Upload
others
View
29
Download
3
Embed Size (px)
Citation preview
TOMISUL
ORTODOX
REVISTĂ DE CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE
A ARHIEPISCOPIEI TOMISULUI
APARE CU BINECUVAcircNTAREA
IcircNALTPREASFINȚITULUI
TEODOSIE
ARHIEPISCOPUL TOMISULUI
SERIE NOUĂ
ANUL II NR 1 IANUARIE-IUNIE 2018
ISSN 1223 ndash 8554
ISSN-L 1223 ndash 8554
EDITURA ARHIEPISCOPIEI TOMISULUI
CONSTANȚA
Comitetul de redacție
Președinte
Icircnaltpreasfințitul dr Teodosie Petrescu
Arhiepiscopul Tomisului
Vicepreședinte
Arhim dr Cosma Mitu
Vicar Eparhial
Membri
Arhid dr Bogdan-Florin Chiriluță
Consilier Cultural-Educațional
Pr drd Ștefan Leocă
Prof drd Gabriel Mitroi
Tehnoredactare
Andreea Irianu
Pr drd Ștefan Leocă
Redactor șef
Ionuț Druche
Contact
wwwtomisulortodoxro
revistatomisulortodoxyahoocom
Cuprins
Drd Monah Miron Laurenţiu Mihai Pătru bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghieihelliphellip p 5
Andrei-Alexandru Bădilă
Dumnezeul fără chiphelliphellip p 10
Pr drd Șerban Andrian
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul p 15
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei p 18
Pr dr George Daniel Petrov
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia p 21
Protos Arsenie Obreja
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi contrastul cu viaţa de acum din
perspectivă augustiniană p 24
Arhid asist univ dr Ion-Iulian Dumitru
Moştenirea antică a muzicii creştine Rolul cultic al muzicii egiptene şi
mesopotamiene p 27
Pr asist univ dr Petre Ilie
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească p 30
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Evenimentul care a schimbat istoria lumii Cruciada lui Heraclius (610-629) p 33
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI p 35
Marius-Cristian Brutaru
Să nu uităm de-aici icircn veac p 41
Pr drd Șerban Andrian
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn truphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellip p42
Icircnaltpreasfințitul
Teodosie
Arhiepiscopul Tomisului
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
5
bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghiei
Drd Monah Miron
Laurenţiu Mihai PĂTRU
bdquoPe un singur altar este permis să
se săvacircrșească dumnezeiasca jertfă fără de sacircnge doar o singură dată pe zi de aceea fiecare preot poate săvacircrși Sfacircnta Liturghie o singură dată pe zi Şi Iisus Hristos Adevăratul şi Marele Preot S-a oferit jertfă doar o singură dată nu de mai multe ori prin urmare cel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe ori El nu crede icircn același Hristos care de dragul macircntuirii omenirii S-a lăsat pironit pe cruce doar o singură dată dar icircn altul El a suferit moarte şi pătimiri de un număr infinit de ori ceea ce iconomia nu ar putea atinge Ştim că cifra ceremoniilor sacre ale preotului poate fi uşor stabilită din cifra icircn care Hristos a suferit pentru noi Aceste exprimări ar trebui să păstreze o reprezentare exactă a proprietăților adevărului icircn cazul icircn care doresc să contureze natura adevărului şi a exprimăriirdquo
1
J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel Sein Leben seine Schriften und
das griechische Schisma 1vol 3 Regensburg
1867 p 142 bdquoManuscrisele atribuie acest fragment
lui Fotie iar unul dintre acestea icircl numește tomus
synodicus Poate a aparținut unui sinod ținut icircn 881
sau 886 ar putea fi și un fragment dintr-o scrisoare
a lui Fotie căruia grație autorității lui i-a fost
conferită putere de lege la un sinod ulteriorrdquo 1 J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium
ejusque hitoriam pertinentia (quae exvariis
codocibus manus-criptis collegit ediditque)
Ratisbonae 1869 p 11-12 bdquoRecta ratio et
accurata rerum cognitio sacerdoti semel in die
permittit offerre incruentum sacrificium non vero
saepius Nam si in uno altari non licet secundum
sacrificum celebrare multo minus fas erit bis uno
die sacerdotem sacrum peragereChristus quoque
verus Pontifex ac Deus non saepiussed semel unico
die seipsum sacrificavitUnde qui plurie in die
Cardinalul J Hergenroumlther icircnscrie icircn operele fotiene cu conţinut canonic mai exact icircn deciziile canonice și al hotăracircrilor sinodale
2 şi un fragment numit Tomus
synodicus pe care icircl publică cu numele Photii Collectiones et Demonstrationes numit și De divina liturgia conţinut icircn cod Vatic 1150 f 127 a Vat 1119 f 7 B Codex fără titlu şi cod Vat 430 f 221b Cod Vat 828 f 281
3 icircn care se
menționează că un preot nu are voie să aducă jertfă euharistică decacirct o singură dată pe zi și pe un singur altar
4 interzicacircnd
astfel binaţia liturghiei adică săvacircrşirea de preot a unei a doua Sfinte şi Dumnezeieşti Liturghii icircntr-o zi
Missam celebrat toties insinuat Christum fuisse
crucifixum et revera excidit a recta christianorum
fide immo et omnes qui cum ipso fovent
comunionem Neque enim (talis)in eum credit qui
semel unico die propter hominum salutem cruci
affixus fuit sed in alium quempiamqui
saepiusimmo infinitis vicibus sit passus et
passionis oeconomiam implere haud
potueritScimus igitur in figuram Christi pro nobis
passi et sacerdotem et sacras caeremonias
institutas esse perspicue Debent ergo figurae
veritatis proprietates accurate servari si veritatis
naturam velint delineare ac exprimererdquo 2 J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 11 bdquoIcircn cadrul deciziilor
canonice și al decretelor sinodale trebuie să fie
icircnscris şi fragmentul pe care l-am făcut cunoscut
din divina liturgiardquo 3 Cf J Hergenrother Monumenta graeca ad
Photiumhellip p 11 4 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 pp 142-143 bdquob) Hristos
adevăratul arhiereu nu a adus de mai multe ori icircntr-
o zi Jertfa Sa ci o singură dată c) Cine aduce Jertfă
de mai multe ori pe zi pare a-L răstigni pe Hristos
de către ori icircnnoiește jertfa asemeni acela nu crede
icircn adevăratul Hristos Care a fost răstignit o singură
dată ci icircntr-unul care a suferit de nenumărate ori d)
Copia trebuie să corespundă originalului și să redea
adevărul icircn mod deplin ceea ce se icircntacircmplă doar
prin aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
6
Preot Dr Prof Petre Vintilescu renumit profesor doctor de teologie scrie icircn anul 1950 un articol icircn revista Studii Teologice icircn care atribuie şi el acest fragment Marelui Fotie după a făcut o cercetare destul de amănunțită unde descrie cum a apărut această inovație icircn practica Bisericii afirmacircnd că icircn secolul al VI-lea şi apoi icircn secolul al VIII-lea se săvacircrşea aşa-zisa missă privată şi missa solitară de mai multe ori icircn aceeaşi zi practică interzisă de Sinodul de la Mayenţa (813) Icircn secolul al VIII-lea de sărbătoarea Crăciunului se săvacircrşeau patru misse pe acelaşi altar Icircn Galia ca şi la Roma icircn anumite perioade se săvacircrşeau pe acelaşi altar două şi mai multe misse Aceste obiceiuri rare la icircnceput s-au icircnmulţit devenind o practică obişnuită icircn secolul al IX-lea Pentru unii din preoţi ca şi pentru Papa Bonifaciu era ca regulă fundamentală o singură liturghie zilnică deşi alţii săvacircrşeau două sau trei el adăugacircnd că Papa Leon al III-lea (795-816) săvacircrşea cacircteodată 7-8-9 liturghii pe zi Şi Petre Vintilescu concluzionează bdquogeneralizarea și ducerea la exces a laquobinațieiraquo icircn Occident au dat prilej Patriarhului Constantinopolului Fotie (sec IX)rdquo să emită acest opuscul icircndreptat icircmpotriva acestei practici
5
Respectabilul Pr Dr Prof Lucian D Colda preluacircnd cele afirmate de cercetătorul german J Hergenroumlther
6
susține că bdquofragmentul a luat naștere probabil icircntre anii 881-886 la un sinod ținut sub prezidenţia patriarhului Fotie Se poate ca fragmentul să fi fost de la bun icircnceput conținutul unei scrisori alcătuite de el și care mai tacircrziu la un sinod să fi primit girul Bisericiirdquo
7 ca apoi să
structureze ideile și argumentele ce reies
5 Cf Petre Vintilescu bdquoBinaţia Liturghieirdquo icircn Studii
Teologice anul II 1950 pp 126-128 6 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 142 7 Fotie al Constantinopolului Mistagogia Duhului
Sfacircnt Exegeze la Evanghelii trad Oana Coman
ed Polirom Iași 2013 p 120 Vezi J
Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3hellip p 142 bdquoEl poate să fi
aparținut unui sinod ținut icircn 881 sau 886 poate fi și
un fragment dintr-o scrisoare a lui Fotie căruia
grație autorității lui Fotie i-a fost conferită putere
de lege la un sinod ulteriorrdquo
din textul cu pricina8 așa cum o face și
cercetătorul german9
Icircn anul 2006 preot Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε
10 aduce
mărturii ce dovedesc că acest opuscul nu aparține Marelui Fotie și că Tomus synodicus datează din secolul al XI-lea ci aparține patriarhului Nicolas al III-lea care a diortosit o lucrare mai veche atribuită lui Teodoros episcop de Andidon bdquoa revizuit proiectul omonim al lui Nicolas episcop de Andidon ce a fost scris icircntre anii 1055-1063rdquo
11 Textul lui Teodoros episcop de
Andidon prin afirmația că unii preoți dintr-o aviditate nesățioasă (ἀκοπέζηῳ πλεονεξίᾳ) celebracircnd a doua Sfacircntă Liturghie (δύο ποιεῖν Λειηοςπγίαρ) icircndrăznesc să răstignească de multe ori pe Hristos bdquoηολμηπῶρ ζηαςποῦζι ηὸν Χπιζηὸν πολλάκιρrdquo
12 se dovedește a fi asemănător
celui din Tomus synodicus bdquolaquohellipὤζηε καὶ πολλάκιρ ηῆρ ἡμέπαρ ἱεποςγῶν ηοζαςηάκιρ ὐποθαίνεηαι ηὸν Χπιζηὸν
8L Colda Patriarhul Fotie cel Mare al
Constantinopolului p 120 9 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 143 bdquoa) este voie să se
aducă Sfacircnta Jertfă doar o dată pe zi asemenea și
preotul nu are voie să celebreze sfacircnta liturghie
decacirct o dată pe zi b) Hristos adevăratul arhiereu
nu aduce mai multe ori icircntr-o zi Jertfa Sa ci o
singură dată c) Cine aduce Jertfă de mai multe ori
pe zi pare a-L răstigni pe Hristos de către ori
icircnnoiește jertfa acela nu crede icircn adevăratul
Hristos Care a fost răstignit o singură dată ci icircntr-
unul care a suferit de nenumărate ori d) Copia
trebuie să corespundă originalului și să redea
adevărul deplin ceea ce se icircntacircmplă doar prin
aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo 10
Vezi Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη
ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονική Διδαζκαλία και
Ππάξη Γηδαθηνξηθή δηαηξηβή Θεζζαινλίθε 2006
p 202-210
httpikeelibauthgrrecord66003filesNassispdf
accesat pe 18 mai 2016 11
Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 203 bdquoD J
Darrouzegraves () a sugerat că acest text ar trebui să fie
datat icircntre 1085 și 1095rdquo 12
PG 140 465D bdquolaquo Ἒλ ἕηη πξνζζεὶο ηέινο
ἐπηζἡζω ηῷ ιόγῳbull rsquoΔπεηδή ηηλεο ηῶλ ἰεξέωλ νἱ κὲλ
πελίαο πξνθάζεη νἱ δὲ ἀθνξέζηῳ πιενλεμίᾳ δύν
πνηεῖλ Λεηηνπξγίαο νὐ θείδνληαη ἀιια ηνικεξῶο
ζηαπξνῦζη ηὸλ Χξηζηὸλ θαὶ αὖζηο ἀλαζηαπξνῦζη
πνιιάθηο θαὶ ἐθrsquo ἑλὶ ηαῦηα δξῶληεο ζπζηαζηήξηῳ
ηὸ θξηθωδέζηαηνλ θαὶ θαηὰ ηνῦην
ζπνπδάδνληεοraquo
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
7
ζηαςπυθῆναιraquordquo13
fapt pentru care Pr Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε concluzionează că Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie Această ulterioară atribuire a textului se datorează faptului că s-a sperat că numele patriarhului va da mai multă greutate acestei decizii sinodale
Ne afiliem acestei concluzii că textul nu face parte din hotăracircrile canonice fotiene iar practica săvacircrşirii multiplelor euharistii icircn cursul aceleași zile este considerată problematică din secolul al XI-lea după cum concluzionează și cercetătorul grec Patriarhul Nicolas al III-lea Gramatikos la icircnceputul mandatului patriarhal icircn anul 1147 icircmbunătățește textul lui Teodoros episcop de Andidon consideracircndu-l o decizie sinodală relevantă și-l adoptă ca o hotăracircre canonică
14
Hotăracircrea icircncerca a reduce aceste practici apoi din secolul al XII-lea această normă canonică se icircncorporează definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit Paternitatea fotiană pare icircndoielnică și din punct de vedere al interpretării teologice al motivului ce stă la baza interzicerii săvacircrșirii unei a doua Euharistii de același preot și pe aceeaşi Sfacircntă Masă sacrificarea lui Hristos de mai multe ori pare de origine latină și destul de artificială
Dacă vom căuta icircn teologia euharistică a Părinților Răsăriteni vom găsi o interpretare teologică a evenimentului euharistic făcută de Sfacircntul Nicolae Cabasila (131923-1391) teolog și mistic bizantin Acesta nu icircmpărtăşeşte aceeași concepție cu cea a scriitorului Tomus-ului synodicus el afirmă că icircn momentul epiclezei preotul nu răstignește din nou pe Iisus Hristos deoarece pacircinea și vinul se prefac icircn Trupul și Sacircngele Macircntuitorului deja răstignit Acțiunea de sfințire icirci revine Sfacircntului Duh care preia actul realizat odată pentru totdeauna de
13
J Hergenrother Monumenta graeca ad
Photiumhellip p 11 Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ
Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ
Κανονικήhellip p 203 Vezi nota 43 bdquoDe exemplu
două astfel de referințe sunt descoperite la Νichifor
Hartofylakos icircn Epistola către monahul Teodosie
() laquoΚαὶ ηό δὶο ιεηηνπξγεῖλ ἐλ ηῇ αὐηῇ ἡκέξᾳ
ζπλνδηθῶο θεθώιπηαηraquo - Vezi PG 100 1064 și
Petru (hellip)- Vezi PG 119 1095rdquo 14
Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 204
Iisus Hristos și-l actualizează Astfel că darurile se prefac icircn acel Trup răstignit deoarece jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce Prefacerea nu se face icircntr-un Trup al lui Hristos neicircnjunghiat ca apoi icircn timpul Sfintei Liturghii să devină junghiat Darurile se prefac prin sfințirea Duhului Sfacircnt icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea și vinul se prefac icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat bdquoCu atacirct mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfeşte ar fi Icircnsusi Trupul Domnului Căci mai icircntacirci ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor nu mai poate fi junghiat sau străpuns Al doilea dacă ar fi vorba de așa ceva ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele icircntacircmplate la Jertfa de pe Golgota deoarece Jertfa din Liturghie este socotită ca o junghiere adevărată nu ca un simbol al junghierii Al treilea știm că Hristos a murit odată şi după ce a icircnviat nu va mai muri a pătimit la plinirea vremii și S-a dat jertfă ca să ridice păcatele multora Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie trebuie să moară icircn fiecare zi Dar atunci ce să credem Jertfa nu se săvacircrșește nici icircnainte și nici după ce s-a sfințit pacircinea ci icircn clipa sfințirii Astfel nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce credem despre Jertfa căci 1) ea nu este o icircnchipuire sau un simbol al jertfei Domnului ci o Jertfă adevărată 2) ceea ce se jertfește nu este pacircinea ci Icircnsuși Trupul lui Hristos 3) iar jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce 1) Să vedem mai icircntacirci dacă sfințirea darurilor este jertfa adevărată iar nu o simplă icircnchipuire a Jertfei Jertfa Mielului lui Dumnezeu constă icircn prefacerea din ceva neicircnjunghiat icircn ceva junghiat Dar un act de prefacere avem și icircn Liturghie Aici pacircinea nejertfită se preface prin sfințire icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea neicircnjunghiată se preface icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat Urmează ca aşa cum jertfa Mielului se face printr-o prefacere tot așa și aici existacircnd un act de prefacere avem o jertfă adevărată căci pacircinea se preface nu icircntr-un simbol ci chiar icircn obiectul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
8
junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo
15
Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo
16 Icircn două
locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare
a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo
17 dar care nu este legată de
interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului
Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră
Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc
15
Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii
liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei
Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția
electronică http tineretulortodoxmdwp-
contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-
Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18
mai 2016 16
J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium
hellip p 11 17
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό
ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία
Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ
Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115
nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire
Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo
18
b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo
19 dar și aici
interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu
18
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-
116 19
Ibidem p 116-120
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
9
şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu
a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a
deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești
20 și devenind
similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo
21
Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio
20
Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de
icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar
asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd
deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută
a oamenilor 21
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-
120
pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo
22
Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo
23
Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge
24 Concluzionăm că după
cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit
22
PL 54 626C 23
Ibidem 626C 24
Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus
observant a nostra concordet illud quoque
volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque
festivitas conventum populi numerosioris indixerit
et ea fideliom multitude convenerit quam recipere
basilica simul una non possit sacrificii oblatio
indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad
hanc devotionem qui primi advenerint videantur
hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum
plenum pietatis atque rationis sit ut quoties
basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis
impleverit toties sacrificium subsequens offeratur
Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua
devotione privetur si unius tantum missaelig more
servato sacrificium offerre non possint nisi qui
prima diei parte convenerint Studiose ergo
dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut
quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig
traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut
per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo
Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
10
Dumnezeul fără chip
Andrei-Alexandru Bădilă
Masterand al Facultății de Teologie
Secția de Teologie Pastorală
al Univ Aristotel din Salonic Grecia
Abstract
Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină
primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și
continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn
dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de
descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți
Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel
subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine
1 Icircnsă icircn ceea ce
privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări
2 motiv
1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans
lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980
pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al
Constantinopolului care susține că nu este vorba
numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși
icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la
atitudinea aniconică generală a societății creștine a
primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere
ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care
se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom
enumera icircn cele ce urmează
pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare
3
Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney
4 pentru a descrie
atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui
3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art
and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard
Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale
University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest
Christian on Art Oxford University Press Oxford
1997
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
11
context cultural mai larg5 De asemenea
cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane
6 a fost și
ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger
7
Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)
8 anunță că prima
capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet
9 laudă cultul mozaic pentru
ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți
10 unde se remarcă icircnsă o
diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor
5 Robert Margaret Jensen Understanding Early
Christian Art Psychology Press London 2000 p
9 6 L Uspensky La theologie p 9
7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag
fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 338-339 10
Icircn privința apologeților Leonid Uspensky
consideră ca fiind invalide argumentele lor din
cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au
dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte
păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn
argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn
cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum
vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se
bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos
care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic
11 al statuilor
12 (atacirct prin
forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)
13
Tertulian14
accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen
15 anunță că prima grijă a Bisericii
este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement
11
Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza
convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți
consideră că este cu neputință ca aceștia să fie
habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros
Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col
PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982
p 111-112 12
Acest argument se regăsește și icircn tradiția
islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm
in Islam A New History of the Edict of Yazīd II
(AH 104AD 723)
lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_
First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th
e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_
gt 2017 13
Pentru originea filosofică a acestor argumente
vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early
Church icircn Byzantine Studies and Other Essays
1955 p 18-22 14
Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S
Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3
Christian Literature Publishing Co Buffalo NY
1885 Traducere revizuita si editata pentru New
Advent de Kevin Knight
ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15
Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr
Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed
IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
12
Alexandrinul16
care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu
17 el caută
să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor
18
Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea
19 care
amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de
16
Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad
icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5
Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p
465 17
De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate
ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea
islamică De altfel argumentul furtului lui
Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția
Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed
Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua
Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni
fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir
Thomas W Arnold Painting in Islam Dover
Publications Mineola New York 1965 pag 6 18
Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images
(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement
Alexandrinul cu privire la imagini icircn general
Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644
susține că autorul acesteia nici nu poate crede că
unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut
imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu
trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn
Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd
London 1940 p 87 19
Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII
Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB
vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987
pag 287-288
regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes
20
originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor
21
căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei
22 Astfel putem sesiza deja
o schimbare icircn privința atitudinii aniconice
20
N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21
Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus
Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că
reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn
comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn
arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei
imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără
barbă cu un miel pe după umeri 22
Se cunoaște de asemenea că la un moment dat
Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care
ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a
evita sminteala
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
13
care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira
23 Deși la
prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg
24 formulează o opinie
distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților
25 Arta secolelor II-III se
icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner
26 care pornind de la descoperirea
23
Placuit picturas in ecclesia esse non debere
nequod veneratur et adoratur in parietibus
depingatur 24
Robert Grigg Aniconic Worship and the
Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the
Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4
(1976) p 428-433 25
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 10 26
Jas Elsner Archeologies and Agendas
Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early
sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie
27 icircn materie de prezentare
cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea
Christian Art icircn The Journal of Roman Studies
Vol 93 (2003) p 114-128 27
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 12
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
14
permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas
28 pentru ca mai
tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens
29
Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28
Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică
din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni
de creștinism prin utilizarea unor elemente
comune 29
Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași
evoluție icircn toata Peninsula Arabă este
multiculturalismul religios (existenta simultană a
Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor
rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată
iconofobie
astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină
Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Comitetul de redacție
Președinte
Icircnaltpreasfințitul dr Teodosie Petrescu
Arhiepiscopul Tomisului
Vicepreședinte
Arhim dr Cosma Mitu
Vicar Eparhial
Membri
Arhid dr Bogdan-Florin Chiriluță
Consilier Cultural-Educațional
Pr drd Ștefan Leocă
Prof drd Gabriel Mitroi
Tehnoredactare
Andreea Irianu
Pr drd Ștefan Leocă
Redactor șef
Ionuț Druche
Contact
wwwtomisulortodoxro
revistatomisulortodoxyahoocom
Cuprins
Drd Monah Miron Laurenţiu Mihai Pătru bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghieihelliphellip p 5
Andrei-Alexandru Bădilă
Dumnezeul fără chiphelliphellip p 10
Pr drd Șerban Andrian
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul p 15
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei p 18
Pr dr George Daniel Petrov
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia p 21
Protos Arsenie Obreja
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi contrastul cu viaţa de acum din
perspectivă augustiniană p 24
Arhid asist univ dr Ion-Iulian Dumitru
Moştenirea antică a muzicii creştine Rolul cultic al muzicii egiptene şi
mesopotamiene p 27
Pr asist univ dr Petre Ilie
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească p 30
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Evenimentul care a schimbat istoria lumii Cruciada lui Heraclius (610-629) p 33
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI p 35
Marius-Cristian Brutaru
Să nu uităm de-aici icircn veac p 41
Pr drd Șerban Andrian
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn truphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellip p42
Icircnaltpreasfințitul
Teodosie
Arhiepiscopul Tomisului
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
5
bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghiei
Drd Monah Miron
Laurenţiu Mihai PĂTRU
bdquoPe un singur altar este permis să
se săvacircrșească dumnezeiasca jertfă fără de sacircnge doar o singură dată pe zi de aceea fiecare preot poate săvacircrși Sfacircnta Liturghie o singură dată pe zi Şi Iisus Hristos Adevăratul şi Marele Preot S-a oferit jertfă doar o singură dată nu de mai multe ori prin urmare cel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe ori El nu crede icircn același Hristos care de dragul macircntuirii omenirii S-a lăsat pironit pe cruce doar o singură dată dar icircn altul El a suferit moarte şi pătimiri de un număr infinit de ori ceea ce iconomia nu ar putea atinge Ştim că cifra ceremoniilor sacre ale preotului poate fi uşor stabilită din cifra icircn care Hristos a suferit pentru noi Aceste exprimări ar trebui să păstreze o reprezentare exactă a proprietăților adevărului icircn cazul icircn care doresc să contureze natura adevărului şi a exprimăriirdquo
1
J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel Sein Leben seine Schriften und
das griechische Schisma 1vol 3 Regensburg
1867 p 142 bdquoManuscrisele atribuie acest fragment
lui Fotie iar unul dintre acestea icircl numește tomus
synodicus Poate a aparținut unui sinod ținut icircn 881
sau 886 ar putea fi și un fragment dintr-o scrisoare
a lui Fotie căruia grație autorității lui i-a fost
conferită putere de lege la un sinod ulteriorrdquo 1 J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium
ejusque hitoriam pertinentia (quae exvariis
codocibus manus-criptis collegit ediditque)
Ratisbonae 1869 p 11-12 bdquoRecta ratio et
accurata rerum cognitio sacerdoti semel in die
permittit offerre incruentum sacrificium non vero
saepius Nam si in uno altari non licet secundum
sacrificum celebrare multo minus fas erit bis uno
die sacerdotem sacrum peragereChristus quoque
verus Pontifex ac Deus non saepiussed semel unico
die seipsum sacrificavitUnde qui plurie in die
Cardinalul J Hergenroumlther icircnscrie icircn operele fotiene cu conţinut canonic mai exact icircn deciziile canonice și al hotăracircrilor sinodale
2 şi un fragment numit Tomus
synodicus pe care icircl publică cu numele Photii Collectiones et Demonstrationes numit și De divina liturgia conţinut icircn cod Vatic 1150 f 127 a Vat 1119 f 7 B Codex fără titlu şi cod Vat 430 f 221b Cod Vat 828 f 281
3 icircn care se
menționează că un preot nu are voie să aducă jertfă euharistică decacirct o singură dată pe zi și pe un singur altar
4 interzicacircnd
astfel binaţia liturghiei adică săvacircrşirea de preot a unei a doua Sfinte şi Dumnezeieşti Liturghii icircntr-o zi
Missam celebrat toties insinuat Christum fuisse
crucifixum et revera excidit a recta christianorum
fide immo et omnes qui cum ipso fovent
comunionem Neque enim (talis)in eum credit qui
semel unico die propter hominum salutem cruci
affixus fuit sed in alium quempiamqui
saepiusimmo infinitis vicibus sit passus et
passionis oeconomiam implere haud
potueritScimus igitur in figuram Christi pro nobis
passi et sacerdotem et sacras caeremonias
institutas esse perspicue Debent ergo figurae
veritatis proprietates accurate servari si veritatis
naturam velint delineare ac exprimererdquo 2 J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 11 bdquoIcircn cadrul deciziilor
canonice și al decretelor sinodale trebuie să fie
icircnscris şi fragmentul pe care l-am făcut cunoscut
din divina liturgiardquo 3 Cf J Hergenrother Monumenta graeca ad
Photiumhellip p 11 4 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 pp 142-143 bdquob) Hristos
adevăratul arhiereu nu a adus de mai multe ori icircntr-
o zi Jertfa Sa ci o singură dată c) Cine aduce Jertfă
de mai multe ori pe zi pare a-L răstigni pe Hristos
de către ori icircnnoiește jertfa asemeni acela nu crede
icircn adevăratul Hristos Care a fost răstignit o singură
dată ci icircntr-unul care a suferit de nenumărate ori d)
Copia trebuie să corespundă originalului și să redea
adevărul icircn mod deplin ceea ce se icircntacircmplă doar
prin aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
6
Preot Dr Prof Petre Vintilescu renumit profesor doctor de teologie scrie icircn anul 1950 un articol icircn revista Studii Teologice icircn care atribuie şi el acest fragment Marelui Fotie după a făcut o cercetare destul de amănunțită unde descrie cum a apărut această inovație icircn practica Bisericii afirmacircnd că icircn secolul al VI-lea şi apoi icircn secolul al VIII-lea se săvacircrşea aşa-zisa missă privată şi missa solitară de mai multe ori icircn aceeaşi zi practică interzisă de Sinodul de la Mayenţa (813) Icircn secolul al VIII-lea de sărbătoarea Crăciunului se săvacircrşeau patru misse pe acelaşi altar Icircn Galia ca şi la Roma icircn anumite perioade se săvacircrşeau pe acelaşi altar două şi mai multe misse Aceste obiceiuri rare la icircnceput s-au icircnmulţit devenind o practică obişnuită icircn secolul al IX-lea Pentru unii din preoţi ca şi pentru Papa Bonifaciu era ca regulă fundamentală o singură liturghie zilnică deşi alţii săvacircrşeau două sau trei el adăugacircnd că Papa Leon al III-lea (795-816) săvacircrşea cacircteodată 7-8-9 liturghii pe zi Şi Petre Vintilescu concluzionează bdquogeneralizarea și ducerea la exces a laquobinațieiraquo icircn Occident au dat prilej Patriarhului Constantinopolului Fotie (sec IX)rdquo să emită acest opuscul icircndreptat icircmpotriva acestei practici
5
Respectabilul Pr Dr Prof Lucian D Colda preluacircnd cele afirmate de cercetătorul german J Hergenroumlther
6
susține că bdquofragmentul a luat naștere probabil icircntre anii 881-886 la un sinod ținut sub prezidenţia patriarhului Fotie Se poate ca fragmentul să fi fost de la bun icircnceput conținutul unei scrisori alcătuite de el și care mai tacircrziu la un sinod să fi primit girul Bisericiirdquo
7 ca apoi să
structureze ideile și argumentele ce reies
5 Cf Petre Vintilescu bdquoBinaţia Liturghieirdquo icircn Studii
Teologice anul II 1950 pp 126-128 6 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 142 7 Fotie al Constantinopolului Mistagogia Duhului
Sfacircnt Exegeze la Evanghelii trad Oana Coman
ed Polirom Iași 2013 p 120 Vezi J
Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3hellip p 142 bdquoEl poate să fi
aparținut unui sinod ținut icircn 881 sau 886 poate fi și
un fragment dintr-o scrisoare a lui Fotie căruia
grație autorității lui Fotie i-a fost conferită putere
de lege la un sinod ulteriorrdquo
din textul cu pricina8 așa cum o face și
cercetătorul german9
Icircn anul 2006 preot Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε
10 aduce
mărturii ce dovedesc că acest opuscul nu aparține Marelui Fotie și că Tomus synodicus datează din secolul al XI-lea ci aparține patriarhului Nicolas al III-lea care a diortosit o lucrare mai veche atribuită lui Teodoros episcop de Andidon bdquoa revizuit proiectul omonim al lui Nicolas episcop de Andidon ce a fost scris icircntre anii 1055-1063rdquo
11 Textul lui Teodoros episcop de
Andidon prin afirmația că unii preoți dintr-o aviditate nesățioasă (ἀκοπέζηῳ πλεονεξίᾳ) celebracircnd a doua Sfacircntă Liturghie (δύο ποιεῖν Λειηοςπγίαρ) icircndrăznesc să răstignească de multe ori pe Hristos bdquoηολμηπῶρ ζηαςποῦζι ηὸν Χπιζηὸν πολλάκιρrdquo
12 se dovedește a fi asemănător
celui din Tomus synodicus bdquolaquohellipὤζηε καὶ πολλάκιρ ηῆρ ἡμέπαρ ἱεποςγῶν ηοζαςηάκιρ ὐποθαίνεηαι ηὸν Χπιζηὸν
8L Colda Patriarhul Fotie cel Mare al
Constantinopolului p 120 9 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 143 bdquoa) este voie să se
aducă Sfacircnta Jertfă doar o dată pe zi asemenea și
preotul nu are voie să celebreze sfacircnta liturghie
decacirct o dată pe zi b) Hristos adevăratul arhiereu
nu aduce mai multe ori icircntr-o zi Jertfa Sa ci o
singură dată c) Cine aduce Jertfă de mai multe ori
pe zi pare a-L răstigni pe Hristos de către ori
icircnnoiește jertfa acela nu crede icircn adevăratul
Hristos Care a fost răstignit o singură dată ci icircntr-
unul care a suferit de nenumărate ori d) Copia
trebuie să corespundă originalului și să redea
adevărul deplin ceea ce se icircntacircmplă doar prin
aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo 10
