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονική Διδαζκαλία και

Ππάξη Γηδαθηνξηθή δηαηξηβή Θεζζαινλίθε 2006

p 202-210

httpikeelibauthgrrecord66003filesNassispdf

accesat pe 18 mai 2016 11

Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 203 bdquoD J

Darrouzegraves () a sugerat că acest text ar trebui să fie

datat icircntre 1085 și 1095rdquo 12

PG 140 465D bdquolaquo Ἒλ ἕηη πξνζζεὶο ηέινο

ἐπηζἡζω ηῷ ιόγῳbull rsquoΔπεηδή ηηλεο ηῶλ ἰεξέωλ νἱ κὲλ

πελίαο πξνθάζεη νἱ δὲ ἀθνξέζηῳ πιενλεμίᾳ δύν

πνηεῖλ Λεηηνπξγίαο νὐ θείδνληαη ἀιια ηνικεξῶο

ζηαπξνῦζη ηὸλ Χξηζηὸλ θαὶ αὖζηο ἀλαζηαπξνῦζη

πνιιάθηο θαὶ ἐθrsquo ἑλὶ ηαῦηα δξῶληεο ζπζηαζηήξηῳ

ηὸ θξηθωδέζηαηνλ θαὶ θαηὰ ηνῦην

ζπνπδάδνληεοraquo

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

7

ζηαςπυθῆναιraquordquo13

fapt pentru care Pr Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε concluzionează că Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie Această ulterioară atribuire a textului se datorează faptului că s-a sperat că numele patriarhului va da mai multă greutate acestei decizii sinodale

Ne afiliem acestei concluzii că textul nu face parte din hotăracircrile canonice fotiene iar practica săvacircrşirii multiplelor euharistii icircn cursul aceleași zile este considerată problematică din secolul al XI-lea după cum concluzionează și cercetătorul grec Patriarhul Nicolas al III-lea Gramatikos la icircnceputul mandatului patriarhal icircn anul 1147 icircmbunătățește textul lui Teodoros episcop de Andidon consideracircndu-l o decizie sinodală relevantă și-l adoptă ca o hotăracircre canonică

14

Hotăracircrea icircncerca a reduce aceste practici apoi din secolul al XII-lea această normă canonică se icircncorporează definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit Paternitatea fotiană pare icircndoielnică și din punct de vedere al interpretării teologice al motivului ce stă la baza interzicerii săvacircrșirii unei a doua Euharistii de același preot și pe aceeaşi Sfacircntă Masă sacrificarea lui Hristos de mai multe ori pare de origine latină și destul de artificială

Dacă vom căuta icircn teologia euharistică a Părinților Răsăriteni vom găsi o interpretare teologică a evenimentului euharistic făcută de Sfacircntul Nicolae Cabasila (131923-1391) teolog și mistic bizantin Acesta nu icircmpărtăşeşte aceeași concepție cu cea a scriitorului Tomus-ului synodicus el afirmă că icircn momentul epiclezei preotul nu răstignește din nou pe Iisus Hristos deoarece pacircinea și vinul se prefac icircn Trupul și Sacircngele Macircntuitorului deja răstignit Acțiunea de sfințire icirci revine Sfacircntului Duh care preia actul realizat odată pentru totdeauna de

13

J Hergenrother Monumenta graeca ad

Photiumhellip p 11 Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ

Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ

Κανονικήhellip p 203 Vezi nota 43 bdquoDe exemplu

două astfel de referințe sunt descoperite la Νichifor

Hartofylakos icircn Epistola către monahul Teodosie

() laquoΚαὶ ηό δὶο ιεηηνπξγεῖλ ἐλ ηῇ αὐηῇ ἡκέξᾳ

ζπλνδηθῶο θεθώιπηαηraquo - Vezi PG 100 1064 și

Petru (hellip)- Vezi PG 119 1095rdquo 14

Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 204

Iisus Hristos și-l actualizează Astfel că darurile se prefac icircn acel Trup răstignit deoarece jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce Prefacerea nu se face icircntr-un Trup al lui Hristos neicircnjunghiat ca apoi icircn timpul Sfintei Liturghii să devină junghiat Darurile se prefac prin sfințirea Duhului Sfacircnt icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea și vinul se prefac icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat bdquoCu atacirct mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfeşte ar fi Icircnsusi Trupul Domnului Căci mai icircntacirci ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor nu mai poate fi junghiat sau străpuns Al doilea dacă ar fi vorba de așa ceva ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele icircntacircmplate la Jertfa de pe Golgota deoarece Jertfa din Liturghie este socotită ca o junghiere adevărată nu ca un simbol al junghierii Al treilea știm că Hristos a murit odată şi după ce a icircnviat nu va mai muri a pătimit la plinirea vremii și S-a dat jertfă ca să ridice păcatele multora Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie trebuie să moară icircn fiecare zi Dar atunci ce să credem Jertfa nu se săvacircrșește nici icircnainte și nici după ce s-a sfințit pacircinea ci icircn clipa sfințirii Astfel nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce credem despre Jertfa căci 1) ea nu este o icircnchipuire sau un simbol al jertfei Domnului ci o Jertfă adevărată 2) ceea ce se jertfește nu este pacircinea ci Icircnsuși Trupul lui Hristos 3) iar jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce 1) Să vedem mai icircntacirci dacă sfințirea darurilor este jertfa adevărată iar nu o simplă icircnchipuire a Jertfei Jertfa Mielului lui Dumnezeu constă icircn prefacerea din ceva neicircnjunghiat icircn ceva junghiat Dar un act de prefacere avem și icircn Liturghie Aici pacircinea nejertfită se preface prin sfințire icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea neicircnjunghiată se preface icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat Urmează ca aşa cum jertfa Mielului se face printr-o prefacere tot așa și aici existacircnd un act de prefacere avem o jertfă adevărată căci pacircinea se preface nu icircntr-un simbol ci chiar icircn obiectul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

8

junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo

15

Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo

16 Icircn două

locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare

a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo

17 dar care nu este legată de

interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului

Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră

Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc

15

Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii

liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei

Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția

electronică http tineretulortodoxmdwp-

contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-

Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18

mai 2016 16

J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium

hellip p 11 17

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό

ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία

Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ

Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115

nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire

Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo

18

b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo

19 dar și aici

interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu

18

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-

116 19

Ibidem p 116-120

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

9

şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu

a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a

deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești

20 și devenind

similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo

21

Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio

20

Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de

icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar

asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd

deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută

a oamenilor 21

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-

120

pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo

22

Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo

23

Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge

24 Concluzionăm că după

cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit

22

PL 54 626C 23

Ibidem 626C 24

Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus

observant a nostra concordet illud quoque

volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque

festivitas conventum populi numerosioris indixerit

et ea fideliom multitude convenerit quam recipere

basilica simul una non possit sacrificii oblatio

indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad

hanc devotionem qui primi advenerint videantur

hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum

plenum pietatis atque rationis sit ut quoties

basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis

impleverit toties sacrificium subsequens offeratur

Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua

devotione privetur si unius tantum missaelig more

servato sacrificium offerre non possint nisi qui

prima diei parte convenerint Studiose ergo

dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut

quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig

traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut

per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo

Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

10

Dumnezeul fără chip

Andrei-Alexandru Bădilă

Masterand al Facultății de Teologie

Secția de Teologie Pastorală

al Univ Aristotel din Salonic Grecia

Abstract

Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină

primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și

continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn

dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de

descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți

Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel

subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine

1 Icircnsă icircn ceea ce

privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări

2 motiv

1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans

lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980

pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al

Constantinopolului care susține că nu este vorba

numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși

icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la

atitudinea aniconică generală a societății creștine a

primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere

ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care

se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom

enumera icircn cele ce urmează

pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare

3

Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney

4 pentru a descrie

atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui

3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art

and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard

Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale

University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest

Christian on Art Oxford University Press Oxford

1997

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

11

context cultural mai larg5 De asemenea

cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane

6 a fost și

ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger

7

Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)

8 anunță că prima

capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet

9 laudă cultul mozaic pentru

ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți

10 unde se remarcă icircnsă o

diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor

5 Robert Margaret Jensen Understanding Early

Christian Art Psychology Press London 2000 p

9 6 L Uspensky La theologie p 9

7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag

fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 338-339 10

Icircn privința apologeților Leonid Uspensky

consideră ca fiind invalide argumentele lor din

cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au

dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte

păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn

argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn

cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum

vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se

bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos

care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic

11 al statuilor

12 (atacirct prin

forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)

13

Tertulian14

accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen

15 anunță că prima grijă a Bisericii

este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement

11

Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza

convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți

consideră că este cu neputință ca aceștia să fie

habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros

Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col

PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982

p 111-112 12

Acest argument se regăsește și icircn tradiția

islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm

in Islam A New History of the Edict of Yazīd II

(AH 104AD 723)

lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_

First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th

e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_

gt 2017 13

Pentru originea filosofică a acestor argumente

vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early

Church icircn Byzantine Studies and Other Essays

1955 p 18-22 14

Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S

Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3

Christian Literature Publishing Co Buffalo NY

1885 Traducere revizuita si editata pentru New

Advent de Kevin Knight

ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15

Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr

Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed

IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

12

Alexandrinul16

care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu

17 el caută

să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor

18

Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea

19 care

amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de

16

Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad

icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5

Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p

465 17

De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate

ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea

islamică De altfel argumentul furtului lui

Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția

Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed

Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua

Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni

fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir

Thomas W Arnold Painting in Islam Dover

Publications Mineola New York 1965 pag 6 18

Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images

(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement

Alexandrinul cu privire la imagini icircn general

Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644

susține că autorul acesteia nici nu poate crede că

unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut

imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu

trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn

Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd

London 1940 p 87 19

Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII

Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB

vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987

pag 287-288

regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes

20

originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor

21

căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei

22 Astfel putem sesiza deja

o schimbare icircn privința atitudinii aniconice

20

N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21

Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus

Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că

reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn

comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn

arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei

imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără

barbă cu un miel pe după umeri 22

Se cunoaște de asemenea că la un moment dat

Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care

ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a

evita sminteala

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

13

care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira

23 Deși la

prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg

24 formulează o opinie

distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților

25 Arta secolelor II-III se

icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner

26 care pornind de la descoperirea

23

Placuit picturas in ecclesia esse non debere

nequod veneratur et adoratur in parietibus

depingatur 24

Robert Grigg Aniconic Worship and the

Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the

Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4

(1976) p 428-433 25

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 10 26

Jas Elsner Archeologies and Agendas

Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early

sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie

27 icircn materie de prezentare

cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea

Christian Art icircn The Journal of Roman Studies

Vol 93 (2003) p 114-128 27

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 12

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

14

permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas

28 pentru ca mai

tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens

29

Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28

Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică

din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni

de creștinism prin utilizarea unor elemente

comune 29

Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași

evoluție icircn toata Peninsula Arabă este

multiculturalismul religios (existenta simultană a

Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor

rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată

iconofobie

astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină

Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 2: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Comitetul de redacție

Președinte

Icircnaltpreasfințitul dr Teodosie Petrescu

Arhiepiscopul Tomisului

Vicepreședinte

Arhim dr Cosma Mitu

Vicar Eparhial

Membri

Arhid dr Bogdan-Florin Chiriluță

Consilier Cultural-Educațional

Pr drd Ștefan Leocă

Prof drd Gabriel Mitroi

Tehnoredactare

Andreea Irianu

Pr drd Ștefan Leocă

Redactor șef

Ionuț Druche

Contact

wwwtomisulortodoxro

revistatomisulortodoxyahoocom

Cuprins

Drd Monah Miron Laurenţiu Mihai Pătru bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghieihelliphellip p 5

Andrei-Alexandru Bădilă

Dumnezeul fără chiphelliphellip p 10

Pr drd Șerban Andrian

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul p 15

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei p 18

Pr dr George Daniel Petrov

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia p 21

Protos Arsenie Obreja

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi contrastul cu viaţa de acum din

perspectivă augustiniană p 24

Arhid asist univ dr Ion-Iulian Dumitru

Moştenirea antică a muzicii creştine Rolul cultic al muzicii egiptene şi

mesopotamiene p 27

Pr asist univ dr Petre Ilie

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească p 30

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Evenimentul care a schimbat istoria lumii Cruciada lui Heraclius (610-629) p 33

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI p 35

Marius-Cristian Brutaru

Să nu uităm de-aici icircn veac p 41

Pr drd Șerban Andrian

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn truphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellip p42

Icircnaltpreasfințitul

Teodosie

Arhiepiscopul Tomisului

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

5

bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghiei

Drd Monah Miron

Laurenţiu Mihai PĂTRU

bdquoPe un singur altar este permis să

se săvacircrșească dumnezeiasca jertfă fără de sacircnge doar o singură dată pe zi de aceea fiecare preot poate săvacircrși Sfacircnta Liturghie o singură dată pe zi Şi Iisus Hristos Adevăratul şi Marele Preot S-a oferit jertfă doar o singură dată nu de mai multe ori prin urmare cel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe ori El nu crede icircn același Hristos care de dragul macircntuirii omenirii S-a lăsat pironit pe cruce doar o singură dată dar icircn altul El a suferit moarte şi pătimiri de un număr infinit de ori ceea ce iconomia nu ar putea atinge Ştim că cifra ceremoniilor sacre ale preotului poate fi uşor stabilită din cifra icircn care Hristos a suferit pentru noi Aceste exprimări ar trebui să păstreze o reprezentare exactă a proprietăților adevărului icircn cazul icircn care doresc să contureze natura adevărului şi a exprimăriirdquo

1

J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel Sein Leben seine Schriften und

das griechische Schisma 1vol 3 Regensburg

1867 p 142 bdquoManuscrisele atribuie acest fragment

lui Fotie iar unul dintre acestea icircl numește tomus

synodicus Poate a aparținut unui sinod ținut icircn 881

sau 886 ar putea fi și un fragment dintr-o scrisoare

a lui Fotie căruia grație autorității lui i-a fost

conferită putere de lege la un sinod ulteriorrdquo 1 J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium

ejusque hitoriam pertinentia (quae exvariis

codocibus manus-criptis collegit ediditque)

Ratisbonae 1869 p 11-12 bdquoRecta ratio et

accurata rerum cognitio sacerdoti semel in die

permittit offerre incruentum sacrificium non vero

saepius Nam si in uno altari non licet secundum

sacrificum celebrare multo minus fas erit bis uno

die sacerdotem sacrum peragereChristus quoque

verus Pontifex ac Deus non saepiussed semel unico

die seipsum sacrificavitUnde qui plurie in die

Cardinalul J Hergenroumlther icircnscrie icircn operele fotiene cu conţinut canonic mai exact icircn deciziile canonice și al hotăracircrilor sinodale

2 şi un fragment numit Tomus

synodicus pe care icircl publică cu numele Photii Collectiones et Demonstrationes numit și De divina liturgia conţinut icircn cod Vatic 1150 f 127 a Vat 1119 f 7 B Codex fără titlu şi cod Vat 430 f 221b Cod Vat 828 f 281

3 icircn care se

menționează că un preot nu are voie să aducă jertfă euharistică decacirct o singură dată pe zi și pe un singur altar

4 interzicacircnd

astfel binaţia liturghiei adică săvacircrşirea de preot a unei a doua Sfinte şi Dumnezeieşti Liturghii icircntr-o zi

Missam celebrat toties insinuat Christum fuisse

crucifixum et revera excidit a recta christianorum

fide immo et omnes qui cum ipso fovent

comunionem Neque enim (talis)in eum credit qui

semel unico die propter hominum salutem cruci

affixus fuit sed in alium quempiamqui

saepiusimmo infinitis vicibus sit passus et

passionis oeconomiam implere haud

potueritScimus igitur in figuram Christi pro nobis

passi et sacerdotem et sacras caeremonias

institutas esse perspicue Debent ergo figurae

veritatis proprietates accurate servari si veritatis

naturam velint delineare ac exprimererdquo 2 J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 11 bdquoIcircn cadrul deciziilor

canonice și al decretelor sinodale trebuie să fie

icircnscris şi fragmentul pe care l-am făcut cunoscut

din divina liturgiardquo 3 Cf J Hergenrother Monumenta graeca ad

Photiumhellip p 11 4 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 pp 142-143 bdquob) Hristos

adevăratul arhiereu nu a adus de mai multe ori icircntr-

o zi Jertfa Sa ci o singură dată c) Cine aduce Jertfă

de mai multe ori pe zi pare a-L răstigni pe Hristos

de către ori icircnnoiește jertfa asemeni acela nu crede

icircn adevăratul Hristos Care a fost răstignit o singură

dată ci icircntr-unul care a suferit de nenumărate ori d)

Copia trebuie să corespundă originalului și să redea

adevărul icircn mod deplin ceea ce se icircntacircmplă doar

prin aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

6

Preot Dr Prof Petre Vintilescu renumit profesor doctor de teologie scrie icircn anul 1950 un articol icircn revista Studii Teologice icircn care atribuie şi el acest fragment Marelui Fotie după a făcut o cercetare destul de amănunțită unde descrie cum a apărut această inovație icircn practica Bisericii afirmacircnd că icircn secolul al VI-lea şi apoi icircn secolul al VIII-lea se săvacircrşea aşa-zisa missă privată şi missa solitară de mai multe ori icircn aceeaşi zi practică interzisă de Sinodul de la Mayenţa (813) Icircn secolul al VIII-lea de sărbătoarea Crăciunului se săvacircrşeau patru misse pe acelaşi altar Icircn Galia ca şi la Roma icircn anumite perioade se săvacircrşeau pe acelaşi altar două şi mai multe misse Aceste obiceiuri rare la icircnceput s-au icircnmulţit devenind o practică obişnuită icircn secolul al IX-lea Pentru unii din preoţi ca şi pentru Papa Bonifaciu era ca regulă fundamentală o singură liturghie zilnică deşi alţii săvacircrşeau două sau trei el adăugacircnd că Papa Leon al III-lea (795-816) săvacircrşea cacircteodată 7-8-9 liturghii pe zi Şi Petre Vintilescu concluzionează bdquogeneralizarea și ducerea la exces a laquobinațieiraquo icircn Occident au dat prilej Patriarhului Constantinopolului Fotie (sec IX)rdquo să emită acest opuscul icircndreptat icircmpotriva acestei practici

5

Respectabilul Pr Dr Prof Lucian D Colda preluacircnd cele afirmate de cercetătorul german J Hergenroumlther

6

susține că bdquofragmentul a luat naștere probabil icircntre anii 881-886 la un sinod ținut sub prezidenţia patriarhului Fotie Se poate ca fragmentul să fi fost de la bun icircnceput conținutul unei scrisori alcătuite de el și care mai tacircrziu la un sinod să fi primit girul Bisericiirdquo

7 ca apoi să

structureze ideile și argumentele ce reies

5 Cf Petre Vintilescu bdquoBinaţia Liturghieirdquo icircn Studii

Teologice anul II 1950 pp 126-128 6 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 142 7 Fotie al Constantinopolului Mistagogia Duhului

Sfacircnt Exegeze la Evanghelii trad Oana Coman

ed Polirom Iași 2013 p 120 Vezi J

Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3hellip p 142 bdquoEl poate să fi

aparținut unui sinod ținut icircn 881 sau 886 poate fi și

un fragment dintr-o scrisoare a lui Fotie căruia

grație autorității lui Fotie i-a fost conferită putere

de lege la un sinod ulteriorrdquo

din textul cu pricina8 așa cum o face și

cercetătorul german9

Icircn anul 2006 preot Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε

10 aduce

mărturii ce dovedesc că acest opuscul nu aparține Marelui Fotie și că Tomus synodicus datează din secolul al XI-lea ci aparține patriarhului Nicolas al III-lea care a diortosit o lucrare mai veche atribuită lui Teodoros episcop de Andidon bdquoa revizuit proiectul omonim al lui Nicolas episcop de Andidon ce a fost scris icircntre anii 1055-1063rdquo

11 Textul lui Teodoros episcop de

Andidon prin afirmația că unii preoți dintr-o aviditate nesățioasă (ἀκοπέζηῳ πλεονεξίᾳ) celebracircnd a doua Sfacircntă Liturghie (δύο ποιεῖν Λειηοςπγίαρ) icircndrăznesc să răstignească de multe ori pe Hristos bdquoηολμηπῶρ ζηαςποῦζι ηὸν Χπιζηὸν πολλάκιρrdquo

12 se dovedește a fi asemănător

celui din Tomus synodicus bdquolaquohellipὤζηε καὶ πολλάκιρ ηῆρ ἡμέπαρ ἱεποςγῶν ηοζαςηάκιρ ὐποθαίνεηαι ηὸν Χπιζηὸν

8L Colda Patriarhul Fotie cel Mare al

Constantinopolului p 120 9 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 143 bdquoa) este voie să se

aducă Sfacircnta Jertfă doar o dată pe zi asemenea și

preotul nu are voie să celebreze sfacircnta liturghie

decacirct o dată pe zi b) Hristos adevăratul arhiereu

nu aduce mai multe ori icircntr-o zi Jertfa Sa ci o

singură dată c) Cine aduce Jertfă de mai multe ori

pe zi pare a-L răstigni pe Hristos de către ori

icircnnoiește jertfa acela nu crede icircn adevăratul

Hristos Care a fost răstignit o singură dată ci icircntr-

unul care a suferit de nenumărate ori d) Copia

trebuie să corespundă originalului și să redea

adevărul deplin ceea ce se icircntacircmplă doar prin

aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo 10

Vezi Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη

ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονική Διδαζκαλία και

Ππάξη Γηδαθηνξηθή δηαηξηβή Θεζζαινλίθε 2006

p 202-210

httpikeelibauthgrrecord66003filesNassispdf

accesat pe 18 mai 2016 11

Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 203 bdquoD J

Darrouzegraves () a sugerat că acest text ar trebui să fie

datat icircntre 1085 și 1095rdquo 12

PG 140 465D bdquolaquo Ἒλ ἕηη πξνζζεὶο ηέινο

ἐπηζἡζω ηῷ ιόγῳbull rsquoΔπεηδή ηηλεο ηῶλ ἰεξέωλ νἱ κὲλ

πελίαο πξνθάζεη νἱ δὲ ἀθνξέζηῳ πιενλεμίᾳ δύν

πνηεῖλ Λεηηνπξγίαο νὐ θείδνληαη ἀιια ηνικεξῶο

ζηαπξνῦζη ηὸλ Χξηζηὸλ θαὶ αὖζηο ἀλαζηαπξνῦζη

πνιιάθηο θαὶ ἐθrsquo ἑλὶ ηαῦηα δξῶληεο ζπζηαζηήξηῳ

ηὸ θξηθωδέζηαηνλ θαὶ θαηὰ ηνῦην

ζπνπδάδνληεοraquo

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

7

ζηαςπυθῆναιraquordquo13

fapt pentru care Pr Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε concluzionează că Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie Această ulterioară atribuire a textului se datorează faptului că s-a sperat că numele patriarhului va da mai multă greutate acestei decizii sinodale

Ne afiliem acestei concluzii că textul nu face parte din hotăracircrile canonice fotiene iar practica săvacircrşirii multiplelor euharistii icircn cursul aceleași zile este considerată problematică din secolul al XI-lea după cum concluzionează și cercetătorul grec Patriarhul Nicolas al III-lea Gramatikos la icircnceputul mandatului patriarhal icircn anul 1147 icircmbunătățește textul lui Teodoros episcop de Andidon consideracircndu-l o decizie sinodală relevantă și-l adoptă ca o hotăracircre canonică

14

Hotăracircrea icircncerca a reduce aceste practici apoi din secolul al XII-lea această normă canonică se icircncorporează definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit Paternitatea fotiană pare icircndoielnică și din punct de vedere al interpretării teologice al motivului ce stă la baza interzicerii săvacircrșirii unei a doua Euharistii de același preot și pe aceeaşi Sfacircntă Masă sacrificarea lui Hristos de mai multe ori pare de origine latină și destul de artificială