Vezi Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη
ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονική Διδαζκαλία και
Ππάξη Γηδαθηνξηθή δηαηξηβή Θεζζαινλίθε 2006
p 202-210
httpikeelibauthgrrecord66003filesNassispdf
accesat pe 18 mai 2016 11
Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 203 bdquoD J
Darrouzegraves () a sugerat că acest text ar trebui să fie
datat icircntre 1085 și 1095rdquo 12
PG 140 465D bdquolaquo Ἒλ ἕηη πξνζζεὶο ηέινο
ἐπηζἡζω ηῷ ιόγῳbull rsquoΔπεηδή ηηλεο ηῶλ ἰεξέωλ νἱ κὲλ
πελίαο πξνθάζεη νἱ δὲ ἀθνξέζηῳ πιενλεμίᾳ δύν
πνηεῖλ Λεηηνπξγίαο νὐ θείδνληαη ἀιια ηνικεξῶο
ζηαπξνῦζη ηὸλ Χξηζηὸλ θαὶ αὖζηο ἀλαζηαπξνῦζη
πνιιάθηο θαὶ ἐθrsquo ἑλὶ ηαῦηα δξῶληεο ζπζηαζηήξηῳ
ηὸ θξηθωδέζηαηνλ θαὶ θαηὰ ηνῦην
ζπνπδάδνληεοraquo
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
7
ζηαςπυθῆναιraquordquo13
fapt pentru care Pr Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε concluzionează că Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie Această ulterioară atribuire a textului se datorează faptului că s-a sperat că numele patriarhului va da mai multă greutate acestei decizii sinodale
Ne afiliem acestei concluzii că textul nu face parte din hotăracircrile canonice fotiene iar practica săvacircrşirii multiplelor euharistii icircn cursul aceleași zile este considerată problematică din secolul al XI-lea după cum concluzionează și cercetătorul grec Patriarhul Nicolas al III-lea Gramatikos la icircnceputul mandatului patriarhal icircn anul 1147 icircmbunătățește textul lui Teodoros episcop de Andidon consideracircndu-l o decizie sinodală relevantă și-l adoptă ca o hotăracircre canonică
14
Hotăracircrea icircncerca a reduce aceste practici apoi din secolul al XII-lea această normă canonică se icircncorporează definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit Paternitatea fotiană pare icircndoielnică și din punct de vedere al interpretării teologice al motivului ce stă la baza interzicerii săvacircrșirii unei a doua Euharistii de același preot și pe aceeaşi Sfacircntă Masă sacrificarea lui Hristos de mai multe ori pare de origine latină și destul de artificială
Dacă vom căuta icircn teologia euharistică a Părinților Răsăriteni vom găsi o interpretare teologică a evenimentului euharistic făcută de Sfacircntul Nicolae Cabasila (131923-1391) teolog și mistic bizantin Acesta nu icircmpărtăşeşte aceeași concepție cu cea a scriitorului Tomus-ului synodicus el afirmă că icircn momentul epiclezei preotul nu răstignește din nou pe Iisus Hristos deoarece pacircinea și vinul se prefac icircn Trupul și Sacircngele Macircntuitorului deja răstignit Acțiunea de sfințire icirci revine Sfacircntului Duh care preia actul realizat odată pentru totdeauna de
13
J Hergenrother Monumenta graeca ad
Photiumhellip p 11 Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ
Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ
Κανονικήhellip p 203 Vezi nota 43 bdquoDe exemplu
două astfel de referințe sunt descoperite la Νichifor
Hartofylakos icircn Epistola către monahul Teodosie
() laquoΚαὶ ηό δὶο ιεηηνπξγεῖλ ἐλ ηῇ αὐηῇ ἡκέξᾳ
ζπλνδηθῶο θεθώιπηαηraquo - Vezi PG 100 1064 și
Petru (hellip)- Vezi PG 119 1095rdquo 14
Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 204
Iisus Hristos și-l actualizează Astfel că darurile se prefac icircn acel Trup răstignit deoarece jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce Prefacerea nu se face icircntr-un Trup al lui Hristos neicircnjunghiat ca apoi icircn timpul Sfintei Liturghii să devină junghiat Darurile se prefac prin sfințirea Duhului Sfacircnt icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea și vinul se prefac icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat bdquoCu atacirct mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfeşte ar fi Icircnsusi Trupul Domnului Căci mai icircntacirci ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor nu mai poate fi junghiat sau străpuns Al doilea dacă ar fi vorba de așa ceva ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele icircntacircmplate la Jertfa de pe Golgota deoarece Jertfa din Liturghie este socotită ca o junghiere adevărată nu ca un simbol al junghierii Al treilea știm că Hristos a murit odată şi după ce a icircnviat nu va mai muri a pătimit la plinirea vremii și S-a dat jertfă ca să ridice păcatele multora Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie trebuie să moară icircn fiecare zi Dar atunci ce să credem Jertfa nu se săvacircrșește nici icircnainte și nici după ce s-a sfințit pacircinea ci icircn clipa sfințirii Astfel nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce credem despre Jertfa căci 1) ea nu este o icircnchipuire sau un simbol al jertfei Domnului ci o Jertfă adevărată 2) ceea ce se jertfește nu este pacircinea ci Icircnsuși Trupul lui Hristos 3) iar jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce 1) Să vedem mai icircntacirci dacă sfințirea darurilor este jertfa adevărată iar nu o simplă icircnchipuire a Jertfei Jertfa Mielului lui Dumnezeu constă icircn prefacerea din ceva neicircnjunghiat icircn ceva junghiat Dar un act de prefacere avem și icircn Liturghie Aici pacircinea nejertfită se preface prin sfințire icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea neicircnjunghiată se preface icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat Urmează ca aşa cum jertfa Mielului se face printr-o prefacere tot așa și aici existacircnd un act de prefacere avem o jertfă adevărată căci pacircinea se preface nu icircntr-un simbol ci chiar icircn obiectul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
8
junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo
15
Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo
16 Icircn două
locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare
a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo
17 dar care nu este legată de
interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului
Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră
Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc
15
Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii
liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei
Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția
electronică http tineretulortodoxmdwp-
contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-
Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18
mai 2016 16
J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium
hellip p 11 17
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό
ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία
Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ
Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115
nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire
Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo
18
b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo
19 dar și aici
interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu
18
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-
116 19
Ibidem p 116-120
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
9
şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu
a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a
deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești
20 și devenind
similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo
21
Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio
20
Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de
icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar
asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd
deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută
a oamenilor 21
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-
120
pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo
22
Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo
23
Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge
24 Concluzionăm că după
cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit
22
PL 54 626C 23
Ibidem 626C 24
Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus
observant a nostra concordet illud quoque
volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque
festivitas conventum populi numerosioris indixerit
et ea fideliom multitude convenerit quam recipere
basilica simul una non possit sacrificii oblatio
indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad
hanc devotionem qui primi advenerint videantur
hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum
plenum pietatis atque rationis sit ut quoties
basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis
impleverit toties sacrificium subsequens offeratur
Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua
devotione privetur si unius tantum missaelig more
servato sacrificium offerre non possint nisi qui
prima diei parte convenerint Studiose ergo
dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut
quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig
traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut
per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo
Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
10
Dumnezeul fără chip
Andrei-Alexandru Bădilă
Masterand al Facultății de Teologie
Secția de Teologie Pastorală
al Univ Aristotel din Salonic Grecia
Abstract
Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină
primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și
continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn
dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de
descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți
Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel
subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine
1 Icircnsă icircn ceea ce
privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări
2 motiv
1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans
lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980
pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al
Constantinopolului care susține că nu este vorba
numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși
icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la
atitudinea aniconică generală a societății creștine a
primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere
ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care
se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom
enumera icircn cele ce urmează
pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare
3
Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney
4 pentru a descrie
atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui
3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art
and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard
Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale
University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest
Christian on Art Oxford University Press Oxford
1997
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
11
context cultural mai larg5 De asemenea
cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane
6 a fost și
ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger
7
Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)
8 anunță că prima
capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet
9 laudă cultul mozaic pentru
ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți
10 unde se remarcă icircnsă o
diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor
5 Robert Margaret Jensen Understanding Early
Christian Art Psychology Press London 2000 p
9 6 L Uspensky La theologie p 9
7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag
fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 338-339 10
Icircn privința apologeților Leonid Uspensky
consideră ca fiind invalide argumentele lor din
cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au
dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte
păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn
argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn
cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum
vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se
bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos
care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic
11 al statuilor
12 (atacirct prin
forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)
13
Tertulian14
accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen
15 anunță că prima grijă a Bisericii
este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement
11
Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza
convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți
consideră că este cu neputință ca aceștia să fie
habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros
Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col
PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982
p 111-112 12
Acest argument se regăsește și icircn tradiția
islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm
in Islam A New History of the Edict of Yazīd II
(AH 104AD 723)
lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_
First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th
e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_
gt 2017 13
Pentru originea filosofică a acestor argumente
vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early
Church icircn Byzantine Studies and Other Essays
1955 p 18-22 14
Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S
Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3
Christian Literature Publishing Co Buffalo NY
1885 Traducere revizuita si editata pentru New
Advent de Kevin Knight
ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15
Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr
Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed
IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
12
Alexandrinul16
care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu
17 el caută
să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor
18
Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea
19 care
amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de
16
Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad
icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5
Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p
465 17
De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate
ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea
islamică De altfel argumentul furtului lui
Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția
Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed
Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua
Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni
fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir
Thomas W Arnold Painting in Islam Dover
Publications Mineola New York 1965 pag 6 18
Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images
(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement
Alexandrinul cu privire la imagini icircn general
Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644
susține că autorul acesteia nici nu poate crede că
unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut
imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu
trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn
Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd
London 1940 p 87 19
Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII
Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB
vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987
pag 287-288
regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes
20
originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor
21
căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei
22 Astfel putem sesiza deja
o schimbare icircn privința atitudinii aniconice
20
N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21
Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus
Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că
reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn
comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn
arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei
imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără
barbă cu un miel pe după umeri 22
Se cunoaște de asemenea că la un moment dat
Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care
ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a
evita sminteala
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
13
care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira
23 Deși la
prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg
24 formulează o opinie
distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților
25 Arta secolelor II-III se
icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner
26 care pornind de la descoperirea
23
Placuit picturas in ecclesia esse non debere
nequod veneratur et adoratur in parietibus
depingatur 24
Robert Grigg Aniconic Worship and the
Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the
Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4
(1976) p 428-433 25
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 10 26
Jas Elsner Archeologies and Agendas
Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early
sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie
27 icircn materie de prezentare
cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea
Christian Art icircn The Journal of Roman Studies
Vol 93 (2003) p 114-128 27
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 12
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
14
permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas
28 pentru ca mai
tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens
29
Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28
Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică
din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni
de creștinism prin utilizarea unor elemente
comune 29
Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași
evoluție icircn toata Peninsula Arabă este
multiculturalismul religios (existenta simultană a
Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor
rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată
iconofobie
astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină
Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Cuprins
Drd Monah Miron Laurenţiu Mihai Pătru bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghieihelliphellip p 5
Andrei-Alexandru Bădilă
Dumnezeul fără chiphelliphellip p 10
Pr drd Șerban Andrian
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul p 15
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei p 18
Pr dr George Daniel Petrov
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia p 21
Protos Arsenie Obreja
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi contrastul cu viaţa de acum din
perspectivă augustiniană p 24
Arhid asist univ dr Ion-Iulian Dumitru
Moştenirea antică a muzicii creştine Rolul cultic al muzicii egiptene şi
mesopotamiene p 27
Pr asist univ dr Petre Ilie
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească p 30
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Evenimentul care a schimbat istoria lumii Cruciada lui Heraclius (610-629) p 33
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI p 35
Marius-Cristian Brutaru
Să nu uităm de-aici icircn veac p 41
Pr drd Șerban Andrian
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn truphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellip p42
Icircnaltpreasfințitul
Teodosie
Arhiepiscopul Tomisului
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
5
bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghiei
Drd Monah Miron
Laurenţiu Mihai PĂTRU
bdquoPe un singur altar este permis să
se săvacircrșească dumnezeiasca jertfă fără de sacircnge doar o singură dată pe zi de aceea fiecare preot poate săvacircrși Sfacircnta Liturghie o singură dată pe zi Şi Iisus Hristos Adevăratul şi Marele Preot S-a oferit jertfă doar o singură dată nu de mai multe ori prin urmare cel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe ori El nu crede icircn același Hristos care de dragul macircntuirii omenirii S-a lăsat pironit pe cruce doar o singură dată dar icircn altul El a suferit moarte şi pătimiri de un număr infinit de ori ceea ce iconomia nu ar putea atinge Ştim că cifra ceremoniilor sacre ale preotului poate fi uşor stabilită din cifra icircn care Hristos a suferit pentru noi Aceste exprimări ar trebui să păstreze o reprezentare exactă a proprietăților adevărului icircn cazul icircn care doresc să contureze natura adevărului şi a exprimăriirdquo
1
J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel Sein Leben seine Schriften und
das griechische Schisma 1vol 3 Regensburg
1867 p 142 bdquoManuscrisele atribuie acest fragment
lui Fotie iar unul dintre acestea icircl numește tomus
synodicus Poate a aparținut unui sinod ținut icircn 881
sau 886 ar putea fi și un fragment dintr-o scrisoare
a lui Fotie căruia grație autorității lui i-a fost
conferită putere de lege la un sinod ulteriorrdquo 1 J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium
ejusque hitoriam pertinentia (quae exvariis
codocibus manus-criptis collegit ediditque)
Ratisbonae 1869 p 11-12 bdquoRecta ratio et
accurata rerum cognitio sacerdoti semel in die
permittit offerre incruentum sacrificium non vero
saepius Nam si in uno altari non licet secundum
sacrificum celebrare multo minus fas erit bis uno
die sacerdotem sacrum peragereChristus quoque
verus Pontifex ac Deus non saepiussed semel unico
die seipsum sacrificavitUnde qui plurie in die
Cardinalul J Hergenroumlther icircnscrie icircn operele fotiene cu conţinut canonic mai exact icircn deciziile canonice și al hotăracircrilor sinodale
2 şi un fragment numit Tomus
synodicus pe care icircl publică cu numele Photii Collectiones et Demonstrationes numit și De divina liturgia conţinut icircn cod Vatic 1150 f 127 a Vat 1119 f 7 B Codex fără titlu şi cod Vat 430 f 221b Cod Vat 828 f 281
3 icircn care se
menționează că un preot nu are voie să aducă jertfă euharistică decacirct o singură dată pe zi și pe un singur altar
4 interzicacircnd
astfel binaţia liturghiei adică săvacircrşirea de preot a unei a doua Sfinte şi Dumnezeieşti Liturghii icircntr-o zi
Missam celebrat toties insinuat Christum fuisse
crucifixum et revera excidit a recta christianorum
fide immo et omnes qui cum ipso fovent
comunionem Neque enim (talis)in eum credit qui
semel unico die propter hominum salutem cruci
affixus fuit sed in alium quempiamqui
saepiusimmo infinitis vicibus sit passus et
passionis oeconomiam implere haud
potueritScimus igitur in figuram Christi pro nobis
passi et sacerdotem et sacras caeremonias
institutas esse perspicue Debent ergo figurae
veritatis proprietates accurate servari si veritatis
naturam velint delineare ac exprimererdquo 2 J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 11 bdquoIcircn cadrul deciziilor
canonice și al decretelor sinodale trebuie să fie
icircnscris şi fragmentul pe care l-am făcut cunoscut
din divina liturgiardquo 3 Cf J Hergenrother Monumenta graeca ad
Photiumhellip p 11 4 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 pp 142-143 bdquob) Hristos
adevăratul arhiereu nu a adus de mai multe ori icircntr-
o zi Jertfa Sa ci o singură dată c) Cine aduce Jertfă
de mai multe ori pe zi pare a-L răstigni pe Hristos
de către ori icircnnoiește jertfa asemeni acela nu crede
icircn adevăratul Hristos Care a fost răstignit o singură
dată ci icircntr-unul care a suferit de nenumărate ori d)
Copia trebuie să corespundă originalului și să redea
adevărul icircn mod deplin ceea ce se icircntacircmplă doar
prin aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
6
Preot Dr Prof Petre Vintilescu renumit profesor doctor de teologie scrie icircn anul 1950 un articol icircn revista Studii Teologice icircn care atribuie şi el acest fragment Marelui Fotie după a făcut o cercetare destul de amănunțită unde descrie cum a apărut această inovație icircn practica Bisericii afirmacircnd că icircn secolul al VI-lea şi apoi icircn secolul al VIII-lea se săvacircrşea aşa-zisa missă privată şi missa solitară de mai multe ori icircn aceeaşi zi practică interzisă de Sinodul de la Mayenţa (813) Icircn secolul al VIII-lea de sărbătoarea Crăciunului se săvacircrşeau patru misse pe acelaşi altar Icircn Galia ca şi la Roma icircn anumite perioade se săvacircrşeau pe acelaşi altar două şi mai multe misse Aceste obiceiuri rare la icircnceput s-au icircnmulţit devenind o practică obişnuită icircn secolul al IX-lea Pentru unii din preoţi ca şi pentru Papa Bonifaciu era ca regulă fundamentală o singură liturghie zilnică deşi alţii săvacircrşeau două sau trei el adăugacircnd că Papa Leon al III-lea (795-816) săvacircrşea cacircteodată 7-8-9 liturghii pe zi Şi Petre Vintilescu concluzionează bdquogeneralizarea și ducerea la exces a laquobinațieiraquo icircn Occident au dat prilej Patriarhului Constantinopolului Fotie (sec IX)rdquo să emită acest opuscul icircndreptat icircmpotriva acestei practici
5
Respectabilul Pr Dr Prof Lucian D Colda preluacircnd cele afirmate de cercetătorul german J Hergenroumlther
6
susține că bdquofragmentul a luat naștere probabil icircntre anii 881-886 la un sinod ținut sub prezidenţia patriarhului Fotie Se poate ca fragmentul să fi fost de la bun icircnceput conținutul unei scrisori alcătuite de el și care mai tacircrziu la un sinod să fi primit girul Bisericiirdquo
7 ca apoi să
structureze ideile și argumentele ce reies
5 Cf Petre Vintilescu bdquoBinaţia Liturghieirdquo icircn Studii
Teologice anul II 1950 pp 126-128 6 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 142 7 Fotie al Constantinopolului Mistagogia Duhului
Sfacircnt Exegeze la Evanghelii trad Oana Coman
ed Polirom Iași 2013 p 120 Vezi J
Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3hellip p 142 bdquoEl poate să fi
aparținut unui sinod ținut icircn 881 sau 886 poate fi și
un fragment dintr-o scrisoare a lui Fotie căruia
grație autorității lui Fotie i-a fost conferită putere
de lege la un sinod ulteriorrdquo
din textul cu pricina8 așa cum o face și
cercetătorul german9
Icircn anul 2006 preot Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε
10 aduce
mărturii ce dovedesc că acest opuscul nu aparține Marelui Fotie și că Tomus synodicus datează din secolul al XI-lea ci aparține patriarhului Nicolas al III-lea care a diortosit o lucrare mai veche atribuită lui Teodoros episcop de Andidon bdquoa revizuit proiectul omonim al lui Nicolas episcop de Andidon ce a fost scris icircntre anii 1055-1063rdquo
11 Textul lui Teodoros episcop de
Andidon prin afirmația că unii preoți dintr-o aviditate nesățioasă (ἀκοπέζηῳ πλεονεξίᾳ) celebracircnd a doua Sfacircntă Liturghie (δύο ποιεῖν Λειηοςπγίαρ) icircndrăznesc să răstignească de multe ori pe Hristos bdquoηολμηπῶρ ζηαςποῦζι ηὸν Χπιζηὸν πολλάκιρrdquo
12 se dovedește a fi asemănător
celui din Tomus synodicus bdquolaquohellipὤζηε καὶ πολλάκιρ ηῆρ ἡμέπαρ ἱεποςγῶν ηοζαςηάκιρ ὐποθαίνεηαι ηὸν Χπιζηὸν
8L Colda Patriarhul Fotie cel Mare al
Constantinopolului p 120 9 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 143 bdquoa) este voie să se
aducă Sfacircnta Jertfă doar o dată pe zi asemenea și
preotul nu are voie să celebreze sfacircnta liturghie
decacirct o dată pe zi b) Hristos adevăratul arhiereu
nu aduce mai multe ori icircntr-o zi Jertfa Sa ci o
singură dată c) Cine aduce Jertfă de mai multe ori
pe zi pare a-L răstigni pe Hristos de către ori
icircnnoiește jertfa acela nu crede icircn adevăratul
Hristos Care a fost răstignit o singură dată ci icircntr-
unul care a suferit de nenumărate ori d) Copia
trebuie să corespundă originalului și să redea
adevărul deplin ceea ce se icircntacircmplă doar prin
aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo 10
Vezi Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη
ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονική Διδαζκαλία και
Ππάξη Γηδαθηνξηθή δηαηξηβή Θεζζαινλίθε 2006
p 202-210
httpikeelibauthgrrecord66003filesNassispdf
accesat pe 18 mai 2016 11
Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 203 bdquoD J
Darrouzegraves () a sugerat că acest text ar trebui să fie
datat icircntre 1085 și 1095rdquo 12
PG 140 465D bdquolaquo Ἒλ ἕηη πξνζζεὶο ηέινο
ἐπηζἡζω ηῷ ιόγῳbull rsquoΔπεηδή ηηλεο ηῶλ ἰεξέωλ νἱ κὲλ
πελίαο πξνθάζεη νἱ δὲ ἀθνξέζηῳ πιενλεμίᾳ δύν
πνηεῖλ Λεηηνπξγίαο νὐ θείδνληαη ἀιια ηνικεξῶο
ζηαπξνῦζη ηὸλ Χξηζηὸλ θαὶ αὖζηο ἀλαζηαπξνῦζη
πνιιάθηο θαὶ ἐθrsquo ἑλὶ ηαῦηα δξῶληεο ζπζηαζηήξηῳ
ηὸ θξηθωδέζηαηνλ θαὶ θαηὰ ηνῦην
ζπνπδάδνληεοraquo
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
7
ζηαςπυθῆναιraquordquo13
fapt pentru care Pr Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε concluzionează că Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie Această ulterioară atribuire a textului se datorează faptului că s-a sperat că numele patriarhului va da mai multă greutate acestei decizii sinodale
Ne afiliem acestei concluzii că textul nu face parte din hotăracircrile canonice fotiene iar practica săvacircrşirii multiplelor euharistii icircn cursul aceleași zile este considerată problematică din secolul al XI-lea după cum concluzionează și cercetătorul grec Patriarhul Nicolas al III-lea Gramatikos la icircnceputul mandatului patriarhal icircn anul 1147 icircmbunătățește textul lui Teodoros episcop de Andidon consideracircndu-l o decizie sinodală relevantă și-l adoptă ca o hotăracircre canonică
14
Hotăracircrea icircncerca a reduce aceste practici apoi din secolul al XII-lea această normă canonică se icircncorporează definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit Paternitatea fotiană pare icircndoielnică și din punct de vedere al interpretării teologice al motivului ce stă la baza interzicerii săvacircrșirii unei a doua Euharistii de același preot și pe aceeaşi Sfacircntă Masă sacrificarea lui Hristos de mai multe ori pare de origine latină și destul de artificială
Dacă vom căuta icircn teologia euharistică a Părinților Răsăriteni vom găsi o interpretare teologică a evenimentului euharistic făcută de Sfacircntul Nicolae Cabasila (131923-1391) teolog și mistic bizantin Acesta nu icircmpărtăşeşte aceeași concepție cu cea a scriitorului Tomus-ului synodicus el afirmă că icircn momentul epiclezei preotul nu răstignește din nou pe Iisus Hristos deoarece pacircinea și vinul se prefac icircn Trupul și Sacircngele Macircntuitorului deja răstignit Acțiunea de sfințire icirci revine Sfacircntului Duh care preia actul realizat odată pentru totdeauna de
13
J Hergenrother Monumenta graeca ad
Photiumhellip p 11 Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ
Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ
Κανονικήhellip p 203 Vezi nota 43 bdquoDe exemplu
două astfel de referințe sunt descoperite la Νichifor
Hartofylakos icircn Epistola către monahul Teodosie
() laquoΚαὶ ηό δὶο ιεηηνπξγεῖλ ἐλ ηῇ αὐηῇ ἡκέξᾳ
ζπλνδηθῶο θεθώιπηαηraquo - Vezi PG 100 1064 și
Petru (hellip)- Vezi PG 119 1095rdquo 14
Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 204
Iisus Hristos și-l actualizează Astfel că darurile se prefac icircn acel Trup răstignit deoarece jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce Prefacerea nu se face icircntr-un Trup al lui Hristos neicircnjunghiat ca apoi icircn timpul Sfintei Liturghii să devină junghiat Darurile se prefac prin sfințirea Duhului Sfacircnt icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea și vinul se prefac icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat bdquoCu atacirct mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfeşte ar fi Icircnsusi Trupul Domnului Căci mai icircntacirci ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor nu mai poate fi junghiat sau străpuns Al doilea dacă ar fi vorba de așa ceva ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele icircntacircmplate la Jertfa de pe Golgota deoarece Jertfa din Liturghie este socotită ca o junghiere adevărată nu ca un simbol al junghierii Al treilea știm că Hristos a murit odată şi după ce a icircnviat nu va mai muri a pătimit la plinirea vremii și S-a dat jertfă ca să ridice păcatele multora Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie trebuie să moară icircn fiecare zi Dar atunci ce să credem Jertfa nu se săvacircrșește nici icircnainte și nici după ce s-a sfințit pacircinea ci icircn clipa sfințirii Astfel nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce credem despre Jertfa căci 1) ea nu este o icircnchipuire sau un simbol al jertfei Domnului ci o Jertfă adevărată 2) ceea ce se jertfește nu este pacircinea ci Icircnsuși Trupul lui Hristos 3) iar jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce 1) Să vedem mai icircntacirci dacă sfințirea darurilor este jertfa adevărată iar nu o simplă icircnchipuire a Jertfei Jertfa Mielului lui Dumnezeu constă icircn prefacerea din ceva neicircnjunghiat icircn ceva junghiat Dar un act de prefacere avem și icircn Liturghie Aici pacircinea nejertfită se preface prin sfințire icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea neicircnjunghiată se preface icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat Urmează ca aşa cum jertfa Mielului se face printr-o prefacere tot așa și aici existacircnd un act de prefacere avem o jertfă adevărată căci pacircinea se preface nu icircntr-un simbol ci chiar icircn obiectul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
8
junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo
15
Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo
16 Icircn două
locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare
a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo
17 dar care nu este legată de
interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului
Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră
Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc
15
Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii
liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei
Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția
electronică http tineretulortodoxmdwp-
contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-
Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18
mai 2016 16
J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium
hellip p 11 17
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό
ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία
Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ
Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115
nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire
Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo
18
b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo
19 dar și aici
interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu
18
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-
116 19
Ibidem p 116-120
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
9
şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu
a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a
deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești
20 și devenind
similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo
21
Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio
20
Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de
icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar
asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd
deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută
a oamenilor 21
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-
120
pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo
22
Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo
23
Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge
24 Concluzionăm că după
cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit
22
PL 54 626C 23
Ibidem 626C 24
Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus
observant a nostra concordet illud quoque
volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque
festivitas conventum populi numerosioris indixerit
et ea fideliom multitude convenerit quam recipere
basilica simul una non possit sacrificii oblatio
indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad
hanc devotionem qui primi advenerint videantur
hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum
plenum pietatis atque rationis sit ut quoties
basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis
impleverit toties sacrificium subsequens offeratur
Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua
devotione privetur si unius tantum missaelig more
servato sacrificium offerre non possint nisi qui
prima diei parte convenerint Studiose ergo
dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut
quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig
traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut
per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo
Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
10
Dumnezeul fără chip
Andrei-Alexandru Bădilă
Masterand al Facultății de Teologie
Secția de Teologie Pastorală
al Univ Aristotel din Salonic Grecia
Abstract
Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină
primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și
continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn
dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de
descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți
Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel
subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine
1 Icircnsă icircn ceea ce
privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări
2 motiv
1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans
lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980
pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al
Constantinopolului care susține că nu este vorba
numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși
icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la
atitudinea aniconică generală a societății creștine a
primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere
ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care
se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom
enumera icircn cele ce urmează
pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare
3
Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney
4 pentru a descrie
atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui
3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art
and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard
Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale
University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest
Christian on Art Oxford University Press Oxford
1997
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
11
context cultural mai larg5 De asemenea
cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane
6 a fost și
ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger
7
Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)
8 anunță că prima
capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet
9 laudă cultul mozaic pentru
ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți
10 unde se remarcă icircnsă o
diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor
5 Robert Margaret Jensen Understanding Early
Christian Art Psychology Press London 2000 p
9 6 L Uspensky La theologie p 9
7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag
fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 338-339 10
Icircn privința apologeților Leonid Uspensky
consideră ca fiind invalide argumentele lor din
cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au
dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte
păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn
argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn
cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum
vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se
bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos
care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic
11 al statuilor
12 (atacirct prin
forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)
13
Tertulian14
accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen
15 anunță că prima grijă a Bisericii
este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement
11
Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza
convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți
consideră că este cu neputință ca aceștia să fie
habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros
Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col
PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982
p 111-112 12
Acest argument se regăsește și icircn tradiția
islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm
in Islam A New History of the Edict of Yazīd II
(AH 104AD 723)
lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_
First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th
e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_
gt 2017 13
Pentru originea filosofică a acestor argumente
vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early
Church icircn Byzantine Studies and Other Essays
1955 p 18-22 14
Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S
Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3
Christian Literature Publishing Co Buffalo NY
1885 Traducere revizuita si editata pentru New
Advent de Kevin Knight
ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15
Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr
Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed
IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
12
Alexandrinul16
care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu
17 el caută
să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor
18
Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea
19 care
amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de
16
Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad
icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5
Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p
465 17
De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate
ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea
islamică De altfel argumentul furtului lui
Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția
Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed
Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua
Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni
fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir
Thomas W Arnold Painting in Islam Dover
Publications Mineola New York 1965 pag 6 18
Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images
(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement
Alexandrinul cu privire la imagini icircn general
Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644
susține că autorul acesteia nici nu poate crede că
unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut
imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu
trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn
Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd
London 1940 p 87 19
Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII
Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB
vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987
pag 287-288
regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes
20
originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor
21
căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei
22 Astfel putem sesiza deja
o schimbare icircn privința atitudinii aniconice
20
N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21
Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus
Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că
reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn
comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn
arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei
imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără
barbă cu un miel pe după umeri 22
Se cunoaște de asemenea că la un moment dat
Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care
ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a
evita sminteala
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
13
care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira
23 Deși la
prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg
24 formulează o opinie
distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților
25 Arta secolelor II-III se
icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner
26 care pornind de la descoperirea
23
Placuit picturas in ecclesia esse non debere
nequod veneratur et adoratur in parietibus
depingatur 24
Robert Grigg Aniconic Worship and the
Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the
Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4
(1976) p 428-433 25
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 10 26
Jas Elsner Archeologies and Agendas
Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early
sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie
27 icircn materie de prezentare
cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea
Christian Art icircn The Journal of Roman Studies
Vol 93 (2003) p 114-128 27
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 12
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
14
permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas
28 pentru ca mai
tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens
29
Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28
Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică
din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni
de creștinism prin utilizarea unor elemente
comune 29
Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași
evoluție icircn toata Peninsula Arabă este
multiculturalismul religios (existenta simultană a
Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor
rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată
iconofobie
astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină
Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Icircnaltpreasfințitul
Teodosie
Arhiepiscopul Tomisului
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
5
bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghiei
Drd Monah Miron
Laurenţiu Mihai PĂTRU
bdquoPe un singur altar este permis să
se săvacircrșească dumnezeiasca jertfă fără de sacircnge doar o singură dată pe zi de aceea fiecare preot poate săvacircrși Sfacircnta Liturghie o singură dată pe zi Şi Iisus Hristos Adevăratul şi Marele Preot S-a oferit jertfă doar o singură dată nu de mai multe ori prin urmare cel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe ori El nu crede icircn același Hristos care de dragul macircntuirii omenirii S-a lăsat pironit pe cruce doar o singură dată dar icircn altul El a suferit moarte şi pătimiri de un număr infinit de ori ceea ce iconomia nu ar putea atinge Ştim că cifra ceremoniilor sacre ale preotului poate fi uşor stabilită din cifra icircn care Hristos a suferit pentru noi Aceste exprimări ar trebui să păstreze o reprezentare exactă a proprietăților adevărului icircn cazul icircn care doresc să contureze natura adevărului şi a exprimăriirdquo
1
J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel Sein Leben seine Schriften und
das griechische Schisma 1vol 3 Regensburg
1867 p 142 bdquoManuscrisele atribuie acest fragment
lui Fotie iar unul dintre acestea icircl numește tomus
synodicus Poate a aparținut unui sinod ținut icircn 881
sau 886 ar putea fi și un fragment dintr-o scrisoare
a lui Fotie căruia grație autorității lui i-a fost
conferită putere de lege la un sinod ulteriorrdquo 1 J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium
ejusque hitoriam pertinentia (quae exvariis
codocibus manus-criptis collegit ediditque)
Ratisbonae 1869 p 11-12 bdquoRecta ratio et
accurata rerum cognitio sacerdoti semel in die
permittit offerre incruentum sacrificium non vero
saepius Nam si in uno altari non licet secundum
sacrificum celebrare multo minus fas erit bis uno
die sacerdotem sacrum peragereChristus quoque
verus Pontifex ac Deus non saepiussed semel unico
die seipsum sacrificavitUnde qui plurie in die
Cardinalul J Hergenroumlther icircnscrie icircn operele fotiene cu conţinut canonic mai exact icircn deciziile canonice și al hotăracircrilor sinodale
2 şi un fragment numit Tomus
synodicus pe care icircl publică cu numele Photii Collectiones et Demonstrationes numit și De divina liturgia conţinut icircn cod Vatic 1150 f 127 a Vat 1119 f 7 B Codex fără titlu şi cod Vat 430 f 221b Cod Vat 828 f 281
3 icircn care se
menționează că un preot nu are voie să aducă jertfă euharistică decacirct o singură dată pe zi și pe un singur altar
4 interzicacircnd
astfel binaţia liturghiei adică săvacircrşirea de preot a unei a doua Sfinte şi Dumnezeieşti Liturghii icircntr-o zi
Missam celebrat toties insinuat Christum fuisse
crucifixum et revera excidit a recta christianorum
fide immo et omnes qui cum ipso fovent
comunionem Neque enim (talis)in eum credit qui
semel unico die propter hominum salutem cruci
affixus fuit sed in alium quempiamqui
saepiusimmo infinitis vicibus sit passus et
passionis oeconomiam implere haud
potueritScimus igitur in figuram Christi pro nobis
passi et sacerdotem et sacras caeremonias
institutas esse perspicue Debent ergo figurae
veritatis proprietates accurate servari si veritatis
naturam velint delineare ac exprimererdquo 2 J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 11 bdquoIcircn cadrul deciziilor
canonice și al decretelor sinodale trebuie să fie
icircnscris şi fragmentul pe care l-am făcut cunoscut
din divina liturgiardquo 3 Cf J Hergenrother Monumenta graeca ad
Photiumhellip p 11 4 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 pp 142-143 bdquob) Hristos
adevăratul arhiereu nu a adus de mai multe ori icircntr-
o zi Jertfa Sa ci o singură dată c) Cine aduce Jertfă
de mai multe ori pe zi pare a-L răstigni pe Hristos
de către ori icircnnoiește jertfa asemeni acela nu crede
icircn adevăratul Hristos Care a fost răstignit o singură
dată ci icircntr-unul care a suferit de nenumărate ori d)
Copia trebuie să corespundă originalului și să redea
adevărul icircn mod deplin ceea ce se icircntacircmplă doar
prin aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
6
Preot Dr Prof Petre Vintilescu renumit profesor doctor de teologie scrie icircn anul 1950 un articol icircn revista Studii Teologice icircn care atribuie şi el acest fragment Marelui Fotie după a făcut o cercetare destul de amănunțită unde descrie cum a apărut această inovație icircn practica Bisericii afirmacircnd că icircn secolul al VI-lea şi apoi icircn secolul al VIII-lea se săvacircrşea aşa-zisa missă privată şi missa solitară de mai multe ori icircn aceeaşi zi practică interzisă de Sinodul de la Mayenţa (813) Icircn secolul al VIII-lea de sărbătoarea Crăciunului se săvacircrşeau patru misse pe acelaşi altar Icircn Galia ca şi la Roma icircn anumite perioade se săvacircrşeau pe acelaşi altar două şi mai multe misse Aceste obiceiuri rare la icircnceput s-au icircnmulţit devenind o practică obişnuită icircn secolul al IX-lea Pentru unii din preoţi ca şi pentru Papa Bonifaciu era ca regulă fundamentală o singură liturghie zilnică deşi alţii săvacircrşeau două sau trei el adăugacircnd că Papa Leon al III-lea (795-816) săvacircrşea cacircteodată 7-8-9 liturghii pe zi Şi Petre Vintilescu concluzionează bdquogeneralizarea și ducerea la exces a laquobinațieiraquo icircn Occident au dat prilej Patriarhului Constantinopolului Fotie (sec IX)rdquo să emită acest opuscul icircndreptat icircmpotriva acestei practici
5
Respectabilul Pr Dr Prof Lucian D Colda preluacircnd cele afirmate de cercetătorul german J Hergenroumlther
6
susține că bdquofragmentul a luat naștere probabil icircntre anii 881-886 la un sinod ținut sub prezidenţia patriarhului Fotie Se poate ca fragmentul să fi fost de la bun icircnceput conținutul unei scrisori alcătuite de el și care mai tacircrziu la un sinod să fi primit girul Bisericiirdquo
7 ca apoi să
structureze ideile și argumentele ce reies
5 Cf Petre Vintilescu bdquoBinaţia Liturghieirdquo icircn Studii
Teologice anul II 1950 pp 126-128 6 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 142 7 Fotie al Constantinopolului Mistagogia Duhului
Sfacircnt Exegeze la Evanghelii trad Oana Coman
ed Polirom Iași 2013 p 120 Vezi J
Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3hellip p 142 bdquoEl poate să fi
aparținut unui sinod ținut icircn 881 sau 886 poate fi și
un fragment dintr-o scrisoare a lui Fotie căruia
grație autorității lui Fotie i-a fost conferită putere
de lege la un sinod ulteriorrdquo
din textul cu pricina8 așa cum o face și
cercetătorul german9
Icircn anul 2006 preot Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε
10 aduce
mărturii ce dovedesc că acest opuscul nu aparține Marelui Fotie și că Tomus synodicus datează din secolul al XI-lea ci aparține patriarhului Nicolas al III-lea care a diortosit o lucrare mai veche atribuită lui Teodoros episcop de Andidon bdquoa revizuit proiectul omonim al lui Nicolas episcop de Andidon ce a fost scris icircntre anii 1055-1063rdquo
11 Textul lui Teodoros episcop de
Andidon prin afirmația că unii preoți dintr-o aviditate nesățioasă (ἀκοπέζηῳ πλεονεξίᾳ) celebracircnd a doua Sfacircntă Liturghie (δύο ποιεῖν Λειηοςπγίαρ) icircndrăznesc să răstignească de multe ori pe Hristos bdquoηολμηπῶρ ζηαςποῦζι ηὸν Χπιζηὸν πολλάκιρrdquo
12 se dovedește a fi asemănător
celui din Tomus synodicus bdquolaquohellipὤζηε καὶ πολλάκιρ ηῆρ ἡμέπαρ ἱεποςγῶν ηοζαςηάκιρ ὐποθαίνεηαι ηὸν Χπιζηὸν
8L Colda Patriarhul Fotie cel Mare al
Constantinopolului p 120 9 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 143 bdquoa) este voie să se
aducă Sfacircnta Jertfă doar o dată pe zi asemenea și
preotul nu are voie să celebreze sfacircnta liturghie
decacirct o dată pe zi b) Hristos adevăratul arhiereu
nu aduce mai multe ori icircntr-o zi Jertfa Sa ci o
singură dată c) Cine aduce Jertfă de mai multe ori
pe zi pare a-L răstigni pe Hristos de către ori
icircnnoiește jertfa acela nu crede icircn adevăratul
Hristos Care a fost răstignit o singură dată ci icircntr-
unul care a suferit de nenumărate ori d) Copia
trebuie să corespundă originalului și să redea
adevărul deplin ceea ce se icircntacircmplă doar prin
aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo 10
Vezi Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη
ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονική Διδαζκαλία και
Ππάξη Γηδαθηνξηθή δηαηξηβή Θεζζαινλίθε 2006
p 202-210
httpikeelibauthgrrecord66003filesNassispdf
accesat pe 18 mai 2016 11
Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 203 bdquoD J
Darrouzegraves () a sugerat că acest text ar trebui să fie
datat icircntre 1085 și 1095rdquo 12
PG 140 465D bdquolaquo Ἒλ ἕηη πξνζζεὶο ηέινο
ἐπηζἡζω ηῷ ιόγῳbull rsquoΔπεηδή ηηλεο ηῶλ ἰεξέωλ νἱ κὲλ
πελίαο πξνθάζεη νἱ δὲ ἀθνξέζηῳ πιενλεμίᾳ δύν
πνηεῖλ Λεηηνπξγίαο νὐ θείδνληαη ἀιια ηνικεξῶο
ζηαπξνῦζη ηὸλ Χξηζηὸλ θαὶ αὖζηο ἀλαζηαπξνῦζη
πνιιάθηο θαὶ ἐθrsquo ἑλὶ ηαῦηα δξῶληεο ζπζηαζηήξηῳ
ηὸ θξηθωδέζηαηνλ θαὶ θαηὰ ηνῦην
ζπνπδάδνληεοraquo
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
7
ζηαςπυθῆναιraquordquo13
fapt pentru care Pr Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε concluzionează că Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie Această ulterioară atribuire a textului se datorează faptului că s-a sperat că numele patriarhului va da mai multă greutate acestei decizii sinodale
Ne afiliem acestei concluzii că textul nu face parte din hotăracircrile canonice fotiene iar practica săvacircrşirii multiplelor euharistii icircn cursul aceleași zile este considerată problematică din secolul al XI-lea după cum concluzionează și cercetătorul grec Patriarhul Nicolas al III-lea Gramatikos la icircnceputul mandatului patriarhal icircn anul 1147 icircmbunătățește textul lui Teodoros episcop de Andidon consideracircndu-l o decizie sinodală relevantă și-l adoptă ca o hotăracircre canonică
14
Hotăracircrea icircncerca a reduce aceste practici apoi din secolul al XII-lea această normă canonică se icircncorporează definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit Paternitatea fotiană pare icircndoielnică și din punct de vedere al interpretării teologice al motivului ce stă la baza interzicerii săvacircrșirii unei a doua Euharistii de același preot și pe aceeaşi Sfacircntă Masă sacrificarea lui Hristos de mai multe ori pare de origine latină și destul de artificială
Dacă vom căuta icircn teologia euharistică a Părinților Răsăriteni vom găsi o interpretare teologică a evenimentului euharistic făcută de Sfacircntul Nicolae Cabasila (131923-1391) teolog și mistic bizantin Acesta nu icircmpărtăşeşte aceeași concepție cu cea a scriitorului Tomus-ului synodicus el afirmă că icircn momentul epiclezei preotul nu răstignește din nou pe Iisus Hristos deoarece pacircinea și vinul se prefac icircn Trupul și Sacircngele Macircntuitorului deja răstignit Acțiunea de sfințire icirci revine Sfacircntului Duh care preia actul realizat odată pentru totdeauna de
13
J Hergenrother Monumenta graeca ad
Photiumhellip p 11 Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ
Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ
Κανονικήhellip p 203 Vezi nota 43 bdquoDe exemplu
două astfel de referințe sunt descoperite la Νichifor
Hartofylakos icircn Epistola către monahul Teodosie
() laquoΚαὶ ηό δὶο ιεηηνπξγεῖλ ἐλ ηῇ αὐηῇ ἡκέξᾳ
ζπλνδηθῶο θεθώιπηαηraquo - Vezi PG 100 1064 și
Petru (hellip)- Vezi PG 119 1095rdquo 14
Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 204
Iisus Hristos și-l actualizează Astfel că darurile se prefac icircn acel Trup răstignit deoarece jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce Prefacerea nu se face icircntr-un Trup al lui Hristos neicircnjunghiat ca apoi icircn timpul Sfintei Liturghii să devină junghiat Darurile se prefac prin sfințirea Duhului Sfacircnt icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea și vinul se prefac icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat bdquoCu atacirct mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfeşte ar fi Icircnsusi Trupul Domnului Căci mai icircntacirci ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor nu mai poate fi junghiat sau străpuns Al doilea dacă ar fi vorba de așa ceva ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele icircntacircmplate la Jertfa de pe Golgota deoarece Jertfa din Liturghie este socotită ca o junghiere adevărată nu ca un simbol al junghierii Al treilea știm că Hristos a murit odată şi după ce a icircnviat nu va mai muri a pătimit la plinirea vremii și S-a dat jertfă ca să ridice păcatele multora Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie trebuie să moară icircn fiecare zi Dar atunci ce să credem Jertfa nu se săvacircrșește nici icircnainte și nici după ce s-a sfințit pacircinea ci icircn clipa sfințirii Astfel nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce credem despre Jertfa căci 1) ea nu este o icircnchipuire sau un simbol al jertfei Domnului ci o Jertfă adevărată 2) ceea ce se jertfește nu este pacircinea ci Icircnsuși Trupul lui Hristos 3) iar jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce 1) Să vedem mai icircntacirci dacă sfințirea darurilor este jertfa adevărată iar nu o simplă icircnchipuire a Jertfei Jertfa Mielului lui Dumnezeu constă icircn prefacerea din ceva neicircnjunghiat icircn ceva junghiat Dar un act de prefacere avem și icircn Liturghie Aici pacircinea nejertfită se preface prin sfințire icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea neicircnjunghiată se preface icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat Urmează ca aşa cum jertfa Mielului se face printr-o prefacere tot așa și aici existacircnd un act de prefacere avem o jertfă adevărată căci pacircinea se preface nu icircntr-un simbol ci chiar icircn obiectul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
8
junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo
15
Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo
16 Icircn două
locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare
a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo
17 dar care nu este legată de
interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului
Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră
Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc
15
Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii
liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei
Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția
electronică http tineretulortodoxmdwp-
contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-
Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18
mai 2016 16
J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium
hellip p 11 17
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό
ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία
Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ
Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115
nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire
Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo
18
b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo
19 dar și aici
interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu
18
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-
116 19
Ibidem p 116-120
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
9
şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu
a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a
deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești
20 și devenind
similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo
21
Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio
20
Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de
icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar
asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd
deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută
a oamenilor 21
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-
120
pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo
22
Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo
23
Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge
24 Concluzionăm că după
cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit
22
PL 54 626C 23
Ibidem 626C 24
Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus
observant a nostra concordet illud quoque
volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque
festivitas conventum populi numerosioris indixerit
et ea fideliom multitude convenerit quam recipere
basilica simul una non possit sacrificii oblatio
indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad
hanc devotionem qui primi advenerint videantur
hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum
plenum pietatis atque rationis sit ut quoties
basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis
impleverit toties sacrificium subsequens offeratur
Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua
devotione privetur si unius tantum missaelig more
servato sacrificium offerre non possint nisi qui
prima diei parte convenerint Studiose ergo
dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut
quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig
traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut
per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo
Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
10
Dumnezeul fără chip
Andrei-Alexandru Bădilă
Masterand al Facultății de Teologie
Secția de Teologie Pastorală
al Univ Aristotel din Salonic Grecia
Abstract
Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină
primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și
continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn
dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de
descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți
Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel
subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine
1 Icircnsă icircn ceea ce
privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări
2 motiv
1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans
lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980
pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al
Constantinopolului care susține că nu este vorba
numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși
icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la
atitudinea aniconică generală a societății creștine a
primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere
ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care
se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom
enumera icircn cele ce urmează
pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare
3
Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney
4 pentru a descrie
atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui
3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art
and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard
Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale
University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest
Christian on Art Oxford University Press Oxford
1997
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
11
context cultural mai larg5 De asemenea
cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane
6 a fost și
ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger
7
Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)
8 anunță că prima
capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet
9 laudă cultul mozaic pentru
ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți
10 unde se remarcă icircnsă o
diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor
5 Robert Margaret Jensen Understanding Early
Christian Art Psychology Press London 2000 p
9 6 L Uspensky La theologie p 9
7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag
fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 338-339 10
Icircn privința apologeților Leonid Uspensky
consideră ca fiind invalide argumentele lor din
cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au
dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte
păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn
argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn
cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum
vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se
bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos
care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic
11 al statuilor
12 (atacirct prin
forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)
13
Tertulian14
accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen
15 anunță că prima grijă a Bisericii
este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement
11
Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza
convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți
consideră că este cu neputință ca aceștia să fie
habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros
Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col
PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982
p 111-112 12
Acest argument se regăsește și icircn tradiția
islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm
in Islam A New History of the Edict of Yazīd II
(AH 104AD 723)
lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_
First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th
e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_
gt 2017 13
Pentru originea filosofică a acestor argumente
vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early
Church icircn Byzantine Studies and Other Essays
1955 p 18-22 14
Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S
Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3
Christian Literature Publishing Co Buffalo NY
1885 Traducere revizuita si editata pentru New
Advent de Kevin Knight
ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15
Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr
Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed
IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
12
Alexandrinul16
care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu
17 el caută
să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor
18
Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea
19 care
amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de
16
Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad
icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5
Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p
465 17
De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate
ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea
islamică De altfel argumentul furtului lui
Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția
Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed
Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua
Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni
fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir
Thomas W Arnold Painting in Islam Dover
Publications Mineola New York 1965 pag 6 18
Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images
(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement
Alexandrinul cu privire la imagini icircn general
Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644
susține că autorul acesteia nici nu poate crede că
unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut
imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu
trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn
Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd
London 1940 p 87 19
Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII
Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB
vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987
pag 287-288
regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes
20
originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor
21
căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei
22 Astfel putem sesiza deja
o schimbare icircn privința atitudinii aniconice
20
N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21
Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus
Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că
reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn
comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn
arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei
imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără
barbă cu un miel pe după umeri 22
Se cunoaște de asemenea că la un moment dat
Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care
ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a
evita sminteala
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
13
care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira
23 Deși la
prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg
24 formulează o opinie
distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților
25 Arta secolelor II-III se
icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner
26 care pornind de la descoperirea
23
Placuit picturas in ecclesia esse non debere
nequod veneratur et adoratur in parietibus
depingatur 24
Robert Grigg Aniconic Worship and the
Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the
Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4
(1976) p 428-433 25
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 10 26
Jas Elsner Archeologies and Agendas
Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early
sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie
27 icircn materie de prezentare
cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea
Christian Art icircn The Journal of Roman Studies
Vol 93 (2003) p 114-128 27
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 12
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
14
permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas
28 pentru ca mai
tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens
29
Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28
Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică
din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni
de creștinism prin utilizarea unor elemente
comune 29
Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași
evoluție icircn toata Peninsula Arabă este
multiculturalismul religios (existenta simultană a
Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor
rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată
iconofobie
astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină
Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
5
bdquoTomus synodicusrdquo Binaţia Liturghiei
Drd Monah Miron
Laurenţiu Mihai PĂTRU
bdquoPe un singur altar este permis să
se săvacircrșească dumnezeiasca jertfă fără de sacircnge doar o singură dată pe zi de aceea fiecare preot poate săvacircrși Sfacircnta Liturghie o singură dată pe zi Şi Iisus Hristos Adevăratul şi Marele Preot S-a oferit jertfă doar o singură dată nu de mai multe ori prin urmare cel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe ori El nu crede icircn același Hristos care de dragul macircntuirii omenirii S-a lăsat pironit pe cruce doar o singură dată dar icircn altul El a suferit moarte şi pătimiri de un număr infinit de ori ceea ce iconomia nu ar putea atinge Ştim că cifra ceremoniilor sacre ale preotului poate fi uşor stabilită din cifra icircn care Hristos a suferit pentru noi Aceste exprimări ar trebui să păstreze o reprezentare exactă a proprietăților adevărului icircn cazul icircn care doresc să contureze natura adevărului şi a exprimăriirdquo
1
J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel Sein Leben seine Schriften und
das griechische Schisma 1vol 3 Regensburg
1867 p 142 bdquoManuscrisele atribuie acest fragment
lui Fotie iar unul dintre acestea icircl numește tomus
synodicus Poate a aparținut unui sinod ținut icircn 881
sau 886 ar putea fi și un fragment dintr-o scrisoare
a lui Fotie căruia grație autorității lui i-a fost
conferită putere de lege la un sinod ulteriorrdquo 1 J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium
ejusque hitoriam pertinentia (quae exvariis
codocibus manus-criptis collegit ediditque)
Ratisbonae 1869 p 11-12 bdquoRecta ratio et
accurata rerum cognitio sacerdoti semel in die
permittit offerre incruentum sacrificium non vero
saepius Nam si in uno altari non licet secundum
sacrificum celebrare multo minus fas erit bis uno
die sacerdotem sacrum peragereChristus quoque
verus Pontifex ac Deus non saepiussed semel unico
die seipsum sacrificavitUnde qui plurie in die
Cardinalul J Hergenroumlther icircnscrie icircn operele fotiene cu conţinut canonic mai exact icircn deciziile canonice și al hotăracircrilor sinodale
2 şi un fragment numit Tomus
synodicus pe care icircl publică cu numele Photii Collectiones et Demonstrationes numit și De divina liturgia conţinut icircn cod Vatic 1150 f 127 a Vat 1119 f 7 B Codex fără titlu şi cod Vat 430 f 221b Cod Vat 828 f 281
3 icircn care se
menționează că un preot nu are voie să aducă jertfă euharistică decacirct o singură dată pe zi și pe un singur altar
4 interzicacircnd
astfel binaţia liturghiei adică săvacircrşirea de preot a unei a doua Sfinte şi Dumnezeieşti Liturghii icircntr-o zi
Missam celebrat toties insinuat Christum fuisse
crucifixum et revera excidit a recta christianorum
fide immo et omnes qui cum ipso fovent
comunionem Neque enim (talis)in eum credit qui
semel unico die propter hominum salutem cruci
affixus fuit sed in alium quempiamqui
saepiusimmo infinitis vicibus sit passus et
passionis oeconomiam implere haud
potueritScimus igitur in figuram Christi pro nobis
passi et sacerdotem et sacras caeremonias
institutas esse perspicue Debent ergo figurae
veritatis proprietates accurate servari si veritatis
naturam velint delineare ac exprimererdquo 2 J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 11 bdquoIcircn cadrul deciziilor
canonice și al decretelor sinodale trebuie să fie
icircnscris şi fragmentul pe care l-am făcut cunoscut
din divina liturgiardquo 3 Cf J Hergenrother Monumenta graeca ad
Photiumhellip p 11 4 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 pp 142-143 bdquob) Hristos
adevăratul arhiereu nu a adus de mai multe ori icircntr-
o zi Jertfa Sa ci o singură dată c) Cine aduce Jertfă
de mai multe ori pe zi pare a-L răstigni pe Hristos
de către ori icircnnoiește jertfa asemeni acela nu crede
icircn adevăratul Hristos Care a fost răstignit o singură
dată ci icircntr-unul care a suferit de nenumărate ori d)
Copia trebuie să corespundă originalului și să redea
adevărul icircn mod deplin ceea ce se icircntacircmplă doar
prin aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
6