Dacă vom căuta icircn teologia euharistică a Părinților Răsăriteni vom găsi o interpretare teologică a evenimentului euharistic făcută de Sfacircntul Nicolae Cabasila (131923-1391) teolog și mistic bizantin Acesta nu icircmpărtăşeşte aceeași concepție cu cea a scriitorului Tomus-ului synodicus el afirmă că icircn momentul epiclezei preotul nu răstignește din nou pe Iisus Hristos deoarece pacircinea și vinul se prefac icircn Trupul și Sacircngele Macircntuitorului deja răstignit Acțiunea de sfințire icirci revine Sfacircntului Duh care preia actul realizat odată pentru totdeauna de

13

J Hergenrother Monumenta graeca ad

Photiumhellip p 11 Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ

Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ

Κανονικήhellip p 203 Vezi nota 43 bdquoDe exemplu

două astfel de referințe sunt descoperite la Νichifor

Hartofylakos icircn Epistola către monahul Teodosie

() laquoΚαὶ ηό δὶο ιεηηνπξγεῖλ ἐλ ηῇ αὐηῇ ἡκέξᾳ

ζπλνδηθῶο θεθώιπηαηraquo - Vezi PG 100 1064 și

Petru (hellip)- Vezi PG 119 1095rdquo 14

Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 204

Iisus Hristos și-l actualizează Astfel că darurile se prefac icircn acel Trup răstignit deoarece jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce Prefacerea nu se face icircntr-un Trup al lui Hristos neicircnjunghiat ca apoi icircn timpul Sfintei Liturghii să devină junghiat Darurile se prefac prin sfințirea Duhului Sfacircnt icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea și vinul se prefac icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat bdquoCu atacirct mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfeşte ar fi Icircnsusi Trupul Domnului Căci mai icircntacirci ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor nu mai poate fi junghiat sau străpuns Al doilea dacă ar fi vorba de așa ceva ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele icircntacircmplate la Jertfa de pe Golgota deoarece Jertfa din Liturghie este socotită ca o junghiere adevărată nu ca un simbol al junghierii Al treilea știm că Hristos a murit odată şi după ce a icircnviat nu va mai muri a pătimit la plinirea vremii și S-a dat jertfă ca să ridice păcatele multora Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie trebuie să moară icircn fiecare zi Dar atunci ce să credem Jertfa nu se săvacircrșește nici icircnainte și nici după ce s-a sfințit pacircinea ci icircn clipa sfințirii Astfel nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce credem despre Jertfa căci 1) ea nu este o icircnchipuire sau un simbol al jertfei Domnului ci o Jertfă adevărată 2) ceea ce se jertfește nu este pacircinea ci Icircnsuși Trupul lui Hristos 3) iar jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce 1) Să vedem mai icircntacirci dacă sfințirea darurilor este jertfa adevărată iar nu o simplă icircnchipuire a Jertfei Jertfa Mielului lui Dumnezeu constă icircn prefacerea din ceva neicircnjunghiat icircn ceva junghiat Dar un act de prefacere avem și icircn Liturghie Aici pacircinea nejertfită se preface prin sfințire icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea neicircnjunghiată se preface icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat Urmează ca aşa cum jertfa Mielului se face printr-o prefacere tot așa și aici existacircnd un act de prefacere avem o jertfă adevărată căci pacircinea se preface nu icircntr-un simbol ci chiar icircn obiectul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

8

junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo

15

Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo

16 Icircn două

locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare

a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo

17 dar care nu este legată de

interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului

Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră

Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc

15

Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii

liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei

Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția

electronică http tineretulortodoxmdwp-

contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-

Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18

mai 2016 16

J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium

hellip p 11 17

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό

ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία

Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ

Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115

nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire

Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo

18

b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo

19 dar și aici

interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu

18

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-

116 19

Ibidem p 116-120

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

9

şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu

a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a

deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești

20 și devenind

similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo

21

Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio

20

Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de

icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar

asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd

deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută

a oamenilor 21

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-

120

pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo

22

Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo

23

Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge

24 Concluzionăm că după

cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit

22

PL 54 626C 23

Ibidem 626C 24

Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus

observant a nostra concordet illud quoque

volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque

festivitas conventum populi numerosioris indixerit

et ea fideliom multitude convenerit quam recipere

basilica simul una non possit sacrificii oblatio

indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad

hanc devotionem qui primi advenerint videantur

hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum

plenum pietatis atque rationis sit ut quoties

basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis

impleverit toties sacrificium subsequens offeratur

Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua

devotione privetur si unius tantum missaelig more

servato sacrificium offerre non possint nisi qui

prima diei parte convenerint Studiose ergo

dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut

quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig

traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut

per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo

Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

10

Dumnezeul fără chip

Andrei-Alexandru Bădilă

Masterand al Facultății de Teologie

Secția de Teologie Pastorală

al Univ Aristotel din Salonic Grecia

Abstract

Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină

primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și

continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn

dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de

descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți

Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel

subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine

1 Icircnsă icircn ceea ce

privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări

2 motiv

1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans

lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980

pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al

Constantinopolului care susține că nu este vorba

numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși

icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la

atitudinea aniconică generală a societății creștine a

primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere

ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care

se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom

enumera icircn cele ce urmează

pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare

3

Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney

4 pentru a descrie

atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui

3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art

and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard

Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale

University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest

Christian on Art Oxford University Press Oxford

1997

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

11

context cultural mai larg5 De asemenea

cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane

6 a fost și

ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger

7

Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)

8 anunță că prima

capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet

9 laudă cultul mozaic pentru

ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți

10 unde se remarcă icircnsă o

diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor

5 Robert Margaret Jensen Understanding Early

Christian Art Psychology Press London 2000 p

9 6 L Uspensky La theologie p 9

7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag

fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 338-339 10

Icircn privința apologeților Leonid Uspensky

consideră ca fiind invalide argumentele lor din

cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au

dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte

păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn

argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn

cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum

vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se

bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos

care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic

11 al statuilor

12 (atacirct prin

forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)

13

Tertulian14

accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen

15 anunță că prima grijă a Bisericii

este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement

11

Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza

convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți

consideră că este cu neputință ca aceștia să fie

habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros

Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col

PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982

p 111-112 12

Acest argument se regăsește și icircn tradiția

islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm

in Islam A New History of the Edict of Yazīd II

(AH 104AD 723)

lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_

First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th

e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_

gt 2017 13

Pentru originea filosofică a acestor argumente

vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early

Church icircn Byzantine Studies and Other Essays

1955 p 18-22 14

Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S

Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3

Christian Literature Publishing Co Buffalo NY

1885 Traducere revizuita si editata pentru New

Advent de Kevin Knight

ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15

Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr

Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed

IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

12

Alexandrinul16

care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu

17 el caută

să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor

18

Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea

19 care

amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de

16

Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad

icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5

Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p

465 17

De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate

ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea

islamică De altfel argumentul furtului lui

Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția

Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed

Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua

Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni

fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir

Thomas W Arnold Painting in Islam Dover

Publications Mineola New York 1965 pag 6 18

Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images

(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement

Alexandrinul cu privire la imagini icircn general

Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644

susține că autorul acesteia nici nu poate crede că

unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut

imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu

trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn

Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd

London 1940 p 87 19

Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII

Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB

vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987

pag 287-288

regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes

20

originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor

21

căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei

22 Astfel putem sesiza deja

o schimbare icircn privința atitudinii aniconice

20

N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21

Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus

Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că

reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn

comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn

arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei

imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără

barbă cu un miel pe după umeri 22

Se cunoaște de asemenea că la un moment dat

Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care

ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a

evita sminteala

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

13

care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira

23 Deși la

prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg

24 formulează o opinie

distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților

25 Arta secolelor II-III se

icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner

26 care pornind de la descoperirea

23

Placuit picturas in ecclesia esse non debere

nequod veneratur et adoratur in parietibus

depingatur 24

Robert Grigg Aniconic Worship and the

Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the

Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4

(1976) p 428-433 25

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 10 26

Jas Elsner Archeologies and Agendas

Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early

sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie

27 icircn materie de prezentare

cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea

Christian Art icircn The Journal of Roman Studies

Vol 93 (2003) p 114-128 27

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 12

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

14

permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas

28 pentru ca mai

tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens

29

Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28

Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică

din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni

de creștinism prin utilizarea unor elemente

comune 29

Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași

evoluție icircn toata Peninsula Arabă este

multiculturalismul religios (existenta simultană a

Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor

rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată

iconofobie

astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină

Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 3: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Cuprins

Drd Monah Miron Laurenţiu Mihai Pătru bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghieihelliphellip p 5

Andrei-Alexandru Bădilă

Dumnezeul fără chiphelliphellip p 10

Pr drd Șerban Andrian

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul p 15

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei p 18

Pr dr George Daniel Petrov

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia p 21

Protos Arsenie Obreja

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi contrastul cu viaţa de acum din

perspectivă augustiniană p 24

Arhid asist univ dr Ion-Iulian Dumitru

Moştenirea antică a muzicii creştine Rolul cultic al muzicii egiptene şi

mesopotamiene p 27

Pr asist univ dr Petre Ilie

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească p 30

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Evenimentul care a schimbat istoria lumii Cruciada lui Heraclius (610-629) p 33

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI p 35

Marius-Cristian Brutaru

Să nu uităm de-aici icircn veac p 41

Pr drd Șerban Andrian

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn truphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellip p42

Icircnaltpreasfințitul

Teodosie

Arhiepiscopul Tomisului

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

5

bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghiei

Drd Monah Miron

Laurenţiu Mihai PĂTRU

bdquoPe un singur altar este permis să

se săvacircrșească dumnezeiasca jertfă fără de sacircnge doar o singură dată pe zi de aceea fiecare preot poate săvacircrși Sfacircnta Liturghie o singură dată pe zi Şi Iisus Hristos Adevăratul şi Marele Preot S-a oferit jertfă doar o singură dată nu de mai multe ori prin urmare cel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe ori El nu crede icircn același Hristos care de dragul macircntuirii omenirii S-a lăsat pironit pe cruce doar o singură dată dar icircn altul El a suferit moarte şi pătimiri de un număr infinit de ori ceea ce iconomia nu ar putea atinge Ştim că cifra ceremoniilor sacre ale preotului poate fi uşor stabilită din cifra icircn care Hristos a suferit pentru noi Aceste exprimări ar trebui să păstreze o reprezentare exactă a proprietăților adevărului icircn cazul icircn care doresc să contureze natura adevărului şi a exprimăriirdquo

1

J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel Sein Leben seine Schriften und

das griechische Schisma 1vol 3 Regensburg

1867 p 142 bdquoManuscrisele atribuie acest fragment

lui Fotie iar unul dintre acestea icircl numește tomus

synodicus Poate a aparținut unui sinod ținut icircn 881

sau 886 ar putea fi și un fragment dintr-o scrisoare

a lui Fotie căruia grație autorității lui i-a fost

conferită putere de lege la un sinod ulteriorrdquo 1 J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium

ejusque hitoriam pertinentia (quae exvariis

codocibus manus-criptis collegit ediditque)

Ratisbonae 1869 p 11-12 bdquoRecta ratio et

accurata rerum cognitio sacerdoti semel in die

permittit offerre incruentum sacrificium non vero

saepius Nam si in uno altari non licet secundum

sacrificum celebrare multo minus fas erit bis uno

die sacerdotem sacrum peragereChristus quoque

verus Pontifex ac Deus non saepiussed semel unico

die seipsum sacrificavitUnde qui plurie in die

Cardinalul J Hergenroumlther icircnscrie icircn operele fotiene cu conţinut canonic mai exact icircn deciziile canonice și al hotăracircrilor sinodale

2 şi un fragment numit Tomus

synodicus pe care icircl publică cu numele Photii Collectiones et Demonstrationes numit și De divina liturgia conţinut icircn cod Vatic 1150 f 127 a Vat 1119 f 7 B Codex fără titlu şi cod Vat 430 f 221b Cod Vat 828 f 281

3 icircn care se

menționează că un preot nu are voie să aducă jertfă euharistică decacirct o singură dată pe zi și pe un singur altar

4 interzicacircnd

astfel binaţia liturghiei adică săvacircrşirea de preot a unei a doua Sfinte şi Dumnezeieşti Liturghii icircntr-o zi

Missam celebrat toties insinuat Christum fuisse

crucifixum et revera excidit a recta christianorum

fide immo et omnes qui cum ipso fovent

comunionem Neque enim (talis)in eum credit qui

semel unico die propter hominum salutem cruci

affixus fuit sed in alium quempiamqui

saepiusimmo infinitis vicibus sit passus et

passionis oeconomiam implere haud

potueritScimus igitur in figuram Christi pro nobis

passi et sacerdotem et sacras caeremonias

institutas esse perspicue Debent ergo figurae

veritatis proprietates accurate servari si veritatis

naturam velint delineare ac exprimererdquo 2 J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 11 bdquoIcircn cadrul deciziilor

canonice și al decretelor sinodale trebuie să fie

icircnscris şi fragmentul pe care l-am făcut cunoscut

din divina liturgiardquo 3 Cf J Hergenrother Monumenta graeca ad

Photiumhellip p 11 4 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 pp 142-143 bdquob) Hristos

adevăratul arhiereu nu a adus de mai multe ori icircntr-

o zi Jertfa Sa ci o singură dată c) Cine aduce Jertfă

de mai multe ori pe zi pare a-L răstigni pe Hristos

de către ori icircnnoiește jertfa asemeni acela nu crede

icircn adevăratul Hristos Care a fost răstignit o singură

dată ci icircntr-unul care a suferit de nenumărate ori d)

Copia trebuie să corespundă originalului și să redea

adevărul icircn mod deplin ceea ce se icircntacircmplă doar

prin aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

6

Preot Dr Prof Petre Vintilescu renumit profesor doctor de teologie scrie icircn anul 1950 un articol icircn revista Studii Teologice icircn care atribuie şi el acest fragment Marelui Fotie după a făcut o cercetare destul de amănunțită unde descrie cum a apărut această inovație icircn practica Bisericii afirmacircnd că icircn secolul al VI-lea şi apoi icircn secolul al VIII-lea se săvacircrşea aşa-zisa missă privată şi missa solitară de mai multe ori icircn aceeaşi zi practică interzisă de Sinodul de la Mayenţa (813) Icircn secolul al VIII-lea de sărbătoarea Crăciunului se săvacircrşeau patru misse pe acelaşi altar Icircn Galia ca şi la Roma icircn anumite perioade se săvacircrşeau pe acelaşi altar două şi mai multe misse Aceste obiceiuri rare la icircnceput s-au icircnmulţit devenind o practică obişnuită icircn secolul al IX-lea Pentru unii din preoţi ca şi pentru Papa Bonifaciu era ca regulă fundamentală o singură liturghie zilnică deşi alţii săvacircrşeau două sau trei el adăugacircnd că Papa Leon al III-lea (795-816) săvacircrşea cacircteodată 7-8-9 liturghii pe zi Şi Petre Vintilescu concluzionează bdquogeneralizarea și ducerea la exces a laquobinațieiraquo icircn Occident au dat prilej Patriarhului Constantinopolului Fotie (sec IX)rdquo să emită acest opuscul icircndreptat icircmpotriva acestei practici

5

Respectabilul Pr Dr Prof Lucian D Colda preluacircnd cele afirmate de cercetătorul german J Hergenroumlther

6

susține că bdquofragmentul a luat naștere probabil icircntre anii 881-886 la un sinod ținut sub prezidenţia patriarhului Fotie Se poate ca fragmentul să fi fost de la bun icircnceput conținutul unei scrisori alcătuite de el și care mai tacircrziu la un sinod să fi primit girul Bisericiirdquo

7 ca apoi să

structureze ideile și argumentele ce reies

5 Cf Petre Vintilescu bdquoBinaţia Liturghieirdquo icircn Studii

Teologice anul II 1950 pp 126-128 6 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 142 7 Fotie al Constantinopolului Mistagogia Duhului

Sfacircnt Exegeze la Evanghelii trad Oana Coman

ed Polirom Iași 2013 p 120 Vezi J

Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3hellip p 142 bdquoEl poate să fi

aparținut unui sinod ținut icircn 881 sau 886 poate fi și

un fragment dintr-o scrisoare a lui Fotie căruia

grație autorității lui Fotie i-a fost conferită putere

de lege la un sinod ulteriorrdquo

din textul cu pricina8 așa cum o face și

cercetătorul german9

Icircn anul 2006 preot Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε

10 aduce

mărturii ce dovedesc că acest opuscul nu aparține Marelui Fotie și că Tomus synodicus datează din secolul al XI-lea ci aparține patriarhului Nicolas al III-lea care a diortosit o lucrare mai veche atribuită lui Teodoros episcop de Andidon bdquoa revizuit proiectul omonim al lui Nicolas episcop de Andidon ce a fost scris icircntre anii 1055-1063rdquo

11 Textul lui Teodoros episcop de

Andidon prin afirmația că unii preoți dintr-o aviditate nesățioasă (ἀκοπέζηῳ πλεονεξίᾳ) celebracircnd a doua Sfacircntă Liturghie (δύο ποιεῖν Λειηοςπγίαρ) icircndrăznesc să răstignească de multe ori pe Hristos bdquoηολμηπῶρ ζηαςποῦζι ηὸν Χπιζηὸν πολλάκιρrdquo

12 se dovedește a fi asemănător

celui din Tomus synodicus bdquolaquohellipὤζηε καὶ πολλάκιρ ηῆρ ἡμέπαρ ἱεποςγῶν ηοζαςηάκιρ ὐποθαίνεηαι ηὸν Χπιζηὸν

8L Colda Patriarhul Fotie cel Mare al

Constantinopolului p 120 9 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 143 bdquoa) este voie să se

aducă Sfacircnta Jertfă doar o dată pe zi asemenea și

preotul nu are voie să celebreze sfacircnta liturghie

decacirct o dată pe zi b) Hristos adevăratul arhiereu

nu aduce mai multe ori icircntr-o zi Jertfa Sa ci o

singură dată c) Cine aduce Jertfă de mai multe ori

pe zi pare a-L răstigni pe Hristos de către ori

icircnnoiește jertfa acela nu crede icircn adevăratul

Hristos Care a fost răstignit o singură dată ci icircntr-

unul care a suferit de nenumărate ori d) Copia

trebuie să corespundă originalului și să redea

adevărul deplin ceea ce se icircntacircmplă doar prin

aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo 10

Vezi Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη

ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονική Διδαζκαλία και

Ππάξη Γηδαθηνξηθή δηαηξηβή Θεζζαινλίθε 2006

p 202-210

httpikeelibauthgrrecord66003filesNassispdf

accesat pe 18 mai 2016 11

Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 203 bdquoD J

Darrouzegraves () a sugerat că acest text ar trebui să fie

datat icircntre 1085 și 1095rdquo 12

PG 140 465D bdquolaquo Ἒλ ἕηη πξνζζεὶο ηέινο

ἐπηζἡζω ηῷ ιόγῳbull rsquoΔπεηδή ηηλεο ηῶλ ἰεξέωλ νἱ κὲλ

πελίαο πξνθάζεη νἱ δὲ ἀθνξέζηῳ πιενλεμίᾳ δύν

πνηεῖλ Λεηηνπξγίαο νὐ θείδνληαη ἀιια ηνικεξῶο

ζηαπξνῦζη ηὸλ Χξηζηὸλ θαὶ αὖζηο ἀλαζηαπξνῦζη

πνιιάθηο θαὶ ἐθrsquo ἑλὶ ηαῦηα δξῶληεο ζπζηαζηήξηῳ

ηὸ θξηθωδέζηαηνλ θαὶ θαηὰ ηνῦην

ζπνπδάδνληεοraquo

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

7

ζηαςπυθῆναιraquordquo13

fapt pentru care Pr Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε concluzionează că Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie Această ulterioară atribuire a textului se datorează faptului că s-a sperat că numele patriarhului va da mai multă greutate acestei decizii sinodale

Ne afiliem acestei concluzii că textul nu face parte din hotăracircrile canonice fotiene iar practica săvacircrşirii multiplelor euharistii icircn cursul aceleași zile este considerată problematică din secolul al XI-lea după cum concluzionează și cercetătorul grec Patriarhul Nicolas al III-lea Gramatikos la icircnceputul mandatului patriarhal icircn anul 1147 icircmbunătățește textul lui Teodoros episcop de Andidon consideracircndu-l o decizie sinodală relevantă și-l adoptă ca o hotăracircre canonică

14

Hotăracircrea icircncerca a reduce aceste practici apoi din secolul al XII-lea această normă canonică se icircncorporează definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit Paternitatea fotiană pare icircndoielnică și din punct de vedere al interpretării teologice al motivului ce stă la baza interzicerii săvacircrșirii unei a doua Euharistii de același preot și pe aceeaşi Sfacircntă Masă sacrificarea lui Hristos de mai multe ori pare de origine latină și destul de artificială

Dacă vom căuta icircn teologia euharistică a Părinților Răsăriteni vom găsi o interpretare teologică a evenimentului euharistic făcută de Sfacircntul Nicolae Cabasila (131923-1391) teolog și mistic bizantin Acesta nu icircmpărtăşeşte aceeași concepție cu cea a scriitorului Tomus-ului synodicus el afirmă că icircn momentul epiclezei preotul nu răstignește din nou pe Iisus Hristos deoarece pacircinea și vinul se prefac icircn Trupul și Sacircngele Macircntuitorului deja răstignit Acțiunea de sfințire icirci revine Sfacircntului Duh care preia actul realizat odată pentru totdeauna de

13

J Hergenrother Monumenta graeca ad

Photiumhellip p 11 Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ

Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ

Κανονικήhellip p 203 Vezi nota 43 bdquoDe exemplu

două astfel de referințe sunt descoperite la Νichifor

Hartofylakos icircn Epistola către monahul Teodosie

() laquoΚαὶ ηό δὶο ιεηηνπξγεῖλ ἐλ ηῇ αὐηῇ ἡκέξᾳ

ζπλνδηθῶο θεθώιπηαηraquo - Vezi PG 100 1064 și

Petru (hellip)- Vezi PG 119 1095rdquo 14

Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 204

Iisus Hristos și-l actualizează Astfel că darurile se prefac icircn acel Trup răstignit deoarece jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce Prefacerea nu se face icircntr-un Trup al lui Hristos neicircnjunghiat ca apoi icircn timpul Sfintei Liturghii să devină junghiat Darurile se prefac prin sfințirea Duhului Sfacircnt icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea și vinul se prefac icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat bdquoCu atacirct mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfeşte ar fi Icircnsusi Trupul Domnului Căci mai icircntacirci ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor nu mai poate fi junghiat sau străpuns Al doilea dacă ar fi vorba de așa ceva ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele icircntacircmplate la Jertfa de pe Golgota deoarece Jertfa din Liturghie este socotită ca o junghiere adevărată nu ca un simbol al junghierii Al treilea știm că Hristos a murit odată şi după ce a icircnviat nu va mai muri a pătimit la plinirea vremii și S-a dat jertfă ca să ridice păcatele multora Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie trebuie să moară icircn fiecare zi Dar atunci ce să credem Jertfa nu se săvacircrșește nici icircnainte și nici după ce s-a sfințit pacircinea ci icircn clipa sfințirii Astfel nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce credem despre Jertfa căci 1) ea nu este o icircnchipuire sau un simbol al jertfei Domnului ci o Jertfă adevărată 2) ceea ce se jertfește nu este pacircinea ci Icircnsuși Trupul lui Hristos 3) iar jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce 1) Să vedem mai icircntacirci dacă sfințirea darurilor este jertfa adevărată iar nu o simplă icircnchipuire a Jertfei Jertfa Mielului lui Dumnezeu constă icircn prefacerea din ceva neicircnjunghiat icircn ceva junghiat Dar un act de prefacere avem și icircn Liturghie Aici pacircinea nejertfită se preface prin sfințire icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea neicircnjunghiată se preface icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat Urmează ca aşa cum jertfa Mielului se face printr-o prefacere tot așa și aici existacircnd un act de prefacere avem o jertfă adevărată căci pacircinea se preface nu icircntr-un simbol ci chiar icircn obiectul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

8

junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo

15

Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo

16 Icircn două

locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare

a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo

17 dar care nu este legată de

interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului

Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră

Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc

15

Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii

liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei

Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția

electronică http tineretulortodoxmdwp-

contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-

Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18

mai 2016 16

J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium

hellip p 11 17

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό

ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία

Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ

Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115

nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire

Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo

18

b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo

19 dar și aici

interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu

18

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-

116 19

Ibidem p 116-120

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

9

şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu

a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a

deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești

20 și devenind

similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo

21

Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio

20

Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de

icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar

asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd

deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută

a oamenilor 21

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-

120

pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo

22

Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo

23

Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge

24 Concluzionăm că după

cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit

22

PL 54 626C 23

Ibidem 626C 24

Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus

observant a nostra concordet illud quoque

volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque

festivitas conventum populi numerosioris indixerit

et ea fideliom multitude convenerit quam recipere

basilica simul una non possit sacrificii oblatio

indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad

hanc devotionem qui primi advenerint videantur

hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum

plenum pietatis atque rationis sit ut quoties

basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis

impleverit toties sacrificium subsequens offeratur

Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua

devotione privetur si unius tantum missaelig more

servato sacrificium offerre non possint nisi qui

prima diei parte convenerint Studiose ergo

dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut

quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig

traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut

per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo

Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

10

Dumnezeul fără chip

Andrei-Alexandru Bădilă

Masterand al Facultății de Teologie

Secția de Teologie Pastorală

al Univ Aristotel din Salonic Grecia

Abstract

Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină

primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și

continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn

dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de

descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți

Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel

subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine

1 Icircnsă icircn ceea ce

privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări

2 motiv

1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans

lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980

pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al

Constantinopolului care susține că nu este vorba

numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși

icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la

atitudinea aniconică generală a societății creștine a

primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere

ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care

se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom

enumera icircn cele ce urmează

pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare

3

Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney

4 pentru a descrie

atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui

3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art

and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard

Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale

University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest

Christian on Art Oxford University Press Oxford

1997

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

11

context cultural mai larg5 De asemenea

cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane

6 a fost și

ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger

7

Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)

8 anunță că prima

capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet

9 laudă cultul mozaic pentru

ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți

10 unde se remarcă icircnsă o

diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor

5 Robert Margaret Jensen Understanding Early

Christian Art Psychology Press London 2000 p

9 6 L Uspensky La theologie p 9

7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag

fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 338-339 10

Icircn privința apologeților Leonid Uspensky

consideră ca fiind invalide argumentele lor din

cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au

dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte

păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn

argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn

cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum

vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se

bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos

care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic

11 al statuilor

12 (atacirct prin

forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)

13

Tertulian14

accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen

15 anunță că prima grijă a Bisericii

este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement

11

Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza

convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți

consideră că este cu neputință ca aceștia să fie

habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros

Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col

PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982

p 111-112 12

Acest argument se regăsește și icircn tradiția

islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm

in Islam A New History of the Edict of Yazīd II

(AH 104AD 723)

lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_

First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th

e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_

gt 2017 13

Pentru originea filosofică a acestor argumente

vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early

Church icircn Byzantine Studies and Other Essays

1955 p 18-22 14

Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S

Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3

Christian Literature Publishing Co Buffalo NY

1885 Traducere revizuita si editata pentru New

Advent de Kevin Knight

ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15

Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr

Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed

IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

12

Alexandrinul16

care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu

17 el caută

să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor

18

Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea

19 care

amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de

16

Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad

icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5

Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p

465 17

De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate

ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea

islamică De altfel argumentul furtului lui

Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția

Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed

Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua

Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni

fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir

Thomas W Arnold Painting in Islam Dover

Publications Mineola New York 1965 pag 6 18

Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images

(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement

Alexandrinul cu privire la imagini icircn general

Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644

susține că autorul acesteia nici nu poate crede că

unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut

imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu

trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn

Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd

London 1940 p 87 19

Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII

Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB

vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987

pag 287-288

regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes

20

originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor

21

căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei

22 Astfel putem sesiza deja

o schimbare icircn privința atitudinii aniconice

20

N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21

Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus

Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că

reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn

comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn

arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei

imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără

barbă cu un miel pe după umeri 22

Se cunoaște de asemenea că la un moment dat

Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care

ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a

evita sminteala

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

13

care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira

23 Deși la

prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg

24 formulează o opinie

distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților

25 Arta secolelor II-III se

icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner

26 care pornind de la descoperirea

23

Placuit picturas in ecclesia esse non debere

nequod veneratur et adoratur in parietibus

depingatur 24

Robert Grigg Aniconic Worship and the

Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the

Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4

(1976) p 428-433 25

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 10 26

Jas Elsner Archeologies and Agendas

Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early

sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie

27 icircn materie de prezentare

cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea

Christian Art icircn The Journal of Roman Studies

Vol 93 (2003) p 114-128 27

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 12

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

14

permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas

28 pentru ca mai

tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens

29

Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28

Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică

din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni

de creștinism prin utilizarea unor elemente

comune 29

Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași

evoluție icircn toata Peninsula Arabă este

multiculturalismul religios (existenta simultană a

Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor

rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată

iconofobie

astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină

Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 4: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Icircnaltpreasfințitul

Teodosie

Arhiepiscopul Tomisului

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

5

bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghiei

Drd Monah Miron

Laurenţiu Mihai PĂTRU

bdquoPe un singur altar este permis să

se săvacircrșească dumnezeiasca jertfă fără de sacircnge doar o singură dată pe zi de aceea fiecare preot poate săvacircrși Sfacircnta Liturghie o singură dată pe zi Şi Iisus Hristos Adevăratul şi Marele Preot S-a oferit jertfă doar o singură dată nu de mai multe ori prin urmare cel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe ori El nu crede icircn același Hristos care de dragul macircntuirii omenirii S-a lăsat pironit pe cruce doar o singură dată dar icircn altul El a suferit moarte şi pătimiri de un număr infinit de ori ceea ce iconomia nu ar putea atinge Ştim că cifra ceremoniilor sacre ale preotului poate fi uşor stabilită din cifra icircn care Hristos a suferit pentru noi Aceste exprimări ar trebui să păstreze o reprezentare exactă a proprietăților adevărului icircn cazul icircn care doresc să contureze natura adevărului şi a exprimăriirdquo

1

J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel Sein Leben seine Schriften und

das griechische Schisma 1vol 3 Regensburg

1867 p 142 bdquoManuscrisele atribuie acest fragment

lui Fotie iar unul dintre acestea icircl numește tomus

synodicus Poate a aparținut unui sinod ținut icircn 881

sau 886 ar putea fi și un fragment dintr-o scrisoare

a lui Fotie căruia grație autorității lui i-a fost

conferită putere de lege la un sinod ulteriorrdquo 1 J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium

ejusque hitoriam pertinentia (quae exvariis

codocibus manus-criptis collegit ediditque)

Ratisbonae 1869 p 11-12 bdquoRecta ratio et

accurata rerum cognitio sacerdoti semel in die

permittit offerre incruentum sacrificium non vero

saepius Nam si in uno altari non licet secundum

sacrificum celebrare multo minus fas erit bis uno

die sacerdotem sacrum peragereChristus quoque

verus Pontifex ac Deus non saepiussed semel unico

die seipsum sacrificavitUnde qui plurie in die

Cardinalul J Hergenroumlther icircnscrie icircn operele fotiene cu conţinut canonic mai exact icircn deciziile canonice și al hotăracircrilor sinodale

2 şi un fragment numit Tomus

synodicus pe care icircl publică cu numele Photii Collectiones et Demonstrationes numit și De divina liturgia conţinut icircn cod Vatic 1150 f 127 a Vat 1119 f 7 B Codex fără titlu şi cod Vat 430 f 221b Cod Vat 828 f 281

3 icircn care se

menționează că un preot nu are voie să aducă jertfă euharistică decacirct o singură dată pe zi și pe un singur altar

4 interzicacircnd

astfel binaţia liturghiei adică săvacircrşirea de preot a unei a doua Sfinte şi Dumnezeieşti Liturghii icircntr-o zi

Missam celebrat toties insinuat Christum fuisse

crucifixum et revera excidit a recta christianorum

fide immo et omnes qui cum ipso fovent

comunionem Neque enim (talis)in eum credit qui

semel unico die propter hominum salutem cruci

affixus fuit sed in alium quempiamqui

saepiusimmo infinitis vicibus sit passus et

passionis oeconomiam implere haud

potueritScimus igitur in figuram Christi pro nobis

passi et sacerdotem et sacras caeremonias

institutas esse perspicue Debent ergo figurae

veritatis proprietates accurate servari si veritatis

naturam velint delineare ac exprimererdquo 2 J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 11 bdquoIcircn cadrul deciziilor

canonice și al decretelor sinodale trebuie să fie

icircnscris şi fragmentul pe care l-am făcut cunoscut

din divina liturgiardquo 3 Cf J Hergenrother Monumenta graeca ad

Photiumhellip p 11 4 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 pp 142-143 bdquob) Hristos

adevăratul arhiereu nu a adus de mai multe ori icircntr-

o zi Jertfa Sa ci o singură dată c) Cine aduce Jertfă

de mai multe ori pe zi pare a-L răstigni pe Hristos

de către ori icircnnoiește jertfa asemeni acela nu crede

icircn adevăratul Hristos Care a fost răstignit o singură

dată ci icircntr-unul care a suferit de nenumărate ori d)

Copia trebuie să corespundă originalului și să redea

adevărul icircn mod deplin ceea ce se icircntacircmplă doar

prin aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

6

Preot Dr Prof Petre Vintilescu renumit profesor doctor de teologie scrie icircn anul 1950 un articol icircn revista Studii Teologice icircn care atribuie şi el acest fragment Marelui Fotie după a făcut o cercetare destul de amănunțită unde descrie cum a apărut această inovație icircn practica Bisericii afirmacircnd că icircn secolul al VI-lea şi apoi icircn secolul al VIII-lea se săvacircrşea aşa-zisa missă privată şi missa solitară de mai multe ori icircn aceeaşi zi practică interzisă de Sinodul de la Mayenţa (813) Icircn secolul al VIII-lea de sărbătoarea Crăciunului se săvacircrşeau patru misse pe acelaşi altar Icircn Galia ca şi la Roma icircn anumite perioade se săvacircrşeau pe acelaşi altar două şi mai multe misse Aceste obiceiuri rare la icircnceput s-au icircnmulţit devenind o practică obişnuită icircn secolul al IX-lea Pentru unii din preoţi ca şi pentru Papa Bonifaciu era ca regulă fundamentală o singură liturghie zilnică deşi alţii săvacircrşeau două sau trei el adăugacircnd că Papa Leon al III-lea (795-816) săvacircrşea cacircteodată 7-8-9 liturghii pe zi Şi Petre Vintilescu concluzionează bdquogeneralizarea și ducerea la exces a laquobinațieiraquo icircn Occident au dat prilej Patriarhului Constantinopolului Fotie (sec IX)rdquo să emită acest opuscul icircndreptat icircmpotriva acestei practici

5

Respectabilul Pr Dr Prof Lucian D Colda preluacircnd cele afirmate de cercetătorul german J Hergenroumlther

6

susține că bdquofragmentul a luat naștere probabil icircntre anii 881-886 la un sinod ținut sub prezidenţia patriarhului Fotie Se poate ca fragmentul să fi fost de la bun icircnceput conținutul unei scrisori alcătuite de el și care mai tacircrziu la un sinod să fi primit girul Bisericiirdquo

7 ca apoi să

structureze ideile și argumentele ce reies

5 Cf Petre Vintilescu bdquoBinaţia Liturghieirdquo icircn Studii

Teologice anul II 1950 pp 126-128 6 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 142 7 Fotie al Constantinopolului Mistagogia Duhului

Sfacircnt Exegeze la Evanghelii trad Oana Coman

ed Polirom Iași 2013 p 120 Vezi J

Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3hellip p 142 bdquoEl poate să fi

aparținut unui sinod ținut icircn 881 sau 886 poate fi și

un fragment dintr-o scrisoare a lui Fotie căruia

grație autorității lui Fotie i-a fost conferită putere

de lege la un sinod ulteriorrdquo

din textul cu pricina8 așa cum o face și

cercetătorul german9

Icircn anul 2006 preot Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε

10 aduce

mărturii ce dovedesc că acest opuscul nu aparține Marelui Fotie și că Tomus synodicus datează din secolul al XI-lea ci aparține patriarhului Nicolas al III-lea care a diortosit o lucrare mai veche atribuită lui Teodoros episcop de Andidon bdquoa revizuit proiectul omonim al lui Nicolas episcop de Andidon ce a fost scris icircntre anii 1055-1063rdquo

11 Textul lui Teodoros episcop de

Andidon prin afirmația că unii preoți dintr-o aviditate nesățioasă (ἀκοπέζηῳ πλεονεξίᾳ) celebracircnd a doua Sfacircntă Liturghie (δύο ποιεῖν Λειηοςπγίαρ) icircndrăznesc să răstignească de multe ori pe Hristos bdquoηολμηπῶρ ζηαςποῦζι ηὸν Χπιζηὸν πολλάκιρrdquo

12 se dovedește a fi asemănător

celui din Tomus synodicus bdquolaquohellipὤζηε καὶ πολλάκιρ ηῆρ ἡμέπαρ ἱεποςγῶν ηοζαςηάκιρ ὐποθαίνεηαι ηὸν Χπιζηὸν

8L Colda Patriarhul Fotie cel Mare al

Constantinopolului p 120 9 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 143 bdquoa) este voie să se

aducă Sfacircnta Jertfă doar o dată pe zi asemenea și

preotul nu are voie să celebreze sfacircnta liturghie

decacirct o dată pe zi b) Hristos adevăratul arhiereu

nu aduce mai multe ori icircntr-o zi Jertfa Sa ci o

singură dată c) Cine aduce Jertfă de mai multe ori

pe zi pare a-L răstigni pe Hristos de către ori

icircnnoiește jertfa acela nu crede icircn adevăratul

Hristos Care a fost răstignit o singură dată ci icircntr-

unul care a suferit de nenumărate ori d) Copia

trebuie să corespundă originalului și să redea

adevărul deplin ceea ce se icircntacircmplă doar prin

aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo 10

Vezi Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη

ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονική Διδαζκαλία και

Ππάξη Γηδαθηνξηθή δηαηξηβή Θεζζαινλίθε 2006

p 202-210

httpikeelibauthgrrecord66003filesNassispdf

accesat pe 18 mai 2016 11

Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 203 bdquoD J

Darrouzegraves () a sugerat că acest text ar trebui să fie

datat icircntre 1085 și 1095rdquo 12

PG 140 465D bdquolaquo Ἒλ ἕηη πξνζζεὶο ηέινο

ἐπηζἡζω ηῷ ιόγῳbull rsquoΔπεηδή ηηλεο ηῶλ ἰεξέωλ νἱ κὲλ

πελίαο πξνθάζεη νἱ δὲ ἀθνξέζηῳ πιενλεμίᾳ δύν

πνηεῖλ Λεηηνπξγίαο νὐ θείδνληαη ἀιια ηνικεξῶο

ζηαπξνῦζη ηὸλ Χξηζηὸλ θαὶ αὖζηο ἀλαζηαπξνῦζη

πνιιάθηο θαὶ ἐθrsquo ἑλὶ ηαῦηα δξῶληεο ζπζηαζηήξηῳ

ηὸ θξηθωδέζηαηνλ θαὶ θαηὰ ηνῦην

ζπνπδάδνληεοraquo

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

7

ζηαςπυθῆναιraquordquo13

fapt pentru care Pr Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε concluzionează că Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie Această ulterioară atribuire a textului se datorează faptului că s-a sperat că numele patriarhului va da mai multă greutate acestei decizii sinodale

Ne afiliem acestei concluzii că textul nu face parte din hotăracircrile canonice fotiene iar practica săvacircrşirii multiplelor euharistii icircn cursul aceleași zile este considerată problematică din secolul al XI-lea după cum concluzionează și cercetătorul grec Patriarhul Nicolas al III-lea Gramatikos la icircnceputul mandatului patriarhal icircn anul 1147 icircmbunătățește textul lui Teodoros episcop de Andidon consideracircndu-l o decizie sinodală relevantă și-l adoptă ca o hotăracircre canonică

14

Hotăracircrea icircncerca a reduce aceste practici apoi din secolul al XII-lea această normă canonică se icircncorporează definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit Paternitatea fotiană pare icircndoielnică și din punct de vedere al interpretării teologice al motivului ce stă la baza interzicerii săvacircrșirii unei a doua Euharistii de același preot și pe aceeaşi Sfacircntă Masă sacrificarea lui Hristos de mai multe ori pare de origine latină și destul de artificială

Dacă vom căuta icircn teologia euharistică a Părinților Răsăriteni vom găsi o interpretare teologică a evenimentului euharistic făcută de Sfacircntul Nicolae Cabasila (131923-1391) teolog și mistic bizantin Acesta nu icircmpărtăşeşte aceeași concepție cu cea a scriitorului Tomus-ului synodicus el afirmă că icircn momentul epiclezei preotul nu răstignește din nou pe Iisus Hristos deoarece pacircinea și vinul se prefac icircn Trupul și Sacircngele Macircntuitorului deja răstignit Acțiunea de sfințire icirci revine Sfacircntului Duh care preia actul realizat odată pentru totdeauna de

13

J Hergenrother Monumenta graeca ad

Photiumhellip p 11 Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ

Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ

Κανονικήhellip p 203 Vezi nota 43 bdquoDe exemplu

două astfel de referințe sunt descoperite la Νichifor

Hartofylakos icircn Epistola către monahul Teodosie

() laquoΚαὶ ηό δὶο ιεηηνπξγεῖλ ἐλ ηῇ αὐηῇ ἡκέξᾳ

ζπλνδηθῶο θεθώιπηαηraquo - Vezi PG 100 1064 și

Petru (hellip)- Vezi PG 119 1095rdquo 14

Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 204

Iisus Hristos și-l actualizează Astfel că darurile se prefac icircn acel Trup răstignit deoarece jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce Prefacerea nu se face icircntr-un Trup al lui Hristos neicircnjunghiat ca apoi icircn timpul Sfintei Liturghii să devină junghiat Darurile se prefac prin sfințirea Duhului Sfacircnt icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea și vinul se prefac icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat bdquoCu atacirct mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfeşte ar fi Icircnsusi Trupul Domnului Căci mai icircntacirci ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor nu mai poate fi junghiat sau străpuns Al doilea dacă ar fi vorba de așa ceva ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele icircntacircmplate la Jertfa de pe Golgota deoarece Jertfa din Liturghie este socotită ca o junghiere adevărată nu ca un simbol al junghierii Al treilea știm că Hristos a murit odată şi după ce a icircnviat nu va mai muri a pătimit la plinirea vremii și S-a dat jertfă ca să ridice păcatele multora Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie trebuie să moară icircn fiecare zi Dar atunci ce să credem Jertfa nu se săvacircrșește nici icircnainte și nici după ce s-a sfințit pacircinea ci icircn clipa sfințirii Astfel nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce credem despre Jertfa căci 1) ea nu este o icircnchipuire sau un simbol al jertfei Domnului ci o Jertfă adevărată 2) ceea ce se jertfește nu este pacircinea ci Icircnsuși Trupul lui Hristos 3) iar jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce 1) Să vedem mai icircntacirci dacă sfințirea darurilor este jertfa adevărată iar nu o simplă icircnchipuire a Jertfei Jertfa Mielului lui Dumnezeu constă icircn prefacerea din ceva neicircnjunghiat icircn ceva junghiat Dar un act de prefacere avem și icircn Liturghie Aici pacircinea nejertfită se preface prin sfințire icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea neicircnjunghiată se preface icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat Urmează ca aşa cum jertfa Mielului se face printr-o prefacere tot așa și aici existacircnd un act de prefacere avem o jertfă adevărată căci pacircinea se preface nu icircntr-un simbol ci chiar icircn obiectul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

8

junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo

15

Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo

16 Icircn două

locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare

a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo

17 dar care nu este legată de

interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului

Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră

Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc

15

Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii

liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei

Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția

electronică http tineretulortodoxmdwp-

contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-

Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18

mai 2016 16

J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium

hellip p 11 17

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό

ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία

Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ

Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115

nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire

Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo

18

b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo

19 dar și aici

interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu

18

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-

116 19

Ibidem p 116-120

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

9

şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu

a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a

deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești

20 și devenind

similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo

21

Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio

20

Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de

icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar

asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd

deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută

a oamenilor 21

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-

120

pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo

22

Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo

23

Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge

24 Concluzionăm că după

cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit

22

PL 54 626C 23

Ibidem 626C 24

Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus

observant a nostra concordet illud quoque

volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque

festivitas conventum populi numerosioris indixerit

et ea fideliom multitude convenerit quam recipere

basilica simul una non possit sacrificii oblatio

indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad

hanc devotionem qui primi advenerint videantur

hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum

plenum pietatis atque rationis sit ut quoties

basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis

impleverit toties sacrificium subsequens offeratur

Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua

devotione privetur si unius tantum missaelig more

servato sacrificium offerre non possint nisi qui

prima diei parte convenerint Studiose ergo

dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut

quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig

traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut

per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo

Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

10

Dumnezeul fără chip

Andrei-Alexandru Bădilă

Masterand al Facultății de Teologie

Secția de Teologie Pastorală

al Univ Aristotel din Salonic Grecia

Abstract

Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină

primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și

continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn

dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de

descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți

Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel

subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine

1 Icircnsă icircn ceea ce

privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări

2 motiv

1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans

lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980

pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al

Constantinopolului care susține că nu este vorba

numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși

icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la

atitudinea aniconică generală a societății creștine a

primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere

ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care

se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom

enumera icircn cele ce urmează

pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare

3

Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney

4 pentru a descrie

atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui

3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art

and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard

Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale

University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest

Christian on Art Oxford University Press Oxford

1997

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

11

context cultural mai larg5 De asemenea

cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane

6 a fost și

ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger

7

Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)

8 anunță că prima

capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet

9 laudă cultul mozaic pentru

ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți

10 unde se remarcă icircnsă o

diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor

5 Robert Margaret Jensen Understanding Early

Christian Art Psychology Press London 2000 p

9 6 L Uspensky La theologie p 9

7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag

fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 338-339 10

Icircn privința apologeților Leonid Uspensky

consideră ca fiind invalide argumentele lor din

cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au

dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte

păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn

argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn

cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum

vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se

bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos

care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic

11 al statuilor

12 (atacirct prin

forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)