Preot Dr Prof Petre Vintilescu renumit profesor doctor de teologie scrie icircn anul 1950 un articol icircn revista Studii Teologice icircn care atribuie şi el acest fragment Marelui Fotie după a făcut o cercetare destul de amănunțită unde descrie cum a apărut această inovație icircn practica Bisericii afirmacircnd că icircn secolul al VI-lea şi apoi icircn secolul al VIII-lea se săvacircrşea aşa-zisa missă privată şi missa solitară de mai multe ori icircn aceeaşi zi practică interzisă de Sinodul de la Mayenţa (813) Icircn secolul al VIII-lea de sărbătoarea Crăciunului se săvacircrşeau patru misse pe acelaşi altar Icircn Galia ca şi la Roma icircn anumite perioade se săvacircrşeau pe acelaşi altar două şi mai multe misse Aceste obiceiuri rare la icircnceput s-au icircnmulţit devenind o practică obişnuită icircn secolul al IX-lea Pentru unii din preoţi ca şi pentru Papa Bonifaciu era ca regulă fundamentală o singură liturghie zilnică deşi alţii săvacircrşeau două sau trei el adăugacircnd că Papa Leon al III-lea (795-816) săvacircrşea cacircteodată 7-8-9 liturghii pe zi Şi Petre Vintilescu concluzionează bdquogeneralizarea și ducerea la exces a laquobinațieiraquo icircn Occident au dat prilej Patriarhului Constantinopolului Fotie (sec IX)rdquo să emită acest opuscul icircndreptat icircmpotriva acestei practici
5
Respectabilul Pr Dr Prof Lucian D Colda preluacircnd cele afirmate de cercetătorul german J Hergenroumlther
6
susține că bdquofragmentul a luat naștere probabil icircntre anii 881-886 la un sinod ținut sub prezidenţia patriarhului Fotie Se poate ca fragmentul să fi fost de la bun icircnceput conținutul unei scrisori alcătuite de el și care mai tacircrziu la un sinod să fi primit girul Bisericiirdquo
7 ca apoi să
structureze ideile și argumentele ce reies
5 Cf Petre Vintilescu bdquoBinaţia Liturghieirdquo icircn Studii
Teologice anul II 1950 pp 126-128 6 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 142 7 Fotie al Constantinopolului Mistagogia Duhului
Sfacircnt Exegeze la Evanghelii trad Oana Coman
ed Polirom Iași 2013 p 120 Vezi J
Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3hellip p 142 bdquoEl poate să fi
aparținut unui sinod ținut icircn 881 sau 886 poate fi și
un fragment dintr-o scrisoare a lui Fotie căruia
grație autorității lui Fotie i-a fost conferită putere
de lege la un sinod ulteriorrdquo
din textul cu pricina8 așa cum o face și
cercetătorul german9
Icircn anul 2006 preot Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε
10 aduce
mărturii ce dovedesc că acest opuscul nu aparține Marelui Fotie și că Tomus synodicus datează din secolul al XI-lea ci aparține patriarhului Nicolas al III-lea care a diortosit o lucrare mai veche atribuită lui Teodoros episcop de Andidon bdquoa revizuit proiectul omonim al lui Nicolas episcop de Andidon ce a fost scris icircntre anii 1055-1063rdquo
11 Textul lui Teodoros episcop de
Andidon prin afirmația că unii preoți dintr-o aviditate nesățioasă (ἀκοπέζηῳ πλεονεξίᾳ) celebracircnd a doua Sfacircntă Liturghie (δύο ποιεῖν Λειηοςπγίαρ) icircndrăznesc să răstignească de multe ori pe Hristos bdquoηολμηπῶρ ζηαςποῦζι ηὸν Χπιζηὸν πολλάκιρrdquo
12 se dovedește a fi asemănător
celui din Tomus synodicus bdquolaquohellipὤζηε καὶ πολλάκιρ ηῆρ ἡμέπαρ ἱεποςγῶν ηοζαςηάκιρ ὐποθαίνεηαι ηὸν Χπιζηὸν
8L Colda Patriarhul Fotie cel Mare al
Constantinopolului p 120 9 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 143 bdquoa) este voie să se
aducă Sfacircnta Jertfă doar o dată pe zi asemenea și
preotul nu are voie să celebreze sfacircnta liturghie
decacirct o dată pe zi b) Hristos adevăratul arhiereu
nu aduce mai multe ori icircntr-o zi Jertfa Sa ci o
singură dată c) Cine aduce Jertfă de mai multe ori
pe zi pare a-L răstigni pe Hristos de către ori
icircnnoiește jertfa acela nu crede icircn adevăratul
Hristos Care a fost răstignit o singură dată ci icircntr-
unul care a suferit de nenumărate ori d) Copia
trebuie să corespundă originalului și să redea
adevărul deplin ceea ce se icircntacircmplă doar prin
aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo 10
Vezi Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη
ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονική Διδαζκαλία και
Ππάξη Γηδαθηνξηθή δηαηξηβή Θεζζαινλίθε 2006
p 202-210
httpikeelibauthgrrecord66003filesNassispdf
accesat pe 18 mai 2016 11
Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 203 bdquoD J
Darrouzegraves () a sugerat că acest text ar trebui să fie
datat icircntre 1085 și 1095rdquo 12
PG 140 465D bdquolaquo Ἒλ ἕηη πξνζζεὶο ηέινο
ἐπηζἡζω ηῷ ιόγῳbull rsquoΔπεηδή ηηλεο ηῶλ ἰεξέωλ νἱ κὲλ
πελίαο πξνθάζεη νἱ δὲ ἀθνξέζηῳ πιενλεμίᾳ δύν
πνηεῖλ Λεηηνπξγίαο νὐ θείδνληαη ἀιια ηνικεξῶο
ζηαπξνῦζη ηὸλ Χξηζηὸλ θαὶ αὖζηο ἀλαζηαπξνῦζη
πνιιάθηο θαὶ ἐθrsquo ἑλὶ ηαῦηα δξῶληεο ζπζηαζηήξηῳ
ηὸ θξηθωδέζηαηνλ θαὶ θαηὰ ηνῦην
ζπνπδάδνληεοraquo
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
7
ζηαςπυθῆναιraquordquo13
fapt pentru care Pr Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε concluzionează că Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie Această ulterioară atribuire a textului se datorează faptului că s-a sperat că numele patriarhului va da mai multă greutate acestei decizii sinodale
Ne afiliem acestei concluzii că textul nu face parte din hotăracircrile canonice fotiene iar practica săvacircrşirii multiplelor euharistii icircn cursul aceleași zile este considerată problematică din secolul al XI-lea după cum concluzionează și cercetătorul grec Patriarhul Nicolas al III-lea Gramatikos la icircnceputul mandatului patriarhal icircn anul 1147 icircmbunătățește textul lui Teodoros episcop de Andidon consideracircndu-l o decizie sinodală relevantă și-l adoptă ca o hotăracircre canonică
14
Hotăracircrea icircncerca a reduce aceste practici apoi din secolul al XII-lea această normă canonică se icircncorporează definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit Paternitatea fotiană pare icircndoielnică și din punct de vedere al interpretării teologice al motivului ce stă la baza interzicerii săvacircrșirii unei a doua Euharistii de același preot și pe aceeaşi Sfacircntă Masă sacrificarea lui Hristos de mai multe ori pare de origine latină și destul de artificială
Dacă vom căuta icircn teologia euharistică a Părinților Răsăriteni vom găsi o interpretare teologică a evenimentului euharistic făcută de Sfacircntul Nicolae Cabasila (131923-1391) teolog și mistic bizantin Acesta nu icircmpărtăşeşte aceeași concepție cu cea a scriitorului Tomus-ului synodicus el afirmă că icircn momentul epiclezei preotul nu răstignește din nou pe Iisus Hristos deoarece pacircinea și vinul se prefac icircn Trupul și Sacircngele Macircntuitorului deja răstignit Acțiunea de sfințire icirci revine Sfacircntului Duh care preia actul realizat odată pentru totdeauna de
13
J Hergenrother Monumenta graeca ad
Photiumhellip p 11 Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ
Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ
Κανονικήhellip p 203 Vezi nota 43 bdquoDe exemplu
două astfel de referințe sunt descoperite la Νichifor
Hartofylakos icircn Epistola către monahul Teodosie
() laquoΚαὶ ηό δὶο ιεηηνπξγεῖλ ἐλ ηῇ αὐηῇ ἡκέξᾳ
ζπλνδηθῶο θεθώιπηαηraquo - Vezi PG 100 1064 și
Petru (hellip)- Vezi PG 119 1095rdquo 14
Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 204
Iisus Hristos și-l actualizează Astfel că darurile se prefac icircn acel Trup răstignit deoarece jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce Prefacerea nu se face icircntr-un Trup al lui Hristos neicircnjunghiat ca apoi icircn timpul Sfintei Liturghii să devină junghiat Darurile se prefac prin sfințirea Duhului Sfacircnt icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea și vinul se prefac icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat bdquoCu atacirct mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfeşte ar fi Icircnsusi Trupul Domnului Căci mai icircntacirci ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor nu mai poate fi junghiat sau străpuns Al doilea dacă ar fi vorba de așa ceva ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele icircntacircmplate la Jertfa de pe Golgota deoarece Jertfa din Liturghie este socotită ca o junghiere adevărată nu ca un simbol al junghierii Al treilea știm că Hristos a murit odată şi după ce a icircnviat nu va mai muri a pătimit la plinirea vremii și S-a dat jertfă ca să ridice păcatele multora Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie trebuie să moară icircn fiecare zi Dar atunci ce să credem Jertfa nu se săvacircrșește nici icircnainte și nici după ce s-a sfințit pacircinea ci icircn clipa sfințirii Astfel nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce credem despre Jertfa căci 1) ea nu este o icircnchipuire sau un simbol al jertfei Domnului ci o Jertfă adevărată 2) ceea ce se jertfește nu este pacircinea ci Icircnsuși Trupul lui Hristos 3) iar jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce 1) Să vedem mai icircntacirci dacă sfințirea darurilor este jertfa adevărată iar nu o simplă icircnchipuire a Jertfei Jertfa Mielului lui Dumnezeu constă icircn prefacerea din ceva neicircnjunghiat icircn ceva junghiat Dar un act de prefacere avem și icircn Liturghie Aici pacircinea nejertfită se preface prin sfințire icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea neicircnjunghiată se preface icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat Urmează ca aşa cum jertfa Mielului se face printr-o prefacere tot așa și aici existacircnd un act de prefacere avem o jertfă adevărată căci pacircinea se preface nu icircntr-un simbol ci chiar icircn obiectul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
8
junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo
15
Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo
16 Icircn două
locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare
a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo
17 dar care nu este legată de
interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului
Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră
Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc
15
Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii
liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei
Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția
electronică http tineretulortodoxmdwp-
contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-
Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18
mai 2016 16
J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium
hellip p 11 17
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό
ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία
Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ
Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115
nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire
Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo
18
b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo
19 dar și aici
interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu
18
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-
116 19
Ibidem p 116-120
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
9
şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu
a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a
deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești
20 și devenind
similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo
21
Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio
20
Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de
icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar
asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd
deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută
a oamenilor 21
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-
120
pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo
22
Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo
23
Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge
24 Concluzionăm că după
cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit
22
PL 54 626C 23
Ibidem 626C 24
Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus
observant a nostra concordet illud quoque
volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque
festivitas conventum populi numerosioris indixerit
et ea fideliom multitude convenerit quam recipere
basilica simul una non possit sacrificii oblatio
indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad
hanc devotionem qui primi advenerint videantur
hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum
plenum pietatis atque rationis sit ut quoties
basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis
impleverit toties sacrificium subsequens offeratur
Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua
devotione privetur si unius tantum missaelig more
servato sacrificium offerre non possint nisi qui
prima diei parte convenerint Studiose ergo
dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut
quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig
traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut
per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo
Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
10
Dumnezeul fără chip
Andrei-Alexandru Bădilă
Masterand al Facultății de Teologie
Secția de Teologie Pastorală
al Univ Aristotel din Salonic Grecia
Abstract
Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină
primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și
continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn
dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de
descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți
Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel
subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine
1 Icircnsă icircn ceea ce
privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări
2 motiv
1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans
lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980
pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al
Constantinopolului care susține că nu este vorba
numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși
icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la
atitudinea aniconică generală a societății creștine a
primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere
ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care
se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom
enumera icircn cele ce urmează
pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare
3
Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney
4 pentru a descrie
atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui
3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art
and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard
Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale
University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest
Christian on Art Oxford University Press Oxford
1997
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
11
context cultural mai larg5 De asemenea
cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane
6 a fost și
ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger
7
Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)
8 anunță că prima
capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet
9 laudă cultul mozaic pentru
ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți
10 unde se remarcă icircnsă o
diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor
5 Robert Margaret Jensen Understanding Early
Christian Art Psychology Press London 2000 p
9 6 L Uspensky La theologie p 9
7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag
fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 338-339 10
Icircn privința apologeților Leonid Uspensky
consideră ca fiind invalide argumentele lor din
cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au
dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte
păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn
argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn
cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum
vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se
bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos
care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic
11 al statuilor
12 (atacirct prin
forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)
13
Tertulian14
accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen
15 anunță că prima grijă a Bisericii
este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement
11
Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza
convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți
consideră că este cu neputință ca aceștia să fie
habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros
Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col
PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982
p 111-112 12
Acest argument se regăsește și icircn tradiția
islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm
in Islam A New History of the Edict of Yazīd II
(AH 104AD 723)
lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_
First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th
e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_
gt 2017 13
Pentru originea filosofică a acestor argumente
vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early
Church icircn Byzantine Studies and Other Essays
1955 p 18-22 14
Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S
Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3
Christian Literature Publishing Co Buffalo NY
1885 Traducere revizuita si editata pentru New
Advent de Kevin Knight
ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15
Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr
Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed
IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
12
Alexandrinul16
care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu
17 el caută
să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor
18
Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea
19 care
amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de
16
Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad
icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5
Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p
465 17
De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate
ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea
islamică De altfel argumentul furtului lui
Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția
Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed
Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua
Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni
fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir
Thomas W Arnold Painting in Islam Dover
Publications Mineola New York 1965 pag 6 18
Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images
(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement
Alexandrinul cu privire la imagini icircn general
Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644
susține că autorul acesteia nici nu poate crede că
unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut
imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu
trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn
Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd
London 1940 p 87 19
Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII
Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB
vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987
pag 287-288
regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes
20
originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor
21
căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei
22 Astfel putem sesiza deja
o schimbare icircn privința atitudinii aniconice
20
N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21
Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus
Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că
reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn
comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn
arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei
imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără
barbă cu un miel pe după umeri 22
Se cunoaște de asemenea că la un moment dat
Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care
ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a
evita sminteala
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
13
care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira
23 Deși la
prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg
24 formulează o opinie
distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților
25 Arta secolelor II-III se
icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner
26 care pornind de la descoperirea
23
Placuit picturas in ecclesia esse non debere
nequod veneratur et adoratur in parietibus
depingatur 24
Robert Grigg Aniconic Worship and the
Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the
Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4
(1976) p 428-433 25
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 10 26
Jas Elsner Archeologies and Agendas
Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early
sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie
27 icircn materie de prezentare
cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea
Christian Art icircn The Journal of Roman Studies
Vol 93 (2003) p 114-128 27
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 12
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
14
permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas
28 pentru ca mai
tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens
29
Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28
Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică
din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni
de creștinism prin utilizarea unor elemente
comune 29
Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași
evoluție icircn toata Peninsula Arabă este
multiculturalismul religios (existenta simultană a
Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor
rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată
iconofobie
astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină
Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
6
Preot Dr Prof Petre Vintilescu renumit profesor doctor de teologie scrie icircn anul 1950 un articol icircn revista Studii Teologice icircn care atribuie şi el acest fragment Marelui Fotie după a făcut o cercetare destul de amănunțită unde descrie cum a apărut această inovație icircn practica Bisericii afirmacircnd că icircn secolul al VI-lea şi apoi icircn secolul al VIII-lea se săvacircrşea aşa-zisa missă privată şi missa solitară de mai multe ori icircn aceeaşi zi practică interzisă de Sinodul de la Mayenţa (813) Icircn secolul al VIII-lea de sărbătoarea Crăciunului se săvacircrşeau patru misse pe acelaşi altar Icircn Galia ca şi la Roma icircn anumite perioade se săvacircrşeau pe acelaşi altar două şi mai multe misse Aceste obiceiuri rare la icircnceput s-au icircnmulţit devenind o practică obişnuită icircn secolul al IX-lea Pentru unii din preoţi ca şi pentru Papa Bonifaciu era ca regulă fundamentală o singură liturghie zilnică deşi alţii săvacircrşeau două sau trei el adăugacircnd că Papa Leon al III-lea (795-816) săvacircrşea cacircteodată 7-8-9 liturghii pe zi Şi Petre Vintilescu concluzionează bdquogeneralizarea și ducerea la exces a laquobinațieiraquo icircn Occident au dat prilej Patriarhului Constantinopolului Fotie (sec IX)rdquo să emită acest opuscul icircndreptat icircmpotriva acestei practici
5
Respectabilul Pr Dr Prof Lucian D Colda preluacircnd cele afirmate de cercetătorul german J Hergenroumlther
6
susține că bdquofragmentul a luat naștere probabil icircntre anii 881-886 la un sinod ținut sub prezidenţia patriarhului Fotie Se poate ca fragmentul să fi fost de la bun icircnceput conținutul unei scrisori alcătuite de el și care mai tacircrziu la un sinod să fi primit girul Bisericiirdquo
7 ca apoi să
structureze ideile și argumentele ce reies
5 Cf Petre Vintilescu bdquoBinaţia Liturghieirdquo icircn Studii
Teologice anul II 1950 pp 126-128 6 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 142 7 Fotie al Constantinopolului Mistagogia Duhului
Sfacircnt Exegeze la Evanghelii trad Oana Coman
ed Polirom Iași 2013 p 120 Vezi J
Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3hellip p 142 bdquoEl poate să fi
aparținut unui sinod ținut icircn 881 sau 886 poate fi și
un fragment dintr-o scrisoare a lui Fotie căruia
grație autorității lui Fotie i-a fost conferită putere
de lege la un sinod ulteriorrdquo
din textul cu pricina8 așa cum o face și
cercetătorul german9
Icircn anul 2006 preot Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε
10 aduce
mărturii ce dovedesc că acest opuscul nu aparține Marelui Fotie și că Tomus synodicus datează din secolul al XI-lea ci aparține patriarhului Nicolas al III-lea care a diortosit o lucrare mai veche atribuită lui Teodoros episcop de Andidon bdquoa revizuit proiectul omonim al lui Nicolas episcop de Andidon ce a fost scris icircntre anii 1055-1063rdquo
11 Textul lui Teodoros episcop de
Andidon prin afirmația că unii preoți dintr-o aviditate nesățioasă (ἀκοπέζηῳ πλεονεξίᾳ) celebracircnd a doua Sfacircntă Liturghie (δύο ποιεῖν Λειηοςπγίαρ) icircndrăznesc să răstignească de multe ori pe Hristos bdquoηολμηπῶρ ζηαςποῦζι ηὸν Χπιζηὸν πολλάκιρrdquo
12 se dovedește a fi asemănător
celui din Tomus synodicus bdquolaquohellipὤζηε καὶ πολλάκιρ ηῆρ ἡμέπαρ ἱεποςγῶν ηοζαςηάκιρ ὐποθαίνεηαι ηὸν Χπιζηὸν
8L Colda Patriarhul Fotie cel Mare al
Constantinopolului p 120 9 Cf J Hergenroumlther Photius Patriarch von
Konstantinopel vol 3 p 143 bdquoa) este voie să se
aducă Sfacircnta Jertfă doar o dată pe zi asemenea și
preotul nu are voie să celebreze sfacircnta liturghie
decacirct o dată pe zi b) Hristos adevăratul arhiereu
nu aduce mai multe ori icircntr-o zi Jertfa Sa ci o
singură dată c) Cine aduce Jertfă de mai multe ori
pe zi pare a-L răstigni pe Hristos de către ori
icircnnoiește jertfa acela nu crede icircn adevăratul
Hristos Care a fost răstignit o singură dată ci icircntr-
unul care a suferit de nenumărate ori d) Copia
trebuie să corespundă originalului și să redea
adevărul deplin ceea ce se icircntacircmplă doar prin
aducerea Jertfei o singură dată icircntr-o zirdquo 10
Vezi Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη
ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονική Διδαζκαλία και
Ππάξη Γηδαθηνξηθή δηαηξηβή Θεζζαινλίθε 2006
p 202-210
httpikeelibauthgrrecord66003filesNassispdf
accesat pe 18 mai 2016 11
Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 203 bdquoD J
Darrouzegraves () a sugerat că acest text ar trebui să fie
datat icircntre 1085 și 1095rdquo 12
PG 140 465D bdquolaquo Ἒλ ἕηη πξνζζεὶο ηέινο
ἐπηζἡζω ηῷ ιόγῳbull rsquoΔπεηδή ηηλεο ηῶλ ἰεξέωλ νἱ κὲλ
πελίαο πξνθάζεη νἱ δὲ ἀθνξέζηῳ πιενλεμίᾳ δύν
πνηεῖλ Λεηηνπξγίαο νὐ θείδνληαη ἀιια ηνικεξῶο
ζηαπξνῦζη ηὸλ Χξηζηὸλ θαὶ αὖζηο ἀλαζηαπξνῦζη
πνιιάθηο θαὶ ἐθrsquo ἑλὶ ηαῦηα δξῶληεο ζπζηαζηήξηῳ
ηὸ θξηθωδέζηαηνλ θαὶ θαηὰ ηνῦην
ζπνπδάδνληεοraquo
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
7
ζηαςπυθῆναιraquordquo13
fapt pentru care Pr Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε concluzionează că Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie Această ulterioară atribuire a textului se datorează faptului că s-a sperat că numele patriarhului va da mai multă greutate acestei decizii sinodale
Ne afiliem acestei concluzii că textul nu face parte din hotăracircrile canonice fotiene iar practica săvacircrşirii multiplelor euharistii icircn cursul aceleași zile este considerată problematică din secolul al XI-lea după cum concluzionează și cercetătorul grec Patriarhul Nicolas al III-lea Gramatikos la icircnceputul mandatului patriarhal icircn anul 1147 icircmbunătățește textul lui Teodoros episcop de Andidon consideracircndu-l o decizie sinodală relevantă și-l adoptă ca o hotăracircre canonică
14
Hotăracircrea icircncerca a reduce aceste practici apoi din secolul al XII-lea această normă canonică se icircncorporează definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit Paternitatea fotiană pare icircndoielnică și din punct de vedere al interpretării teologice al motivului ce stă la baza interzicerii săvacircrșirii unei a doua Euharistii de același preot și pe aceeaşi Sfacircntă Masă sacrificarea lui Hristos de mai multe ori pare de origine latină și destul de artificială
Dacă vom căuta icircn teologia euharistică a Părinților Răsăriteni vom găsi o interpretare teologică a evenimentului euharistic făcută de Sfacircntul Nicolae Cabasila (131923-1391) teolog și mistic bizantin Acesta nu icircmpărtăşeşte aceeași concepție cu cea a scriitorului Tomus-ului synodicus el afirmă că icircn momentul epiclezei preotul nu răstignește din nou pe Iisus Hristos deoarece pacircinea și vinul se prefac icircn Trupul și Sacircngele Macircntuitorului deja răstignit Acțiunea de sfințire icirci revine Sfacircntului Duh care preia actul realizat odată pentru totdeauna de
13
J Hergenrother Monumenta graeca ad
Photiumhellip p 11 Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ
Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ
Κανονικήhellip p 203 Vezi nota 43 bdquoDe exemplu
două astfel de referințe sunt descoperite la Νichifor
Hartofylakos icircn Epistola către monahul Teodosie
() laquoΚαὶ ηό δὶο ιεηηνπξγεῖλ ἐλ ηῇ αὐηῇ ἡκέξᾳ
ζπλνδηθῶο θεθώιπηαηraquo - Vezi PG 100 1064 și
Petru (hellip)- Vezi PG 119 1095rdquo 14
Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 204
Iisus Hristos și-l actualizează Astfel că darurile se prefac icircn acel Trup răstignit deoarece jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce Prefacerea nu se face icircntr-un Trup al lui Hristos neicircnjunghiat ca apoi icircn timpul Sfintei Liturghii să devină junghiat Darurile se prefac prin sfințirea Duhului Sfacircnt icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea și vinul se prefac icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat bdquoCu atacirct mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfeşte ar fi Icircnsusi Trupul Domnului Căci mai icircntacirci ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor nu mai poate fi junghiat sau străpuns Al doilea dacă ar fi vorba de așa ceva ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele icircntacircmplate la Jertfa de pe Golgota deoarece Jertfa din Liturghie este socotită ca o junghiere adevărată nu ca un simbol al junghierii Al treilea știm că Hristos a murit odată şi după ce a icircnviat nu va mai muri a pătimit la plinirea vremii și S-a dat jertfă ca să ridice păcatele multora Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie trebuie să moară icircn fiecare zi Dar atunci ce să credem Jertfa nu se săvacircrșește nici icircnainte și nici după ce s-a sfințit pacircinea ci icircn clipa sfințirii Astfel nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce credem despre Jertfa căci 1) ea nu este o icircnchipuire sau un simbol al jertfei Domnului ci o Jertfă adevărată 2) ceea ce se jertfește nu este pacircinea ci Icircnsuși Trupul lui Hristos 3) iar jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce 1) Să vedem mai icircntacirci dacă sfințirea darurilor este jertfa adevărată iar nu o simplă icircnchipuire a Jertfei Jertfa Mielului lui Dumnezeu constă icircn prefacerea din ceva neicircnjunghiat icircn ceva junghiat Dar un act de prefacere avem și icircn Liturghie Aici pacircinea nejertfită se preface prin sfințire icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea neicircnjunghiată se preface icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat Urmează ca aşa cum jertfa Mielului se face printr-o prefacere tot așa și aici existacircnd un act de prefacere avem o jertfă adevărată căci pacircinea se preface nu icircntr-un simbol ci chiar icircn obiectul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
8
junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo
15
Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo
16 Icircn două
locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare
a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo
17 dar care nu este legată de
interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului
Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră
Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc
15
Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii
liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei
Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția
electronică http tineretulortodoxmdwp-
contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-
Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18
mai 2016 16
J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium
hellip p 11 17
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό
ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία
Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ
Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115
nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire
Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo
18
b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo
19 dar și aici
interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu
18
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-
116 19
Ibidem p 116-120
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
9
şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu
a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a
deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești
20 și devenind
similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo
21
Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio
20
Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de
icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar
asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd
deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută
a oamenilor 21
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-
120
pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo
22
Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo
23
Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge
24 Concluzionăm că după
cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit
22
PL 54 626C 23
Ibidem 626C 24
Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus
observant a nostra concordet illud quoque
volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque
festivitas conventum populi numerosioris indixerit
et ea fideliom multitude convenerit quam recipere
basilica simul una non possit sacrificii oblatio
indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad
hanc devotionem qui primi advenerint videantur
hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum
plenum pietatis atque rationis sit ut quoties
basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis
impleverit toties sacrificium subsequens offeratur
Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua
devotione privetur si unius tantum missaelig more
servato sacrificium offerre non possint nisi qui
prima diei parte convenerint Studiose ergo
dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut
quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig
traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut
per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo
Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
10
Dumnezeul fără chip
Andrei-Alexandru Bădilă
Masterand al Facultății de Teologie
Secția de Teologie Pastorală
al Univ Aristotel din Salonic Grecia
Abstract
Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină
primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și
continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn
dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de
descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți
Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel
subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine
1 Icircnsă icircn ceea ce
privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări
2 motiv
1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans
lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980
pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al
Constantinopolului care susține că nu este vorba
numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși
icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la
atitudinea aniconică generală a societății creștine a
primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere
ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care
se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom
enumera icircn cele ce urmează
pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare
3
Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney
4 pentru a descrie
atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui
3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art
and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard
Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale
University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest
Christian on Art Oxford University Press Oxford
1997
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
11
context cultural mai larg5 De asemenea
cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane
6 a fost și
ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger
7
Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)
8 anunță că prima
capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet
9 laudă cultul mozaic pentru
ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți
10 unde se remarcă icircnsă o
diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor
5 Robert Margaret Jensen Understanding Early
Christian Art Psychology Press London 2000 p
9 6 L Uspensky La theologie p 9
7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag
fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 338-339 10
Icircn privința apologeților Leonid Uspensky
consideră ca fiind invalide argumentele lor din
cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au
dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte
păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn
argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn
cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum
vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se
bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos
care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic
11 al statuilor
12 (atacirct prin
forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)