13

Tertulian14

accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen

15 anunță că prima grijă a Bisericii

este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement

11

Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza

convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți

consideră că este cu neputință ca aceștia să fie

habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros

Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col

PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982

p 111-112 12

Acest argument se regăsește și icircn tradiția

islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm

in Islam A New History of the Edict of Yazīd II

(AH 104AD 723)

lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_

First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th

e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_

gt 2017 13

Pentru originea filosofică a acestor argumente

vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early

Church icircn Byzantine Studies and Other Essays

1955 p 18-22 14

Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S

Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3

Christian Literature Publishing Co Buffalo NY

1885 Traducere revizuita si editata pentru New

Advent de Kevin Knight

ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15

Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr

Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed

IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

12

Alexandrinul16

care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu

17 el caută

să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor

18

Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea

19 care

amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de

16

Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad

icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5

Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p

465 17

De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate

ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea

islamică De altfel argumentul furtului lui

Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția

Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed

Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua

Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni

fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir

Thomas W Arnold Painting in Islam Dover

Publications Mineola New York 1965 pag 6 18

Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images

(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement

Alexandrinul cu privire la imagini icircn general

Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644

susține că autorul acesteia nici nu poate crede că

unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut

imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu

trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn

Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd

London 1940 p 87 19

Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII

Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB

vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987

pag 287-288

regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes

20

originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor

21

căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei

22 Astfel putem sesiza deja

o schimbare icircn privința atitudinii aniconice

20

N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21

Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus

Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că

reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn

comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn

arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei

imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără

barbă cu un miel pe după umeri 22

Se cunoaște de asemenea că la un moment dat

Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care

ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a

evita sminteala

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

13

care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira

23 Deși la

prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg

24 formulează o opinie

distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților

25 Arta secolelor II-III se

icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner

26 care pornind de la descoperirea

23

Placuit picturas in ecclesia esse non debere

nequod veneratur et adoratur in parietibus

depingatur 24

Robert Grigg Aniconic Worship and the

Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the

Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4

(1976) p 428-433 25

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 10 26

Jas Elsner Archeologies and Agendas

Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early

sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie

27 icircn materie de prezentare

cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea

Christian Art icircn The Journal of Roman Studies

Vol 93 (2003) p 114-128 27

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 12

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

14

permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas

28 pentru ca mai

tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens

29

Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28

Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică

din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni

de creștinism prin utilizarea unor elemente

comune 29

Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași

evoluție icircn toata Peninsula Arabă este

multiculturalismul religios (existenta simultană a

Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor

rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată

iconofobie

astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină

Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 5: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

5

bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghiei

Drd Monah Miron

Laurenţiu Mihai PĂTRU

bdquoPe un singur altar este permis să

se săvacircrșească dumnezeiasca jertfă fără de sacircnge doar o singură dată pe zi de aceea fiecare preot poate săvacircrși Sfacircnta Liturghie o singură dată pe zi Şi Iisus Hristos Adevăratul şi Marele Preot S-a oferit jertfă doar o singură dată nu de mai multe ori prin urmare cel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe ori El nu crede icircn același Hristos care de dragul macircntuirii omenirii S-a lăsat pironit pe cruce doar o singură dată dar icircn altul El a suferit moarte şi pătimiri de un număr infinit de ori ceea ce iconomia nu ar putea atinge Ştim că cifra ceremoniilor sacre ale preotului poate fi uşor stabilită din cifra icircn care Hristos a suferit pentru noi Aceste exprimări ar trebui să păstreze o reprezentare exactă a proprietăților adevărului icircn cazul icircn care doresc să contureze natura adevărului şi a exprimăriirdquo

1

J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel Sein Leben seine Schriften und

das griechische Schisma 1vol 3 Regensburg

1867 p 142 bdquoManuscrisele atribuie acest fragment

lui Fotie iar unul dintre acestea icircl numește tomus

synodicus Poate a aparținut unui sinod ținut icircn 881

sau 886 ar putea fi și un fragment dintr-o scrisoare

a lui Fotie căruia grație autorității lui i-a fost

conferită putere de lege la un sinod ulteriorrdquo 1 J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium

ejusque hitoriam pertinentia (quae exvariis

codocibus manus-criptis collegit ediditque)

Ratisbonae 1869 p 11-12 bdquoRecta ratio et

accurata rerum cognitio sacerdoti semel in die

permittit offerre incruentum sacrificium non vero

saepius Nam si in uno altari non licet secundum

sacrificum celebrare multo minus fas erit bis uno

die sacerdotem sacrum peragereChristus quoque

verus Pontifex ac Deus non saepiussed semel unico

die seipsum sacrificavitUnde qui plurie in die

Cardinalul J Hergenroumlther icircnscrie icircn operele fotiene cu conţinut canonic mai exact icircn deciziile canonice și al hotăracircrilor sinodale

2 şi un fragment numit Tomus

synodicus pe care icircl publică cu numele Photii Collectiones et Demonstrationes numit și De divina liturgia conţinut icircn cod Vatic 1150 f 127 a Vat 1119 f 7 B Codex fără titlu şi cod Vat 430 f 221b Cod Vat 828 f 281

3 icircn care se

menționează că un preot nu are voie să aducă jertfă euharistică decacirct o singură dată pe zi și pe un singur altar

4 interzicacircnd

astfel binaţia liturghiei adică săvacircrşirea de preot a unei a doua Sfinte şi Dumnezeieşti Liturghii icircntr-o zi

Missam celebrat toties insinuat Christum fuisse

crucifixum et revera excidit a recta christianorum

fide immo et omnes qui cum ipso fovent

comunionem Neque enim (talis)in eum credit qui

semel unico die propter hominum salutem cruci

affixus fuit sed in alium quempiamqui

saepiusimmo infinitis vicibus sit passus et

passionis oeconomiam implere haud

potueritScimus igitur in figuram Christi pro nobis

passi et sacerdotem et sacras caeremonias

institutas esse perspicue Debent ergo figurae

veritatis proprietates accurate servari si veritatis

naturam velint delineare ac exprimererdquo 2 J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 11 bdquoIcircn cadrul deciziilor

canonice și al decretelor sinodale trebuie să fie

icircnscris şi fragmentul pe care l-am făcut cunoscut

din divina liturgiardquo 3 Cf J Hergenrother Monumenta graeca ad

Photiumhellip p 11 4 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 pp 142-143 bdquob) Hristos

adevăratul arhiereu nu a adus de mai multe ori icircntr-

o zi Jertfa Sa ci o singură dată c) Cine aduce Jertfă

de mai multe ori pe zi pare a-L răstigni pe Hristos

de către ori icircnnoiește jertfa asemeni acela nu crede

icircn adevăratul Hristos Care a fost răstignit o singură

dată ci icircntr-unul care a suferit de nenumărate ori d)

Copia trebuie să corespundă originalului și să redea

adevărul icircn mod deplin ceea ce se icircntacircmplă doar

prin aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

6

Preot Dr Prof Petre Vintilescu renumit profesor doctor de teologie scrie icircn anul 1950 un articol icircn revista Studii Teologice icircn care atribuie şi el acest fragment Marelui Fotie după a făcut o cercetare destul de amănunțită unde descrie cum a apărut această inovație icircn practica Bisericii afirmacircnd că icircn secolul al VI-lea şi apoi icircn secolul al VIII-lea se săvacircrşea aşa-zisa missă privată şi missa solitară de mai multe ori icircn aceeaşi zi practică interzisă de Sinodul de la Mayenţa (813) Icircn secolul al VIII-lea de sărbătoarea Crăciunului se săvacircrşeau patru misse pe acelaşi altar Icircn Galia ca şi la Roma icircn anumite perioade se săvacircrşeau pe acelaşi altar două şi mai multe misse Aceste obiceiuri rare la icircnceput s-au icircnmulţit devenind o practică obişnuită icircn secolul al IX-lea Pentru unii din preoţi ca şi pentru Papa Bonifaciu era ca regulă fundamentală o singură liturghie zilnică deşi alţii săvacircrşeau două sau trei el adăugacircnd că Papa Leon al III-lea (795-816) săvacircrşea cacircteodată 7-8-9 liturghii pe zi Şi Petre Vintilescu concluzionează bdquogeneralizarea și ducerea la exces a laquobinațieiraquo icircn Occident au dat prilej Patriarhului Constantinopolului Fotie (sec IX)rdquo să emită acest opuscul icircndreptat icircmpotriva acestei practici

5

Respectabilul Pr Dr Prof Lucian D Colda preluacircnd cele afirmate de cercetătorul german J Hergenroumlther

6

susține că bdquofragmentul a luat naștere probabil icircntre anii 881-886 la un sinod ținut sub prezidenţia patriarhului Fotie Se poate ca fragmentul să fi fost de la bun icircnceput conținutul unei scrisori alcătuite de el și care mai tacircrziu la un sinod să fi primit girul Bisericiirdquo

7 ca apoi să

structureze ideile și argumentele ce reies

5 Cf Petre Vintilescu bdquoBinaţia Liturghieirdquo icircn Studii

Teologice anul II 1950 pp 126-128 6 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 142 7 Fotie al Constantinopolului Mistagogia Duhului

Sfacircnt Exegeze la Evanghelii trad Oana Coman

ed Polirom Iași 2013 p 120 Vezi J

Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3hellip p 142 bdquoEl poate să fi

aparținut unui sinod ținut icircn 881 sau 886 poate fi și

un fragment dintr-o scrisoare a lui Fotie căruia

grație autorității lui Fotie i-a fost conferită putere

de lege la un sinod ulteriorrdquo

din textul cu pricina8 așa cum o face și

cercetătorul german9

Icircn anul 2006 preot Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε

10 aduce

mărturii ce dovedesc că acest opuscul nu aparține Marelui Fotie și că Tomus synodicus datează din secolul al XI-lea ci aparține patriarhului Nicolas al III-lea care a diortosit o lucrare mai veche atribuită lui Teodoros episcop de Andidon bdquoa revizuit proiectul omonim al lui Nicolas episcop de Andidon ce a fost scris icircntre anii 1055-1063rdquo

11 Textul lui Teodoros episcop de

Andidon prin afirmația că unii preoți dintr-o aviditate nesățioasă (ἀκοπέζηῳ πλεονεξίᾳ) celebracircnd a doua Sfacircntă Liturghie (δύο ποιεῖν Λειηοςπγίαρ) icircndrăznesc să răstignească de multe ori pe Hristos bdquoηολμηπῶρ ζηαςποῦζι ηὸν Χπιζηὸν πολλάκιρrdquo

12 se dovedește a fi asemănător

celui din Tomus synodicus bdquolaquohellipὤζηε καὶ πολλάκιρ ηῆρ ἡμέπαρ ἱεποςγῶν ηοζαςηάκιρ ὐποθαίνεηαι ηὸν Χπιζηὸν

8L Colda Patriarhul Fotie cel Mare al

Constantinopolului p 120 9 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 143 bdquoa) este voie să se

aducă Sfacircnta Jertfă doar o dată pe zi asemenea și

preotul nu are voie să celebreze sfacircnta liturghie

decacirct o dată pe zi b) Hristos adevăratul arhiereu

nu aduce mai multe ori icircntr-o zi Jertfa Sa ci o

singură dată c) Cine aduce Jertfă de mai multe ori

pe zi pare a-L răstigni pe Hristos de către ori

icircnnoiește jertfa acela nu crede icircn adevăratul

Hristos Care a fost răstignit o singură dată ci icircntr-

unul care a suferit de nenumărate ori d) Copia

trebuie să corespundă originalului și să redea

adevărul deplin ceea ce se icircntacircmplă doar prin

aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo 10

Vezi Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη

ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονική Διδαζκαλία και

Ππάξη Γηδαθηνξηθή δηαηξηβή Θεζζαινλίθε 2006

p 202-210

httpikeelibauthgrrecord66003filesNassispdf

accesat pe 18 mai 2016 11

Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 203 bdquoD J

Darrouzegraves () a sugerat că acest text ar trebui să fie

datat icircntre 1085 și 1095rdquo 12

PG 140 465D bdquolaquo Ἒλ ἕηη πξνζζεὶο ηέινο

ἐπηζἡζω ηῷ ιόγῳbull rsquoΔπεηδή ηηλεο ηῶλ ἰεξέωλ νἱ κὲλ

πελίαο πξνθάζεη νἱ δὲ ἀθνξέζηῳ πιενλεμίᾳ δύν

πνηεῖλ Λεηηνπξγίαο νὐ θείδνληαη ἀιια ηνικεξῶο

ζηαπξνῦζη ηὸλ Χξηζηὸλ θαὶ αὖζηο ἀλαζηαπξνῦζη

πνιιάθηο θαὶ ἐθrsquo ἑλὶ ηαῦηα δξῶληεο ζπζηαζηήξηῳ

ηὸ θξηθωδέζηαηνλ θαὶ θαηὰ ηνῦην

ζπνπδάδνληεοraquo

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

7

ζηαςπυθῆναιraquordquo13

fapt pentru care Pr Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε concluzionează că Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie Această ulterioară atribuire a textului se datorează faptului că s-a sperat că numele patriarhului va da mai multă greutate acestei decizii sinodale

Ne afiliem acestei concluzii că textul nu face parte din hotăracircrile canonice fotiene iar practica săvacircrşirii multiplelor euharistii icircn cursul aceleași zile este considerată problematică din secolul al XI-lea după cum concluzionează și cercetătorul grec Patriarhul Nicolas al III-lea Gramatikos la icircnceputul mandatului patriarhal icircn anul 1147 icircmbunătățește textul lui Teodoros episcop de Andidon consideracircndu-l o decizie sinodală relevantă și-l adoptă ca o hotăracircre canonică

14

Hotăracircrea icircncerca a reduce aceste practici apoi din secolul al XII-lea această normă canonică se icircncorporează definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit Paternitatea fotiană pare icircndoielnică și din punct de vedere al interpretării teologice al motivului ce stă la baza interzicerii săvacircrșirii unei a doua Euharistii de același preot și pe aceeaşi Sfacircntă Masă sacrificarea lui Hristos de mai multe ori pare de origine latină și destul de artificială

Dacă vom căuta icircn teologia euharistică a Părinților Răsăriteni vom găsi o interpretare teologică a evenimentului euharistic făcută de Sfacircntul Nicolae Cabasila (131923-1391) teolog și mistic bizantin Acesta nu icircmpărtăşeşte aceeași concepție cu cea a scriitorului Tomus-ului synodicus el afirmă că icircn momentul epiclezei preotul nu răstignește din nou pe Iisus Hristos deoarece pacircinea și vinul se prefac icircn Trupul și Sacircngele Macircntuitorului deja răstignit Acțiunea de sfințire icirci revine Sfacircntului Duh care preia actul realizat odată pentru totdeauna de

13

J Hergenrother Monumenta graeca ad

Photiumhellip p 11 Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ

Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ

Κανονικήhellip p 203 Vezi nota 43 bdquoDe exemplu

două astfel de referințe sunt descoperite la Νichifor

Hartofylakos icircn Epistola către monahul Teodosie

() laquoΚαὶ ηό δὶο ιεηηνπξγεῖλ ἐλ ηῇ αὐηῇ ἡκέξᾳ

ζπλνδηθῶο θεθώιπηαηraquo - Vezi PG 100 1064 și

Petru (hellip)- Vezi PG 119 1095rdquo 14

Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 204

Iisus Hristos și-l actualizează Astfel că darurile se prefac icircn acel Trup răstignit deoarece jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce Prefacerea nu se face icircntr-un Trup al lui Hristos neicircnjunghiat ca apoi icircn timpul Sfintei Liturghii să devină junghiat Darurile se prefac prin sfințirea Duhului Sfacircnt icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea și vinul se prefac icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat bdquoCu atacirct mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfeşte ar fi Icircnsusi Trupul Domnului Căci mai icircntacirci ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor nu mai poate fi junghiat sau străpuns Al doilea dacă ar fi vorba de așa ceva ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele icircntacircmplate la Jertfa de pe Golgota deoarece Jertfa din Liturghie este socotită ca o junghiere adevărată nu ca un simbol al junghierii Al treilea știm că Hristos a murit odată şi după ce a icircnviat nu va mai muri a pătimit la plinirea vremii și S-a dat jertfă ca să ridice păcatele multora Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie trebuie să moară icircn fiecare zi Dar atunci ce să credem Jertfa nu se săvacircrșește nici icircnainte și nici după ce s-a sfințit pacircinea ci icircn clipa sfințirii Astfel nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce credem despre Jertfa căci 1) ea nu este o icircnchipuire sau un simbol al jertfei Domnului ci o Jertfă adevărată 2) ceea ce se jertfește nu este pacircinea ci Icircnsuși Trupul lui Hristos 3) iar jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce 1) Să vedem mai icircntacirci dacă sfințirea darurilor este jertfa adevărată iar nu o simplă icircnchipuire a Jertfei Jertfa Mielului lui Dumnezeu constă icircn prefacerea din ceva neicircnjunghiat icircn ceva junghiat Dar un act de prefacere avem și icircn Liturghie Aici pacircinea nejertfită se preface prin sfințire icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea neicircnjunghiată se preface icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat Urmează ca aşa cum jertfa Mielului se face printr-o prefacere tot așa și aici existacircnd un act de prefacere avem o jertfă adevărată căci pacircinea se preface nu icircntr-un simbol ci chiar icircn obiectul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

8

junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo

15

Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo

16 Icircn două

locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare

a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo

17 dar care nu este legată de

interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului

Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră

Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc

15

Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii

liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei

Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția

electronică http tineretulortodoxmdwp-

contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-

Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18

mai 2016 16

J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium

hellip p 11 17

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό

ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία

Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ

Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115

nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire

Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo

18

b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo

19 dar și aici

interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu

18

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-

116 19

Ibidem p 116-120

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

9

şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu

a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a

deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești

20 și devenind

similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo

21

Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio

20

Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de

icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar

asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd

deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută

a oamenilor 21

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-

120

pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo

22

Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo

23

Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge

24 Concluzionăm că după

cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit

22

PL 54 626C 23

Ibidem 626C 24

Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus

observant a nostra concordet illud quoque

volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque

festivitas conventum populi numerosioris indixerit

et ea fideliom multitude convenerit quam recipere

basilica simul una non possit sacrificii oblatio

indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad

hanc devotionem qui primi advenerint videantur

hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum

plenum pietatis atque rationis sit ut quoties

basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis

impleverit toties sacrificium subsequens offeratur

Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua

devotione privetur si unius tantum missaelig more

servato sacrificium offerre non possint nisi qui

prima diei parte convenerint Studiose ergo

dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut

quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig

traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut

per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo

Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

10

Dumnezeul fără chip

Andrei-Alexandru Bădilă

Masterand al Facultății de Teologie

Secția de Teologie Pastorală

al Univ Aristotel din Salonic Grecia

Abstract

Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină

primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și

continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn

dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de

descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți

Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel

subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine

1 Icircnsă icircn ceea ce

privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări

2 motiv

1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans

lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980

pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al

Constantinopolului care susține că nu este vorba

numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși

icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la

atitudinea aniconică generală a societății creștine a

primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere

ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care

se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom

enumera icircn cele ce urmează

pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare

3

Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney

4 pentru a descrie

atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui

3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art

and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard

Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale

University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest

Christian on Art Oxford University Press Oxford

1997

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

11

context cultural mai larg5 De asemenea

cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane

6 a fost și

ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger

7

Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)

8 anunță că prima

capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet

9 laudă cultul mozaic pentru

ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți

10 unde se remarcă icircnsă o

diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor

5 Robert Margaret Jensen Understanding Early

Christian Art Psychology Press London 2000 p

9 6 L Uspensky La theologie p 9

7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag

fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 338-339 10

Icircn privința apologeților Leonid Uspensky

consideră ca fiind invalide argumentele lor din

cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au

dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte

păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn

argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn

cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum

vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se

bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos

care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic

11 al statuilor

12 (atacirct prin

forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)

13

Tertulian14

accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen

15 anunță că prima grijă a Bisericii

este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement

11

Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza

convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți

consideră că este cu neputință ca aceștia să fie

habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros

Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col

PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982

p 111-112 12

Acest argument se regăsește și icircn tradiția

islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm

in Islam A New History of the Edict of Yazīd II

(AH 104AD 723)

lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_

First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th

e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_

gt 2017 13

Pentru originea filosofică a acestor argumente

vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early

Church icircn Byzantine Studies and Other Essays

1955 p 18-22 14

Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S

Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3

Christian Literature Publishing Co Buffalo NY

1885 Traducere revizuita si editata pentru New

Advent de Kevin Knight

ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15

Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr

Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed

IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

12

Alexandrinul16

care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu

17 el caută

să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor

18

Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea

19 care

amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de

16

Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad

icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5

Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p

465 17

De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate

ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea

islamică De altfel argumentul furtului lui

Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția

Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed

Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua

Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni

fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir

Thomas W Arnold Painting in Islam Dover

Publications Mineola New York 1965 pag 6 18

Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images

(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement

Alexandrinul cu privire la imagini icircn general

Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644

susține că autorul acesteia nici nu poate crede că

unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut

imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu

trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn

Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd

London 1940 p 87 19

Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII

Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB

vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987

pag 287-288

regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes

20

originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor

21

căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei

22 Astfel putem sesiza deja

o schimbare icircn privința atitudinii aniconice

20

N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21

Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus

Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că

reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn

comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn

arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei

imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără

barbă cu un miel pe după umeri 22

Se cunoaște de asemenea că la un moment dat

Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care

ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a

evita sminteala

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

13

care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira

23 Deși la

prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg

24 formulează o opinie

distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților

25 Arta secolelor II-III se

icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner

26 care pornind de la descoperirea

23

Placuit picturas in ecclesia esse non debere

nequod veneratur et adoratur in parietibus

depingatur 24

Robert Grigg Aniconic Worship and the

Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the

Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4

(1976) p 428-433 25

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 10 26

Jas Elsner Archeologies and Agendas

Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early

sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie

27 icircn materie de prezentare

cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea

Christian Art icircn The Journal of Roman Studies

Vol 93 (2003) p 114-128 27

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 12

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

14

permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas

28 pentru ca mai

tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens

29

Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28

Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică

din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni

de creștinism prin utilizarea unor elemente

comune 29

Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași

evoluție icircn toata Peninsula Arabă este

multiculturalismul religios (existenta simultană a

Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor

rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată

iconofobie

astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină

Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 6: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

6

Preot Dr Prof Petre Vintilescu renumit profesor doctor de teologie scrie icircn anul 1950 un articol icircn revista Studii Teologice icircn care atribuie şi el acest fragment Marelui Fotie după a făcut o cercetare destul de amănunțită unde descrie cum a apărut această inovație icircn practica Bisericii afirmacircnd că icircn secolul al VI-lea şi apoi icircn secolul al VIII-lea se săvacircrşea aşa-zisa missă privată şi missa solitară de mai multe ori icircn aceeaşi zi practică interzisă de Sinodul de la Mayenţa (813) Icircn secolul al VIII-lea de sărbătoarea Crăciunului se săvacircrşeau patru misse pe acelaşi altar Icircn Galia ca şi la Roma icircn anumite perioade se săvacircrşeau pe acelaşi altar două şi mai multe misse Aceste obiceiuri rare la icircnceput s-au icircnmulţit devenind o practică obişnuită icircn secolul al IX-lea Pentru unii din preoţi ca şi pentru Papa Bonifaciu era ca regulă fundamentală o singură liturghie zilnică deşi alţii săvacircrşeau două sau trei el adăugacircnd că Papa Leon al III-lea (795-816) săvacircrşea cacircteodată 7-8-9 liturghii pe zi Şi Petre Vintilescu concluzionează bdquogeneralizarea și ducerea la exces a laquobinațieiraquo icircn Occident au dat prilej Patriarhului Constantinopolului Fotie (sec IX)rdquo să emită acest opuscul icircndreptat icircmpotriva acestei practici

5

Respectabilul Pr Dr Prof Lucian D Colda preluacircnd cele afirmate de cercetătorul german J Hergenroumlther

6

susține că bdquofragmentul a luat naștere probabil icircntre anii 881-886 la un sinod ținut sub prezidenţia patriarhului Fotie Se poate ca fragmentul să fi fost de la bun icircnceput conținutul unei scrisori alcătuite de el și care mai tacircrziu la un sinod să fi primit girul Bisericiirdquo

7 ca apoi să

structureze ideile și argumentele ce reies

5 Cf Petre Vintilescu bdquoBinaţia Liturghieirdquo icircn Studii

Teologice anul II 1950 pp 126-128 6 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 142 7 Fotie al Constantinopolului Mistagogia Duhului

Sfacircnt Exegeze la Evanghelii trad Oana Coman

ed Polirom Iași 2013 p 120 Vezi J

Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3hellip p 142 bdquoEl poate să fi

aparținut unui sinod ținut icircn 881 sau 886 poate fi și

un fragment dintr-o scrisoare a lui Fotie căruia

grație autorității lui Fotie i-a fost conferită putere

de lege la un sinod ulteriorrdquo

din textul cu pricina8 așa cum o face și

cercetătorul german9

Icircn anul 2006 preot Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε

10 aduce

mărturii ce dovedesc că acest opuscul nu aparține Marelui Fotie și că Tomus synodicus datează din secolul al XI-lea ci aparține patriarhului Nicolas al III-lea care a diortosit o lucrare mai veche atribuită lui Teodoros episcop de Andidon bdquoa revizuit proiectul omonim al lui Nicolas episcop de Andidon ce a fost scris icircntre anii 1055-1063rdquo

11 Textul lui Teodoros episcop de

Andidon prin afirmația că unii preoți dintr-o aviditate nesățioasă (ἀκοπέζηῳ πλεονεξίᾳ) celebracircnd a doua Sfacircntă Liturghie (δύο ποιεῖν Λειηοςπγίαρ) icircndrăznesc să răstignească de multe ori pe Hristos bdquoηολμηπῶρ ζηαςποῦζι ηὸν Χπιζηὸν πολλάκιρrdquo

12 se dovedește a fi asemănător

celui din Tomus synodicus bdquolaquohellipὤζηε καὶ πολλάκιρ ηῆρ ἡμέπαρ ἱεποςγῶν ηοζαςηάκιρ ὐποθαίνεηαι ηὸν Χπιζηὸν

8L Colda Patriarhul Fotie cel Mare al

Constantinopolului p 120 9 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von

Konstantinopel vol 3 p 143 bdquoa) este voie să se

aducă Sfacircnta Jertfă doar o dată pe zi asemenea și

preotul nu are voie să celebreze sfacircnta liturghie

decacirct o dată pe zi b) Hristos adevăratul arhiereu

nu aduce mai multe ori icircntr-o zi Jertfa Sa ci o

singură dată c) Cine aduce Jertfă de mai multe ori

pe zi pare a-L răstigni pe Hristos de către ori

icircnnoiește jertfa acela nu crede icircn adevăratul

Hristos Care a fost răstignit o singură dată ci icircntr-

unul care a suferit de nenumărate ori d) Copia

trebuie să corespundă originalului și să redea

adevărul deplin ceea ce se icircntacircmplă doar prin

aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo 10

Vezi Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη

ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονική Διδαζκαλία και

Ππάξη Γηδαθηνξηθή δηαηξηβή Θεζζαινλίθε 2006

p 202-210

httpikeelibauthgrrecord66003filesNassispdf

accesat pe 18 mai 2016 11

Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 203 bdquoD J

Darrouzegraves () a sugerat că acest text ar trebui să fie

datat icircntre 1085 și 1095rdquo 12

PG 140 465D bdquolaquo Ἒλ ἕηη πξνζζεὶο ηέινο

ἐπηζἡζω ηῷ ιόγῳbull rsquoΔπεηδή ηηλεο ηῶλ ἰεξέωλ νἱ κὲλ

πελίαο πξνθάζεη νἱ δὲ ἀθνξέζηῳ πιενλεμίᾳ δύν

πνηεῖλ Λεηηνπξγίαο νὐ θείδνληαη ἀιια ηνικεξῶο

ζηαπξνῦζη ηὸλ Χξηζηὸλ θαὶ αὖζηο ἀλαζηαπξνῦζη

πνιιάθηο θαὶ ἐθrsquo ἑλὶ ηαῦηα δξῶληεο ζπζηαζηήξηῳ

ηὸ θξηθωδέζηαηνλ θαὶ θαηὰ ηνῦην

ζπνπδάδνληεοraquo

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

7

ζηαςπυθῆναιraquordquo13

fapt pentru care Pr Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε concluzionează că Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie Această ulterioară atribuire a textului se datorează faptului că s-a sperat că numele patriarhului va da mai multă greutate acestei decizii sinodale

Ne afiliem acestei concluzii că textul nu face parte din hotăracircrile canonice fotiene iar practica săvacircrşirii multiplelor euharistii icircn cursul aceleași zile este considerată problematică din secolul al XI-lea după cum concluzionează și cercetătorul grec Patriarhul Nicolas al III-lea Gramatikos la icircnceputul mandatului patriarhal icircn anul 1147 icircmbunătățește textul lui Teodoros episcop de Andidon consideracircndu-l o decizie sinodală relevantă și-l adoptă ca o hotăracircre canonică

14

Hotăracircrea icircncerca a reduce aceste practici apoi din secolul al XII-lea această normă canonică se icircncorporează definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit Paternitatea fotiană pare icircndoielnică și din punct de vedere al interpretării teologice al motivului ce stă la baza interzicerii săvacircrșirii unei a doua Euharistii de același preot și pe aceeaşi Sfacircntă Masă sacrificarea lui Hristos de mai multe ori pare de origine latină și destul de artificială

Dacă vom căuta icircn teologia euharistică a Părinților Răsăriteni vom găsi o interpretare teologică a evenimentului euharistic făcută de Sfacircntul Nicolae Cabasila (131923-1391) teolog și mistic bizantin Acesta nu icircmpărtăşeşte aceeași concepție cu cea a scriitorului Tomus-ului synodicus el afirmă că icircn momentul epiclezei preotul nu răstignește din nou pe Iisus Hristos deoarece pacircinea și vinul se prefac icircn Trupul și Sacircngele Macircntuitorului deja răstignit Acțiunea de sfințire icirci revine Sfacircntului Duh care preia actul realizat odată pentru totdeauna de

13

J Hergenrother Monumenta graeca ad

Photiumhellip p 11 Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ

Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ

Κανονικήhellip p 203 Vezi nota 43 bdquoDe exemplu

două astfel de referințe sunt descoperite la Νichifor

Hartofylakos icircn Epistola către monahul Teodosie

() laquoΚαὶ ηό δὶο ιεηηνπξγεῖλ ἐλ ηῇ αὐηῇ ἡκέξᾳ

ζπλνδηθῶο θεθώιπηαηraquo - Vezi PG 100 1064 și

Petru (hellip)- Vezi PG 119 1095rdquo 14

Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 204

Iisus Hristos și-l actualizează Astfel că darurile se prefac icircn acel Trup răstignit deoarece jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce Prefacerea nu se face icircntr-un Trup al lui Hristos neicircnjunghiat ca apoi icircn timpul Sfintei Liturghii să devină junghiat Darurile se prefac prin sfințirea Duhului Sfacircnt icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea și vinul se prefac icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat bdquoCu atacirct mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfeşte ar fi Icircnsusi Trupul Domnului Căci mai icircntacirci ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor nu mai poate fi junghiat sau străpuns Al doilea dacă ar fi vorba de așa ceva ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele icircntacircmplate la Jertfa de pe Golgota deoarece Jertfa din Liturghie este socotită ca o junghiere adevărată nu ca un simbol al junghierii Al treilea știm că Hristos a murit odată şi după ce a icircnviat nu va mai muri a pătimit la plinirea vremii și S-a dat jertfă ca să ridice păcatele multora Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie trebuie să moară icircn fiecare zi Dar atunci ce să credem Jertfa nu se săvacircrșește nici icircnainte și nici după ce s-a sfințit pacircinea ci icircn clipa sfințirii Astfel nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce credem despre Jertfa căci 1) ea nu este o icircnchipuire sau un simbol al jertfei Domnului ci o Jertfă adevărată 2) ceea ce se jertfește nu este pacircinea ci Icircnsuși Trupul lui Hristos 3) iar jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce 1) Să vedem mai icircntacirci dacă sfințirea darurilor este jertfa adevărată iar nu o simplă icircnchipuire a Jertfei Jertfa Mielului lui Dumnezeu constă icircn prefacerea din ceva neicircnjunghiat icircn ceva junghiat Dar un act de prefacere avem și icircn Liturghie Aici pacircinea nejertfită se preface prin sfințire icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea neicircnjunghiată se preface icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat Urmează ca aşa cum jertfa Mielului se face printr-o prefacere tot așa și aici existacircnd un act de prefacere avem o jertfă adevărată căci pacircinea se preface nu icircntr-un simbol ci chiar icircn obiectul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

8

junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo

15

Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo

16 Icircn două

locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare

a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo

17 dar care nu este legată de

interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului

Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră

Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc

15

Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii

liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei

Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția

electronică http tineretulortodoxmdwp-

contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-

Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18

mai 2016 16

J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium

hellip p 11 17

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό

ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία

Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ

Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115

nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire

Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo

18

b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo

19 dar și aici

interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu

18

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-

116 19

Ibidem p 116-120

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

9

şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu

a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a

deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești

20 și devenind

similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo

21

Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio

20

Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de

icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar

asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd

deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută

a oamenilor 21

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-

120

pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo

22

Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo

23

Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge

24 Concluzionăm că după

cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit

22

PL 54 626C 23

Ibidem 626C 24

Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus

observant a nostra concordet illud quoque

volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque

festivitas conventum populi numerosioris indixerit

et ea fideliom multitude convenerit quam recipere

basilica simul una non possit sacrificii oblatio

indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad

hanc devotionem qui primi advenerint videantur

hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum

plenum pietatis atque rationis sit ut quoties

basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis

impleverit toties sacrificium subsequens offeratur

Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua

devotione privetur si unius tantum missaelig more

servato sacrificium offerre non possint nisi qui

prima diei parte convenerint Studiose ergo

dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut

quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig

traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut

per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo

Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

10

Dumnezeul fără chip

Andrei-Alexandru Bădilă

Masterand al Facultății de Teologie

Secția de Teologie Pastorală

al Univ Aristotel din Salonic Grecia

Abstract

Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină

primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și

continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn

dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de

descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți

Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel

subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine

1 Icircnsă icircn ceea ce

privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări

2 motiv

1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans

lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980

pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al

Constantinopolului care susține că nu este vorba

numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși

icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la

atitudinea aniconică generală a societății creștine a

primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere

ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care

se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom

enumera icircn cele ce urmează

pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare

3

Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney

4 pentru a descrie

atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui

3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art

and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard

Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale

University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest

Christian on Art Oxford University Press Oxford

1997

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

11

context cultural mai larg5 De asemenea

cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane

6 a fost și

ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger

7

Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)

8 anunță că prima

capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet

9 laudă cultul mozaic pentru

ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți

10 unde se remarcă icircnsă o

diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor

5 Robert Margaret Jensen Understanding Early

Christian Art Psychology Press London 2000 p

9 6 L Uspensky La theologie p 9

7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag

fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 338-339 10

Icircn privința apologeților Leonid Uspensky

consideră ca fiind invalide argumentele lor din

cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au

dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte

păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn

argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn

cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum

vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se

bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos

care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic

11 al statuilor

12 (atacirct prin

forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)

13

Tertulian14

accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen

15 anunță că prima grijă a Bisericii

este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement

11

Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza

convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți

consideră că este cu neputință ca aceștia să fie

habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros

Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col

PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982

p 111-112 12

Acest argument se regăsește și icircn tradiția

islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm

in Islam A New History of the Edict of Yazīd II

(AH 104AD 723)

lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_

First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th

e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_

gt 2017 13

Pentru originea filosofică a acestor argumente

vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early

Church icircn Byzantine Studies and Other Essays

1955 p 18-22 14

Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S

Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3

Christian Literature Publishing Co Buffalo NY

1885 Traducere revizuita si editata pentru New

Advent de Kevin Knight

ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15

Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr

Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed

IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

12

Alexandrinul16

care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu

17 el caută

să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor

18

Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea

19 care

amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de

16

Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad

icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5

Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p

465 17

De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate

ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea

islamică De altfel argumentul furtului lui

Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția

Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed

Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua

Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni

fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir

Thomas W Arnold Painting in Islam Dover

Publications Mineola New York 1965 pag 6 18

Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images

(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement

Alexandrinul cu privire la imagini icircn general

Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644

susține că autorul acesteia nici nu poate crede că

unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut

imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu

trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn

Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd

London 1940 p 87 19

Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII

Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB

vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987

pag 287-288

regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes

20

originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor

21

căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei

22 Astfel putem sesiza deja

o schimbare icircn privința atitudinii aniconice

20

N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21

Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus

Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că

reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn

comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn

arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei

imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără

barbă cu un miel pe după umeri 22

Se cunoaște de asemenea că la un moment dat

Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care

ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a

evita sminteala

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

13

care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira

23 Deși la

prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg

24 formulează o opinie

distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților

25 Arta secolelor II-III se

icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner

26 care pornind de la descoperirea

23

Placuit picturas in ecclesia esse non debere

nequod veneratur et adoratur in parietibus

depingatur 24

Robert Grigg Aniconic Worship and the

Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the

Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4

(1976) p 428-433 25

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 10 26

Jas Elsner Archeologies and Agendas

Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early

sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie

27 icircn materie de prezentare

cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea

Christian Art icircn The Journal of Roman Studies

Vol 93 (2003) p 114-128 27

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 12

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

14

permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas

28 pentru ca mai

tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens

29

Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28

Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică

din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni

de creștinism prin utilizarea unor elemente

comune 29

Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași

evoluție icircn toata Peninsula Arabă este

multiculturalismul religios (existenta simultană a

Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor

rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată

iconofobie

astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină

Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 7: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

7

ζηαςπυθῆναιraquordquo13

fapt pentru care Pr Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε concluzionează că Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie Această ulterioară atribuire a textului se datorează faptului că s-a sperat că numele patriarhului va da mai multă greutate acestei decizii sinodale

Ne afiliem acestei concluzii că textul nu face parte din hotăracircrile canonice fotiene iar practica săvacircrşirii multiplelor euharistii icircn cursul aceleași zile este considerată problematică din secolul al XI-lea după cum concluzionează și cercetătorul grec Patriarhul Nicolas al III-lea Gramatikos la icircnceputul mandatului patriarhal icircn anul 1147 icircmbunătățește textul lui Teodoros episcop de Andidon consideracircndu-l o decizie sinodală relevantă și-l adoptă ca o hotăracircre canonică

14

Hotăracircrea icircncerca a reduce aceste practici apoi din secolul al XII-lea această normă canonică se icircncorporează definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit Paternitatea fotiană pare icircndoielnică și din punct de vedere al interpretării teologice al motivului ce stă la baza interzicerii săvacircrșirii unei a doua Euharistii de același preot și pe aceeaşi Sfacircntă Masă sacrificarea lui Hristos de mai multe ori pare de origine latină și destul de artificială

Dacă vom căuta icircn teologia euharistică a Părinților Răsăriteni vom găsi o interpretare teologică a evenimentului euharistic făcută de Sfacircntul Nicolae Cabasila (131923-1391) teolog și mistic bizantin Acesta nu icircmpărtăşeşte aceeași concepție cu cea a scriitorului Tomus-ului synodicus el afirmă că icircn momentul epiclezei preotul nu răstignește din nou pe Iisus Hristos deoarece pacircinea și vinul se prefac icircn Trupul și Sacircngele Macircntuitorului deja răstignit Acțiunea de sfințire icirci revine Sfacircntului Duh care preia actul realizat odată pentru totdeauna de

13

J Hergenrother Monumenta graeca ad

Photiumhellip p 11 Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ

Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ

Κανονικήhellip p 203 Vezi nota 43 bdquoDe exemplu

două astfel de referințe sunt descoperite la Νichifor

Hartofylakos icircn Epistola către monahul Teodosie

() laquoΚαὶ ηό δὶο ιεηηνπξγεῖλ ἐλ ηῇ αὐηῇ ἡκέξᾳ

ζπλνδηθῶο θεθώιπηαηraquo - Vezi PG 100 1064 și

Petru (hellip)- Vezi PG 119 1095rdquo 14

Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 204

Iisus Hristos și-l actualizează Astfel că darurile se prefac icircn acel Trup răstignit deoarece jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce Prefacerea nu se face icircntr-un Trup al lui Hristos neicircnjunghiat ca apoi icircn timpul Sfintei Liturghii să devină junghiat Darurile se prefac prin sfințirea Duhului Sfacircnt icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea și vinul se prefac icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat bdquoCu atacirct mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfeşte ar fi Icircnsusi Trupul Domnului Căci mai icircntacirci ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor nu mai poate fi junghiat sau străpuns Al doilea dacă ar fi vorba de așa ceva ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele icircntacircmplate la Jertfa de pe Golgota deoarece Jertfa din Liturghie este socotită ca o junghiere adevărată nu ca un simbol al junghierii Al treilea știm că Hristos a murit odată şi după ce a icircnviat nu va mai muri a pătimit la plinirea vremii și S-a dat jertfă ca să ridice păcatele multora Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie trebuie să moară icircn fiecare zi Dar atunci ce să credem Jertfa nu se săvacircrșește nici icircnainte și nici după ce s-a sfințit pacircinea ci icircn clipa sfințirii Astfel nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce credem despre Jertfa căci 1) ea nu este o icircnchipuire sau un simbol al jertfei Domnului ci o Jertfă adevărată 2) ceea ce se jertfește nu este pacircinea ci Icircnsuși Trupul lui Hristos 3) iar jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce 1) Să vedem mai icircntacirci dacă sfințirea darurilor este jertfa adevărată iar nu o simplă icircnchipuire a Jertfei Jertfa Mielului lui Dumnezeu constă icircn prefacerea din ceva neicircnjunghiat icircn ceva junghiat Dar un act de prefacere avem și icircn Liturghie Aici pacircinea nejertfită se preface prin sfințire icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea neicircnjunghiată se preface icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat Urmează ca aşa cum jertfa Mielului se face printr-o prefacere tot așa și aici existacircnd un act de prefacere avem o jertfă adevărată căci pacircinea se preface nu icircntr-un simbol ci chiar icircn obiectul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

8

junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo

15

Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo

16 Icircn două

locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare

a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo

17 dar care nu este legată de

interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului

Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră

Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc

15

Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii

liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei

Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția

electronică http tineretulortodoxmdwp-

contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-

Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18

mai 2016 16

J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium

hellip p 11 17

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό

ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία

Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ

Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115

nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire

Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo

18

b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo

19 dar și aici

interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu

18

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-

116 19

Ibidem p 116-120

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

9

şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu

a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a

deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești

20 și devenind

similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo

21

Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio

20

Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de

icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar

asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd

deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută

a oamenilor 21

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-

120

pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo

22

Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo

23

Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge

24 Concluzionăm că după

cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit

22

PL 54 626C 23

Ibidem 626C 24

Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus

observant a nostra concordet illud quoque

volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque

festivitas conventum populi numerosioris indixerit

et ea fideliom multitude convenerit quam recipere

basilica simul una non possit sacrificii oblatio

indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad

hanc devotionem qui primi advenerint videantur

hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum

plenum pietatis atque rationis sit ut quoties

basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis

impleverit toties sacrificium subsequens offeratur

Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua

devotione privetur si unius tantum missaelig more

servato sacrificium offerre non possint nisi qui

prima diei parte convenerint Studiose ergo

dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut

quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig

traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut

per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo

Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

10

Dumnezeul fără chip

Andrei-Alexandru Bădilă

Masterand al Facultății de Teologie

Secția de Teologie Pastorală

al Univ Aristotel din Salonic Grecia

Abstract

Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină

primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și

continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn

dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de

descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți

Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel

subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine

1 Icircnsă icircn ceea ce

privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări

2 motiv

1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans

lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980

pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al

Constantinopolului care susține că nu este vorba

numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși

icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la

atitudinea aniconică generală a societății creștine a

primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere

ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care

se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom

enumera icircn cele ce urmează

pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare

3

Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney

4 pentru a descrie

atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui

3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art

and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard

Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale

University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest

Christian on Art Oxford University Press Oxford

1997

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

11

context cultural mai larg5 De asemenea

cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane

6 a fost și

ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger

7

Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)

8 anunță că prima

capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet

9 laudă cultul mozaic pentru

ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți

10 unde se remarcă icircnsă o

diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor

5 Robert Margaret Jensen Understanding Early

Christian Art Psychology Press London 2000 p

9 6 L Uspensky La theologie p 9

7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag

fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 338-339 10

Icircn privința apologeților Leonid Uspensky

consideră ca fiind invalide argumentele lor din

cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au

dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte

păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn

argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn

cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum

vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se

bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos

care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic

11 al statuilor

12 (atacirct prin

forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)

13

Tertulian14

accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen

15 anunță că prima grijă a Bisericii

este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement

11

Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza

convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți

consideră că este cu neputință ca aceștia să fie

habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros

Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col

PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982

p 111-112 12

Acest argument se regăsește și icircn tradiția

islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm

in Islam A New History of the Edict of Yazīd II

(AH 104AD 723)

lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_

First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th

e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_

gt 2017 13

Pentru originea filosofică a acestor argumente

vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early

Church icircn Byzantine Studies and Other Essays

1955 p 18-22 14

Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S

Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3

Christian Literature Publishing Co Buffalo NY

1885 Traducere revizuita si editata pentru New

Advent de Kevin Knight

ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15

Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr

Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed

IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

12

Alexandrinul16

care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu

17 el caută

să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor

18

Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea

19 care

amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de

16

Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad

icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5

Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p

465 17

De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate

ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea

islamică De altfel argumentul furtului lui

Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția

Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed

Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua

Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni

fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir

Thomas W Arnold Painting in Islam Dover

Publications Mineola New York 1965 pag 6 18

Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images

(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement

Alexandrinul cu privire la imagini icircn general

Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644

susține că autorul acesteia nici nu poate crede că

unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut

imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu

trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn

Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd

London 1940 p 87 19

Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII

Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB

vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987

pag 287-288

regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes

20

originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor

21

căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei

22 Astfel putem sesiza deja

o schimbare icircn privința atitudinii aniconice

20

N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21

Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus

Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că

reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn

comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn

arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei

imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără

barbă cu un miel pe după umeri 22

Se cunoaște de asemenea că la un moment dat

Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care

ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a

evita sminteala

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

13

care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira

23 Deși la

prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg

24 formulează o opinie

distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților

25 Arta secolelor II-III se

icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner

26 care pornind de la descoperirea

23

Placuit picturas in ecclesia esse non debere

nequod veneratur et adoratur in parietibus

depingatur 24

Robert Grigg Aniconic Worship and the

Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the

Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4

(1976) p 428-433 25

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 10 26

Jas Elsner Archeologies and Agendas

Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early

sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie

27 icircn materie de prezentare

cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea

Christian Art icircn The Journal of Roman Studies

Vol 93 (2003) p 114-128 27

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 12

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

14

permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas

28 pentru ca mai

tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens

29

Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28

Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică

din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni

de creștinism prin utilizarea unor elemente

comune 29

Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași

evoluție icircn toata Peninsula Arabă este

multiculturalismul religios (existenta simultană a

Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor

rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată

iconofobie

astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină

Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 8: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

8

junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo

15

Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo

16 Icircn două

locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare

a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo

17 dar care nu este legată de

interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului

Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră

Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc

15

Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii

liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei

Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția

electronică http tineretulortodoxmdwp-

contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-

Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18

mai 2016 16

J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium

hellip p 11 17

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό

ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία

Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ

Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115

nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire

Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo

18

b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo

19 dar și aici

interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu

18

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-

116 19

Ibidem p 116-120

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

9

şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu

a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a

deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești

20 și devenind

similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo

21

Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio

20

Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de

icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar

asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd

deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută

a oamenilor 21

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-

120

pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo

22

Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo

23

Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge

24 Concluzionăm că după

cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit

22

PL 54 626C 23

Ibidem 626C 24

Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus

observant a nostra concordet illud quoque

volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque

festivitas conventum populi numerosioris indixerit

et ea fideliom multitude convenerit quam recipere

basilica simul una non possit sacrificii oblatio

indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad

hanc devotionem qui primi advenerint videantur

hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum

plenum pietatis atque rationis sit ut quoties

basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis

impleverit toties sacrificium subsequens offeratur

Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua

devotione privetur si unius tantum missaelig more

servato sacrificium offerre non possint nisi qui

prima diei parte convenerint Studiose ergo

dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut

quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig

traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut

per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo

Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

10

Dumnezeul fără chip

Andrei-Alexandru Bădilă

Masterand al Facultății de Teologie

Secția de Teologie Pastorală

al Univ Aristotel din Salonic Grecia

Abstract

Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină

primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și

continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn

dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de

descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți

Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel

subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine

1 Icircnsă icircn ceea ce

privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări

2 motiv

1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans

lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980

pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al

Constantinopolului care susține că nu este vorba

numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși

icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la

atitudinea aniconică generală a societății creștine a

primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere

ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care

se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom

enumera icircn cele ce urmează

pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare

3

Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney

4 pentru a descrie

atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui

3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art

and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard

Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale

University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest

Christian on Art Oxford University Press Oxford

1997

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

11

context cultural mai larg5 De asemenea

cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane

6 a fost și

ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger

7

Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)