13
Tertulian14
accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen
15 anunță că prima grijă a Bisericii
este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement
11
Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza
convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți
consideră că este cu neputință ca aceștia să fie
habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros
Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col
PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982
p 111-112 12
Acest argument se regăsește și icircn tradiția
islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm
in Islam A New History of the Edict of Yazīd II
(AH 104AD 723)
lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_
First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th
e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_
gt 2017 13
Pentru originea filosofică a acestor argumente
vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early
Church icircn Byzantine Studies and Other Essays
1955 p 18-22 14
Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S
Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3
Christian Literature Publishing Co Buffalo NY
1885 Traducere revizuita si editata pentru New
Advent de Kevin Knight
ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15
Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr
Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed
IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
12
Alexandrinul16
care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu
17 el caută
să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor
18
Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea
19 care
amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de
16
Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad
icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5
Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p
465 17
De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate
ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea
islamică De altfel argumentul furtului lui
Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția
Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed
Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua
Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni
fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir
Thomas W Arnold Painting in Islam Dover
Publications Mineola New York 1965 pag 6 18
Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images
(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement
Alexandrinul cu privire la imagini icircn general
Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644
susține că autorul acesteia nici nu poate crede că
unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut
imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu
trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn
Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd
London 1940 p 87 19
Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII
Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB
vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987
pag 287-288
regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes
20
originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor
21
căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei
22 Astfel putem sesiza deja
o schimbare icircn privința atitudinii aniconice
20
N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21
Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus
Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că
reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn
comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn
arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei
imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără
barbă cu un miel pe după umeri 22
Se cunoaște de asemenea că la un moment dat
Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care
ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a
evita sminteala
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
13
care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira
23 Deși la
prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg
24 formulează o opinie
distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților
25 Arta secolelor II-III se
icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner
26 care pornind de la descoperirea
23
Placuit picturas in ecclesia esse non debere
nequod veneratur et adoratur in parietibus
depingatur 24
Robert Grigg Aniconic Worship and the
Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the
Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4
(1976) p 428-433 25
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 10 26
Jas Elsner Archeologies and Agendas
Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early
sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie
27 icircn materie de prezentare
cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea
Christian Art icircn The Journal of Roman Studies
Vol 93 (2003) p 114-128 27
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 12
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
14
permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas
28 pentru ca mai
tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens
29
Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28
Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică
din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni
de creștinism prin utilizarea unor elemente
comune 29
Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași
evoluție icircn toata Peninsula Arabă este
multiculturalismul religios (existenta simultană a
Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor
rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată
iconofobie
astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină
Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
7
ζηαςπυθῆναιraquordquo13
fapt pentru care Pr Dr Prof Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε concluzionează că Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie Această ulterioară atribuire a textului se datorează faptului că s-a sperat că numele patriarhului va da mai multă greutate acestei decizii sinodale
Ne afiliem acestei concluzii că textul nu face parte din hotăracircrile canonice fotiene iar practica săvacircrşirii multiplelor euharistii icircn cursul aceleași zile este considerată problematică din secolul al XI-lea după cum concluzionează și cercetătorul grec Patriarhul Nicolas al III-lea Gramatikos la icircnceputul mandatului patriarhal icircn anul 1147 icircmbunătățește textul lui Teodoros episcop de Andidon consideracircndu-l o decizie sinodală relevantă și-l adoptă ca o hotăracircre canonică
14
Hotăracircrea icircncerca a reduce aceste practici apoi din secolul al XII-lea această normă canonică se icircncorporează definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit Paternitatea fotiană pare icircndoielnică și din punct de vedere al interpretării teologice al motivului ce stă la baza interzicerii săvacircrșirii unei a doua Euharistii de același preot și pe aceeaşi Sfacircntă Masă sacrificarea lui Hristos de mai multe ori pare de origine latină și destul de artificială
Dacă vom căuta icircn teologia euharistică a Părinților Răsăriteni vom găsi o interpretare teologică a evenimentului euharistic făcută de Sfacircntul Nicolae Cabasila (131923-1391) teolog și mistic bizantin Acesta nu icircmpărtăşeşte aceeași concepție cu cea a scriitorului Tomus-ului synodicus el afirmă că icircn momentul epiclezei preotul nu răstignește din nou pe Iisus Hristos deoarece pacircinea și vinul se prefac icircn Trupul și Sacircngele Macircntuitorului deja răstignit Acțiunea de sfințire icirci revine Sfacircntului Duh care preia actul realizat odată pentru totdeauna de
13
J Hergenrother Monumenta graeca ad
Photiumhellip p 11 Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ
Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ θείαρ Εςσαπιζηίαρ
Κανονικήhellip p 203 Vezi nota 43 bdquoDe exemplu
două astfel de referințe sunt descoperite la Νichifor
Hartofylakos icircn Epistola către monahul Teodosie
() laquoΚαὶ ηό δὶο ιεηηνπξγεῖλ ἐλ ηῇ αὐηῇ ἡκέξᾳ
ζπλνδηθῶο θεθώιπηαηraquo - Vezi PG 100 1064 și
Petru (hellip)- Vezi PG 119 1095rdquo 14
Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 204
Iisus Hristos și-l actualizează Astfel că darurile se prefac icircn acel Trup răstignit deoarece jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce Prefacerea nu se face icircntr-un Trup al lui Hristos neicircnjunghiat ca apoi icircn timpul Sfintei Liturghii să devină junghiat Darurile se prefac prin sfințirea Duhului Sfacircnt icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea și vinul se prefac icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat bdquoCu atacirct mai mult nu putem crede că ceea ce se jertfeşte ar fi Icircnsusi Trupul Domnului Căci mai icircntacirci ceea ce a devenit odată nestricăcios și nemuritor nu mai poate fi junghiat sau străpuns Al doilea dacă ar fi vorba de așa ceva ar trebui să vedem din nou pe răstignitorii lui Hristos și să se repete toate cele icircntacircmplate la Jertfa de pe Golgota deoarece Jertfa din Liturghie este socotită ca o junghiere adevărată nu ca un simbol al junghierii Al treilea știm că Hristos a murit odată şi după ce a icircnviat nu va mai muri a pătimit la plinirea vremii și S-a dat jertfă ca să ridice păcatele multora Căci dacă El S-ar jertfi la fiecare Liturghie trebuie să moară icircn fiecare zi Dar atunci ce să credem Jertfa nu se săvacircrșește nici icircnainte și nici după ce s-a sfințit pacircinea ci icircn clipa sfințirii Astfel nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce credem despre Jertfa căci 1) ea nu este o icircnchipuire sau un simbol al jertfei Domnului ci o Jertfă adevărată 2) ceea ce se jertfește nu este pacircinea ci Icircnsuși Trupul lui Hristos 3) iar jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură cea adusă o dată pe cruce 1) Să vedem mai icircntacirci dacă sfințirea darurilor este jertfa adevărată iar nu o simplă icircnchipuire a Jertfei Jertfa Mielului lui Dumnezeu constă icircn prefacerea din ceva neicircnjunghiat icircn ceva junghiat Dar un act de prefacere avem și icircn Liturghie Aici pacircinea nejertfită se preface prin sfințire icircn ceea ce a fost jertfit adică pacircinea neicircnjunghiată se preface icircn Icircnsuși Trupul Domnului Care a fost junghiat cu adevărat Urmează ca aşa cum jertfa Mielului se face printr-o prefacere tot așa și aici existacircnd un act de prefacere avem o jertfă adevărată căci pacircinea se preface nu icircntr-un simbol ci chiar icircn obiectul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
8
junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo
15
Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo
16 Icircn două
locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare
a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo
17 dar care nu este legată de
interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului
Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră
Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc
15
Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii
liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei
Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția
electronică http tineretulortodoxmdwp-
contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-
Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18
mai 2016 16
J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium
hellip p 11 17
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό
ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία
Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ
Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115
nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire
Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo
18
b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo
19 dar și aici
interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu
18
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-
116 19
Ibidem p 116-120
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
9
şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu
a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a
deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești
20 și devenind
similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo
21
Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio
20
Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de
icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar
asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd
deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută
a oamenilor 21
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-
120
pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo
22
Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo
23
Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge
24 Concluzionăm că după
cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit
22
PL 54 626C 23
Ibidem 626C 24
Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus
observant a nostra concordet illud quoque
volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque
festivitas conventum populi numerosioris indixerit
et ea fideliom multitude convenerit quam recipere
basilica simul una non possit sacrificii oblatio
indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad
hanc devotionem qui primi advenerint videantur
hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum
plenum pietatis atque rationis sit ut quoties
basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis
impleverit toties sacrificium subsequens offeratur
Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua
devotione privetur si unius tantum missaelig more
servato sacrificium offerre non possint nisi qui
prima diei parte convenerint Studiose ergo
dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut
quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig
traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut
per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo
Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
10
Dumnezeul fără chip
Andrei-Alexandru Bădilă
Masterand al Facultății de Teologie
Secția de Teologie Pastorală
al Univ Aristotel din Salonic Grecia
Abstract
Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină
primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și
continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn
dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de
descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți
Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel
subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine
1 Icircnsă icircn ceea ce
privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări
2 motiv
1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans
lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980
pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al
Constantinopolului care susține că nu este vorba
numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși
icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la
atitudinea aniconică generală a societății creștine a
primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere
ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care
se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom
enumera icircn cele ce urmează
pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare
3
Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney
4 pentru a descrie
atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui
3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art
and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard
Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale
University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest
Christian on Art Oxford University Press Oxford
1997
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
11
context cultural mai larg5 De asemenea
cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane
6 a fost și
ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger
7
Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)
8 anunță că prima
capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet
9 laudă cultul mozaic pentru
ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți
10 unde se remarcă icircnsă o
diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor
5 Robert Margaret Jensen Understanding Early
Christian Art Psychology Press London 2000 p
9 6 L Uspensky La theologie p 9
7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag
fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 338-339 10
Icircn privința apologeților Leonid Uspensky
consideră ca fiind invalide argumentele lor din
cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au
dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte
păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn
argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn
cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum
vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se
bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos
care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic
11 al statuilor
12 (atacirct prin
forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)
13
Tertulian14
accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen
15 anunță că prima grijă a Bisericii
este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement
11
Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza
convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți
consideră că este cu neputință ca aceștia să fie
habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros
Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col
PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982
p 111-112 12
Acest argument se regăsește și icircn tradiția
islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm
in Islam A New History of the Edict of Yazīd II
(AH 104AD 723)
lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_
First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th
e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_
gt 2017 13
Pentru originea filosofică a acestor argumente
vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early
Church icircn Byzantine Studies and Other Essays
1955 p 18-22 14
Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S
Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3
Christian Literature Publishing Co Buffalo NY
1885 Traducere revizuita si editata pentru New
Advent de Kevin Knight
ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15
Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr
Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed
IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
12
Alexandrinul16
care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu
17 el caută
să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor
18
Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea
19 care
amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de
16
Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad
icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5
Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p
465 17
De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate
ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea
islamică De altfel argumentul furtului lui
Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția
Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed
Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua
Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni
fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir
Thomas W Arnold Painting in Islam Dover
Publications Mineola New York 1965 pag 6 18
Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images
(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement
Alexandrinul cu privire la imagini icircn general
Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644
susține că autorul acesteia nici nu poate crede că
unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut
imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu
trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn
Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd
London 1940 p 87 19
Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII
Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB
vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987
pag 287-288
regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes
20
originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor
21
căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei
22 Astfel putem sesiza deja
o schimbare icircn privința atitudinii aniconice
20
N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21
Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus
Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că
reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn
comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn
arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei
imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără
barbă cu un miel pe după umeri 22
Se cunoaște de asemenea că la un moment dat
Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care
ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a
evita sminteala
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
13
care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira
23 Deși la
prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg
24 formulează o opinie
distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților
25 Arta secolelor II-III se
icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner
26 care pornind de la descoperirea
23
Placuit picturas in ecclesia esse non debere
nequod veneratur et adoratur in parietibus
depingatur 24
Robert Grigg Aniconic Worship and the
Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the
Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4
(1976) p 428-433 25
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 10 26
Jas Elsner Archeologies and Agendas
Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early
sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie
27 icircn materie de prezentare
cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea
Christian Art icircn The Journal of Roman Studies
Vol 93 (2003) p 114-128 27
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 12
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
14
permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas
28 pentru ca mai
tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens
29
Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28
Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică
din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni
de creștinism prin utilizarea unor elemente
comune 29
Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași
evoluție icircn toata Peninsula Arabă este
multiculturalismul religios (existenta simultană a
Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor
rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată
iconofobie
astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină
Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
8
junghierii icircn Icircnsuși Trupul Cel jertfit al Domnuluirdquo
15
Prin cercetarea scrierilor fotiene nu găsim acest raționament al autorului Tomus-ului synodicus exprimat și de Marele Fotie cum că bdquocel care celebrează Sfacircnta Liturghie de mai multe ori pe zi şi toată lumea care a promovat comuniunea cu el au căzut din partea dreaptă a credinței creștine sugeracircnd că Hristos a fost răstignit de mai multe orirdquo
16 Icircn două
locuri găsim texte legate de Euharistie dar icircn niciunul nu există o interpretare asemănătoare
a) o exegeză a Marelui Fotie la un fragment din Sfacircnta Scriptură bdquolaquoNu daţi cele sfinte cacircinilor nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre icircnaintea porcilorraquo (Matei 7 6)rdquo
17 dar care nu este legată de
interzicerea săvacircrșirii Sfintei Liturghi de mai multe ori pe zi bdquoSfacircnt și mărgăritar și preacurat trup este cuvacircntul propovăduit de Domnul Mărgăritar pentru că este cinstit și transmite cinstita slavă a macircntuirii tuturor celor care se apropie cu sinceritate Este sfacircnt deoarece este şi cinstit și icircndepărtacircndu-i pe oameni de icircnșelare icirci face să se afierosească adevărului
Cacircini sunt numiți ereticii și necredincioșii care deși de multe ori au fost catehizați și au auzit cuvacircntul adevărului nu au o purtare mai bună din contra și-au arătat furia şi icircmpotriva sfintei noastre religii cu o tărie mai mare decacirct a cacircinilor ce latră
Porci sunt numiți cei care rostogolindu-se icircn mocirla patimilor sunt insensibili la sfaturi și nu sunt disponibili la icircntoarcere Tainicul cuvacircnt dumnezeiesc le interzice tuturor acordarea Sfintelor Taine fiindcă prin faptele lor se dovedesc
15
Sf Nicolae Cabasila Tacirclcuirea dumnezeiestii
liturghii trad Ene Braniște Ed Arhiepiscopiei
Bucureștilor 1989 p 47-48 A se vedea ediția
electronică http tineretulortodoxmdwp-
contentuploads201103Sf-Nicolae-Cabasila-
Talcuirea-dumnezeiestii-Liturghiipdf accesat icircn 18
mai 2016 16
J Hergenrother Monumenta graeca ad Photium
hellip p 11 17
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνία Με Οδηγό
ηοςρ Παηέπερ ηηρ Εκκληζίαρ Ἔθδνζηο Σπλνδία
Σππξίδωλνο Ἱεξνκνλάρνπ Ἱεξὰ Καιὺβε laquoἍγ
Σππξίδωλ Α`raquo Νέα Σθήηε Ἁγ Ὄξνπο 2015 p 115
nevrednici de macircntuire și harul celor mai presus de fire
Poate icircntreba cineva dacă nu trebuie date acestor categorii de oameni cui vor fi date Răspund la cei credincioși și ortodocşi şi cu o viaţă icircnsoțită la fiecare pas de credinţă Cum icircl vor sfacircşia cacircinii şi porcii pe cel care le va acorda celor ce nu li se cuvin Evident că unii batjocorind luacircnd icircn deracircdere şi persiflacircnd cele ce sunt mai presus de orice cuvacircnt iar ceilalți prin vacircscozitatea lor icircnsoțită de ne pocăinţă și prin necurăția lor spurcă și distrug Tainele Celui ce cu nesocotință și fără grijă și atenție a primit Taina icirci pricinuieşte lui o puternică cădere şi mare ruşinerdquo
18
b) un răspuns al Marelui Fotie icircn Amfilohia la bdquoIcircntrebarea 73 Cum trebuie să icircnțelegem cuvacircntul laquooricine va macircnca pacircinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sacircngele Domnuluiraquo și următoarele (I Cor 1127)rdquo
19 dar și aici
interpretarea teologică a evenimentului euharistic icircn sine are centrul de greutate pe iconomia icircntrupării lui Hristos și efectele icircmpărtășaniei icircn trupurile și sufletele primitorilor de Sfinte Taine și nu este focalizat pe evenimentul euharistic ce cuprinde iconomia icircntrupării și sacrificiului pe care-L face Iisus Hristos la finalul fiecărei Sfinte Liturghii bdquoCuminecătura trupului și sacircngelui Domnului care este hrană duhovnicească și icircntărește puterile noastre sufletești fiind dată făpturii vii alcătuită din suflet şi trup odată cu substanţa fizică conferă harul duhovnicesc și sfințirea Icircnaintacircnd prin gură icircn tainicele locaşuri ale firii inundă icircntreaga parte animalică din om şi sfinţește mai mult dăruiește energia harului sfințirea sufletului și minții Cacircți simt se bucură de această sacră şi mintală hrană să nu ignore ceea ce este puterea ei şi cine este [că este Hristos] binefacerea sau darul ce icircntrece fiecare gacircndire şi care se procură din cauza ei Căci vechiul Cuvacircnt care exista de la icircnceput şi a fost icircmpreună cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu laquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu
18
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip p 115-
116 19
Ibidem p 116-120
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
9
şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu
a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a
deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești
20 și devenind
similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo
21
Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio
20
Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de
icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar
asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd
deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută
a oamenilor 21
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-
120
pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo
22
Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo
23
Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge
24 Concluzionăm că după
cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit
22
PL 54 626C 23
Ibidem 626C 24
Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus
observant a nostra concordet illud quoque
volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque
festivitas conventum populi numerosioris indixerit
et ea fideliom multitude convenerit quam recipere
basilica simul una non possit sacrificii oblatio
indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad
hanc devotionem qui primi advenerint videantur
hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum
plenum pietatis atque rationis sit ut quoties
basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis
impleverit toties sacrificium subsequens offeratur
Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua
devotione privetur si unius tantum missaelig more
servato sacrificium offerre non possint nisi qui
prima diei parte convenerint Studiose ergo
dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut
quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig
traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut
per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo
Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
10
Dumnezeul fără chip
Andrei-Alexandru Bădilă
Masterand al Facultății de Teologie
Secția de Teologie Pastorală
al Univ Aristotel din Salonic Grecia
Abstract
Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină
primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și
continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn
dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de
descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți
Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel
subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine
1 Icircnsă icircn ceea ce
privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări
2 motiv
1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans
lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980
pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al
Constantinopolului care susține că nu este vorba
numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși
icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la
atitudinea aniconică generală a societății creștine a
primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere
ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care
se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom
enumera icircn cele ce urmează
pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare
3
Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney
4 pentru a descrie
atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui
3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art
and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard
Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale
University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest
Christian on Art Oxford University Press Oxford
1997
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
11
context cultural mai larg5 De asemenea
cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane
6 a fost și
ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger
7
Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)
8 anunță că prima
capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet
9 laudă cultul mozaic pentru
ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți
10 unde se remarcă icircnsă o
diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor
5 Robert Margaret Jensen Understanding Early
Christian Art Psychology Press London 2000 p
9 6 L Uspensky La theologie p 9
7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag
fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 338-339 10
Icircn privința apologeților Leonid Uspensky
consideră ca fiind invalide argumentele lor din
cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au
dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte
păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn
argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn
cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum
vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se
bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos
care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic
11 al statuilor
12 (atacirct prin
forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)
13
Tertulian14
accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen
15 anunță că prima grijă a Bisericii
este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement
11
Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza
convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți
consideră că este cu neputință ca aceștia să fie
habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros
Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col
PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982
p 111-112 12
Acest argument se regăsește și icircn tradiția
islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm
in Islam A New History of the Edict of Yazīd II
(AH 104AD 723)
lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_
First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th
e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_
gt 2017 13
Pentru originea filosofică a acestor argumente
vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early
Church icircn Byzantine Studies and Other Essays
1955 p 18-22 14
Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S
Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3
Christian Literature Publishing Co Buffalo NY
1885 Traducere revizuita si editata pentru New
Advent de Kevin Knight
ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15
Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr
Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed
IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
12
Alexandrinul16
care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu
17 el caută
să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor
18
Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea
19 care
amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de
16
Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad
icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5
Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p
465 17
De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate
ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea
islamică De altfel argumentul furtului lui
Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția
Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed
Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua
Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni
fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir
Thomas W Arnold Painting in Islam Dover
Publications Mineola New York 1965 pag 6 18
Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images
(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement
Alexandrinul cu privire la imagini icircn general
Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644
susține că autorul acesteia nici nu poate crede că
unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut
imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu
trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn
Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd
London 1940 p 87 19
Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII
Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB
vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987
pag 287-288
regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes
20
originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor
21
căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei
22 Astfel putem sesiza deja
o schimbare icircn privința atitudinii aniconice
20
N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21
Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus
Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că
reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn
comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn
arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei
imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără
barbă cu un miel pe după umeri 22
Se cunoaște de asemenea că la un moment dat
Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care
ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a
evita sminteala
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
13
care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira
23 Deși la
prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg
24 formulează o opinie
distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților
25 Arta secolelor II-III se
icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner
26 care pornind de la descoperirea
23
Placuit picturas in ecclesia esse non debere
nequod veneratur et adoratur in parietibus
depingatur 24
Robert Grigg Aniconic Worship and the
Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the
Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4
(1976) p 428-433 25
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 10 26
Jas Elsner Archeologies and Agendas
Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early
sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie
27 icircn materie de prezentare
cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea
Christian Art icircn The Journal of Roman Studies
Vol 93 (2003) p 114-128 27
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 12