8 anunță că prima

capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet

9 laudă cultul mozaic pentru

ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți

10 unde se remarcă icircnsă o

diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor

5 Robert Margaret Jensen Understanding Early

Christian Art Psychology Press London 2000 p

9 6 L Uspensky La theologie p 9

7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag

fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 338-339 10

Icircn privința apologeților Leonid Uspensky

consideră ca fiind invalide argumentele lor din

cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au

dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte

păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn

argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn

cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum

vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se

bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos

care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic

11 al statuilor

12 (atacirct prin

forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)

13

Tertulian14

accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen

15 anunță că prima grijă a Bisericii

este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement

11

Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza

convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți

consideră că este cu neputință ca aceștia să fie

habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros

Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col

PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982

p 111-112 12

Acest argument se regăsește și icircn tradiția

islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm

in Islam A New History of the Edict of Yazīd II

(AH 104AD 723)

lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_

First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th

e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_

gt 2017 13

Pentru originea filosofică a acestor argumente

vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early

Church icircn Byzantine Studies and Other Essays

1955 p 18-22 14

Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S

Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3

Christian Literature Publishing Co Buffalo NY

1885 Traducere revizuita si editata pentru New

Advent de Kevin Knight

ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15

Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr

Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed

IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

12

Alexandrinul16

care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu

17 el caută

să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor

18

Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea

19 care

amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de

16

Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad

icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5

Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p

465 17

De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate

ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea

islamică De altfel argumentul furtului lui

Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția

Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed

Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua

Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni

fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir

Thomas W Arnold Painting in Islam Dover

Publications Mineola New York 1965 pag 6 18

Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images

(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement

Alexandrinul cu privire la imagini icircn general

Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644

susține că autorul acesteia nici nu poate crede că

unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut

imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu

trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn

Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd

London 1940 p 87 19

Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII

Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB

vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987

pag 287-288

regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes

20

originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor

21

căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei

22 Astfel putem sesiza deja

o schimbare icircn privința atitudinii aniconice

20

N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21

Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus

Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că

reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn

comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn

arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei

imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără

barbă cu un miel pe după umeri 22

Se cunoaște de asemenea că la un moment dat

Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care

ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a

evita sminteala

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

13

care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira

23 Deși la

prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg

24 formulează o opinie

distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților

25 Arta secolelor II-III se

icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner

26 care pornind de la descoperirea

23

Placuit picturas in ecclesia esse non debere

nequod veneratur et adoratur in parietibus

depingatur 24

Robert Grigg Aniconic Worship and the

Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the

Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4

(1976) p 428-433 25

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 10 26

Jas Elsner Archeologies and Agendas

Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early

sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie

27 icircn materie de prezentare

cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea

Christian Art icircn The Journal of Roman Studies

Vol 93 (2003) p 114-128 27

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 12

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

14

permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas

28 pentru ca mai

tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens

29

Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28

Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică

din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni

de creștinism prin utilizarea unor elemente

comune 29

Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași

evoluție icircn toata Peninsula Arabă este

multiculturalismul religios (existenta simultană a

Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor

rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată

iconofobie

astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină

Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 9: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

9

şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu

a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a

deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești

20 și devenind

similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo

21

Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio

20

Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de

icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar

asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd

deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută

a oamenilor 21

Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο

Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-

120

pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo

22

Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo

23

Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge

24 Concluzionăm că după

cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit

22

PL 54 626C 23

Ibidem 626C 24

Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus

observant a nostra concordet illud quoque

volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque

festivitas conventum populi numerosioris indixerit

et ea fideliom multitude convenerit quam recipere

basilica simul una non possit sacrificii oblatio

indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad

hanc devotionem qui primi advenerint videantur

hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum

plenum pietatis atque rationis sit ut quoties

basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis

impleverit toties sacrificium subsequens offeratur

Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua

devotione privetur si unius tantum missaelig more

servato sacrificium offerre non possint nisi qui

prima diei parte convenerint Studiose ergo

dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut

quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig

traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut

per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo

Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ

θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

10

Dumnezeul fără chip

Andrei-Alexandru Bădilă

Masterand al Facultății de Teologie

Secția de Teologie Pastorală

al Univ Aristotel din Salonic Grecia

Abstract

Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină

primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și

continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn

dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de

descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți

Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel

subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine

1 Icircnsă icircn ceea ce

privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări

2 motiv

1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans

lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980

pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al

Constantinopolului care susține că nu este vorba

numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși

icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la

atitudinea aniconică generală a societății creștine a

primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere

ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care

se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom

enumera icircn cele ce urmează

pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare

3

Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney

4 pentru a descrie

atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui

3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art

and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard

Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale

University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest

Christian on Art Oxford University Press Oxford

1997

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

11

context cultural mai larg5 De asemenea

cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane

6 a fost și

ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger

7

Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)

8 anunță că prima

capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet

9 laudă cultul mozaic pentru

ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți

10 unde se remarcă icircnsă o

diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor

5 Robert Margaret Jensen Understanding Early

Christian Art Psychology Press London 2000 p

9 6 L Uspensky La theologie p 9

7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag

fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 338-339 10

Icircn privința apologeților Leonid Uspensky

consideră ca fiind invalide argumentele lor din

cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au

dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte

păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn

argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn

cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum

vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se

bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos

care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic

11 al statuilor

12 (atacirct prin

forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)

13

Tertulian14

accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen

15 anunță că prima grijă a Bisericii

este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement

11

Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza

convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți

consideră că este cu neputință ca aceștia să fie

habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros

Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col

PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982

p 111-112 12

Acest argument se regăsește și icircn tradiția

islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm

in Islam A New History of the Edict of Yazīd II

(AH 104AD 723)

lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_

First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th

e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_

gt 2017 13

Pentru originea filosofică a acestor argumente

vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early

Church icircn Byzantine Studies and Other Essays

1955 p 18-22 14

Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S

Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3

Christian Literature Publishing Co Buffalo NY

1885 Traducere revizuita si editata pentru New

Advent de Kevin Knight

ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15

Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr

Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed

IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

12

Alexandrinul16

care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu

17 el caută

să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor

18

Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea

19 care

amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de

16

Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad

icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5

Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p

465 17

De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate

ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea

islamică De altfel argumentul furtului lui

Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția

Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed

Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua

Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni

fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir

Thomas W Arnold Painting in Islam Dover

Publications Mineola New York 1965 pag 6 18

Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images

(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement

Alexandrinul cu privire la imagini icircn general

Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644

susține că autorul acesteia nici nu poate crede că

unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut

imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu

trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn

Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd

London 1940 p 87 19

Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII

Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB

vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987

pag 287-288

regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes

20

originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor

21

căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei

22 Astfel putem sesiza deja

o schimbare icircn privința atitudinii aniconice

20

N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21

Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus

Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că

reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn

comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn

arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei

imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără

barbă cu un miel pe după umeri 22

Se cunoaște de asemenea că la un moment dat

Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care

ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a

evita sminteala

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

13

care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira

23 Deși la

prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg

24 formulează o opinie

distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților

25 Arta secolelor II-III se

icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner

26 care pornind de la descoperirea

23

Placuit picturas in ecclesia esse non debere

nequod veneratur et adoratur in parietibus

depingatur 24

Robert Grigg Aniconic Worship and the

Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the

Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4

(1976) p 428-433 25

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 10 26

Jas Elsner Archeologies and Agendas

Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early

sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie

27 icircn materie de prezentare

cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea

Christian Art icircn The Journal of Roman Studies

Vol 93 (2003) p 114-128 27

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 12

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

14

permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas

28 pentru ca mai

tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens

29

Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28

Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică

din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni

de creștinism prin utilizarea unor elemente

comune 29

Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași

evoluție icircn toata Peninsula Arabă este

multiculturalismul religios (existenta simultană a

Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor

rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată

iconofobie

astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină

Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 10: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

10

Dumnezeul fără chip

Andrei-Alexandru Bădilă

Masterand al Facultății de Teologie

Secția de Teologie Pastorală

al Univ Aristotel din Salonic Grecia

Abstract

Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină

primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și

continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn

dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de

descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți

Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel

subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine

1 Icircnsă icircn ceea ce

privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări

2 motiv

1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans

lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980

pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al

Constantinopolului care susține că nu este vorba

numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși

icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la

atitudinea aniconică generală a societății creștine a

primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere

ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care

se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom

enumera icircn cele ce urmează

pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare

3

Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney

4 pentru a descrie

atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui

3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art

and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard

Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale

University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest

Christian on Art Oxford University Press Oxford

1997

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

11

context cultural mai larg5 De asemenea

cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane

6 a fost și

ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger

7

Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)

8 anunță că prima

capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet

9 laudă cultul mozaic pentru

ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți

10 unde se remarcă icircnsă o

diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor

5 Robert Margaret Jensen Understanding Early

Christian Art Psychology Press London 2000 p

9 6 L Uspensky La theologie p 9

7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag

fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 338-339 10

Icircn privința apologeților Leonid Uspensky

consideră ca fiind invalide argumentele lor din

cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au

dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte

păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn

argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn

cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum

vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se

bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos

care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic

11 al statuilor

12 (atacirct prin

forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)

13

Tertulian14

accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen

15 anunță că prima grijă a Bisericii

este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement

11

Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza

convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți

consideră că este cu neputință ca aceștia să fie

habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros

Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col

PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982

p 111-112 12

Acest argument se regăsește și icircn tradiția

islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm

in Islam A New History of the Edict of Yazīd II

(AH 104AD 723)

lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_

First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th

e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_

gt 2017 13

Pentru originea filosofică a acestor argumente

vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early

Church icircn Byzantine Studies and Other Essays

1955 p 18-22 14

Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S

Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3

Christian Literature Publishing Co Buffalo NY

1885 Traducere revizuita si editata pentru New

Advent de Kevin Knight

ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15

Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr

Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed

IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

12

Alexandrinul16

care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu

17 el caută

să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor

18

Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea

19 care

amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de

16

Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad

icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5

Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p

465 17

De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate

ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea

islamică De altfel argumentul furtului lui

Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția

Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed

Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua

Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni

fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir

Thomas W Arnold Painting in Islam Dover

Publications Mineola New York 1965 pag 6 18

Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images

(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement

Alexandrinul cu privire la imagini icircn general

Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644

susține că autorul acesteia nici nu poate crede că

unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut

imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu

trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn

Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd

London 1940 p 87 19

Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII

Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB

vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987

pag 287-288

regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes

20

originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor

21

căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei

22 Astfel putem sesiza deja

o schimbare icircn privința atitudinii aniconice

20

N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21

Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus

Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că

reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn

comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn

arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei

imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără

barbă cu un miel pe după umeri 22

Se cunoaște de asemenea că la un moment dat

Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care

ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a

evita sminteala

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

13

care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira

23 Deși la

prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg

24 formulează o opinie

distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților

25 Arta secolelor II-III se

icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner

26 care pornind de la descoperirea

23

Placuit picturas in ecclesia esse non debere

nequod veneratur et adoratur in parietibus

depingatur 24

Robert Grigg Aniconic Worship and the

Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the

Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4

(1976) p 428-433 25

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 10 26

Jas Elsner Archeologies and Agendas

Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early

sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie

27 icircn materie de prezentare

cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea

Christian Art icircn The Journal of Roman Studies

Vol 93 (2003) p 114-128 27

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 12

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

14

permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas

28 pentru ca mai

tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens

29

Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28

Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică

din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni

de creștinism prin utilizarea unor elemente

comune 29

Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași

evoluție icircn toata Peninsula Arabă este

multiculturalismul religios (existenta simultană a

Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor

rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată

iconofobie

astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină

Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 11: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

11

context cultural mai larg5 De asemenea

cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane

6 a fost și

ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger

7

Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)

8 anunță că prima

capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet

9 laudă cultul mozaic pentru

ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți

10 unde se remarcă icircnsă o

diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor

5 Robert Margaret Jensen Understanding Early

Christian Art Psychology Press London 2000 p

9 6 L Uspensky La theologie p 9

7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag

fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr

D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR

București 1979 p 338-339 10

Icircn privința apologeților Leonid Uspensky

consideră ca fiind invalide argumentele lor din

cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au

dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte

păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn

argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn

cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum

vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se

bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos

care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic

11 al statuilor

12 (atacirct prin

forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)

13

Tertulian14

accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen

15 anunță că prima grijă a Bisericii

este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement

11

Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza

convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți

consideră că este cu neputință ca aceștia să fie

habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros

Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col

PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982

p 111-112 12

Acest argument se regăsește și icircn tradiția

islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm

in Islam A New History of the Edict of Yazīd II

(AH 104AD 723)

lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_

First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th

e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_

gt 2017 13

Pentru originea filosofică a acestor argumente

vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early

Church icircn Byzantine Studies and Other Essays

1955 p 18-22 14

Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S

Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3

Christian Literature Publishing Co Buffalo NY

1885 Traducere revizuita si editata pentru New

Advent de Kevin Knight

ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15

Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr

Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed

IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

12

Alexandrinul16

care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu

17 el caută

să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor

18

Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea

19 care

amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de

16

Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad

icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5

Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p

465 17

De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate

ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea

islamică De altfel argumentul furtului lui

Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția

Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed

Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua

Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni

fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir

Thomas W Arnold Painting in Islam Dover

Publications Mineola New York 1965 pag 6 18

Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images

(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement

Alexandrinul cu privire la imagini icircn general

Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644

susține că autorul acesteia nici nu poate crede că

unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut

imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu

trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn

Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd

London 1940 p 87 19

Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII

Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB

vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987

pag 287-288

regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes

20

originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor

21

căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei

22 Astfel putem sesiza deja

o schimbare icircn privința atitudinii aniconice

20

N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21

Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus

Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că

reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn

comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn

arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei

imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără

barbă cu un miel pe după umeri 22

Se cunoaște de asemenea că la un moment dat

Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care

ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a

evita sminteala

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

13

care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira

23 Deși la

prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg

24 formulează o opinie

distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților

25 Arta secolelor II-III se

icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner

26 care pornind de la descoperirea

23

Placuit picturas in ecclesia esse non debere

nequod veneratur et adoratur in parietibus

depingatur 24

Robert Grigg Aniconic Worship and the

Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the

Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4

(1976) p 428-433 25

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 10 26

Jas Elsner Archeologies and Agendas

Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early

sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie

27 icircn materie de prezentare

cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea

Christian Art icircn The Journal of Roman Studies

Vol 93 (2003) p 114-128 27

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 12

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

14

permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas

28 pentru ca mai

tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens

29

Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28

Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică

din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni

de creștinism prin utilizarea unor elemente

comune 29

Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași

evoluție icircn toata Peninsula Arabă este

multiculturalismul religios (existenta simultană a

Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor

rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată

iconofobie

astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină

Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 12: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

12

Alexandrinul16

care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu

17 el caută

să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor

18

Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea

19 care

amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de

16

Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad

icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5

Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p

465 17

De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate

ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea

islamică De altfel argumentul furtului lui

Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția

Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed

Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua

Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni

fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir

Thomas W Arnold Painting in Islam Dover

Publications Mineola New York 1965 pag 6 18

Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images

(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement

Alexandrinul cu privire la imagini icircn general

Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644

susține că autorul acesteia nici nu poate crede că

unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut

imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu

trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn

Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd

London 1940 p 87 19

Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII

Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB

vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987

pag 287-288

regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes

20

originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor

21

căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei

22 Astfel putem sesiza deja

o schimbare icircn privința atitudinii aniconice

20

N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21

Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus

Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că

reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn

comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn

arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei

imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără

barbă cu un miel pe după umeri 22

Se cunoaște de asemenea că la un moment dat

Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care

ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a

evita sminteala

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

13

care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira

23 Deși la

prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg

24 formulează o opinie

distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților

25 Arta secolelor II-III se

icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner

26 care pornind de la descoperirea

23

Placuit picturas in ecclesia esse non debere

nequod veneratur et adoratur in parietibus

depingatur 24

Robert Grigg Aniconic Worship and the

Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the

Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4

(1976) p 428-433 25

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 10 26

Jas Elsner Archeologies and Agendas

Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early

sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie

27 icircn materie de prezentare

cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea

Christian Art icircn The Journal of Roman Studies

Vol 93 (2003) p 114-128 27

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 12

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

14

permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas

28 pentru ca mai

tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens

29

Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28

Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică

din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni

de creștinism prin utilizarea unor elemente

comune 29

Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași

evoluție icircn toata Peninsula Arabă este

multiculturalismul religios (existenta simultană a

Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor

rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată

iconofobie

astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină

Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 13: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

13

care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira

23 Deși la

prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg

24 formulează o opinie

distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților

25 Arta secolelor II-III se

icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner

26 care pornind de la descoperirea

23

Placuit picturas in ecclesia esse non debere

nequod veneratur et adoratur in parietibus

depingatur 24

Robert Grigg Aniconic Worship and the

Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the

Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4

(1976) p 428-433 25

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 10 26

Jas Elsner Archeologies and Agendas

Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early

sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie

27 icircn materie de prezentare

cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea

Christian Art icircn The Journal of Roman Studies

Vol 93 (2003) p 114-128 27

R M Jensen Understanding Early Christian Art

p 12

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

14

permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas

28 pentru ca mai

tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens

29

Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28

Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică

din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni

de creștinism prin utilizarea unor elemente

comune 29

Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași

evoluție icircn toata Peninsula Arabă este

multiculturalismul religios (existenta simultană a

Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor

rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată

iconofobie

astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină

Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 14: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

14

permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas

28 pentru ca mai

tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens

29

Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28

Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică

din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni

de creștinism prin utilizarea unor elemente

comune 29

Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași

evoluție icircn toata Peninsula Arabă este

multiculturalismul religios (existenta simultană a

Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor

rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată

iconofobie

astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină

Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 15: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

15

Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul

Pr drd Șerban Andrian

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)

Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo

1

Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea

2

Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea

1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990

p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă

Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22

stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii

3

Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo

4

Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul

Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte

Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost

3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la

fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr

2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și

Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de

D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p

41-42

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 16: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

16

pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo

5

Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo

6 Opera de răscumpărare a lui Hristos

este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri

7

Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd

5 Ibidem p 50

6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18

precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate

Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune

Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii

Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo

8 Astfel pentru

Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil

9

Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte

8 Ibidem p 102

9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf

Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR

Bucureşti 1999 p 83

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 17: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

17

aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere

10 Icircnălţarea lui Hristos

de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare

Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri

11 Prin

această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon

12 Aceast lucru

mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu

13 Astfel Sf Maxim rezumă

lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru

10

Ibidem 11

Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura

Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii

Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12

Lars Thunberg op cit p 83

13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim

Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia

București 2005 p 467

noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo

14

Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo

15

14

Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd

şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR

Bucureşti 1983 p 265-266 15

Ibidem p 268

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 18: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

18

Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și

mijloace pastorale folosite de ei

Arhim conf univ dr Vasile Miron

Icircn pastorația creștină exemplul

faptelor are un rol esențial și determinant

icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și

cucerind sufletul pentru că faptele bune

sunt expresia trăirii interioare și pecetea

credinței și a dragostei creștinești

Urmacircnd exemplul Macircntuitorului

Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători

preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau

conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le

lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost

oameni harismatici și virtuoși caractere

nobile și tari care au icircnvins vitregiile

vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura

Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului

Roman și chiar dincolo de granițele lui

Mijlocul cel mai important de care s-au

folosit ei icircn pastorație a fost forța

cuvacircntului acest mare dar cu care

Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a

comunica și promova binele moral bdquoVai

mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX

16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol

Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient

de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului

aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe

ucenicii săi să fie destoinici icircn arta

macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash

să răspundeți totdeauna oricui va cere

socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru

III 15) Acest text poate servi ca temei

pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti

permanent spre a se instrui și a iniția pe

credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor

de credință Asupra acestui aspect stăruie și

Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă

astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba

voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă

cu sare ca să știți cum trebuie să

răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)

Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul

s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea

s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și

icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele

Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-

au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia

icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui

Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul

Apostol Pavel preoților din Efes -

aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-

am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu

lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX

31) Ei s-au folosit de arma și puterea

cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare

măsură de omul care-l folosește de

certitudinea și autoritatea pe care se

sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și

de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește

Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o

viață neprihănită și o minte sănătoasă

nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de

icircnvățături greșite ei au pătruns esența

adevărurilor de credință au fost profund

convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn

conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol

Pavel pentru a evita orice suspiciune și

contradicție făcea adeseori referire la

persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori

și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și

cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat

icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II

10) De aceea și mesajul predicii lor a avut

rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor

pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din

toată convingerea și simțirea lor lăuntrică

iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că

vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț

atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 19: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

19

Funcția icircnvățătorească a Apostolilor

a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd

Macircntuitorul le trasează porunca expresă

bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile

botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului

și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să

păzească toate cacircte v-am poruncit eu

vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au

considerat această dregătorie

icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și

au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște

adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și

săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese

din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol

Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei

bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu

timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă

cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo

(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se

icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții

Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să

se ocupe cu problemele gospodărești

pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn

slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta

importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel

predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a

cutezat să spună comunității din Corint că

Hristos nu l-a trimis să boteze ci să

binevestească (I Corinteni I 17) deși

slujirea sacramentală după cum se știe

prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era

conștient de faptul că flacăra credinței se

aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu

iar eficiența lucrării harului depinde de

puterea credinței care este stimulată prin

ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De

aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum

vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-

au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn

Care n-au auzit Și cum vor auzi fără

propovăduitor Și cum vor propovădui de

nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn

aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii

Apostolilor precum și faptul că ei aveau

conștiința trimiterii Predica lor a avut

răsunet și putere de convingere pentru că

ei nu se bazau numai pe argumente

raționale ci pornea dintr-o inimă curată

sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o

urmă de repulsie și de aversiune De aceea

ei nu răspundeau răului cu rău nu se

răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci

defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind

binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți

fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul

lumii (I Corinteni IV 12-13)

Generozitatea răbdarea și iertarea de care

dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul

că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii

(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de

Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o

contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei

trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv

pentru care predica lor avea duh mișcacircnd

chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că

pornea dintr-o inimă curată caldă și plină

de convingere cuvacircntul lor străbătea inima

și producea convingeri religioase icircncolțind

gacircnduri curate și intenții bune

Un alt mijloc pastoral utilizat de

Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul

Apostol Pavel a fost cultul divin la care

participau frecvent atacirct la slujbele de la

templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul

Evanghelist Luca ne spune că după

icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii

zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu

lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo

(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau

rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici

propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu

(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul

fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau

jertfa euharistică a Sfintei Liturghii

Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea

sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)

unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă

aducacircnd la noua credință creștină numeroși

iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și

șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui

Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a

vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de

trei luni (Fapte XIX 8)

Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de

Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor

misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau

icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu

femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu

frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era

oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 20: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