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
14
permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas
28 pentru ca mai
tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens
29
Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28
Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică
din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni
de creștinism prin utilizarea unor elemente
comune 29
Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași
evoluție icircn toata Peninsula Arabă este
multiculturalismul religios (existenta simultană a
Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor
rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată
iconofobie
astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină
Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
9
şi Dumnezeu era Cuvacircntulraquo (Ioan11) acesta făuritor al naturii noastre şi icircmprumutacircnd carne de la feciorelnic sacircnge este bogăție de Divinitate găsind de cuviinţă să facă ceva sub demnitatea Sa să devină om de dragul nostru şi să locuiască icircn noi laquoŞi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircn noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevărraquo (Ioan114) Şi acesta ce există icircn Dumnezeu
a luat icircnfăţişare de rob laquoS-a
deşertat pe Sine chip de rob luacircnd făcacircndu-Se asemenea oamenilor şi la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omraquo (Filip 26) salvacircnd pe toţi şi icircn cele două firi (divino-umană) icircntr-o ipostază neamestecată și inseparabilă Golindu-se de dragul nostru fără să piardă ceva din slava avută icircnainte de icircntrupare și asumarea firii omenești
20 și devenind
similar nouă dar fără păcat laquoCă nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi icircn slăbiciunile noastre ci ispitit icircntru toate după asemănarea noastră afară de păcatraquo (Evrei 415) Și a trăit nu doar cu scopul de a face bine și a ne vindeca bolile noastre ci icircn timp ce accepta hulele și nerecunoștința nu reducea deloc prisosinţa darurilor sale Icircn timp ce accepta defăimări și batjocoriri Hristos binecuvacircnta şi nu oprea filantropiile dar şi crucea și moartea a răbdat scăpacircnd de sub culpă pe toţi ocăracirctorii de la moarte și decădere morală laquoTrebuie ca acest trup stricăcios să se icircmbrace icircn nestricăciune şi acest (trup) muritor să se icircmbrace icircn nemurireraquo (Cor1553) și cu icircnvierea Lui să transforme și să icircnalţe spre nemurire și incoruptibilitate stricăciunea fiinţei noastre omeneştirdquo
21
Doar icircn literatura latină găsim un text al Sf Leon Papă al Romei icircn epistola adresată lui Dioscor patriarh monofizit de Alexandria (444-451) excomunicat icircn 450 icircn care papa susține binația liturghiei icircn anul 445 de iterando missae sacrificio
20
Adică Dumnezeu deplin a fost icircnainte de
icircntrupare şi Dumnezeu deplin după icircntrupare dar
asumacircnd icircntru totul o fire umană şi ascunzacircnd
deplina slavă ce era greu de perceput de firea căzută
a oamenilor 21
Βελέδηθηνο Ιεξνκόλαρνο Αγηνξείηεο
Πποεηοιμαζία για ηην Θεία Κοινυνίαhellip pp 116-
120
pentru a satisface pe cei care participă la missă bdquout plebi supervenienti satisfiatrdquo
22
Pentru a păstra racircnduiala icircn toate cacircnd un grup mare de credincioși populi numerosioris ajunge la biserică după săvacircrșirea missei icircntr-una dintre sărbătorile din cursul anului atunci trebuie a se săvacircrși a doua jertfă fără de sacircnge bdquosacrificii oblatio indubitanter itereturrdquo
23
Dacă nu s-ar săvacircrși altă Sfacircntă Liturghie pentru cei ajunși tacircrziu atunci s-ar părea că-i respinge
24 Concluzionăm că după
cercetările făcute Tomus synodicus nu aparține Marelui Fotie el fiind de origine latină și icircncorporat doar icircn secolul al XII-lea definitiv icircn legislația Bisericii de Răsărit
22
PL 54 626C 23
Ibidem 626C 24
Ibidem 626C-627B bdquoUt autem in omnibus
observant a nostra concordet illud quoque
volumus cuslodiri ut cum solemnior quaeligque
festivitas conventum populi numerosioris indixerit
et ea fideliom multitude convenerit quam recipere
basilica simul una non possit sacrificii oblatio
indubitanter iteretur ne his tantum admissis ad
hanc devotionem qui primi advenerint videantur
hi qui postmodum confluxerint a non recepti cum
plenum pietatis atque rationis sit ut quoties
basilicam in qua agitur praeligsentia novaelig plebis
impleverit toties sacrificium subsequens offeratur
Necesse est autem ut quaeligdam pars populi sua
devotione privetur si unius tantum missaelig more
servato sacrificium offerre non possint nisi qui
prima diei parte convenerint Studiose ergo
dilectionem tuam ete familiariter admonemus ut
quod nostraelig consuetudini ex forma paiernaelig
traditionis insedit tua quoque cura non negligat ut
per omnia nobis et fide et actibus congruamusrdquo
Apud Ιωάλλνπ Χξπζνζηόκνπ Νάζζε Η ηέλεζη ηηρ
θείαρ Εςσαπιζηίαρ Κανονικήhellip p 209
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
10
Dumnezeul fără chip
Andrei-Alexandru Bădilă
Masterand al Facultății de Teologie
Secția de Teologie Pastorală
al Univ Aristotel din Salonic Grecia
Abstract
Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină
primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și
continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn
dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de
descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți
Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel
subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine
1 Icircnsă icircn ceea ce
privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări
2 motiv
1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans
lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980
pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al
Constantinopolului care susține că nu este vorba
numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși
icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la
atitudinea aniconică generală a societății creștine a
primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere
ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care
se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom
enumera icircn cele ce urmează
pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare
3
Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney
4 pentru a descrie
atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui
3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art
and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard
Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale
University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest
Christian on Art Oxford University Press Oxford
1997
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
11
context cultural mai larg5 De asemenea
cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane
6 a fost și
ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger
7
Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)
8 anunță că prima
capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet
9 laudă cultul mozaic pentru
ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți
10 unde se remarcă icircnsă o
diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor
5 Robert Margaret Jensen Understanding Early
Christian Art Psychology Press London 2000 p
9 6 L Uspensky La theologie p 9
7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag
fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 338-339 10
Icircn privința apologeților Leonid Uspensky
consideră ca fiind invalide argumentele lor din
cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au
dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte
păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn
argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn
cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum
vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se
bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos
care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic
11 al statuilor
12 (atacirct prin
forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)
13
Tertulian14
accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen
15 anunță că prima grijă a Bisericii
este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement
11
Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza
convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți
consideră că este cu neputință ca aceștia să fie
habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros
Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col
PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982
p 111-112 12
Acest argument se regăsește și icircn tradiția
islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm
in Islam A New History of the Edict of Yazīd II
(AH 104AD 723)
lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_
First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th
e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_
gt 2017 13
Pentru originea filosofică a acestor argumente
vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early
Church icircn Byzantine Studies and Other Essays
1955 p 18-22 14
Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S
Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3
Christian Literature Publishing Co Buffalo NY
1885 Traducere revizuita si editata pentru New
Advent de Kevin Knight
ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15
Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr
Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed
IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
12
Alexandrinul16
care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu
17 el caută
să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor
18
Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea
19 care
amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de
16
Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad
icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5
Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p
465 17
De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate
ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea
islamică De altfel argumentul furtului lui
Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția
Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed
Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua
Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni
fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir
Thomas W Arnold Painting in Islam Dover
Publications Mineola New York 1965 pag 6 18
Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images
(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement
Alexandrinul cu privire la imagini icircn general
Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644
susține că autorul acesteia nici nu poate crede că
unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut
imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu
trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn
Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd
London 1940 p 87 19
Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII
Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB
vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987
pag 287-288
regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes
20
originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor
21
căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei
22 Astfel putem sesiza deja
o schimbare icircn privința atitudinii aniconice
20
N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21
Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus
Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că
reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn
comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn
arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei
imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără
barbă cu un miel pe după umeri 22
Se cunoaște de asemenea că la un moment dat
Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care
ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a
evita sminteala
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
13
care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira
23 Deși la
prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg
24 formulează o opinie
distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților
25 Arta secolelor II-III se
icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner
26 care pornind de la descoperirea
23
Placuit picturas in ecclesia esse non debere
nequod veneratur et adoratur in parietibus
depingatur 24
Robert Grigg Aniconic Worship and the
Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the
Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4
(1976) p 428-433 25
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 10 26
Jas Elsner Archeologies and Agendas
Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early
sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie
27 icircn materie de prezentare
cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea
Christian Art icircn The Journal of Roman Studies
Vol 93 (2003) p 114-128 27
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 12
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
14
permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas
28 pentru ca mai
tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens
29
Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28
Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică
din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni
de creștinism prin utilizarea unor elemente
comune 29
Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași
evoluție icircn toata Peninsula Arabă este
multiculturalismul religios (existenta simultană a
Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor
rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată
iconofobie
astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină
Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
10
Dumnezeul fără chip
Andrei-Alexandru Bădilă
Masterand al Facultății de Teologie
Secția de Teologie Pastorală
al Univ Aristotel din Salonic Grecia
Abstract
Articolul examinează problema icoanelor și a reprezentărilor figurale icircn societatea creștină
primară pornind de la găsirea unui termen adecvat care să descrie cel mai bine situația respectivă și
continuacircnd cu o nouă teoretizare a dinamicii evoluției icoanelor icircn Creștinismul timpuriu Icircn
dezvoltarea argumentului său autorul se folosește de scrierile apocrife ale Apologeților precum și de
descoperirile arheologice ale sec XX și interpretarea acestora de către specialiști Cuvinte Cheie aniconism - iconoclasm - creștinism primar - icoană ndash apologeți
Mai icircnainte de a aborda icircn orice fel
subiectul propus este necesar să facem o clarificare asupra terminologiei folosite De multe ori prin iconoclasm icircnțelegem lupta icircmpotriva icoanelor purtată pacircnă la sfacircrșitul secolului IX Acest lucru presupune existența a două tabere opuse ca ideologie (iconoclaștii iconomahii și iconodulii iconofilii) ajungacircnd-se pacircnă la distrugerea icoanelor iar conform mărturiilor de mai tacircrziu o luptă icircmpotriva creștinismului icircn sine
1 Icircnsă icircn ceea ce
privește creștinismul primelor trei secole problema este un pic mai delicată inexistența unor dovezi arheologice explicite icircn privința unor reprezentări figurale cu caracter cultic pune la icircndoială desigur desfășurarea vreunei lupte ba chiar a unei reacții icircmpotriva icoanelor Făcacircnd o paralelă icircn ceea ce privește estetica și arta religioasă icircntre creștinismul primar și Islamul timpuriu se pot observa numeroase asemănări
2 motiv
1 Leonid Uspensky La theacuteologie de licocircne dans
lEacuteglise orthodoxe Eacuteditions du Cerf Paris 1980
pag 153 Autorul icircl citează și pe Patriarhul Fotie al
Constantinopolului care susține că nu este vorba
numai de o luptă icircmpotriva Bisericii ci Icircnsuși
icircmpotriva lui Hristos o hristomahie 2 Relația sinonimică se poate stabili pornind de la
atitudinea aniconică generală a societății creștine a
primelor secole pacircnă la diferitele puncte de vedere
ale apologeților de mai tacircrziu puncte de vedere care
se regăsesc și icircn estetica islamică și pe care le vom
enumera icircn cele ce urmează
pentru care s-ar putea icircmprumuta ortografierea diferită a lui Oleg Grabar pe care acesta o utilizează pentru diferențierea Iconoclasmului Bizantin ca moment istoric o atitudine și un mod comportamental de iconoclasmul islamic mult prea comun pentru a merita o ortografiere asemănătoare
3
Cu toate acestea mult mai oportună mi se pare preluarea termenului aniconism din tradiția iudaică așa cum o face și Paul C Finney
4 pentru a descrie
atitudinea Bisericii Primare icircn privința absenței reprezentărilor figurale cu caracter religios Consider că acesta este termenul care caracterizează cel mai bine situația Creștinismului Primar fiindcă precum am spus discuția cu privire la un iconoclasm protocreștin (al cărui sens etimologic presupune lupta icircmpotriva icoanelor) este cu neputință de conceput fără dovezi asupra existenței icoanelor Așadar arta creștină nu poate fi datată mai devreme de sfacircrșitul secolului II sau icircnceputul secolului III Icircnainte de această dată dovezile materiale icircn privința Creștinismului sunt rare și deși nu inexistente (sunt) de multe ori greu de distins de obiecte care să aparțină unui
3 Oleg Grabar Islam and Iconoclasm icircn Islamic Art
and Architecture 650-1250 Oleg Grabar Richard
Ettinghausen și Marilyn Jenkins-Madina Yale
University Press 2003 p 43 4 Paul C Finney The Invisible God The Earliest
Christian on Art Oxford University Press Oxford
1997
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
11
context cultural mai larg5 De asemenea
cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane
6 a fost și
ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger
7
Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)
8 anunță că prima
capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet
9 laudă cultul mozaic pentru
ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți
10 unde se remarcă icircnsă o
diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor
5 Robert Margaret Jensen Understanding Early
Christian Art Psychology Press London 2000 p
9 6 L Uspensky La theologie p 9
7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag
fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 338-339 10
Icircn privința apologeților Leonid Uspensky
consideră ca fiind invalide argumentele lor din
cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au
dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte
păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn
argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn
cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum
vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se
bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos
care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic
11 al statuilor
12 (atacirct prin
forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)
13
Tertulian14
accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen
15 anunță că prima grijă a Bisericii
este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement
11
Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza
convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți
consideră că este cu neputință ca aceștia să fie
habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros
Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col
PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982
p 111-112 12
Acest argument se regăsește și icircn tradiția
islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm
in Islam A New History of the Edict of Yazīd II
(AH 104AD 723)
lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_
First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th
e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_
gt 2017 13
Pentru originea filosofică a acestor argumente
vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early
Church icircn Byzantine Studies and Other Essays
1955 p 18-22 14
Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S
Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3
Christian Literature Publishing Co Buffalo NY
1885 Traducere revizuita si editata pentru New
Advent de Kevin Knight
ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15
Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr
Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed
IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
12
Alexandrinul16
care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu
17 el caută
să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor
18
Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea
19 care
amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de
16
Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad
icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5
Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p
465 17
De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate
ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea
islamică De altfel argumentul furtului lui
Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția
Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed
Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua
Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni
fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir
Thomas W Arnold Painting in Islam Dover
Publications Mineola New York 1965 pag 6 18
Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images
(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement
Alexandrinul cu privire la imagini icircn general
Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644
susține că autorul acesteia nici nu poate crede că
unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut
imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu
trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn
Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd
London 1940 p 87 19
Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII
Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB
vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987
pag 287-288
regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes
20
originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor
21
căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei
22 Astfel putem sesiza deja
o schimbare icircn privința atitudinii aniconice
20
N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21
Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus
Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că
reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn
comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn
arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei
imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără
barbă cu un miel pe după umeri 22
Se cunoaște de asemenea că la un moment dat
Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care
ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a
evita sminteala
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
13
care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira
23 Deși la
prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg
24 formulează o opinie
distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților
25 Arta secolelor II-III se
icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner
26 care pornind de la descoperirea
23
Placuit picturas in ecclesia esse non debere
nequod veneratur et adoratur in parietibus
depingatur 24
Robert Grigg Aniconic Worship and the
Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the
Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4
(1976) p 428-433 25
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 10 26
Jas Elsner Archeologies and Agendas
Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early
sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie
27 icircn materie de prezentare
cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea
Christian Art icircn The Journal of Roman Studies
Vol 93 (2003) p 114-128 27
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 12
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
14
permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas
28 pentru ca mai
tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens
29
Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28
Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică
din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni
de creștinism prin utilizarea unor elemente
comune 29
Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași
evoluție icircn toata Peninsula Arabă este
multiculturalismul religios (existenta simultană a
Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor
rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată
iconofobie
astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină
Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
11
context cultural mai larg5 De asemenea
cunoscuta ipoteză legată de geneza artei creștine icircn catacombele romane
6 a fost și
ea la racircndul ei dovedită a fi o pistă falsă de către cunoscutul istoric Paul Styger
7
Icircn baza dovezilor arheologice și a poruncii Vechiului Testament - care interzice reprezentarea a nici unui lucru din cacircte sunt icircn cer sus și din cacircte sunt pe pămacircnt jos și din cacircte sunt icircn apele de sub pămacircnt (Ieșire 204-5 Deuteronom 415-16) - poate fi icircnțeleasă atmosfera defavorabilă formării unei arte religioase Mai mult decacirct atacirct tema idolatriei și a idolilor va fi reluată atacirct icircn scrierile apocrife precum și icircn scrierile teologilor primelor secole (unde porunca a doua a Decalogului va deveni un leitmotiv) după cum vom arăta Icircn scrierile apocrife tema este reluată icircn mai multe locuri Epistola lui Barnaba (cap 201)
8 anunță că prima
capcană a sufletului icircn drumul către o moarte veșnică este idolatria iar epistola către Diognet
9 laudă cultul mozaic pentru
ostilitatea față de idolatria grecilor Idolatria a reprezentat un interes și pentru apologeți
10 unde se remarcă icircnsă o
diferență accentul se mută gradual de pe fond pe formă Astfel icircncacirct Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful icircn Prima sa Apologie (91-5) prezintă argumentele sale icircmpotriva idolatriei astfel antropomorfismului idolatriei (este o nebunie de a da zeilor forma oamenilor
5 Robert Margaret Jensen Understanding Early
Christian Art Psychology Press London 2000 p
9 6 L Uspensky La theologie p 9
7 Paul Styger Die romischen Katakomben Verlag
fuumlr Kunstwissenschaft Berlin 1933 8 Epistola lui Barnaba Cap 201 trad icircn rom de
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 136 9 Epistola către Diognet Cap 3 trad icircn rom de Pr
D Fecioru icircn col PSB vol 1 Ed IBMBOR
București 1979 p 338-339 10
Icircn privința apologeților Leonid Uspensky
consideră ca fiind invalide argumentele lor din
cauza faptului că fiecare din acești apologeți s-au
dovedit a fi eretici Icircnsă apocatastaza si celelalte
păreri teologice ale lui Origen nu se reflectă icircn
argumentația sa iar același lucru se icircntacircmplă și icircn
cazul arianismului lui Eusebiu Din contră precum
vom arăta icircntreaga apologie a lui Eusebiu se
bazează pe dumnezeirea desăvacircrșită a lui Hristos
care nu este potrivită divinului) caracterul material al acestora (fiind neicircnsuflețite și moarte- άτςσα νεκπά) dependența rezultatului final de materiale și de meșteșugari (materialele sunt dezonorabile iar meșteșugarii depravați) caracterul tragic al statuilor (bogăția nu reprezintă decacirct o tentație pentru hoți de aceea sunt puși gardieni care să păzească zeii) și caracterul demonic
11 al statuilor
12 (atacirct prin
forma cacirct și prin faptul că ele sunt locuite de diavoli)
13
Tertulian14
accentuează că nu numai venerarea idolilor este interzisă de legea mozaică ci și facerea acestora iar Origen
15 anunță că prima grijă a Bisericii
este de a depărta nou-botezații (neofiții-οι νεόθςηοι) de pericolul idolilor și al imaginilor care pot lua locul lui Dumnezeu Desigur că pe lacircngă mesajul evident (care poate fi interpretat și ca un atac asupra artei icircn general) o altă idee ce poate fi dedusă din text este legată de poziția nefastă a artistului conform opticii Bisericii Primare Aceste idei sunt exprimate și de către un alt exponent al Școlii Alexandriei Clement
11
Clement Alexandrinul mai tacircrziu pe baza
convingerii sale că idolii sunt fără suflet și morți
consideră că este cu neputință ca aceștia să fie
habitați de vreun demon Vezi Protreptikos pros
Hellas 4 51 trad in rom de Pr D Fecioru in col
PSB vol 4 Ed IBMBOR București 1982
p 111-112 12
Acest argument se regăsește și icircn tradiția
islamică Christian C Sahner The First Iconoclasm
in Islam A New History of the Edict of Yazīd II
(AH 104AD 723)
lthttpswwwacademiaedu32379307_2017_The_
First_Iconoclasm_in_Islam_A_New_History_of_th
e_Edict_of_YazC4ABd_II_AH_104_AD_723_
gt 2017 13
Pentru originea filosofică a acestor argumente
vezi Norman H Baynes Idolatry and the Early
Church icircn Byzantine Studies and Other Essays
1955 p 18-22 14
Tertullian De Idolatria 4 trad in eng de S
Thelwall in col Ante-Nicene Fathers Vol 3
Christian Literature Publishing Co Buffalo NY
1885 Traducere revizuita si editata pentru New
Advent de Kevin Knight
ltlthttpwwwnewadventorgfathers0302htmgt 15
Origen Contra Celsum 315 trad in rom de Pr
Prof T Bodogae in col PSB vol 4 Ed
IBMBOR Bucuresti 1984 p 178-179
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
12
Alexandrinul16
care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu
17 el caută
să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor
18
Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea
19 care
amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de
16
Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad
icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5
Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p
465 17
De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate
ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea
islamică De altfel argumentul furtului lui
Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția
Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed
Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua
Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni
fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir
Thomas W Arnold Painting in Islam Dover
Publications Mineola New York 1965 pag 6 18
Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images
(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement
Alexandrinul cu privire la imagini icircn general
Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644
susține că autorul acesteia nici nu poate crede că
unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut
imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu
trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn
Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd
London 1940 p 87 19
Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII
Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB
vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987
pag 287-288
regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes
20
originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor
21
căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei
22 Astfel putem sesiza deja
o schimbare icircn privința atitudinii aniconice
20
N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21
Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus
Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că
reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn
comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn
arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei
imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără
barbă cu un miel pe după umeri 22
Se cunoaște de asemenea că la un moment dat
Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care
ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a
evita sminteala
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
13
care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira
23 Deși la
prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg
24 formulează o opinie
distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților
25 Arta secolelor II-III se
icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner
26 care pornind de la descoperirea
23
Placuit picturas in ecclesia esse non debere
nequod veneratur et adoratur in parietibus
depingatur 24
Robert Grigg Aniconic Worship and the
Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the
Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4
(1976) p 428-433 25
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 10 26
Jas Elsner Archeologies and Agendas
Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early
sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie
27 icircn materie de prezentare
cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea
Christian Art icircn The Journal of Roman Studies
Vol 93 (2003) p 114-128 27
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 12
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
14
permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas
28 pentru ca mai
tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens
29
Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28
Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică
din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni
de creștinism prin utilizarea unor elemente
comune 29
Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași
evoluție icircn toata Peninsula Arabă este
multiculturalismul religios (existenta simultană a
Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor
rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată
iconofobie
astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină
Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
12
Alexandrinul16
care condamna arta figurală nu pe baza Poruncii a Doua a Decalogului ci pe baza celei de-a Opta Artistul l-ar fura pe Dumnezeu
17 el caută
să uzurpe prerogativa divină a actului creației iar prin arta sa plastică sau grafică pretinde a fi făcătorulfăuritorul animalelor și al plantelor
18
Se poate teoretiza așadar că primii creștini au ținut tradiția iudaică aniconică icircn privința cultului icircnsă pe măsura dezvoltării comunităților creștine icircn spații majoritar păgacircne aceștia se lasă influențați de cultura mediteraneană preluacircnd elemente de artă figurală religioasă Aceeași teză este dezvoltată icircn mod indirect și de Eusebiu de Cezareea
19 care
amintind de cultul dedicat unei statui ridicate icircn orașul Paneas pe care locuitorii o vedeau ca reprezentacircndu-l pe Hristos și pe femeia cu scurgere de sacircnge pune pe seama păgacircnilor construcția acesteia explicacircnd că beneficiind de minunile lui Hristos și ale Apostolilor săi ei au reprezentat (potrivit obiceiului lor - εθνική ζςνηθεία) pe Petru și Pavel sau chiar pe Iisus ca icircn cazul de față Se face pe de o parte o deosebire clară icircntre tradiția păgacircnă caracterizată printr-o nevoie de
16
Clement Alexandrinul Stromata VI 16147 trad
icircn rom de Pr D Fecioru icircn col PSB vol 5
Partea a II-a Ed IBMBOR București1982 p
465 17
De notat că nici plantele nu pot fi reprezentate
ceea ce rezultă icircntr-o interdicție mai aspră decacirct cea
islamică De altfel argumentul furtului lui
Dumnezeu de către artist se regăsește și icircn tradiția
Al-Hadith ca o icircnvățătură a profetului Mahomed
Cei ce vor fi cei mai aspru pedepsiți icircn Ziua
Judecății sunt [] cel care icirci cacircrmuiește pe oameni
fără știință și făuritorul de icoane Vezi Sir
Thomas W Arnold Painting in Islam Dover
Publications Mineola New York 1965 pag 6 18
Edwyn Bevan icircn lucrarea sa Holy Images
(1940) aduce icircn discuție și opinia lui Clement
Alexandrinul cu privire la imagini icircn general
Pornind de la fragmentul din Stromata V 3644
susține că autorul acesteia nici nu poate crede că
unde Pentateuhul vorbește de Moise care ar fi făcut
imagini ale Heruvimilor pentru Chivotul Legii nu
trebuie să icircnțelegem textul icircn mod literal Edwyn
Bevan Holy Images George Allen amp Unwin Ltd
London 1940 p 87 19
Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericii Vol VII
Cap 18 trad icircn rom de T Bodogae icircn col PSB
vol 13 Partea I IBMBOR Bucuresti 1987
pag 287-288
regăsire icircn plan real material a unor elemente cultice și tradiția Creștinilor care poate fi dedusă ca fiind aniconică Influența reciprocă precum și pătrunderea acestor obiceiuri icircn tradiția creștină sunt amintite și ele icircntr-un răspuns adresat de Episcopul Cezareei surorii icircmpăratului Constantin Constanția care i-a cerut un portret al lui Hristos Eusebiu icirci răspunde cu o icircntrebare Dorește un portret a lui Hristos cel adevărat și neschimbat sau a unui Hristos smerit ce a luat chip de rob Dar și trupul lui Hristos nu era unul oarecare ci diferit prin prisma dumnezeirii Sale și prin faptul că trupul cel muritor a fost icircnghițit de viață iar culorile lipsite de viață nu pot reprezenta slava arătată cacircndva pe Muntele Taborului Dacă va fi tentată totuși de o asemenea faptă să icircși aducă aminte de porunca de la Ieșire 204 Răspunsul episcopului este foarte hotăracirct icircnsă precum a observat și N Baynes
20
originea icircntrebării este susceptibilă ca fiind datorată unor noi tendințe icircn Biserică Dacă arta era alungată din viața creștinului cum se poate explica icircntrebarea Constanției Oare această icircntrebare nu pretinde existența reprezentărilor figurale icircn anumite comunități creștine Edificarea vine o dată cu icircnțelegerea punctului de vedere a lui Eusebiu tot el amintește de ridicarea unei facircntacircni icircn Constantinopol de către Constantin care icirci reprezenta pe Daniel icircn Groapa Leilor și pe Blacircndul Pastor
21
căreia Eusebiu nu icirci aduce nici un fel de critică Icircnțelegem așadar că acesta nu este icircmpotriva artei sau a imaginilor icircn general ci icircmpotriva reprezentărilor figurale ale Macircntuitorului sau a altor Sfinți prin care creștinii puteau cădea pradă idolatriei
22 Astfel putem sesiza deja
o schimbare icircn privința atitudinii aniconice
20
N Baynes Idolatry and the Early Church p 122 21
Dovezile arheologice (Catacomba lui Callixtus
Statuia de la Muzeul Vaticanului) arată că
reprezentarea Blacircndului Pastor nu avea nimic icircn
comun cu Macircntuitorul așa cum va fi reprezentat icircn
arta bizantină ci icircnfățișa fie sub forma unei
imagini fie sub forma unei statui un tacircnăr fără
barbă cu un miel pe după umeri 22
Se cunoaște de asemenea că la un moment dat
Eusebiu ar fi confiscat de la o femeie imagini care
ar fi reprezentat pe Pavel și pe Macircntuitorul pentru a
evita sminteala
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
13
care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira
23 Deși la
prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg
24 formulează o opinie
distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților
25 Arta secolelor II-III se
icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner
26 care pornind de la descoperirea
23
Placuit picturas in ecclesia esse non debere
nequod veneratur et adoratur in parietibus
depingatur 24
Robert Grigg Aniconic Worship and the
Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the
Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4
(1976) p 428-433 25
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 10 26
Jas Elsner Archeologies and Agendas
Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early
sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie
27 icircn materie de prezentare
cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea
Christian Art icircn The Journal of Roman Studies
Vol 93 (2003) p 114-128 27
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 12
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
14
permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas
28 pentru ca mai
tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens
29
Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28
Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică
din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni
de creștinism prin utilizarea unor elemente
comune 29
Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași
evoluție icircn toata Peninsula Arabă este
multiculturalismul religios (existenta simultană a
Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor
rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată
iconofobie
astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină
Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
13
care primar s-a manifestat icircn plan general pentru ca mai apoi să se concentreze asupra spațiului religios și icircn cele din urmă să se refere doar la reprezentările figurale ale unor personaje-cheie din istoria macircntuirii (Hristos Apostolii Dumnezeu etc) Limitarea este dusă și mai departe prin reglementările Canonului 36 al Sinodului local de la Elvira
23 Deși la
prima vedere textul se poate referi doar la poziția icoanelor icircn comunitatea creștină Robert Grigg
24 formulează o opinie
distinctă sublinierea faptului că ceea ce este venerat și adorat nu este zugrăvit pe ziduri indică pe de o parte că reprezentările figurale ajunseseră să facă parte din spațiul sacru și pe de altă parte că atitudinea aniconică la acea vreme privea doar lăcașul de cult Așadar icircn urma expoziției de pacircnă acum se poate observa o evoluție a poziției icoanei (ca reprezentare a transcendentului) icircn societatea creștină primară evoluție care este dublată desigur și de dovezile arheologice (icoane sau statui) care apar o dată cu secolul III Robin Margaret Jensen grupează subiecții artei creștine icircn general icircn patru categorii a) icircmprumuturi din lumea religioasă păgacircnă care au fost adaptate icircnvățăturii creștine b) imagini religioase neutre bazate pe motive decorative tradiționale care ar fi putut primi o anumită importanță simbolistică din partea creștinilor c) imagini preluate din anumite povestiri biblice d) portrete ale lui Hristos și ale sfinților
25 Arta secolelor II-III se
icircncadrează mai mult icircn primele trei grupe iar cele mai comune reprezentări sunt ale Blacircndului Păstor Avraam și Isaac Noe Daniel Foarte interesantă icircn contextul persistenței temelor vetero-testamentare icircn arta creștină primară este și opinia lui Jas Elsner
26 care pornind de la descoperirea
23
Placuit picturas in ecclesia esse non debere
nequod veneratur et adoratur in parietibus
depingatur 24
Robert Grigg Aniconic Worship and the
Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the
Council of Elvira icircn Church History Vol 45 No4
(1976) p 428-433 25
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 10 26
Jas Elsner Archeologies and Agendas
Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early
sinagogii de la Dura Europos susține că relaxarea aniconismului iudaic a dus la o reconceptualizare a celui creștin Icircnsă de obicei criticii de artă observă o anumită ezitaresmerenie
27 icircn materie de prezentare
cacirct și icircn alegerea personajelor (Hristos reprezentat ca un tacircnăr cu barbă apare abia după secolul IV) Icircn ceea ce privește statutul artei icircn Creștinismul timpuriu aceasta este considerată fie un icircmprumut nedorit de ierarhia vremurilor fie datacircnd deodată cu Biserica Icircnsăși Dar oare putem merge și mai departe și să vorbim de un botez - icircn cuvintele Prof Percy Gardner - al icoanelor icircn istoria Creștinismului Putem presupune că icircn urma inflației de creștini proveniți din mediul păgacircn odată cu popularizarea Creștinismului elemente de artă păgacircnă au fost preluate icircn tradiția creștină cu voia Bisericii Aceasta opinie este susținută și de Edwyn Baves care consideră că preluarea s-a făcut icircncet pe măsura dezvoltării teologiei creștine Dezvoltarea etapizată ar putea explica și ridicarea treptată a statutului de tabu al icoanelor precum și ezitarea primilor artiști creștini Pe de o parte aflacircndu-se la statutul de comunitate religioasă icircn dezvoltare icircntr-o mare a păgacircnismului utilizarea reprezentărilor grafice de către creștini icircn scop latreutic s-ar fi dovedit periculoasă pentru creștinii nou-botezați proveniți dintre popoare care ar fi interpretat aceste elemente icircn funcție de reminiscența conștiinței lor păgacircne Icircnsă o dată cu răspacircndirea Creștinismului la scară largă și dezvoltarea sentimentului religios creștin icircn inimile credincioșilor apar și primele reprezentări grafice icircn fază incipientă personajele sunt cacirct mai simplu icircnfățișate pentru a sublinia caracterul simbolic al acestora iar mai apoi pe măsura dezvoltării fondului conceptual al imaginii icoana capătă o mai mare exactitate a reprezentării totul realizacircndu-se cu acordul ierarhiei Această abordare ar putea explica și evoluția argumentației aniconice Clement Alexandrinul interzicea orice fel de reprezentare grafică Eusebiu de Cezareea
Christian Art icircn The Journal of Roman Studies
Vol 93 (2003) p 114-128 27
R M Jensen Understanding Early Christian Art
p 12
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
14
permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas
28 pentru ca mai
tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens
29
Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28
Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică
din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni
de creștinism prin utilizarea unor elemente
comune 29
Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași
evoluție icircn toata Peninsula Arabă este
multiculturalismul religios (existenta simultană a
Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor
rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată
iconofobie
astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină
Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
14
permite reprezentarea scenelor și a personajelor biblice arătacircnd chiar icircnțelegere icircn cazul obiceiurilor păgacircnilor - icircn cazul statuii din Paneas
28 pentru ca mai
tacircrziu Sinodul de la Elvira să reducă interdicția doar la spațiul cultic Pentru o mai bună icircnțelegere a fenomenului pe lacircngă similitudinile conceptuale deja prezentate se poate realiza un paralelism istoric icircntre arta creștină și cea islamică Icircn primă fază pentru a nu-și pierde propria identitate icircntr-un teritoriu multicultural cu o populație majoritar politeistă ambele religii păstrează tradiția aniconică această măsură fiind reglementată și printr-un act legislativ cu caracter local (Sinodul de la Elvira Edictul lui Yazid al II-lea) Mai apoi icircnsă odată cu dezvoltarea și răspacircndirea lor icircntr-un teritoriu păgacircn cu o profundă tradiție a reprezentării figurale (Imperiul Roman Persia) religiile -deja ajunse la o maturitate a gacircndirii teologice- preiau această tradiție dacircndu-i un nou sens
29
Ne rămacircne așadar icircntrebarea Cu ce schimbă toate acestea situația de față Icircn fapt cu nimic Icircntreaga teologie a icoanei dezvoltată de Sfinții Părinți urmași ai Creștinismului Primar precum și deciziile Sinoadelor Ecumenice rămacircn la fel de impresionante și convingătoare De altfel nu ar fi prima dată cacircnd Creștinismul botează anumite forme exterioare umplacircndu-le de conținut creștin tradiția liturgică fiind plină de astfel de exemple (fie că ne referim la sărbătorile păgacircne la proveniența imperială a veșmintelor arhierești sau chiar la tradiția dansului la momentul icircmpărtășaniei icircn unele părți ale Patriarhiei Alexandriei) Dar este vorba de o anumită maturitate și sinceritate ce trebuie mărturisite cu privire la poziția icoanelor icircn creștinismul primar conceptualizarea profund materială a divinității specifică lumii păgacircne precum și cea profund spirituală iudaică nu sunt 28
Care ar putea fi considerat și o mișcare strategică
din partea episcopului pentru a-i apropia pe păgacircni
de creștinism prin utilizarea unor elemente
comune 29
Motivul pentru care Islamul nu a avut aceeași
evoluție icircn toata Peninsula Arabă este
multiculturalismul religios (existenta simultană a
Iudaismului Creștinismului precum și a diferitelor
rituri păgacircne) care ar fi putut inspira o adevărată
iconofobie
astfel schimbate ci icircmplinite prin icoana creștină
Bibliografie Bevan E (1940) Holy ImagesAn Inquiry into Idolatry and Image-worship in Ancient Paganism and in Christianity London Unwin Brothers Limited Woking Clerc C (1950) Les Theories relative au culte des images chez les auteurs grees du II-e siecle apres JC Paris Fontemoing Editeurs Elsner J (2003) Archaeologies and Agendas Reflections on Late Ancient Jewish Art and Early Christian Art The Journal of Roman Studies 114-128 Finney P C (1997) The Invisible God The Earliest Christian on Art Oxford Oxford University Press Grabar O (1987) The Formation of Islamic Art New Haven Yale University Press Grigg R (1976 Decembrie) Aniconic Worship and the Apologetic Tradition A Note on Canon 36 of the Council of Elvira Church History 428-433 Jensen R M (2000) Understanding Early Christian Art London Routledge Koch H (1917) Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quellen (Vol Gottingen) Vandenhoeck amp Ruprecht Rostovtzeff M (1938) Dura-Europos and its Art Oxford Clarendon Press Styger P (1933) Die Romischen Katakomben Verlag fuumlr Kunstwissenschaft Uspensky L (1980) La theacuteologie de licocircne dans lEacuteglise orthodoxe (T Baconsky Trad) Paris Eacuteditions du Cerf
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
15
Dimensiunea teandrică a Icircntrupării icircn icircnvățătura Sf Maxim Mărturisitorul
Pr drd Șerban Andrian
Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută icircn păcat a racircnduit icircntruparea Fiului Său care se face om la plinirea vremii spre macircntuirea şi spre răscumpărarea noastră (Galateni 4 5)
Icircndreptarea omului icircncepe din dragostea lui Dumnezeu pentru el prin icircntruparea Logosului Tatălui bdquomisterul icircntrupării Logosului conţine icircn sine puterea şi sensul tuturor tainelor şi simbolurilor Scripturii şi toată icircnţelegerea creaturilor vizibile şi inteligibilerdquo
1
Dumnezeu desăvacircrşit devine om desăvacircrşit realizacircnd prin aceasta cea mai mare dintre toate noutăţile consideră Sf Ioan Damaschin Nu era posibil ca firea icircn ansamblul ei şi mai ales firea omenească să fie reicircnnoită icircntărită şi instruită fără ca Dumnezeu să se fi icircntrupat Icircntruparea Logosului a ţinut seama icircnsă de slăbiciunile făpturilor realizacircnd dreptatea icircn lupta contra răului omul fiind acela care fusese biruit el trebuia să triumfe asupra răului asupra tiranului Astfel Dumnezeu salva pe cel asemenea cu Cel asemenea
2
Din iubire faţă de oameni se icircntrupează Cuvacircntul lui Dumnezeu Această dragoste a lui Dumnezeu stă la temelia planului macircntuirii noastre şi totodată la aceea a jertfei ispăşitoare pe care Hristos a suferit-o icircn locul nostru Mijlocul ales pentru a-şi manifesta dragostea a fost acela că Hristos ndash Logosul a icircmbrăcat trupul omenesc şi a icircmpăcat pe Dumnezeu cu omul căzut Ca reprezentant al icircntregii omeniri Iisus Hristos ia asupra-Şi moartea noastră ce era plata păcatului (Romani 6 23) Ca Dumnezeu redă cinstea lui Dumnezeu nesocotită de om Icircn El se petrec două lucruri deodată moartea tuturor icircn trupul Lui şi distrugerea
1 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 81 trad introd și note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1990
p83 2 Sf Ioan Damaschin Despre credinţa ortodoxă
Ed Parohiei Valea Plopului Prahova 2000 p 22
stricăciunii icircn virtutea Cuvacircntului şi harului icircnvierii
3
Sf Maxim Mărturisitorul ne confirmă bdquoCăci taina ascunsă dinainte de veacuri şi de generaţii a fost descoperită acum prin Icircntruparea adevărată şi desăvacircrşită a Fiului lui Dumnezeu care a unit icircn Sine după ipostas icircn chip neicircmpărţit şi neamestecat firea noastră şi pe noi icircnşine prin sfacircntul Său trup luat din noihellipPentru ca omul să nu se icircndepărteze de Dumnezeu icircnstrăinacircndu-se de El Dumnezeu a trebuit să introducă un alt mod cacirct mai minunat cu atacirct mai dumnezeiesc decacirct cel dintacirci cu cacirct ceea ce este deasupra firii e mai icircnalt decacirct ceea ce este după fire Şi acest mod este taina cu bdquototul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la oamenirdquo
4
Macircntuirea nu era posibilă decacirct printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu care aducea macircntuirea firii create dar şi icircndumnezeirea omului ca efect al conlucrării dintre natură şi har Această ridicare a firii umane nu trebuia să fie doar declarativă şi ispăşitoare ci trebuia să-l reintroducă pe om icircn relaţia de filiaţie cu Dumnezeu Tatăl iar singurul care putea să ne confere acest sentiment şi această stare de filiaţie era Fiul lui Dumnezeu cu care unindu-ne devenim fii icircn Fiul
Dumnezeu ne-a creat ca fii ai Săi şi ne vrea icircnapoi tot ca fii de aceea macircntuirea nu putea surveni decacirct prin Fiul Său care să ne reintroducă icircn starea de filiaţie pierdută Orice altfel de macircntuire este ameninţată să fie iarăşi anulată de păcat şi de moarte
Astfel spune Sf Maxim Mărturisitorul bdquoCăci diavolul purtacircnd pururi luptă cu creatura ca unul ce e şi el creatură iar omul fiind la mijloc ar fi fost
3 Vasile I Bria Contribuţia Sfacircntului Atanasie la
fixarea dogmei hristologice icircn Ortodoxia 1961 nr
2 p 210 4 Sf Maxim Mărturisitorul Ambigua icircn Părinți și
Scriitori Bisericești vol 82 trad introd şi note de
D Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 1983 p
41-42
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
16
pururi supus morţii neavacircnd pe cineva icircn care şi prin care unindu-se cu Dumnezeu să rămacircnă liber de orice teamă De adevărul arată că Logosul nu este dintre cele create ci mai vacircrtos Creatorul lor Icircn această calitate a luat trupul omenesc ca icircnnoindu-l pe acesta să-l icircndumnezeiascăhellip Dar nu s-ar fi icircndumnezeit omul unindu-se cu o creatură adică dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu adevăratrdquo
5
Icircntruparea şi icircntreaga operă răscumpărătoare a lui Hristos este o lucrare teandrică subliniată de sfinţii părinţi ai Bisericii de Răsărit şi icircn special de Sf Maxim Mărturisitorul Acesta subliniind integritatea firilor icircn Icircntrupare icircn opera Răscumpărării afirmă că bdquoFăcacircndu-se cu adevărat om prin asumarea firii omeneşti şi icircn baza unirii ipostatice icircnomenindu-şi lucrarea dumnezeiescă prin convieţuirea concretizată cu cea omenească Hristos a icircmplinit a icircmplinit iconomia cea pentru noi icircn mod teandric adică lucracircnd deodată dumnezeieşte şi omeneşte adică atacirct cele dumnezeieşti cacirct şi cele omeneşti sau mai clar spus manifestacircnd deodată o vieţuire dumnezeiască şi omenească icircn acelaşi timprdquo
6 Opera de răscumpărare a lui Hristos
este numită teandrică nu pentru că este simplă nici pentru că este un lucru compus ci pentru că ea corespunde Dumnezeiescului icircntrupat icircn mod deplin Şi iarăşi nu este una cum cred unii pe motiv că nu s-ar putea icircnţelege astfel expresia bdquoo nouă lucrare teandricărdquo a lui Dionisie Areopagitul pentru că noutatea icircnseamnă calitate nu cacirctime Astfel ar atrage icircn chip necesar şi o fire de felul acesta Căci dacă raţiunea oricărei firi o constituie raţiunea lucrării ei fiinţiale cel ce n-ar spune că aceasta este icircndoită ar admite mituri cu centauri
7
Icircn Icircntrupare se pune baza unirii celor două firi cu tot ceea ce au ele fiinţial adică cu tot cu lucrarea lor naturală Aceste lucrări naturale se unesc icircntr-o acţiune comună de răscumpărare a omului lucracircnd
5 Ibidem p 50
6 Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 14 7 Ibidem p 18
precum una icircn virtutea unirii ipostatice dar fiind două icircn realitate
Această noutate a comuniunii icircntre cele două energii este de o importanţă centrală pentru Sf Maxim El este preocupat de comuniunea activă a celor două energii icircn opera de răscumpărare a omului S-ar părea că bdquoteandricrdquo devine forma lui preferată de exprimare a reciprocităţii divino-umane icircn acţiune
Astfel scopul Icircntrupării este de a face posibilă comuniunea dintre energii singura care poate săvacircrşi răscumpărarea şi icircndumnezeirea omului adică ţinta supremă a vieţii
Pentru Sf Maxim Mărturisitorul această dimensiune teandrică este o afirmare a dualităţii firilor icircn comuniune reciprocă icircn realizarea răscumpărării ceea ce icircnseamnă că teandria constituie forma cea mai desăvacircrşită de exprimare a Icircntrupării şi răscumpărării De aceea Sf Maxim Mărturisitorul a afirmat că bdquoDumnezeu şi Cuvacircntul lui Dumnezeu voieşte să realizeze pururi şi cu fiecare din noi taina icircntrupării Salerdquo
8 Astfel pentru
Sf Maxim Icircntruparea este forma cea mai deplină de icircmplinire a scopului suprem al omului Prin urmare logos-ul şi tropos-ul unirii noastre cu Dumnezeu sunt deasupra firii Această expresie a Sf Maxim este foarte interesantă deoarece pare a indica un fel de logos supralogic al lui Dumnezeu anticipacircnd această unire supremă Mulţi ar putea icircnţelege - prin analogie - că există un logos chiar şi pentru această taină icircnsă ce este acest logos rămacircne un lucru absolut incomprehensibil
9
Cu toate acestea s-a descoperit credinţei că Hristos a săvacircrşit cu adevărat aceste medieri icircn numele omului exclusiv icircn virtutea unirii Sale ipostatice icircntre firea creată şi cea necreată bdquoIcircn numele omuluirdquo icircnseamnă aici că ea a fost săvacircrşită din punctul de vedere al omenităţii lui Hristos prin icircnălţarea Sa (icircn stadiul final) ca om pentru că din punctul de vedere al dumnezeirii Sale trebuie să se spună că ea a fost săvacircrşită indiferent de orice considerent temporal Pe de altă parte
8 Ibidem p 102
9 Lars Thunberg Omul şi cosmosul icircn viziunea Sf
Maxim Mărturisitorul Ed IBMBOR
Bucureşti 1999 p 83
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
17
aceaste medieri sunt săvacircrşite ca o manifestare supremă a realităţii teandrice Hristos S-a icircnfăţişat ca om icircnaintea tronului lui Dumnezeu atunci cacircnd El a icircndeplinit tot ceea ce Dumnezeu ne poruncise această autoicircnfăţişare este cea de-a cincea mediere
10 Icircnălţarea lui Hristos
de-a dreapta Tatălui este temelia acestei medieri icircnsă ea nu poate fi manifestată icircntr-o manieră exterioară aşa cum se icircntacircmplă cu celelalte medieri anterioare
Unirea dintre Dumnezeu şi creaţie se arată prin har icircn iubire o iubire extatică ce se icircndreaptă mereu spre Dumnezeu şi participă icircn acelaşi timp mereu la iubirea lui Dumnezeu care se icircndreaptă continuu icircn philanthropia spre om şi creaţie Unirea mistică este o unire a iubirii punctul culminant al tuturor virtuţilor şi perfecţiunea icircntregii cunoaşteri
11 Prin
această mediere icircn Hristos omul trebuie să pătrundă (printr-un proces de icircntrepătrundere perichoresis asemănător celui care are loc icircntre cele două firi icircn Hristos) cu totul icircn Dumnezeu şi să devină tot ceea ce Dumnezeu poate fi icircnsă fără vreo asimilare ontologică El trebuie să-L primească ca substitut al propriului său eu fiind compensat numai de darul lui Dumnezeu prin urcuşul său icircn Hristos icircn acest fel Dumnezeu şi omul se unesc fără amestecare după modelul unirii ipostatice icircn Hristos aşa cum afirmă tradiţia teologică de la Calcedon
12 Aceast lucru
mai icircnseamnă icircnsă că pentru Sf Maxim dimensiunea teandrică nu icircncetează niciodată să fie pusă icircn aplicare Ea acoperă icircntreaga existenţă umană şi icircntreaga creaţie Prin icircntrupare cosmosul a devenit teandric rămacircnacircnd icircnsă icircn icircntregime o lume creată complet separată ontologic de realitatea incomprehensibilă a lui Dumnezeu
13 Astfel Sf Maxim rezumă
lucrarea lui Hristos icircn perspectivă teandrică bdquoŞi icircn sfacircrşit după toate acestea ajunge la Dumnezeu icircnsuşi cu omenitatea Sa icircnfăţişacircndu-Se adică pentru
10
Ibidem 11
Kamal Farahat Har și libertate icircn icircnvățătura
Sfacircntului Maxim Mărturisitorul icircn Studii
Teologice XXXIX (1987) nr 6 p 105 12
Lars Thunberg op cit p 83
13 Idem Antropologia teologică a Sf Maxim
Mărturisitorul trad de Anca Popescu Ed Sophia
București 2005 p 467
noi precum s-a scris icircn faţa lui Dumnezeu şi Tatăl ca om El Care nu poate să Se despartă niciodată icircn nici un mod de Dumnezeu Astfel a icircmplinit ca om cu fapta şi cu adevărul prin ascultarea neclătită toate cacircte ca Dumnezeu le-a racircnduit de mai icircnainte El icircnsuşi să se facă realizacircnd tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl icircn favoarea noastră care am zădărnicit prin reaua icircntrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la icircnceput icircn chip natural spre aceasta Mai icircntacirci ne-a unit pe noi icircnşine icircn Sine prin icircnlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie şi icircn loc de bărbaţi şi femei icircn care se observă mai ales modul deosebirii ne-a arătat numai oameni icircn sens propriu şi adevărat modelaţi cu totul după El şi purtacircnd nevătămat şi cu totul neicircntinat chipul Lui neatins icircn nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii şi icircmpreună cu noi şi pentru noi a icircmbrăţişat prin cele de la mijloc ca părţi ale Lui toată creaţia şi a unit icircn jurul Lui icircntre ele icircn chip indisolubil raiul şi lumea locuită cerul şi pămacircntul cele sensibile şi cele inteligibile ca unul ce avea simţire suflet şi minte ca noi a recapitulat toate icircn Sine Prin aceasta a arătat că toată creaţia este una ca un alt om icircmplinindu-se prin convergenţa părţilor ei icircntre ele şi ţinacircndu-se toată icircn ea icircnsăşi prin solidaritatea totalităţii ei ca aceeaşi substanţă sau ca raţiunea unică simplă indefinită şi nediferenţiată a creaţiei din nimic icircn baza căreia toată creaţia poate primi una şi aceeaşi raţiune cu totul indistinctă ca una ce are pe rdquonu erardquo mai bătracircn cardquo esterdquo
14
Iar icircn concluzie Sf Maxim rezumă hristologic icircntregul paragraf icircn modul următor bdquoIar icircnţelegerea şi icircnţelepciunea lui Dumnezeu şi Tatăl este Iisus Hristos Care susţine cu puterea icircnţelegerii Sale raţiunile generale ale lucrurilor şi cuprinde cu chibzuinţă Sa părţile acestora ca Făcător şi Proniator prin fire al tuturor şi adună icircn Sine icircntr-una cele distanţate şi stinge războiul dintre făpturi şi le leagă pe toate icircntr-o iubire paşnică şi icircntr-o armonie indisolubilă pe cele din ceruri şi pe cele de pe pămacircnt cum zice Apostolul (Col 1 20)ldquo
15
14
Sf Maxim Mătrurisitorul Ambigua trad introd
şi note de D Stăniloae vol 82 Ed IBMBOR
Bucureşti 1983 p 265-266 15
Ibidem p 268
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
18
Sfinții Apostoli continuatori ai activității Macircntuitorului Exemple de păstori sufletești și
mijloace pastorale folosite de ei
Arhim conf univ dr Vasile Miron
Icircn pastorația creștină exemplul
faptelor are un rol esențial și determinant
icircnvingacircnd orice piedică și ostilitate și
cucerind sufletul pentru că faptele bune
sunt expresia trăirii interioare și pecetea
credinței și a dragostei creștinești
Urmacircnd exemplul Macircntuitorului
Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători
preacinstiți ai faptelor bune Ei aveau
conştiinţa clară că bdquoDumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeurdquo (Romani VIII28) Ei au fost
oameni harismatici și virtuoși caractere
nobile și tari care au icircnvins vitregiile
vremii lor făcacircnd cunoscută icircnvățătura
Macircntuitorului icircn tot cuprinsul Imperiului
Roman și chiar dincolo de granițele lui
Mijlocul cel mai important de care s-au
folosit ei icircn pastorație a fost forța
cuvacircntului acest mare dar cu care
Dumnezeu l-a icircnzestrat pe om pentru a
comunica și promova binele moral bdquoVai
mie dacă nu voi binevestirdquo (I Corinteni IX
16) exclamă entuziasmat Sfacircntul Apostol
Pavel iar Sfacircntul Apostol Petru conștient
de efectul pe care icircl are sămacircnța cuvacircntului
aruncată icircn ogorul sufletului icircndeamnă pe
ucenicii săi să fie destoinici icircn arta
macircnuirii cuvacircntului bdquoFiți gata - spune el ndash
să răspundeți totdeauna oricui va cere
socoteală despre nădejdea voastrărdquo (I Petru
III 15) Acest text poate servi ca temei
pentru icircndatorirea preotului de a se pregăti
permanent spre a se instrui și a iniția pe
credincioșii săi icircn cunoașterea icircnvățăturilor
de credință Asupra acestui aspect stăruie și
Sfacircntul Apostol Pavel cacircnd icircndeamnă
astfel pe fiii săi duhovnicești bdquoVorba
voastră să fie icircntotdeauna plăcută dreasă
cu sare ca să știți cum trebuie să
răspundeți fiecăruiardquo (Coloseni IV 6)
Prin cuvacircnt s-a descoperit adevărul
s-a altoit cu credința s-a icircntărit nădejdea
s-au alinat suferințele s-au icircnviorat și
icircncălzit sufletele și s-au oțelit voinţele
Acest lucru nu a scăpat Apostolilor care s-
au consacrat cu toată ardoarea și jerfelnicia
icircn slujba propovăduirii cuvacircntului lui
Dumnezeu bdquoPrivegheați ndashspune Sfacircntul
Apostol Pavel preoților din Efes -
aducacircndu-vă aminte că timp de trei ani n-
am icircncetat ziua și noaptea să vă icircndemn cu
lacrimi pe fiecare dintre voirdquo (Fapte XX
31) Ei s-au folosit de arma și puterea
cuvacircntului dar aceasta depinde icircn mare
măsură de omul care-l folosește de
certitudinea și autoritatea pe care se
sprijină de credința care icircl icircnsuflețește și
de racircvna care-l călăuzește și icircl icircncălzește
Fiind luminat de Duhul Sfacircnt și avacircnd o
viață neprihănită și o minte sănătoasă
nebătătorită de gacircnduri pătimașe și de
icircnvățături greșite ei au pătruns esența
adevărurilor de credință au fost profund
convinşi de aceste adevăruri și au trăit icircn
conformitate cu ele icircncacirct Sfacircntul Apostol
Pavel pentru a evita orice suspiciune și
contradicție făcea adeseori referire la
persoana sa zicacircnd bdquoVoi sunteți martori
și Dumnezeu de asemenea cacirct de sfacircnt și
cacirct de drept și fără de prihană ne-am purtat
icircntre voi credincioșiirdquo (I Tesaloniceni II
10) De aceea și mesajul predicii lor a avut
rezonanță și ecou icircn sufletele ascultătorilor
pentru că izvora icircn clocotul inimii lor din
toată convingerea și simțirea lor lăuntrică
iar elocința lor era neicircntrecută cu toate că
vorbeau icircntr-un limbaj simplu măreț
atractiv și pe icircnțelesul fiecăruia
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
19
Funcția icircnvățătorească a Apostolilor
a icircnceput să se exercite după Icircnviere cacircnd
Macircntuitorul le trasează porunca expresă
bdquoMergacircnd icircnvățați toate neamurile
botezacircndu-le icircn numele Tatălui și al Fiului
și al Sfacircntului Duh icircnvățacircndu-le să
păzească toate cacircte v-am poruncit eu
vouărdquo (Matei XXVIII 19-20) Ei au
considerat această dregătorie
icircnvățătorească ca o datorie fundamentală și
au icircndeplinit-o cu sacircrguință ca niște
adevărați slujitori ai Cuvacircntului icircntrupat și
săvacircrșitori ai misiunii Lui așa cum reiese
din icircndemnul pe care Sfacircntul Apostol
Pavel icircl trasează ucenicului său Timotei
bdquoPropovăduiește cuvacircntul stăruiește cu
timp și fără timp mustră ceartă icircndeamnă
cu toată icircndelunga răbdare și icircnvățăturardquo
(II Timotei IV 2) Cacircnd a icircnceput să se
icircnmulțească numărul creștinilor Sfinții
Apostoli au ales pe cei șapte diaconi ca să
se ocupe cu problemele gospodărești
pentru ca ei să stăruiască icircn rugăciune și icircn
slujirea cuvacircntului (Fapte VI 4) Atacircta
importanță a acordat Sfacircntul Apostol Pavel
predicării cuvacircntului dumnezeiesc icircncacirct a
cutezat să spună comunității din Corint că
Hristos nu l-a trimis să boteze ci să
binevestească (I Corinteni I 17) deși
slujirea sacramentală după cum se știe
prevalează icircn fața celei icircnvățătorești El era
conștient de faptul că flacăra credinței se
aprinde la auzul cuvacircntului lui Dumnezeu
iar eficiența lucrării harului depinde de
puterea credinței care este stimulată prin
ascultarea și icircnsușirea cuvacircntului De
aceea a fost icircndreptățit să spună bdquoCum
vor chema numele Aceluia icircn Care icircncă n-
au crezut Și cum vor crede icircn Acela icircn
Care n-au auzit Și cum vor auzi fără
propovăduitor Și cum vor propovădui de
nu vor fi trimișirdquo (Romani X 14-15) Icircn
aceste cuvinte rezidă temeiul propovăduirii
Apostolilor precum și faptul că ei aveau
conștiința trimiterii Predica lor a avut
răsunet și putere de convingere pentru că
ei nu se bazau numai pe argumente
raționale ci pornea dintr-o inimă curată
sinceră și iubitoare icircn care nu exista nici o
urmă de repulsie și de aversiune De aceea
ei nu răspundeau răului cu rău nu se
răzbunau și nu urau niciodată pe cei ce icirci
defăimau și icirci persecutau ci ocăracircți fiind
binecuvacircntau prigoniți fiind răbdau huliți
fiind se rugau ajungacircnd să devină gunoiul
lumii (I Corinteni IV 12-13)
Generozitatea răbdarea și iertarea de care
dădeau dovadă arătau cu prisosință faptul
că ei puneau icircn aplicare porunca iubirii
(Ioan XIII 34) lăsată ca testament de
Macircntuitorul și de aceea nu exista nici o
contradicție la ei icircntre cuvacircnt și faptă Ei
trăiau adacircnc ceea ce propovăduiau motiv
pentru care predica lor avea duh mișcacircnd
chiar și cele mai icircmpietrite inimi Pentru că
pornea dintr-o inimă curată caldă și plină
de convingere cuvacircntul lor străbătea inima
și producea convingeri religioase icircncolțind
gacircnduri curate și intenții bune
Un alt mijloc pastoral utilizat de
Sfinții Apostoli icircn special de Sfacircntul
Apostol Pavel a fost cultul divin la care
participau frecvent atacirct la slujbele de la
templul iudaic cacirct și icircn sinagogi Sfacircntul
Evanghelist Luca ne spune că după
icircnălțarea Macircntuitorului la cer Apostolii
zăboveau bdquoicircn toată vremea icircn templu
lăudacircnd și binecuvacircntacircnd pe Dumnezeurdquo
(Luca XXIV 53) Aici icircși făceau
rugăciunile (Fapte III 1) şi tot aici
propovăduiau cuvacircntul lui Dumnezeu
(Fapte V 24 42) și săvacircrșeau ritul
fracircngerii pacircinii (Fapte II 46) adică oficiau
jertfa euharistică a Sfintei Liturghii
Sfacircntul Apostol Pavel icircși icircncepe activitatea
sa misionară icircn sinagogă (Fapte XVIII 4)
unde vorbea poporului icircn fiecare sacircmbătă
aducacircnd la noua credință creștină numeroși
iudei și păgacircni La Corint bdquoa stat un an și
șapte luni icircnvățacircnd icircntre ei cuvacircntul lui
Dumnezeurdquo (Fapte XVIII 11) iar la Efes a
vorbit cu icircndrăzneală icircn sinagogă timp de
trei luni (Fapte XIX 8)
Alt mijloc pastoral icircntrebuințat de
Sfinții Apostoli icircn timpul activității lor
misionare a fost rugăciunea bdquoToți stăruiau
icircntr-un cuget icircn rugăciune icircmpreună cu
femeile și cu Maria mama lui Iisus și cu
frații Luirdquo (Fapte I 14) Rugăciunea era
oxigenul vieții lor spirituale Sfacircntul
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
20
Apostol Pavel se ruga permanent pentru
sporirea vieții duhovnicești a noilor
convertiți la creștinism bdquoMartor icircmi este
Dumnezeu Căruia Icirci slujesc cu duhul meu
icircntru Evanghelia Fiului Său că neicircncetat
fac pomenire despre voi icircn rugăciunile
melerdquo (Romani I 9-10) spunea el
credincioșilor din Roma iar pe cei din
Corint icirci icircncredințează astfel bdquoAceasta și
cerem icircn rugăciunea noastră desăvacircrșirea
voastrărdquo (II Corinteni XIII 9) Sfinții
Apostoli au fost maeștrii rugăciunii Ei au
făcut din rugăciune preocuparea lor
primordială icircndemnacircnd pe credincioși să
se roage zilnic pentru a se icircnvrednici de
darul și ajutorul lui Dumnezeu Care se
pogoară de la bdquoPărintele luminii lorrdquo(Iavoc
I 17) numai prin rugăciune bdquoRugați-vă
neicircncetat Dați mulțumire pentru toate căci
aceasta este voia lui Dumnezeu icircntru
Hristos Iisus pentru voirdquo (I Tesaloniceni V
17) spune Sfacircntul Apostol Pavel
tesalonicenilor iar Sfacircntul Apostol Petru
recomandă practica rugăciunii ca o armă și
pavăză icircmpotriva ispitelor și uneltirilor
diavolești bdquoFiți treji privegheați
Potrivnicul vostru diavolul umblă răcnind
ca un leu căutacircnd pe cine să icircnghitărdquo (I
Petru V 8)
Conștient de faptul că rugăciunea
icircntărește spiritul comuniunii frățești
adacircncește credința și clădește temelia
spirituală a vieții celei noi apostolul
neamurilor icircndeamnă comunitățile creștine
să se roage unul pentru altul și pentru
progresul apostolatului său (Efeseni VI
19 I Tesaloniceni V25) El subliniază
adeseori valoarea rugăciunii obștești icircnsă
nu ignoră nici importanța rugăciunii
particulare (Fapte XX 7-11 Efeseni V
19-20) Cu ambele genuri de rugăciune
Apostolii au modelat pe omul cel nou
(Galateni VI15) izbutind să icircnchege icircn
mijlocul unei lumi corupte o comunitate
de sfinți Cu ajutorul rugăciunii ei au
șlefuit și cizelat pietrele cu care au icircnălțat
zi de zi Biserica lui Hristos icircn icircnțelesul ei
de organism spiritual și așezămacircnt divino-
uman Din acest motiv ei se aplecau
icircntotdeauna cu grijă și compasiune asupra
credincioșilor pe care icirci renăscuse la viața
cea nouă icircntru Hristos bdquoO copiii mei
pentru care sufăr iarăși durerile nașterii
pacircnă ce Hristos va lua chip icircn voirdquo
(Galateni IV 19) Exclamația aceasta
denotă racircvna neistovită a apostolului care
vibra de dorința icircntoarcerii pe calea
macircntuirii a celor rătăciți pentru care se
ruga ziua și noaptea bdquoNoaptea și ziua ne
rugăm cu prisosință ca să vedem fața
voastră și să icircmplinim lipsurile credinței
voastrerdquo (I Tesaloniceni III 10) spunea
marele apostol al neamurilor fiilor săi
sufletești convertiți la noua credință
creștină iar cacircnd aceștia sporeau icircn
cunoașterea și trăirea faptelor și virtuților
evanghelice simțea icircn sufletul său o
adacircncă mulțumire și bucurie
duhovnicească (I Tesaloniceni II 18-20
Filipeni IV 1) asemenea unei mame care
se icircngrijește neicircncetat de fiii ei
Cuprinzacircndu-i cu gacircndul și cu mintea sa pe
cei de aproape și pe cei de departe el se
străduia să fie cacirct mai prezent icircn mijlocul
comunităților de credincioși pentru a
iniția icircndruma și icircmbunătăți sufletește iar
acest fapt icirci dădea cea mai deplină
satisfacție Icircn acest sens au lucrat și ceilalți
Apostoli icircnsă Sfacircntul Apostol Pavel a
excelat cel mai mult icircn această privință
icircmplinindu-și exemplar vocația sa de
icircndrumător duhovnicesc care i-a fost
sădită icircncă bdquodin pacircntecele maicii salerdquo
(Galateni I 15)
Predica Sfinților Apostoli era
fundamentată pe Sfacircnta Scriptură pe care o
cunoșteau din citările și interpretările ce se
făceau regulat icircn templu și icircn sinagogă Ei
trebuiau să găsească cele mai potrivite
argumente pentru a justifica credința pe
care o propovăduiau icircnsă mai icircnainte de
toate ei icircnșiși au trăit ceea ce trebuiau să
icircnvețe pe alții Viețuirea icircn lumina
adevărului revelat și a perceptelor
evanghelice icirci obliga icircnsăși condiția lor de
păstori și chemarea lor icircnaltă de icircmpreună
lucrători cu Dumnezeu la opera de
restaurare și icircnnoire fiinţială a făpturii
umane (I Corinteni III 9) Consolidarea
credinței și canalizarea voinței
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
21
credincioșilor icircn deplin acord cu principiile
icircnvățăturii creștine a constituit grija și
preocuparea asiduă și permanentă a
Sfinților Apostoli (Fapte XIV 22 XV 41
XVIII 23 27)
Icircn activitatea lor pastorală și
catehetică ei au ținut seama de organul
aperceptiv adică de individualitatea
ascultătorilor adaptacircnd icircnvățătura și
metodele de lucru la specificul diferitelor
categorii de oamenii cărora li se adresau
avacircnd icircn vedere vacircrsta temperamentul și
nivelul de pregătire al acestora pentru că