20

Apostol Pavel se ruga permanent pentru

sporirea vieții duhovnicești a noilor

convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este

Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu

icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat

fac pomenire despre voi icircn rugăciunile

melerdquo (Romani I 9-10) spunea el

credincioșilor din Roma iar pe cei din

Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și

cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea

voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții

Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au

făcut din rugăciune preocuparea lor

primordială icircndemnacircnd pe credincioși să

se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de

darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se

pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc

I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă

neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci

aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru

Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V

17) spune Sfacircntul Apostol Pavel

tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru

recomandă practica rugăciunii ca o armă și

pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor

diavolești bdquoFiți treji privegheați

Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind

ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I

Petru V 8)

Conștient de faptul că rugăciunea

icircntărește spiritul comuniunii frățești

adacircncește credința și clădește temelia

spirituală a vieții celei noi apostolul

neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine

să se roage unul pentru altul și pentru

progresul apostolatului său (Efeseni VI

19 I Tesaloniceni V25) El subliniază

adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă

nu ignoră nici importanța rugăciunii

particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V

19-20) Cu ambele genuri de rugăciune

Apostolii au modelat pe omul cel nou

(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn

mijlocul unei lumi corupte o comunitate

de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au

șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat

zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei

de organism spiritual și așezămacircnt divino-

uman Din acest motiv ei se aplecau

icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra

credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața

cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei

pentru care sufăr iarăși durerile nașterii

pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo

(Galateni IV 19) Exclamația aceasta

denotă racircvna neistovită a apostolului care

vibra de dorința icircntoarcerii pe calea

macircntuirii a celor rătăciți pentru care se

ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne

rugăm cu prisosință ca să vedem fața

voastră și să icircmplinim lipsurile credinței

voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea

marele apostol al neamurilor fiilor săi

sufletești convertiți la noua credință

creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn

cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților

evanghelice simțea icircn sufletul său o

adacircncă mulțumire și bucurie

duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20

Filipeni IV 1) asemenea unei mame care

se icircngrijește neicircncetat de fiii ei

Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe

cei de aproape și pe cei de departe el se

străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul

comunităților de credincioși pentru a

iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar

acest fapt icirci dădea cea mai deplină

satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți

Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a

excelat cel mai mult icircn această privință

icircmplinindu-și exemplar vocația sa de

icircndrumător duhovnicesc care i-a fost

sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo

(Galateni I 15)

Predica Sfinților Apostoli era

fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o

cunoșteau din citările și interpretările ce se

făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei

trebuiau să găsească cele mai potrivite

argumente pentru a justifica credința pe

care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de

toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să

icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina

adevărului revelat și a perceptelor

evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de

păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună

lucrători cu Dumnezeu la opera de

restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii

umane (I Corinteni III 9) Consolidarea

credinței și canalizarea voinței

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 21: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

21

credincioșilor icircn deplin acord cu principiile

icircnvățăturii creștine a constituit grija și

preocuparea asiduă și permanentă a

Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41

XVIII 23 27)

Icircn activitatea lor pastorală și

catehetică ei au ținut seama de organul

aperceptiv adică de individualitatea

ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și

metodele de lucru la specificul diferitelor

categorii de oamenii cărora li se adresau

avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și

nivelul de pregătire al acestora pentru că

darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii

sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se

adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor

sau celor mai mult sau mai puțin inițiați

De asemenea ei procedau icircn mod

pedagogic icircn expunerea sistematică a

icircnvățăturii de credință pornind de la

simplu la complex de la concret la

abstract urmărind cu atenție evoluția

procesului de icircnsușire și trăire a

adevărurilor de credință și a regulilor de

viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu

bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă

nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)

spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor

convertiți la creștinism Spre deosebire de

ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a

explorat și cultura profană ilustracircnd

predica cu exemple și citate din literatura

clasică păgacircnă din dreptul public și din

istoriografia și filozofia vremii sale pe care

le-a cercetat cu acrivie Toate aceste

elemente retorice icircmprumutate din cultura

laică dădeau predicii voiciune naturalețe

spontaneitate erudiție și patetism oratoric

Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată

pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl

atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra

prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce

sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai

Dumnezeu Care face să creascărdquo (I

Corinteni III 7) Toată strădania lor de

modelare și icircndrumare spirituală era

animată și icircncălzită de flacăra iubirii

căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni

XIII) și pe care o definesc magistral icircn

paradigme sintagme și apelative

Modalitățile complexe de lucru

măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul

pedagogic și devotamentul Sfinților

Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de

reper și coordonate majore ale activității

pastorale și misionare a preoților sfintelor

noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă

trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui

Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ

după care ne orientăm pașii vieții icircn

lucrarea macircntuirii

Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia

Pr dr George Daniel Petrov

Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II

Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 22: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

22

Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare

Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie

Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)

Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo

1 Biserica ca și

comuniune a credincioșilor ce cred icircn

1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după

Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox

icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129

Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo

2

Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo

3

Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu

2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a

dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-

52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR

Bucureşti 1987 p 384

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 23: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

23

Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo

4

Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii

Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo

5

Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază

4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii

duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori

Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu

Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn

Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR

Bucureşti 2004 p 9-10 16

unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic

Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo

6

Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh

6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii

Teologice 1982 nr 3-4 p 239

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 24: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

24

Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi

contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană

Protos Arsenie Obreja

Cacircnd mărturisim astăzi despre

comuniunea liturgică cu icircngerii la

rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce

icircnţelegem prin aceasta Augustin ne

explică Pentru el calitatea de icircmpreună-

slujitori cu icircngerii se referă la condiţia

noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu

dar şi la condiţia viitoare Expresia

bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la

icircnviere la momentul icircn care vom fi

chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după

ce vom fi biruit pe adversarii lor pe

demoni1

Comuniunea cu icircngerii este aşadar

principala făgăduinţă divină Finalitatea

nădejdii noastre nu este o răsplătire pur

individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu

sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu

să fie totul icircntru toate2 Societas angelica

exprimă pe de o parte caracterul

comunitar al fericirii şi unităţii din

Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor

şi al sfinţilor3

Pentru Augustin egalitatea

oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie

viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu

icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace

pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O

sfacircntă egalitate de care ne vom bucura

icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată

de cea a dreptăţii desăvacircrşite care

implicacircnd vederea divină se găseşte

icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom

deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu

n-ar fi dat oamenilor această misiune a

egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim

măcar sau ar fi fost oricum prea mult

1 Coment ps 121 1 şi Predica 222

2 De civitate Dei XIV 28

3 De civitate Dei XI 12

4 Coment ps 136 5

pentru noi să o cerem de sus5

bdquoDa suntem oameni scrie Augustin

icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem

deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să

devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6

Această egalitate după cum am constatat

deja implică participarea noastră la aceeaşi

viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din

plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa

noastră va fi icircndestulată

Pentru a fi mai precişi tocmai

vederea lui Dumnezeu face deosebirea

dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e

ideea asupra căreia revine mereu cu drag

A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el

a fi părtaş contemplării de care se bucură

aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi

icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe

zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau

că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se

găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea

lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu

ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa

Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se

bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii

gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o

bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea

faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă

dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate

exista ceva mai frumos decacirct Acela care

este izvorul oricărei frumuseţi şi te

icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7

Și aici se vede că gacircndirea lui

Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii

Evident sunt texte icircn care nu se pune

deschis problema egalităţii noastre cu

icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea

acesteia numai după icircnviere Versetul de la

5 Predica 341 11

6 De baptismo II 5 6

7 Coment ps 43 16

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 25: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

25

Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci

dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l

icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de

răsplătire imediată Icircn De Genesi ad

litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare

de extaz sau dezlegare de trupul muritor

nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac

icircngerii icircnainte de a fi primit un trup

spiritualizat care să le icircnlesnească această

transparenţă8

Egalitatea cu icircngerii comportă

evident transfigurarea trupului nostru de

carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic

Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul

episcop a corectat afirmaţiile sale din

tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă

concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca

fiind stracircns legată de icircnviere9

Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură

ce ne permite să precizăm prin ce vom fi

egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea

elementul esenţial al acestei asemănări şi

transfigurarea trupului nostru care o

condiţionează vom icircntacirclni adesea şi

menţionarea nemuririi Stabilitas sedis

aeterne10

caracterizează partea angelică a

Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi

stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin

icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua

parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem

spune că vom ajunge bdquoveşnici egali

icircngerilor lui Dumnezeurdquo11

Acesta este un

element important al doctrinei augustiniene

despre fericire Corruptio lapsus

tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci

pace sau siguranţă desăvacircrşită fără

primejdia căderii şi nici slobozire completă

de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup

muritor12

Augustin asociază ideea

incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice

bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească

cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn

aşa fel ca să poată fi transfiguraţi

dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru

8 De Genesi ad litteram XII 35

9 Retractări I 16

10 Coment ps 73 5

11 Predica 213 9

12 Coment ps 114 7-8

a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi

Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor

lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din

El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu

poate nici să le descrie nici să le

gacircndeascărdquo13

Tema egalităţii noastre cu icircngerii

perfectio caelestis et angelica14

se dezvoltă

icircn principal icircn funcţie de om

Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt

realităţi care icircl afectează direct pe creştin

Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l

preocupă profund pe Augustin Cetatea

sfinţilor Biserica eshatologică se vor

bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15

Icircnsăşi

Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va

primi desăvacircrşirea vieţii angelice

bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii

vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale

şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi

lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica

va fi desăvacircrşită adică ridicată prin

nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16

Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar

pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa

icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt

adesea trasate ideile contrastului dintre

viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin

noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn

timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai

ales contemplarea fericită şi nemurirea

contrastul dintre Patrie şi exil se traduce

prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau

necaz ndash bucurie

Trebuie să remarcăm faptul că

duetul fides ndash species revine frecvent icircn

legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II

Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales

icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de

opoziţie şi de continuitate17

Se marchează

distanţa care ne separă de bunătăţile

aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp

condiţia necesară triumfului făgăduit

credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea

13 Prima cateheză 27 54

14 Predica 154 7

15 Coment ps 9 12

16 De consensu evangelistarum II 75 145

17 Cf De spiritu et littera 36 64

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 26: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

26

stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18

Acest dublu regim al cunoaşterii lui

Dumnezeu izvorăşte din principiul celor

două iubiri

Al doilea cuplu necaz ndash bucurie

prezintă neicircndoielnic mai mult interes

pentru studierea Bisericii prezente şi nu

putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui

Augustin despre starea itinerantă a

Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă

lipsită şi suferindă19

decacirct icircn măsura icircn

care ne ajută să icircnţelegem pe calea

negaţiei cum va arăta Cetatea lui

Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii

viitoare precum ne arată un set de

contraste sollicitudo ndash securitas20

tribulatio ndash delectatio21

fames ndash

saturitas22

nox ndash dies labor ndash quies23

Necazurile vor icircnceta odată cu

exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele

macircngacircieri din Patrie24

noaptea acestei

lumi va ceda locul dimineţii ce va

contempla soarele unei noi zile cea a

Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de

bucurie aşa cum lacrimile vărsate de

apostoli seara la moartea Macircntuitorului au

devenit bucurie la vederea Icircnvierii25

Nu

putem omite un citat icircn care fostul profesor

de retorică străluceşte prin folosirea

opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri

de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi

arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn

contemplare una icircn vremea exilului

cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru

osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale

cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă

icircntru răsplătirea contemplării una icircn care

ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele

cealaltă icircn care nu există teama de rău ci

posedă bucuria bineluirdquo26

O predică despre preocupările

Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai

18 Coment ps 37 28

19 Coment ps 131 23 şi 87 15

20 Predica 154 7

21 Coment ps 85 11

22 Predica 61 7

23 Epistola 55 9

24 Coment ps 85 24

25 Coment ps 58 II 10

26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan

categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc

două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare

viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de

icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi

cea veşnică Marta era chipul prezentului

Maria al viitorului Suntem ceea ce era

Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27

Realitatea viitoare deja specifică

lumii angelice e diferită de viaţa

pămacircntească precum distanţa ce separă

credinţa de contemplare aşteptarea de

posesie căutarea de prezenţă28

Dacă

putem găsi aici pe pămacircnt motiv de

bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii

ce ne aşteaptă29

atunci cacircnd vom fi ajuns

să ţinem la piept realitatea ce o doream

O imagine sugerată de Scriptură pe

care Părinţii o folosesc pentru a descrie

condiţia actuală a Bisericii şi pe care o

icircmprumută şi Augustin este cea a lunii

Putem printr-o succesiune variabilă de

explicaţii să reţinem cacircteva constante

Precum luna primeşte lumina de la soare

Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos

Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la

prezenţa celor buni şi a celor răi

Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi

icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn

vremea prezentă pacircnă ce totul se va

desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea

muritoare a trupului pe care o icircndură aici

Biserica ci chiar Biserica ce are să fie

izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic

Biserica ce va icircmpărăţi prin slava

icircnvieriirdquo30

27 Predica 104 4

28 Predica 194 2

29 Coment ps 78 12

30 Coment ps 71 10

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 27: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

27

Moştenirea antică a muzicii creştine

Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene

Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru

Originile muzicii nu trebuie căutate

icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai

degrabă de resorturile naturii umane de a se

exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn

ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora

trăieşte şi cu care relaţionează permanent

Cum actul religios este prezent icircn toate

etapele dezvoltării umane acesta a fost

exprimat adesea icircn manieră artistică muzica

ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste

modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria

religioasă putem distinge două mari direcţii

de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l

leagă profund pe om de divinitate prima

dintre ele este aceea a exprimării relaţiei

dintre ceea ce este uman şi ceea ce este

divin iar cea de-a doua a formulării

metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a

acestei relaţii Cele două direcţii se

icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd

către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai

depline şi al apropierii tot mai mari de

divinitate

Date fiind aceste consideraţii

generale putem spune că muzica icircn

dimensiunea ei sacră a reprezentat şi

reprezintă un catalizator eficient icircn

icircnţelegerea legăturii ce există icircntre

Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din

urmă un progres constant icircn icircnţelegerea

tainelor pe care divinitatea le revelează lumii

create Astfel manifestarea credinţei prin

intermediul muzicii devine un bun comun al

icircntregii istorii religioase transmis de la o

cultură la alta evoluacircnd direct proporţional

cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i

este superior Icircn chip firesc o atare legătură

a generat influenţe specifice pentru fiecare

perioadă de trecere Acestea se manifestă fie

icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale

celor ce le preiau fie icircn formă manierele de

interpretare moştenindu-se de la o generaţie

la alta ca metode de exprimare cacirct mai

fidelă a credinţei omului1

Muzica creştină nu face excepţie de

la această regulă icircnsă o icircnnobilează

oferindu-i posibilitatea trecerii de la o

descoperire naturală dedusă cel mai adesea

din icircmprejurări concrete ale vieţii la o

descoperire supranaturală singura capabilă

să exprime precis relaţia despre care

vorbeam Mai mult muzica creştină

bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a

unui sentiment pios ci are extraordinara

capacitate de a interioriza aceste trăiri

Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul

muzicii bisericeşti este să provoace o stare

de străpungere a inimii de doxologie şi nu

un sentimentalism senzualrdquo2

Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi

scopul muzica bisericească se distinge net de

toate celelalte forme muzicale religioase nu

la fel se poate spune despre forma acesteia

De-a lungul timpului ea a fost influenţată de

diferitele forme şi structuri muzicale cu care

a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn

ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu

melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn

două categorii influenţe mediate nepreluate

icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun

muzical din această categorie făcacircnd parte

muzica religioasă egipteană şi cea semitică

şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-

se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a

spaţiului greco-roman profund marcată de

studiile de teorie muzicală ale unor filosofi

precum Plutarh Platon sau Plotin

Din prima categorie a influenţelor

indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere

1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von

Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III

Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad

Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011

p 221

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 28: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

28

asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn

spaţiul religios egiptean şi icircn cel

mesopotamian Opţiunea noastră se

fundamentează pe conexiunile existente icircntre

aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca

tradiţii fondatoare şi structurile muzicale

ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti

Descoperirile arheologice relevă

faptul că ambele tradiţii se disting printr-un

ritual foarte bine organizat susţinut cu

ajutorul unei bogate imnografii interpretată

fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor

muzicale Mai mult se poate chiar vorbi

despre teorii muzicale egiptene sau

mesopotamiene ce stăteau la baza

compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme

mesopotamiene bazoreliefurile sau

rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată

sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura

muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt

scenele ce apar frecvent fie pictate fie

sculptate pe pereţii mormintelor şi ai

templelor dau mărturie despre extraordinara

dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera

religiosului4

Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt

muzica sacră a fost asociată cu divinităţile

protectoare Astfel capul zeiţei Hathor

protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii

era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce

acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La

racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi

al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira

despre care se credea că fusese modelată

după imaginea capului acestuia Trei astfel

de instrumente au fost descoperite icircn urma

excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii

cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii

3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle

East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of

Religions vol IX second edition MacMillan New

York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important

studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn

spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne

Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient

Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of

the American Philosophical Society nr 115 (1971)

p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542

5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de

musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue

Musicale Paris 1956 p 32

instrumentelor şi a muzicii icircn general cu

actul religios6

Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a

putut reconstitui modul icircn care sunau

melodiile religioase Descifrarea scrierii

cuneiforme folosită de către sumerieni

babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre

de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a

putut fi reconstituită icircn nici un fel

Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri

muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe

care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru

a acompania un text sacru La aceste condiţii

trebuie adăugată legea oralităţii care ducea

la apariţia unui număr foarte mare al

posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o

formă compoziţională unitară De asemenea

nu trebuie să uităm că muzica sacră era

apanajul preoţilor tainele acesteia fiind

păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7

Maniera de interpretare era destul de

complexă Icircn cadrul cultului atacirct

mesopotamian cacirct şi egiptean predomina

muzica vocală concretizată fie icircn formule

solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu

acompaniament atent organizat Imnul

religios era principalul gen muzical

interpretat fie de un singur solist fie de un

cor icircn manieră responsorială Cele mai

multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput

indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă

şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii

erau de regulă cunoscute tuturor celor ce

intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o

interpretare pe cacirct posibil unitară8

Interpretarea vocală era icircnsoţită de un

acompaniament instrumental ce putea varia

de la instrumente simple de percuţie cu

evident rol apotropaic la veritabile

orchestre9 Icircn decursul timpului aceste

6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson

Catalogue of Egyptian Antiquities in the British

Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of

the British Museum Publications London 1976 p

45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early

Civilization A Comparative Study Cambridge

University Press Cambridge ndash New York 2003 p

604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543

9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music

Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash

257

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 29: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

29

instrumente au căpătat forme variate fie de

clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu

imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale

din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul

ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe

sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-

ul egiptean instrument de percuţie

confecţionat dintr-un cadru metalic de-a

lungul căruia erau icircntinse două elemente pe

care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice

Scuturarea acestui instrument producea un

sunet specific extrem de important atacirct icircn

stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea

diferitelor momente ale piesei interpretate

Acest instrument a cunoscut o foarte largă

răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul

Bisericilor Coptă şi Etiopiană10

Pe lacircngă aceste instrumente de

percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă

pasiune pentru instrumentele de suflat

Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses

al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar

trompetele de bronz utilizate atacirct la templu

cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn

mormacircntul faraonului Tutankamon au fost

descoperite două astfel de trompete putacircnd

să ne facem astfel o imagine atacirct despre

forma acestora cacirct şi despre importanţa pe

care o jucau icircn cadrul cultului şi a

ceremonialului imperial11

Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn

Mesopotamia unde instrumentele de suflat

sunt relativ puţine predominacircnd cele cu

coarde De altfel niciun instrument nu a

cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct

de rafinată tehnică de interpretare precum

lira Fără icircndoială la această răspacircndire a

contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru

un astfel de instrument ci şi numeroasele

posibilități de interpretare pe care le oferea

Fie că vorbim despre lira

mesopotamiană realizată sub forma unui

cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre

cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai

eficientă aceasta a constituit principalul

instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia

muzicală iudaică lira va juca un rol

predominant ea fiind instrumentul dedicat

10

Jeremy Montagu Origins and Development of

Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash

Maryland 2007 p 19 11

Cf Hans Hickmann op cit p 41

prin excelenţă interpretării psalmilor şi

asociat cu regele David Chiar genul literal al

psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către

poporul evreu din tradiţia egipteană

completat cu elemente specifice poeziei din

spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea

Psalmilor13

Cele două tradiţii muzicale au

cunoscut de-a lungul timpului transformări

majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii

creştine nu se mai putea vorbi practic despre

o muzică religioasă egipteană sau

mesopotamiană Icircn cazul Egiptului

elenizarea impusă ca urmare a cuceririi

acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va

pune icircn mod decisiv amprenta vechea

poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri

greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul

spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici

rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită

tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor

scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios

Cu toate acestea putem afirma fără să ne

icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale

ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat

multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin

intermediul cultului iudaic apoi prin cel al

cultului creştin

12

Hermann Gunkel Introduction to Psalms The

Genres of the Religious Lyric of Israel completed

by Joachim Begrich transated by James D

Nogalski Mercer University Press Macon ndash

Georgia 1998 p 7 13

Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann

Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi

mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor

iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă

nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice

cu totul străină poporului evreu Este mult mai

probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-

adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian

icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se

deosebeşte net de orice altă formă de poezie

religioasă

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 30: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

30

Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească

Pr asist univ dr Petre Ilie

Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton

1 Tatăl lui Anton Pann moare

icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo

2 de acolo el de mic

fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești

3

Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel

1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII

Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem

3 Ibidem

icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale

Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo

4

Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă

5

Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841

4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui

Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe

Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 31: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

31

4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851

6

Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848

7

bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor

8 bdquocel deștept ca un

proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii

Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848

6 I Pulpea op cit p 449-450

7 Grigorie Băbu op cit p 112-113

8 Ibidem p 111

4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo

Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne

9

Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el

10 Toate acestea i-au

permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale

Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator

Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea

9 I Pulpea op cit p 451

10 Ibidem p 446

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 32: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

32

cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo

11

Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine

Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo

Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo

12

11

Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn

tipografia sa de Muzică bisericească București

1847 12

Ibidem

Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc

Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo

13 Așadar icircmpreună cu făuritorii

ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem

Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847

13

Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 33: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

33

Evenimentul care a schimbat istoria lumii

Cruciada lui Heraclius (610-629)

Pr dr Mircea Cristian Pricop

Dintre toate icircncercările prin care a

trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II

Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla

1 ucigacircndu-i pe

toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea

numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care

1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci

bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat

de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se

ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea

rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu

peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice

din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din

Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat

cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind

mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor

omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice

majoritatea covacircrșitoare a victimelor era

reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich

God Knows Their Names Mass Christian grave

revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology

Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p

26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia

unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu

Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed

Trei București 2012 p 172-173

spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)

3

Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase

4 luarea icircn captivitate a

patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)

5

Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului

Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de

3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed

Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299

5 Ibidem p 302

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 34: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

34

ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo

6

Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după

6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad

Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-

Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p

27

principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt

7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă

icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)

8 Icircndată după

obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo

9 semnul

Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo

10 Crucea a

fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor

Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn

7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel

Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1982 p69 8 Ibidem p 35

9 Ibidem p 35-36

10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad

T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 35: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

35

urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor

Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii

Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn

secolele XIX-XXI

Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac

Icircn secolul al XIX-lea modernismul

Europei Occidentale a deschis o nouă

pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și

de Sud-Est Evenimentele trăite de

Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt

stracircns legate de istoria politică furtunoasă

și foarte complexă prin care a trecut

Europa icircn această perioadă și care a dus la

numeroase schimbări de frontieră Politica

deci a influențat icircn foarte mare măsură

istoria Bisericilor Ortodoxe

De-a lungul secolului XIX și-a

făcut apariția fenomenul naționalist și apoi

a rămas predominant mai ales icircn Europa

Centrală și de Sud-Est Declanșarea

primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea

naționalismului a constituit o

binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn

aceste regiuni europene Acest fenomen a

accelerat dezmembrarea Imperiului

Otoman care icircntr-un final a permis

icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor

naționale1 organizate icircn patriarhii și

mitropolii naționale autocefale rămase

icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi

canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe

1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa

de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot

(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn

secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p

27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae

Istoria Bisericească Universală pentru Institutele

Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti

1993 p 426

parcursul secolelor să-și dezvolte o

prezență considerabilă prin clădirea unei

istorii proprii a unei culturi și identități și

nu icircn ultimă instanță a unui naționalism

specific ei3 Alimentarea distincţiei

religioase tradiţionale cu un conţinut

naţional a dus icircn această perioadă la

apariția nevoii unor simboluri identitare

religios-naționale materializate mai

devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale

naționale reprezentative fiecărui neam

Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din

Atena

Grecia și-a declarat independența

politică odată cu icircnceperea revoluției

grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului

este eliberat de sub dominația otomană și

devine independentă și suverană icircn 1829

iar la nivel internațional este recunoscută

icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta

grecilor pentru independenţa politică

urmată de autocefalia Bisericii din Grecia

autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345

și recunoscută de către Patriarhia

3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn

reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste

din Balcani Elemente pentru o sociologie politică

a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011

p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din

Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)

opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica

Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98

Iași 2009 p 37

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 36: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

36

Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506

a servit ca importantă sursă de inspiraţie

pentru toate poporele balcanice

Imediat după eliberarea Greciei de

sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei

icircn 1834 capitală și centru administrativ al

statului s-a simțit nevoia și a unui centru al

Bisericii prin construirea unei catedrale

naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri

a Maicii Domnului care marchează şi ziua

naţională a Greciei (25 martie este Ziua

Independenţei ziua icircn care a fost declanșat

Războiul de eliberare națională din 1821)

Piatra de temelie a acestei catedrale a fost

pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25

decembrie după Sfacircnta Liturghie de către

regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea

Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă

nașterea Bisericii naționale a Greciei

reprezentată de această Catedrală a icircntregii

națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au

folosit piatră din nu mai puțin de 72 de

biserici dăracircmate icircn perioada ocupației

otomane După o muncă depusă timp de

două decenii Catedrala Mitropolitană din

Atena a fost terminată Slujba de sfințire a

avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn

prezența membrilor Casei regale și a

oficialităților grecești7

Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru

Nevskirdquo din Sofia

După modelul grecilor poporul

bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul

său drepturile politice și religioase8

Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin

momente foarte grele icircn cadrul unei lupte

continue de emancipare politico-religioasă

Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau

identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet

nume dat comunităţii creştine care-i

cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din

Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia

6 C Chaillot (coord) opcit p 19

7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din

Atena apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn

secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106

Patriarhiei Ecumenice de la

Constantinopol

La scurt timp după obținerea

independenței de stat icircn 1879 persoane

oficiale ale Bulgariei precum primul

ministru Petko Karavelov propun ridicarea

unui monument icircn cinstea eroilor care s-au

jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul

Alexandru I de Battenberg al Bulgariei

face apel la poporul bulgar pentru

stracircngerea de fonduri necesare ridicării

unei catedrale icircn orașul Sofia noua

capitală a Bulgariei Acest proiect a fost

votat icircn prima Adunare Naţională din anul

1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de

fonduri pentru construirea edificiului

Pentru amplasamentul catedralei a fost ales

cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine

de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn

care se icircmplineau 4 ani de la semnarea

tratatului de la San Stefano a fost aleasă

pentru punerea pietrei de temelie

Construcția propriu-zisă a edificiului a

durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar

cheltuielile au fost suportate atacirct de

populație cacirct și din bugetul de stat Din

cauza Războaielor Balcanice și a Primului

Război Mondial sfințirea catedralei a fost

realizată abia icircn data de 24 august 1924

Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn

cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul

războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn

urma căruia Bulgaria a obţinut

independenţa faţă de Imperiul Otoman9

9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era

ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei

Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei

a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru

ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei

Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial

perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din

Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a

fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie

luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele

de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult

sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -

Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi

23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului

Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud

httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 37: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

37

Proclamarea patriarhatului cu ocazia

Adunării Naționale Bisericești din 8-10

mai 195310

ridică Catedrala bdquoSfacircntul

Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală

patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare

Acest lăcaș de cult este unul dintre cele

mai monumentale clădiri din Balcani şi a

doua catedrală ca dimensiune după

bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o

suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de

5000 de persoane Pentru bulgari

catedrala reprezintă o comoară

arhitecturală și un simbol al libertății și

independenței naţionale fiind declarată

monument cultural de importanţă

naţională11

Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din

Belgrad

Icircn vara anului 1878 la Congresul

de la Berlin Serbia și-a obținut

independența de stat icircn urma căreia a

primit și recunoașterea autocefaliei

bisericești Persoana cea mai de seamă icircn

această perioadă era mitropolitul Mihail

Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12

Acesta a fost primul mitropolit care a pus

icircn practică ideea construirii unei catedrale

reprezentative a poporului sacircrb lucru

imposibil de realizat pacircnă atunci sub

autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a

icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru

Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe

Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a

realizat construcția unei bisericuțe icircn anul

1895 și planul pentru ridicarea unei

catedrale monumentale Icircn anul 1905 are

loc primul concurs pentru construirea

catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru

marea catedrală au fost respinse ca nefiind

icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice

pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-

sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala

bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud

httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-

nevski-din-sofia-91338html 10

Claudiu Cotan opcit p 150 11

Alexandru Briciu opcit 12

Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii

Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C

Chaillot (coord) opcit p 133

și Primul Război Mondial au sistat

preocupările de ridicare a catedralei

Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică

a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la

rang de Patriarhie13

prin transmiterea unui

tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul

arhitectului Aleksander Deroko icircnsă

construcția a icircnceput mult mai tacircrziu

Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul

Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea

(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al

Muntenegrului și al litoralului)14

icircn anul

1939 pe data de 10 mai ziua arderii

Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii

otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă

numai fundația catedralei iar după

bombardamentele germane din anul 1941

lucrările au icircncetat15

Icircn anul 1958

patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea

lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn

anul 198516

după foarte multe intervenții

ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul

Sava a fost construită de-a lungul a nu mai

puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu

icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie

a statorniciei poporului sacircrb și a credinței

ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog

Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin

arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca

mărime devansacircnd pacircnă și cele mai

impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo

din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus

Macircntuitorulrdquo din Moscova17

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo

din Tirana

Biserica Albaniei se declarase

Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci

nu a fost recunoscută decacirct de statul

albanez Recunoașterea canonică a

Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a

13

Ibidem p 137 14

Ibidem p 140-141 15

Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn

bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16

Predrag Puzovic opcit p 149 17

Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava

din Belgrad apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 38: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

38

fost acordată abia icircn 193718

La sfacircrșitul

celui de-al Doilea Război Mondial se

instaurează icircn Albania regimul dictatorial a

lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22

octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și

unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd

practicarea oricărui fel de formă religioasă

Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a

luat inițiativa de a restabili Biserica

Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe

Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar

mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l

arhiepiscop al Tiranei Durresului și al

icircntregii Albanii19

Acesta a dus o activitate

amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe

din Albania20

Pe terenul unei vechi biserici

construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul

2004 ridicarea noii catedrale din Tirana

cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo

terminacircndu-se de construit icircn anul 2011

Complexul ecleziastic al Catedralei din

Tirana este unul cuprinzător format din

diferite clădiri și spații catedrală paraclis

clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un

Centru cultural Acest ansamblu a fost

inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la

aniversarea a douăzeci de ani de la

icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al

Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc

icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui

sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători

ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21

Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana

- Albania este considerată una dintre cele

mai mari catedrale din spațiul ortodox

făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial

generos

18

Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria

Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și

resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot

(Coord) opcit p 159 19

Ibidem p 162-163 20

Ibidem p 163-177 21

Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea

Domnului ndash Tirana apud

httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-

145510html

Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din

Tbilisi

Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat

independența politică după ce la 12

martie 1917 a fost proclamată restaurarea

autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba

de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei

icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus

Alexandru I22

Biserica Rusă nu a

recunoscut această autocefalie decacirct icircn

1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn

1990 După căderea URSS-ului și

declarația de independență a Georgiei din 9

martie 1991 Biserica Georgiană a putut

aplica dorința de a construi o catedrală care

să comemoreze 1500 de ani de autocefalie

a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din

anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea

Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii

lansa ideea unui proiect de catedrală

naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi

care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi

au organizat desfășurarea unui concurs

internațional După lungi tergiversări

proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a

fost desemnat cacircștigător al acestui concurs

Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo

cauzată de războiul civil din Georgia

(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică

a proiectului

Abia pe data de 23 noiembrie 1995

a fost turnată fundația viitoarei catedrale

care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii

naționale și spirituale a națiunii

georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004

de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23

22

Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn

secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23

Ziua de 23 noiembrie după calendarul

neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă

sărbătoare naţională icircn Georgia numită

bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare

icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din

cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale

moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox

romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul

Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei

steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză

albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-

lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn

piatră a Iviriei ortodoxe apud

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 39: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

39

catedrala a fost sfințită de către patriarhul

Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a

numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe

din icircntreaga lume24

numeroși lideri politici

și reprezentanți ai comunităților religioase

din Georgia25

Catedrala Sfacircnta Treime din

Tbilisi cunoscută și sub numele de

bdquoSamebardquo este cea mai importantă

catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene

din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă

biserică ortodoxă din lume conform

Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină

stilul arhitectural tradițional georgian cu

diverse influențe ale etapelor istorice

icircncepacircnd cu epoca bizantină

Templul Providenței Divine din

Varșovia

Dintre toate actele constituționale

poloneze cel mai important pentru poporul

polonez este Constituția din 3 mai 1791

deoarece această constituție marca

existența primului stat independent

polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea

Constituției icircn Polonia și considerată zi

națională26

Această independență se dorea

să fie materializată atacirct icircn instituțiile de

stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct

și icircn instituțiile religioase Poporul polonez

este majoritar catolic supus prin statut

Vaticanului dar cu importante influențe

naționale Pentru a se marca independența

națională icircn anul 1792 Sejmul a votat

construirea unei catedrale catolice

naționale și crearea unei structuri a

Bisericii Ortodoxe din Polonia

httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-

iviriei-ortodoxe-93007html 24

Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS

Andrei actualul Mitropolit al Clujului

Maramureşului şi Sălajului la acea vreme

Arhiepiscopul Alba Iuliei 25

Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-

lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26

Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone

Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)

rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor

membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și

Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298

independente de Moscova27

Singurul lucru

realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei

de temelie a catedralei deoarece Polonia a

fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918

nu mai putem vorbi de un stat Polonez

independent După acestă dată icircn perioada

interbelică a reapărut dorința de a icircncepe

construcția catedralei icircnsă consecințele

pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea

celui de-al Doilea Război Mondial au

făcut imposibil acest lucru Odată cu

instaurarea regimului comunist icircn 1945

conceperea unui astfel de proiect era

irealizabil

Căderea Zidului Berlinului oferă

momentul favorabil primatului Poloniei

cardinalul Jozef Glemp să reactiveze

conceptul catedralei sub motto-ul libertății

ca semn de recunoștință pentru providența

Divină La aniversarea a 98 de ani de la

independența de stat din 1918 și la 225 de

ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a

pornit proiectul unei catedrale naționale icircn

ziua de vineri 11 noiembrie 2016

autoritățile religioase și civile din Polonia

au inaugurat bdquoTemplul Providenței

Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă

catedrală din Varșovia28

Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta

Sofiardquo din Varșovia

Conceptul unui templu catolic icircn

Varșovia a fost secondat de proiectul

catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -

Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala

Poloniei Conform unui comunicat publicat

pe site-ul oficial29

al Bisericii Ortodoxe a

Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de

temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din

Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015

27

Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din

Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)

opcit p 274 28

Vezi

ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-

mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-

secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29

Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-

kancelarii-metropolity-2

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 40: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

40

Punerea pietrei de temelie a marcat

icircnceputul construcţiei primei biserici

ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii

peste 100 de ani Terenul a fost alocat de

către autorităţile din Varşovia pentru

construirea catedralei ortodoxe și acoperă o

suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se

află icircn partea de sud a capitalei poloneze

pe malul stacircng al Vistulei

Această catedrală marchează

centenarul independenței de stat a Poloniei

Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre

icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind

că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de

rugăciune adusă predecesorilor care și-au

dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și

al Patrieirdquo30

Catedrala Macircntuirii Neamului

din București

Odată cu obținerea independenței

de stat și atingerea idealului național icircn

anul 1878 s-a născut și dorința unei

catedrale naționale Prima inițiativă a

aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882

care a icircnaintat Camerei Legislative un

proiect de lege referitor la construirea unei

Catedrale icircn București ca urmare firească

a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din

cele peste o sută de biserici existente atunci

icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare

icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi

dorit să participe la Te Deum-urile oficiate

cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte

momente solemnerdquo31

Icircn anul 1884 din

bugetul statului a fost acordat un fond

pentru construirea Catedralei ce reprezenta

5 din bugetul țării Tergiversările

concursului de proiecte32

cacirct și ale alegerii

locului noii catedrale au dus la folosirea

30

Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-

catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31

Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii

Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica

București 2011 apud

httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32

Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs

internațional pentru proiectarea Catedralei

Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec

deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni

care doareau un concurs național

fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale

statului

Icircnceperea Primului Război

Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă

evenimentele ce i-au urmat Marea Unire

din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe

Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au

repornit demersul construirii unei

Catedrale la București Icircnsuși Regele

Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn

Bucureşti o biserică monumentală icircn

amintirea victoriei armatelor romacircne icircn

războiul de icircntregire33

De-a lungul timpului au fost

dezbătute numeroase propuneri

arhitecturale și a fost schimbat de mai

multe ori locul de amplasare a catedralei

După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct

alegerea locului de la poalele Dealului

Mitropoliei pentru ridicarea catedralei

patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn

decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron

Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi

binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn

mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea

aplicării acestui proiect național cunoaște

mai multe cauze criza economică din

perioada interbelică icircnceperea celui de-al

Doilea Război Mondial instaurarea

regimului comunist icircn Romacircnia și perioada

grea a tranziției de după 1990 Acestor

situații li s-au adăugat și vechile

controverse legate de amplasament care au

oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn

data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc

slujba de punere a pietrei de temelie şi a

sfinţirii locului destinat construirii

Catedralei patriarhale de către

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe

terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie

sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel

mutarea catedralei prin diversele locuri ale

Bucureștiului34

La acest eveniment

important au participat membrii Sfacircntului

Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte

Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai

icircnalte oficialități ale statului dar şi un

număr mare de credincioşi

33

Ibidem 34

Ibidem

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 41: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

41

Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua

de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru

selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii

Neamului Lucrările de construcţie ale

Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput

la sfacircrşitul anului 2010 și conform

declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al

Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu

inaugurarea Catedralei Naționale va avea

loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin

slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența

Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a

altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe

Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului

va avea două hramuri Sfacircntul Apostol

Andrei creștinătorul poporului romacircn și

Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul

ortodox romacircn Acest edificiu va marca

centenarul Marii Uniri Naționale ca un

stindard al racircvnei pentru libertate și unitate

a neamului romacircnesc și ca altar de

rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta

pentru atingerea acestui ideal

Icircn concluzie putem afirma că

fiecare națiune a Europei a clădit mai

devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o

catedrală identitară unde tradiția arta și

trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte

s-au contopit icircntr-un simbol al unității al

libertății și al independenței naționale și

religioase Din cauza istoriei vitrege a

popoarelor aflate la intersecția intereselor

seculare ale Marilor Puteri Europene și

sub ocupația regimurilor politice totalitare

ateiste din secolul al XX-lea edificarea

unui astfel de proiect național a fost

imposibil de conceput Dorința popoarelor

de făurire a unui simbol național-religios

duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu

al catedralelor naționale care s-a

manifestat pe parcursul ultimelor două

secole cu precădere icircn perioada

postcomunistă

Să nu uităm de-aici icircn veac

Marius-Cristian Brutaru

Persquoal nostru steag e scris unire

Aceasta-i sfacircnta moştenire

Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni

Să fim uniţi să fim romacircni

Să nu uităm dersquoaici icircn veac

Că noi venim din neamul dac

Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt

Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt

Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie

De neam de limbă de credinţă şi de glie

Să nu uităm aceasta-i via

Ce am primit-o trăiască Romacircnia

Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă

E forţa vie a neamului fiinţă

Va dăinui minunea lumii

Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 42: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

42

Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup

Pr drd Șerban Andrian

Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu

cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi

Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu

era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi

fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-

a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)

Dumnezeu a creat lumea prin

Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se

icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i

acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea

bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd

icircn toate icircn chip diferit modul universal şi

unic al cauzei ascunse şi necunoscute care

ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele

icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi

nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai

degrabă unele pentru altele decacirct pentru

ele icircnsele prin această relaţie

unificatoare Şi precum sufletul se află icircn

trup aşa se află cosmosul inteligibil

(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1

Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn

creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei

ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu

sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se

icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de

rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre

toţi atomii din universrdquo2 spune Jean

Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă

bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare

moleculă fiecare celulă de materie trăiesc

ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui

omniştienţa eternului şi omnipotenţa

infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o

comparaţie icircntre macrocosmos şi

microcosmos icircntre Univers şi creierul

uman spune despre acesta din urmă

bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de

afazie auditivă şi optică ne arată că

1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D

Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p

26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain

Seuil 1970 p 5

creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze

unitar pentru ca gacircndurile conştiente să

apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din

părţi corespunde activităţii integrale a

creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa

confirmă mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce

este mai important este afirmarea

conştiinţei ca singura capabilă să

coordoneze un sistem icircn mod unitar

Totuşi intervenţia pe care teologia

trebuie să o facă este de a da mărturie

despre această conştiinţă Ea nu poate

aparţine decacirct persoanei care este singura

existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi

a cărui constituţie incumbă conştiinţa

pentru că persoana este o realitate

dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei

dinamici Astfel icircnvăţătura despre

conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de

persoană aparţine doar creştinismului

celelalte religii spre care pare că vrea să

icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste

nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc

de depersonalizare şi icircn consecinţă de o

renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să

fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că

această conştiinţă pe care au descoperit-o

icircn activitatea globală a creaţiei aparţine

divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie

prin logoi-i ei

Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face

lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se

icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care

există icircn mod absolut deşi reciproc

corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit

la fel ca dominourile icircntr-o schimbare

neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă

dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile

fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn

felul icircn care o facrdquo5 Fizica

contemporană icircnţelegacircnd că toate

sistemele există unele pentru altele ca

4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 43: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

43

globalitate după cum a afirmat Sf Maxim

Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau

cine ia deciziile care privesc globalitatea şi

dinamica creaţiei din substraturile ei unde

se creează continuu printr-o alegere

deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine

de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la

aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei

conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea

globalităţii şi unităţii interne6

Sf Maxim Mărturisitorul a oferit

această soluţie cu mult timp icircnainte

arătacircnd că toate există unele pentru altele

guvernate de un singur principiu Logosul

care asemenea sufletului icircn trup

informează icircntreaga creaţie şi o

relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El

conducacircnd-o icircn mod conştient spre

desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul

dinamic al creaţiei supus alegerii

conştiente bdquoToate moleculele universului

poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege

de sine ele conservă caracterul esenţial

al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu

primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa

unei fiinţe ce există prin sine atributele

lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia

care la icircnceput a creat nu numai cerul şi

pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7

afirmă D Clark-Maxwell

Opacitatea creaţiei prin care nu

mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu

icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru

care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a

sensului creaţiei Părintele Stăniloae

afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul

Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor

prin legile universului ca porunci

personale ale Luirdquo8

Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că

bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele

sunt mişcate de suflet Unele de suflet

raţional altele de suflet neraţional şi altele

6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de

Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti

2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica

Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua

de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga

creaţie implică o prezenţă internă prin care

se mişcă şi care o informează Chiar Sf

Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o

icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-

i Săi din care icircşi face un trup aşa cum

sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia

pe care o informează El vorbeşte de trei

icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup

Sf Maxim Mărturisitorul concepe

Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe

om ca pe un microcosmos Această viziune

asupra cosmosului ca macroantropos ar

putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă

cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un

tot unitar dinamic guvernat deodată icircn

mod conştient

Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn

Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia

Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci

este o prezenţă care invită la sinergie

Energiile create ale creaţiei se conformează

către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern

bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile

lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip

proporţional prin fiecare din cele văzute

ca prin nişte scrisuri Urmează aici un

efort de descoperire a raţiunilor fiindcă

Dumnezeu trebuie scos din lume din

simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn

sufletrdquo10

Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune

spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală

şi semnificaţia divină a Cosmosului

Aceste raţiuni constituie modul de a sta al

lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn

Dumnezeu11

Ştiinţa contemporană a ajuns

să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn

creaţie numai după ce a descoperit că

inteligibilul şi sensibilul aparţin unei

singure realităţi şi că nu există materie

pură ci ea are substrat raţional

informaţional

9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole

hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și

Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D

Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p

108-109 10

Ibidem p 120 11

Ibidem p 121

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 44: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr

Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)

44

Numai după ce a constatat prezenţa

logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-

i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt

aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd

pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim

Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că

lucrurile există unele pentru altele şi unele

icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă

prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin

logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo

Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie

unde lucrează continuu prin dialogul la

care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o

multitudine de potenţialităţi din care se

actualizează una icircn momentul măsurătorii

sau observaţiei12

Astfel dinamica

raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om

icircn care raţionalitatea devine limbajul de

dialog icircntre două conştiinţe una de partea

cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd

legătură cu materia13

Jean Guitton referindu-se la cele de

mai sus spunea despre logos bdquocă este

acolo etern şi necesar icircn spatele

fenomenelor foarte departe deasupra

universului dar prezent icircn fiecare

particulărdquo14

Iată aşadar cum conform spuselor

părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de

dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două

conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest

aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la

religii panteiste orientale

Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim

Mărturisitorul despre microcosmos şi

macrocosm ar putea fi mărturia supremă

pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu

personal se află icircn creaţie Comunitatea

ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a

accepta ideea unei prezenţe divine icircn

creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că

religiozitatea cosmică constituie impulsul

12

Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică

cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed

Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13

D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol

I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996

p 20 14

Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula

Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66

cel mai puternic şi mai nobil al cercetării

ştiinţificerdquo15

Această afirmaţie propune ştiinţei

ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L

reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa

cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi

pornind de la această premisă să icircnţeleagă

creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein

de a propune aceste ipoteze provine

probabil din imposibilitatea de a-şi explica

ordinea globalitatea actualizarea

potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg

fără ajutorul religiei El face apel la religie

tocmai pentru că ea satisface icircn forma

propusă de Sf Maxim Mărturisitorul

exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse

de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea

ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn

spatele creaţiei16

Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe

mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a

accepta prezenţa unul logos central icircn

creaţie din care radiază toată informaţia ei

şi icircn care ea converge icircn final17

Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi

teologie să devină fructuos este nevoie să

se stabilească o terminologie comună prin

care ambele tabere să se pună de acord

asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu

se va ajunge la o terminologie

convenţională contradicţiile vor continua

şi poate se vor agrava Un cercetător

lingvist afirma icircntr-un anumit context că

bariera neicircnţelegerilor o constituie

limbajul care izolează cunoaşterea icircn

compartimentele separatiste printr-o

terminologie proprie Dacă Sf Maxim

Mărturisitorul a propus prin urmaşul său

părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei

ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om

aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn

privinţa limbajului convențional

15

Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed

Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16

Jean Guiton op cit p 69 17

Al Einstein Cum văd eu lumea p 244

Page 45: Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr. 1-6 ...tomisulortodox.ro/imagini/Tomisul-Ortodox-serie-noua-Anul-II-Nr.-1... · Tomisul Ortodox, Serie nouă, Anul II (2018), nr