darurile sunt felurite și nu toți ascultătorii
sunt icircnzestrați la fel Icircntr-un anumit mod se
adresa păgacircnilor și icircntr-alt mod iudeilor
sau celor mai mult sau mai puțin inițiați
De asemenea ei procedau icircn mod
pedagogic icircn expunerea sistematică a
icircnvățăturii de credință pornind de la
simplu la complex de la concret la
abstract urmărind cu atenție evoluția
procesului de icircnsușire și trăire a
adevărurilor de credință și a regulilor de
viață morală bdquoCu lapte v-am hrănit nu cu
bucate căci icircncă nu puteți macircnca și icircncă
nici acum nu putețirdquo (I Corinteni III 2)
spunea Sfacircntul Apostol Pavel noilor
convertiți la creștinism Spre deosebire de
ceilalți Apostoli Sfacircntul Apostol Pavel a
explorat și cultura profană ilustracircnd
predica cu exemple și citate din literatura
clasică păgacircnă din dreptul public și din
istoriografia și filozofia vremii sale pe care
le-a cercetat cu acrivie Toate aceste
elemente retorice icircmprumutate din cultura
laică dădeau predicii voiciune naturalețe
spontaneitate erudiție și patetism oratoric
Succesul predicii lor nu icircl puneau niciodată
pe seama măiestriei cuvintelor lor ci icircl
atribuiau harului lui Dumnezeu care lucra
prin ei Ei erau conștienți că bdquonici cel ce
sădește nu e ceva nici cel ce udă ci numai
Dumnezeu Care face să creascărdquo (I
Corinteni III 7) Toată strădania lor de
modelare și icircndrumare spirituală era
animată și icircncălzită de flacăra iubirii
căreia icirci icircnchină imnuri celebre (I Corinteni
XIII) și pe care o definesc magistral icircn
paradigme sintagme și apelative
Modalitățile complexe de lucru
măiestria cunoștința icircnțelepciunea tactul
pedagogic și devotamentul Sfinților
Apostoli rămacircn peste veacuri puncte de
reper și coordonate majore ale activității
pastorale și misionare a preoților sfintelor
noastre altare iar viața lor curată și sfacircntă
trăită autentic icircn duhul Evangheliei lui
Hristos rămacircne pentru noi ghidul normativ
după care ne orientăm pașii vieții icircn
lucrarea macircntuirii
Legătura indisolubilă dintre Biserică şi preoţie icircn relaţie cu misteriologia
Pr dr George Daniel Petrov
Biserica este mediul sacerdotal prin excelenţă icircn care Hristos Arhiereul săvacircrşeşte prin Duhul Sfacircnt toate Sfintele Taine ce transmit harul divin macircntuitor prin lucrarea văzută a preoţiei slujitoare Icircncepacircnd cu actul pogoracircrii Sfacircntului Duh icircn acest mediu eclesial toate mădularele Trupului Tainic al Domnului sunt icircmpărtăşite cu har sunt sfinţite fiind astfel pregătite pentru a deveni temple ale Duhului Sfacircnt (I Corinteni III 16 II
Corinteni VI 16 Efeseni II 22) Duhul Sfacircnt icircn lucrarea Sfintelor Taine Icircl face accesibil pe Hristos omului icircnălţacircndu-l pe acesta pacircnă la starea icircn care Icircl poate primi icircn inima sa pe Icircnsuși Fiul lui Dumnezeu Hristos este prezent icircn Biserica Sa icircn toate Sfintele Taine ce sunt administrate credincioșilor Prin ele se realizează teandria Bisericii căci Sfintele Taine unesc umanul cu divinul Această unire se realizează icircn mod deosebit icircn cadrul Tainei
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
22
Sfintei Euharistii taină icircn care natura umană primește icircn sine icircnsuși trupul și sacircngele Fiului lui Dumnezeu sub chipul văzut al pacircinii și al vinului prin macircna preoției slujitoare
Relația dintre Biserică preoție și misteriologie este clar evidențiată căci lucrarea preoției se realizează icircn Biserică icircn calitatea ei de prelungire a Trupului Tainic al Domnului prin Sfintele Taine Mai mult decacirct atacirct aceste trei elemente se arată icircn interdependență din punct de vedere al scopului lor Nu poate exista preoție slujitoare fără Biserică iar o Biserică icircn care nu este icircmpărtășit Hristos prin Duhul Sfacircnt icircn cadrul Sfintelor Taine nu poate fi validă canonică și clar nu este Biserica lui Hristos Scopul Bisericii este acela de realiza teandria dintre divin și uman scop ce este icircndeplinit icircn Euharistie
Această unire dintre divin și uman nu se poate realiza decacirct icircn cadrul Bisericii căci icircn ea Hristos Icircnsuși este extins de Duhul prin Sfintele Taine icircn toate mădularele ei iar această unire icircși găsește apogeul icircn Taina Sfintei Euharistii Macircntuitorul Hristos arată această relație a unirii omului cu Dumnezeu atunci cacircnd spune bdquodacă nu veţi macircnca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sacircngele Lui nu veţi avea viaţă icircn voi Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu are viaţă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi hellip Cel ce mănacircncă trupul Meu şi bea sacircngele Meu rămacircne icircntru Mine şi Eu icircntru elrdquo (Ioan VI 52-56)
Icircn sensul celor exprimate mai sus pr Dumitru Radu spunea Articularea Sfintelor Taine icircn viaţa Bisericii şi a oamenilor o face credinţa Bisericii de care depinde icircnsăşi lucrarea macircntuitoare a acestora Credinţa Bisericii icircn conţinut şi mărturisire ţine de fidelitatea acesteia faţă de Sfacircnta Scriptură şi Sfacircnta Tradiţie adică Tradiţia apostolică ca parte integrantă a Revelaţiei dumnezeieşti icircmpreună cu Sfacircnta Scripturărdquo
1 Biserica ca și
comuniune a credincioșilor ce cred icircn
1 Dumitru Radu Sfintele Taine ale Bisericii după
Tradiţia apostolică din punct de vedere ortodox
icircn BOR nr 11-12 1980 p 1129
Hristos ca Domn și Dumnezeu ia ființă icircn chip văzut prin trăirea și credința reală a Sfinților Apostoli și a tuturor celor botezați de ei icircn Hristos bdquoCredinţa creştină ortodoxă este deci cunoaşterea dreaptă a lui Dumnezeu şi trăirea plenară a adevărului dumnezeiesc de către om ca mădular al Trupului lui Hristos Biserica Numai o astfel de credinţă susţine apartenenţa creştinului la Biserică şi creşterea lui icircn comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii săi icircn Hristos Capul Bisericiirdquo
2
Scopul Bisericii nu este numai acela de a-L propovădui pe Hristos pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ci și acela al unirii oamenilor cu El prin harul Sfintelor Taine ce se pogoară asupra celor ce intră icircn Biserică ca mădulare ale Trupului tainic al Domnului prin Duhul Sfacircnt Prin lucrarea neicircncetată a Bisericii Hristos se unește prin Duhul cu toți cei ce-L primesc prin Botez Mirungere și Euharistie bdquoCincizecimea deschide istoria Bisericii inaugurează Parusia şi anticipează icircmpărăţia Duhul Sfacircnt ne icircncorporează icircn Trupul lui Hristos Biserica drept bdquoicircmpreună moştenitori cu Hristos ai lui Dumnezeurdquo (Romani VIII 17) ne face bdquofii icircn Fiulrdquo şi icircn Fiul noi aflăm pe Tatăl Duhul Sfacircnt lucrează icircnfierea noastră divină după har şi ne ridică şi menţine icircn comuniune cu Tatăl datorită Fiului Său icircntrupatrdquo
3
Intrarea omului icircn Biserică prin sfacircntul Botez (Ioan III 5 Fapte XVI 14-15 33 I Corinteni I 14-16) pecetluirea lui cu Duhul Sfacircnt icircn Taina Mirungerii sunt pașii de inițiere pașii care icircl apropie pe om de unirea reală cu Hristos icircn Euharistie De aici nu reiese că Hristos nu ar fi prezent și icircn primele două Sfinte Taine care fac din om un membru al Sfintei Biserici ci că unirea sensibilă specială dintre om și Hristos se realizează prin cuminecarea cu Icircnsuși Trupul și Sacircngele Fiului lui Dumnezeu
2 Idem Păstrarea dreptei credinţe condiţie a
dobacircndirii macircntuirii icircn BOR 1983 nr 1-2 p 51-
52 3 Idem Icircndrumări misionare Ed IBMBOR
Bucureşti 1987 p 384
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
23
Odată intrat icircn racircndul membrilor Bisericii lui Hristos omul lucrează mereu pentru ridicarea sa din robia patimilor cu ajutorul harului divin revărsat peste el și prin celelalte Sfinte Taine Prin această lucrare omul icircși icircnsușește roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu roade ce restaurează chipul lui Dumnezeu din om dăruit la creație bdquoDupă cum o monedă de aur neavacircnd imprimată pe ea efigia icircmpărătească nu intră icircn circulaţie ci este aruncată tot aşa şi sufletul care nu are chipul Duhului ceresc pe Hristos icircntipărit icircn el icircntr-o lumină inefabilă nu are nici o valoare pentru tezaurele cele de susrdquo
4
Icircnceputul restaurării se realizează prin botez urmacircnd ca mai apoi prin celelalte Sfinte Taine să se realizeze evoluția omului către starea demnă de primire a lui Hristos cu trupul și sacircngele Său icircn taina sfintei Euharistii
Unitatea impenetrabilă dintre Biserică preoție și misteriologie stă icircn aceea că toate aceste elemente au o finalitate comună macircntuirea omului Jertfa de bunăvoie a Arhiereului Hristos reprezintă liturghia prin excelență liturghie prelungită de Duhul Sfacircnt icircn Biserica lui Hristos icircn care preoția slujitoare aduce jertfa cea fără de sacircnge jertfă sfințită de Duhul și administrată credincioșilor icircn vederea unirii cu Hristos icircn vederea macircntuirii bdquoIcircn atmosfera spirituală a Sfintei Liturghii se prelungeşte atmosfera Noului Testament trăită icircn preajma Macircntuitorului de Sfinţii Apostoli Cine rămacircne icircn izolare şi nu trăieşte icircn comuniunea icircmpărăţiei care pe pămacircnt are forma Bisericii şi se trăieşte icircn gradul suprem icircn Liturghie nu are parte de macircntuire Liturghia icircnseamnă icircn greceşte slujire comunărdquo
5
Icircn liturghie se realizează atacirct unirea dintre divin și uman cacirct și unitatea mădularelor ce alcătuiesc Biserica De asemenea liturghia Bisericii evidențiază
4 Sfacircntul Macarie Egipteanul Cele cinzeci de omilii
duhovniceşti XXX icircn bdquoPărinți și Scriitori
Bisericeștirdquo vol 34 trad Constantin Cornițescu
Ed IBMBOR p 230-231 5 Dumitru Stăniloae Spiritualitate şi comuniune icircn
Liturghia ortodoxă Ed IBMBOR
Bucureşti 2004 p 9-10 16
unitatea dintre preoția universală și cea sacramentală căci preoția slujitoare prin acte văzute Icircl icircmpărtășește prin cuminecare pe Hristos membrilor preoției universale Acest atribut pe care icircl dobacircndesc toți cei botezați și miruiți icircn Hristos și anume acela de a fi membri ai preoției universale reprezintă tocmai eligibilitatea pentru unirea cu Hristos icircn actul euharistic
Icircndemnul Macircntuitorului adresat Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Aceasta s-o faceţi icircntru pomenirea Meardquo (Luca XXII 19 I Corinteni XI 24) icircși găsește icircndeplinirea icircn relația dintre Biserică ca mediu sacerdotal prin excelență și misteriologie ca acte săvacircrșite icircn cadrul eclesiologic Sfacircnta Euharistie icircn calitate de Taină a tainelor este piatra pe care s-a ridicat Biserica lui Hristos ca și comunitate și comuniune a celor ce se icircmpărtășesc din același trup și sacircnge macircntuitor De aceea spune Sfacircntul Apostol Pavel bdquoo pacircine un trup suntem cei mulţi căci toţi ne icircmpărtăşim dintr-o pacircinerdquo (I Corinteni XX 17) bdquoHristos prin actele Lui macircntuitoare icircntre care un loc de frunte icircl ocupă jertfa Euharistică oferă maximum de unire cu El şi posibilitatea maximă a unităţii creştine aici pe pămacircnt Euharistia este o jertfă şi o taină unificatoare Astfel comuniunea deplină cu Hristos realizată prin euharistie este şi o comuniune deplină a credincioşilor icircntre ei Toți se icircntacirclnesc icircn acelaşi trup al lui Hristos Toţi formează icircmpreună extinderea trupului lui Hristos Icircn acest sens Euharistia este prin excelenţă taina unităţiirdquo
6
Icircn Biserică prin macircna preoției speciale icircn cadrul Sfintei Euharistii se dorește realizarea voii lui Dumnezeu de la creație unirea dintre divin și uman Această unire s-a realizat deplin o dată pentru totdeauna icircn icircntruparea Fiului lui Dumnezeu iar Euharistia ne permite și nouă astăzi unirea cu Hristos prin harul Sfacircntului Duh
6 Vasile Bel Biserică şi Euharistie icircn Studii
Teologice 1982 nr 3-4 p 239
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
24
Biserica triumfătoare Egalitatea cu icircngerii şi
contrastul cu viaţa de acum din perspectivă augustiniană
Protos Arsenie Obreja
Cacircnd mărturisim astăzi despre
comuniunea liturgică cu icircngerii la
rugăciunea ieşirii cu Sf Evanghelie ce
icircnţelegem prin aceasta Augustin ne
explică Pentru el calitatea de icircmpreună-
slujitori cu icircngerii se referă la condiţia
noastră actuală icircn Cetatea lui Dumnezeu
dar şi la condiţia viitoare Expresia
bdquocomuniunea cu icircngeriirdquo ne trimite la
icircnviere la momentul icircn care vom fi
chemaţi să vieţuim alături de icircngeri după
ce vom fi biruit pe adversarii lor pe
demoni1
Comuniunea cu icircngerii este aşadar
principala făgăduinţă divină Finalitatea
nădejdii noastre nu este o răsplătire pur
individuală ci una icircn cadrul comuniunii cu
sfinţii nu doar cu oamenii ca Dumnezeu
să fie totul icircntru toate2 Societas angelica
exprimă pe de o parte caracterul
comunitar al fericirii şi unităţii din
Ierusalimul eshatologic icircn racircndul icircngerilor
şi al sfinţilor3
Pentru Augustin egalitatea
oamenilor cu icircngerii icircl ajută să descrie
viaţa fericită iar aceasta constă icircn principiu
icircn vederea lui Dumnezeu bdquoO fericită pace
pe care o vom vedea icircn Dumnezeu O
sfacircntă egalitate de care ne vom bucura
icircmpreună cu icircngeriirdquo4 Noţiunea este legată
de cea a dreptăţii desăvacircrşite care
implicacircnd vederea divină se găseşte
icircmplinită doar la icircngeri pacircnă ce şi noi vom
deveni egali ai acestora Dacă Dumnezeu
n-ar fi dat oamenilor această misiune a
egalităţii noi n-am fi icircndrăznit să o bănuim
măcar sau ar fi fost oricum prea mult
1 Coment ps 121 1 şi Predica 222
2 De civitate Dei XIV 28
3 De civitate Dei XI 12
4 Coment ps 136 5
pentru noi să o cerem de sus5
bdquoDa suntem oameni scrie Augustin
icircn De baptismo icircnsă prin nădejde suntem
deja icircngeri ai lui Dumnezeu meniţi să
devenim icircntru icircnviere egali ai lorrdquo6
Această egalitate după cum am constatat
deja implică participarea noastră la aceeaşi
viaţă fericită Vom gusta mai tacircrziu din
plăcerea pe care o au icircngerii şi dorinţa
noastră va fi icircndestulată
Pentru a fi mai precişi tocmai
vederea lui Dumnezeu face deosebirea
dintre viaţa icircngerilor şi a noastră Aceasta e
ideea asupra căreia revine mereu cu drag
A deveni egal icircngerilor icircnseamnă pentru el
a fi părtaş contemplării de care se bucură
aceştia icircncă de la icircnceput bdquoNu trebuie să-ţi
icircnchipui că icircngerii se desfată cu ospeţe
zilnice şi cu vin de care tu te ameţeşti sau
că şi-au luat femei Nimic din acestea nu se
găseşte la icircngeri De unde atunci fericirea
lor dacă nu din ceea ce spune Domnul Nu
ştiţi voi că icircngerii văd neicircncetat faţa
Tatălui (Mt 18 10) Aşadar dacă icircngerii se
bucură de vederea feţei Tatălui şi tu fii
gata de o astfel de fericire Unde vei găsi o
bucurie mai mare decacirct aceea de a vedea
faţa lui Dumnezeu Nefericire ţie dacă
dorinţele tale te fac să bănuieşti că poate
exista ceva mai frumos decacirct Acela care
este izvorul oricărei frumuseţi şi te
icircmpiedică să te gacircndeşti la Elrdquo7
Și aici se vede că gacircndirea lui
Augustin rămacircne icircn vecinătatea icircnvierii
Evident sunt texte icircn care nu se pune
deschis problema egalităţii noastre cu
icircngerii de aici de aceea se afirmă obţinerea
acesteia numai după icircnviere Versetul de la
5 Predica 341 11
6 De baptismo II 5 6
7 Coment ps 43 16
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
25
Matei interpretat cum am văzut mai sus icirci
dă episcopului Hipponei perspectiva ce-l
icircmpiedică să se oprească asupra noţiunii de
răsplătire imediată Icircn De Genesi ad
litteram afirmă chiar că oamenii icircn stare
de extaz sau dezlegare de trupul muritor
nu-l pot vedea pe Dumnezeu cum o fac
icircngerii icircnainte de a fi primit un trup
spiritualizat care să le icircnlesnească această
transparenţă8
Egalitatea cu icircngerii comportă
evident transfigurarea trupului nostru de
carne icircntr-un trup spiritualizat sau angelic
Către finalul vieţii icircn Revizuiri bătracircnul
episcop a corectat afirmaţiile sale din
tinereţe nu şi-a retras niciodată icircnsă
concepţia despre vederea lui Dumnezeu ca
fiind stracircns legată de icircnviere9
Să luăm icircn seamă icircncă o trăsătură
ce ne permite să precizăm prin ce vom fi
egali icircngerilor Icircmpreună cu contemplarea
elementul esenţial al acestei asemănări şi
transfigurarea trupului nostru care o
condiţionează vom icircntacirclni adesea şi
menţionarea nemuririi Stabilitas sedis
aeterne10
caracterizează partea angelică a
Bisericii prin opoziţie cu mutabilitatea şi
stricăciunea ataşate condiţiei terestre Prin
icircnviere vom avea trup nemuritor şi vom lua
parte la viaţa nesfacircrşită a icircngerilor Putem
spune că vom ajunge bdquoveşnici egali
icircngerilor lui Dumnezeurdquo11
Acesta este un
element important al doctrinei augustiniene
despre fericire Corruptio lapsus
tribulatio se leagă icircntre ele Nu există deci
pace sau siguranţă desăvacircrşită fără
primejdia căderii şi nici slobozire completă
de păcat cacirctă vreme vom trăi icircn acest trup
muritor12
Augustin asociază ideea
incoruptibilităţii cu cea a laudei veşnice
bdquoToţi credincioşii meniţi să icircmpărăţească
cu Hristos vor icircnvia cu acelaşi trup dar icircn
aşa fel ca să poată fi transfiguraţi
dobacircndind nestricăciunea icircngerilor pentru
8 De Genesi ad litteram XII 35
9 Retractări I 16
10 Coment ps 73 5
11 Predica 213 9
12 Coment ps 114 7-8
a deveni egali ai lor după cum Icircnsuşi
Domnul a făgăduit Și fără slăbire Icircl vor
lăuda pe El trăind totdeauna icircn El şi din
El cu bucuria şi fericirea pe care omul nu
poate nici să le descrie nici să le
gacircndeascărdquo13
Tema egalităţii noastre cu icircngerii
perfectio caelestis et angelica14
se dezvoltă
icircn principal icircn funcţie de om
Contemplarea nemurirea icircnvierea sunt
realităţi care icircl afectează direct pe creştin
Vom termina aşadar printr-un gacircnd care-l
preocupă profund pe Augustin Cetatea
sfinţilor Biserica eshatologică se vor
bucura icircmpreună de viaţa icircngerilor15
Icircnsăşi
Biserica icircnveşmacircntată icircn nemurire va
primi desăvacircrşirea vieţii angelice
bdquoBolnavii sunt tămăduiţi cacircnd oamenii
vieţuiesc icircntru icircmplinirea poruncilor Sale
şi după ce vor fi lepădat pe demonul şi
lumea iar ei vor ajunge la icircnviere Biserica
va fi desăvacircrşită adică ridicată prin
nemurire la perfecţiunea icircngerilorrdquo 16
Trăsăturile Cetăţii viitoare ne apar
pacircnă acum numai prin comparaţie cu viaţa
icircngerilor la care vom participa şi noi Sunt
adesea trasate ideile contrastului dintre
viaţa de exil şi ajungerea icircn Patrie prin
noţiunea generală peregrinatio ndash Patria Icircn
timp ce egalitatea cu icircngerii implică mai
ales contemplarea fericită şi nemurirea
contrastul dintre Patrie şi exil se traduce
prin opoziţia credinţă ndash contemplare sau
necaz ndash bucurie
Trebuie să remarcăm faptul că
duetul fides ndash species revine frecvent icircn
legătură cu expresia Sf Ap Pavel de la II
Cor 5 6-8 Tema este dezvoltată mai ales
icircn scrierile antipelagiene icircn dublul sens de
opoziţie şi de continuitate17
Se marchează
distanţa care ne separă de bunătăţile
aşteptate dar se subliniază icircn acelaşi timp
condiţia necesară triumfului făgăduit
credinţa ce pregăteşte vederea şi căutarea
13 Prima cateheză 27 54
14 Predica 154 7
15 Coment ps 9 12
16 De consensu evangelistarum II 75 145
17 Cf De spiritu et littera 36 64
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
26
stăruitoare posedarea şi lauda neicircncetată18
Acest dublu regim al cunoaşterii lui
Dumnezeu izvorăşte din principiul celor
două iubiri
Al doilea cuplu necaz ndash bucurie
prezintă neicircndoielnic mai mult interes
pentru studierea Bisericii prezente şi nu
putem icircntacircrzia asupra expunerilor lui
Augustin despre starea itinerantă a
Bisericii cacircnd ea ne apare ca văduvă
lipsită şi suferindă19
decacirct icircn măsura icircn
care ne ajută să icircnţelegem pe calea
negaţiei cum va arăta Cetatea lui
Dumnezeu Viaţa de acum se opune vieţii
viitoare precum ne arată un set de
contraste sollicitudo ndash securitas20
tribulatio ndash delectatio21
fames ndash
saturitas22
nox ndash dies labor ndash quies23
Necazurile vor icircnceta odată cu
exilul fiind icircnlocuite cu neasemănatele
macircngacircieri din Patrie24
noaptea acestei
lumi va ceda locul dimineţii ce va
contempla soarele unei noi zile cea a
Cuvacircntului Tristeţea va fi icircnlocuită de
bucurie aşa cum lacrimile vărsate de
apostoli seara la moartea Macircntuitorului au
devenit bucurie la vederea Icircnvierii25
Nu
putem omite un citat icircn care fostul profesor
de retorică străluceşte prin folosirea
opoziţiilor bdquoBiserica cunoaşte două feluri
de viaţă ce i-au fost icircn chip divin vestite şi
arătate una icircntru credinţă cealaltă icircn
contemplare una icircn vremea exilului
cealaltă icircn locaşurile veşnice una icircntru
osteneală cealaltă icircn odihnă una pe cale
cealaltă icircn Patrie una icircn activitate cealaltă
icircntru răsplătirea contemplării una icircn care
ne depărtăm de rău şi săvacircrşim binele
cealaltă icircn care nu există teama de rău ci
posedă bucuria bineluirdquo26
O predică despre preocupările
Martei şi a Mariei se arată a fi icircncă şi mai
18 Coment ps 37 28
19 Coment ps 131 23 şi 87 15
20 Predica 154 7
21 Coment ps 85 11
22 Predica 61 7
23 Epistola 55 9
24 Coment ps 85 24
25 Coment ps 58 II 10
26 Tratatul 124 5 la Ev după Ioan
categorică bdquoAceste două femei icircnchipuiesc
două vieţi viaţa prezentă şi cea viitoare
viaţa de osteneală şi cea de odihnă viaţa de
icircncercare şi cea fericită viaţa vremelnică şi
cea veşnică Marta era chipul prezentului
Maria al viitorului Suntem ceea ce era
Marta nădăjduim ceea ce era Mariardquo27
Realitatea viitoare deja specifică
lumii angelice e diferită de viaţa
pămacircntească precum distanţa ce separă
credinţa de contemplare aşteptarea de
posesie căutarea de prezenţă28
Dacă
putem găsi aici pe pămacircnt motiv de
bucurie asta nu-i decacirct o anticipare a sorţii
ce ne aşteaptă29
atunci cacircnd vom fi ajuns
să ţinem la piept realitatea ce o doream
O imagine sugerată de Scriptură pe
care Părinţii o folosesc pentru a descrie
condiţia actuală a Bisericii şi pe care o
icircmprumută şi Augustin este cea a lunii
Putem printr-o succesiune variabilă de
explicaţii să reţinem cacircteva constante
Precum luna primeşte lumina de la soare
Biserica o primeşte pe a sa de la Hristos
Opoziţia dintre umbră şi lumină se referă la
prezenţa celor buni şi a celor răi
Instabilitatea lunii reprezintă moartea şi
icircnvierea dar şi nestatornicia Bisericii icircn
vremea prezentă pacircnă ce totul se va
desăvacircrşi bdquoLuna icircnseamnă aici nu firea
muritoare a trupului pe care o icircndură aici
Biserica ci chiar Biserica ce are să fie
izbăvită de moarte pentru a rămacircne veşnic
Biserica ce va icircmpărăţi prin slava
icircnvieriirdquo30
27 Predica 104 4
28 Predica 194 2
29 Coment ps 78 12
30 Coment ps 71 10
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
27
Moştenirea antică a muzicii creştine
Rolul cultic al muzicii egiptene şi mesopotamiene
Arhid Asist Univ Dr Ion-Iulian Dumitru
Originile muzicii nu trebuie căutate
icircntr-un sistem cultural anume ci ele ţin mai
degrabă de resorturile naturii umane de a se
exprima icircntr-o manieră cu totul specială icircn
ceea ce priveşte realităţile icircn cadrul cărora
trăieşte şi cu care relaţionează permanent
Cum actul religios este prezent icircn toate
etapele dezvoltării umane acesta a fost
exprimat adesea icircn manieră artistică muzica
ocupacircnd un loc privilegiat printre aceste
modalităţi de manifestare Analizacircnd istoria
religioasă putem distinge două mari direcţii
de utilizare a muzicii ca liant artistic ce-l
leagă profund pe om de divinitate prima
dintre ele este aceea a exprimării relaţiei
dintre ceea ce este uman şi ceea ce este
divin iar cea de-a doua a formulării
metaforice icircmbrăcate icircn formă artistică a
acestei relaţii Cele două direcţii se
icircntrepătrund icircn permanenţă convergacircnd
către acelaşi scop al icircnţelegerii tot mai
depline şi al apropierii tot mai mari de
divinitate
Date fiind aceste consideraţii
generale putem spune că muzica icircn
dimensiunea ei sacră a reprezentat şi
reprezintă un catalizator eficient icircn
icircnţelegerea legăturii ce există icircntre
Dumnezeu şi om facilitacircndu-i acestuia din
urmă un progres constant icircn icircnţelegerea
tainelor pe care divinitatea le revelează lumii
create Astfel manifestarea credinţei prin
intermediul muzicii devine un bun comun al
icircntregii istorii religioase transmis de la o
cultură la alta evoluacircnd direct proporţional
cu maniera de raportare a omului la ceea ce-i
este superior Icircn chip firesc o atare legătură
a generat influenţe specifice pentru fiecare
perioadă de trecere Acestea se manifestă fie
icircn conţinut transmiţacircnd informaţii esenţiale
celor ce le preiau fie icircn formă manierele de
interpretare moştenindu-se de la o generaţie
la alta ca metode de exprimare cacirct mai
fidelă a credinţei omului1
Muzica creştină nu face excepţie de
la această regulă icircnsă o icircnnobilează
oferindu-i posibilitatea trecerii de la o
descoperire naturală dedusă cel mai adesea
din icircmprejurări concrete ale vieţii la o
descoperire supranaturală singura capabilă
să exprime precis relaţia despre care
vorbeam Mai mult muzica creştină
bisericească urmăreşte nu doar o exprimare a
unui sentiment pios ci are extraordinara
capacitate de a interioriza aceste trăiri
Potrivit icircnvăţăturii Sfinţilor Părinţi bdquoscopul
muzicii bisericeşti este să provoace o stare
de străpungere a inimii de doxologie şi nu
un sentimentalism senzualrdquo2
Dacă icircn ceea ce priveşte conţinutul şi
scopul muzica bisericească se distinge net de
toate celelalte forme muzicale religioase nu
la fel se poate spune despre forma acesteia
De-a lungul timpului ea a fost influenţată de
diferitele forme şi structuri muzicale cu care
a venit icircn contact preluacircnd adaptacircnd şi icircn
ultimă fază creacircndu-şi un sistem propriu
melodic Aceste influenţe se pot clasifica icircn
două categorii influenţe mediate nepreluate
icircn mod direct ci asimilate icircn fondul comun
muzical din această categorie făcacircnd parte
muzica religioasă egipteană şi cea semitică
şi influenţe directe icircntre acestea număracircndu-
se icircn primul racircnd muzica iudaică şi cea a
spaţiului greco-roman profund marcată de
studiile de teorie muzicală ale unor filosofi
precum Plutarh Platon sau Plotin
Din prima categorie a influenţelor
indirecte se cuvinte să insistăm cu precădere
1 Cf Peter Bubmann bdquoMusicrdquo icircn Kocku von
Stuckrad The Brill Dictionary of Religion vol III
Brill Leiden ndash Boston 2006 p 1274 2 Ioannis Romanides Teologia patristică trad
Gabriel Macircndrilă Ed Metafraze Bucureşti 2011
p 221
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
28
asupra rolului cultic pe care-l juca muzica icircn
spaţiul religios egiptean şi icircn cel
mesopotamian Opţiunea noastră se
fundamentează pe conexiunile existente icircntre
aceste două tradiţii muzicale icircnţelese ca
tradiţii fondatoare şi structurile muzicale
ulterioare inclusiv cele iudaice şi greceşti
Descoperirile arheologice relevă
faptul că ambele tradiţii se disting printr-un
ritual foarte bine organizat susţinut cu
ajutorul unei bogate imnografii interpretată
fie vocal fie cu ajutorul instrumentelor
muzicale Mai mult se poate chiar vorbi
despre teorii muzicale egiptene sau
mesopotamiene ce stăteau la baza
compoziţiilor3 Astfel textele cuneiforme
mesopotamiene bazoreliefurile sau
rămăşiţele de artefacte reprezintă o bogată
sursă de informaţii icircn ceea ce priveşte cultura
muzicală a acestui areal La fel icircn Egipt
scenele ce apar frecvent fie pictate fie
sculptate pe pereţii mormintelor şi ai
templelor dau mărturie despre extraordinara
dezvoltare a muzicii mai ales icircn sfera
religiosului4
Atacirct icircn Mesopotamia cacirct şi icircn Egipt
muzica sacră a fost asociată cu divinităţile
protectoare Astfel capul zeiţei Hathor
protectoarea cerului a dragostei şi a muzicii
era icircmpodobit cu un sistrum instrument ce
acompania ceremoniile dedicate acesteia5 La
racircndul său taurul asirian simbol al puterii şi
al fertilităţii avea ca semn distinctiv lira
despre care se credea că fusese modelată
după imaginea capului acestuia Trei astfel
de instrumente au fost descoperite icircn urma
excavaţiilor făcute pe ruinele străvechii
cetăţi Ur fapt ce atestă vechimea asocierii
3 Amnon Shiloah Music and Religion in the Middle
East icircn Linsay Jones (ed) Enccyclopedia of
Religions vol IX second edition MacMillan New
York ndash San Francisco 2005 p 542 Un important
studiu despre reconstituirea teoriei muzicale icircn
spaţiul mesopotamian aparţine doamnei Anne
Draffkorn Kilmer The Discovery of an Ancient
Mesopotamian Theory of Music icircn Proceedings of
the American Philosophical Society nr 115 (1971)
p 131 ndash 149 4 Amnon Shiloah op cit p 542
5 Cf Hans Hickmann Quarante ndash cinq siegravecles de
musique dans lrsquoEacutegypte ancienne La Revue
Musicale Paris 1956 p 32
instrumentelor şi a muzicii icircn general cu
actul religios6
Icircn ciuda descoperirilor făcute nu s-a
putut reconstitui modul icircn care sunau
melodiile religioase Descifrarea scrierii
cuneiforme folosită de către sumerieni
babilonieni şi asirieni ne oferă cacircteva mostre
de paleo-partituri icircnsă linia melodică nu a
putut fi reconstituită icircn nici un fel
Cercetătorii sunt de acord că aceste structuri
muzicale reprezentau mai degrabă tipare pe
care diferiţii autori le foloseau ulterior pentru
a acompania un text sacru La aceste condiţii
trebuie adăugată legea oralităţii care ducea
la apariţia unui număr foarte mare al
posibilităţilor de interpretare neexistacircnd o
formă compoziţională unitară De asemenea
nu trebuie să uităm că muzica sacră era
apanajul preoţilor tainele acesteia fiind
păstrate icircn secret de la o generaţie la alta7
Maniera de interpretare era destul de
complexă Icircn cadrul cultului atacirct
mesopotamian cacirct şi egiptean predomina
muzica vocală concretizată fie icircn formule
solemne de recitare fie icircn veritabile arii cu
acompaniament atent organizat Imnul
religios era principalul gen muzical
interpretat fie de un singur solist fie de un
cor icircn manieră responsorială Cele mai
multe dintre aceste imnuri aveau la icircnceput
indicaţii de interpretare aşa cum se icircntacircmplă
şi icircn cadrul psalmilor biblici Aceste indicaţii
erau de regulă cunoscute tuturor celor ce
intonau aceste cacircntece facilitacircnd astfel o
interpretare pe cacirct posibil unitară8
Interpretarea vocală era icircnsoţită de un
acompaniament instrumental ce putea varia
de la instrumente simple de percuţie cu
evident rol apotropaic la veritabile
orchestre9 Icircn decursul timpului aceste
6 Ibidem p 32 Asemenea vezi şi R D Anderson
Catalogue of Egyptian Antiquities in the British
Museum vol 3 (Musical Instruments) Trustees of
the British Museum Publications London 1976 p
45 7 Cf Bruce G Trigger Understanding Early
Civilization A Comparative Study Cambridge
University Press Cambridge ndash New York 2003 p
604 8 Cf Amnon Siloah op cit p 543
9 Egon Wellesz Ancient and Oriental Music
Oxford University Press Oxford 1957 p 256 ndash
257
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
29
instrumente au căpătat forme variate fie de
clopote de diferite mărimi icircmpodobite cu
imagini ale diferitelor zeităţi fie de cimbale
din bronz utilizate cel mai adesea icircn cadrul
ceremoniilor sacrificiale şi funerare de tobe
sau timpane Un loc aparte icircl ocupă sistrum-
ul egiptean instrument de percuţie
confecţionat dintr-un cadru metalic de-a
lungul căruia erau icircntinse două elemente pe
care se icircnşirau mai multe bucăţi metalice
Scuturarea acestui instrument producea un
sunet specific extrem de important atacirct icircn
stabilirea ritmului cacirct şi icircn marcarea
diferitelor momente ale piesei interpretate
Acest instrument a cunoscut o foarte largă
răspacircndire fiind folosit şi astăzi icircn cultul
Bisericilor Coptă şi Etiopiană10
Pe lacircngă aceste instrumente de
percuţie Egiptul a dezvoltat o veritabilă
pasiune pentru instrumentele de suflat
Astfel icircn timpul domniei faraonului Ramses
al II-lea (1304 ndash 1237 a Chr) apar
trompetele de bronz utilizate atacirct la templu
cacirct şi icircn cadrul campaniilor militare Icircn
mormacircntul faraonului Tutankamon au fost
descoperite două astfel de trompete putacircnd
să ne facem astfel o imagine atacirct despre
forma acestora cacirct şi despre importanţa pe
care o jucau icircn cadrul cultului şi a
ceremonialului imperial11
Nu la fel se icircntacircmplă icircnsă icircn
Mesopotamia unde instrumentele de suflat
sunt relativ puţine predominacircnd cele cu
coarde De altfel niciun instrument nu a
cunoscut o atacirct de largă răspacircndire şi o atacirct
de rafinată tehnică de interpretare precum
lira Fără icircndoială la această răspacircndire a
contribuit nu doar afinitatea deosebită pentru
un astfel de instrument ci şi numeroasele
posibilități de interpretare pe care le oferea
Fie că vorbim despre lira
mesopotamiană realizată sub forma unui
cadru sprijinit pe spatele unui taur fie despre
cea egipteană mult mai simplă icircnsă mai
eficientă aceasta a constituit principalul
instrument cultic Nu icircntacircmplător icircn tradiţia
muzicală iudaică lira va juca un rol
predominant ea fiind instrumentul dedicat
10
Jeremy Montagu Origins and Development of
Musical Instruments Scarecrow Press Lanham ndash
Maryland 2007 p 19 11
Cf Hans Hickmann op cit p 41
prin excelenţă interpretării psalmilor şi
asociat cu regele David Chiar genul literal al
psalmilor pare să fi fost icircmprumutat de către
poporul evreu din tradiţia egipteană
completat cu elemente specifice poeziei din
spaţiul babilonian12 şi desăvacircrşit icircn Cartea
Psalmilor13
Cele două tradiţii muzicale au
cunoscut de-a lungul timpului transformări
majore astfel că icircn epoca apariţiei Bisericii
creştine nu se mai putea vorbi practic despre
o muzică religioasă egipteană sau
mesopotamiană Icircn cazul Egiptului
elenizarea impusă ca urmare a cuceririi
acestuia de către Alexandru Macedon icircşi va
pune icircn mod decisiv amprenta vechea
poezie egipteană fiind icircnlocuită de structuri
greceşti Parţial la fel se icircntacircmplă şi icircn cazul
spaţiului vechii Mesopotamii icircnsă aici
rezistenţa a fost mult mai accentuată datorită
tocmai instabilităţii zonei şi a permanentelor
scindări atacirct la nivel politic cacirct şi religios
Cu toate acestea putem afirma fără să ne
icircnşelăm că cele două mari tradiţii muzicale
ale Egiptului şi Mesopotamiei şi-au păstrat
multe dintre aspectele formale mai icircntacirci prin
intermediul cultului iudaic apoi prin cel al
cultului creştin
12
Hermann Gunkel Introduction to Psalms The
Genres of the Religious Lyric of Israel completed
by Joachim Begrich transated by James D
Nogalski Mercer University Press Macon ndash
Georgia 1998 p 7 13
Deşi suntem de acord cu poziţia lui Hermann
Gunkel cu privire la influenţa poeziei egiptene şi
mai ales a celei babiloniene asupra psalmilor
iudaici nu putem considera icircnsă că aceştia din urmă
nu ar fi decacirct simple adaptări ale unei tradiţii lirice
cu totul străină poporului evreu Este mult mai
probabil ca autorii Psalmilor să fi preluat icircntr-
adevăr forma deja consacrată icircn spaţiul babilonian
icircnsă conţinutul este unul cu totul nou revelat ce se
deosebeşte net de orice altă formă de poezie
religioasă
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
30
Anton Pann promotor al romacircnismului prin muzica bisericească romacircnească
Pr asist univ dr Petre Ilie
Antonie Pantoleon Petroveanu așa cum el icircnsuși s-a semnat pe mai multe manuscrise cunoscut mai tacircrziu sub pseudonimul Anton Pann s-a născut icircn anul 1797 icircn orașul Sliven din Bulgaria Tatăl său Pantoleon Petrov era căldărar de origine bulgară iar mama sa Tomaida grecoaică Icircmpreună au avut patru copii trei băieți și o fată cel mai mic dintre ei fiind Anton
1 Tatăl lui Anton Pann moare
icircnainte de anul 1806 cacircnd a reicircnceput războiul Ruso-Turc (1806-1812) Deoarece erau amenințați de armata turcă mulți creștini din Bulgaria au ajuns pe pămacircntul Țării Romacircnești alăturacircndu-se trupelor rusești icircn mișcare Icircn umbra aceluiași conflict armat icircn anul 1809 au căzut eroic pe front și cei doi frați mai mari ai lui Pann iar văduva Tomaida ajunge la Chișinău icircmpreună cu ultimul său fiu care din anul 1810 se va afla bdquoicircntre sopranii armoniei eclesiasticerdquo
2 de acolo el de mic
fiind deprins cu meșteșugul muzicii bisericești Mentorul său din copilărie a fost un dascăl de tacircrg Tot de teama războiului icircn anul 1812 Pann și mama sa se bdquoadăpostescrdquo la București unde tacircnărul cacircntăreț va fi primit icircn stranele mai multor biserici De menționat este faptul că Anton Pann icircn toată măreția lui nu a părăsit niciodată postul de dascăl al bisericii strămoșești
3
Vorbim astăzi icircn anul centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 despre iubirea de patrie rezistența prin credință și icircncercarea de reabilitare morală și spirituală a icircntregului popor romacircn aflat sub amenințarea vitregiilor vremurilor care doresc reluarea prigoanei icircmpotriva valorilor spirituale sau naționale sub forme multiple Dacă timpurile se supun după cum observăm unor ciclicități este absolut necesar ca și noi să readucem icircn prim-plan elemente naționale și spirituale care să ne reicircnvie conștiința națională și religioasă prin care putem păstra existența și identitatea noastră creștină Astfel
1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia An VII
Nr 3 Iulie-Septembrie București 1955 p446 2 Ibidem
3 Ibidem
icircntrucacirct Biserica este nava care ne poartă pe marea vieții către veșnicie și pentru că poporul romacircn s-a născut creștin ea a fost și va rămacircne leagănul cultural definitoriu al neamului iubitor de Frumos și Adevăr factor integrant al identității naționale
Creștinul se roagă cacircntacircnd și cacircntă rugacircndu-se așadar muzica bisericească este unul dintre modurile prin care noi ne exercităm deodată voința sentimentul și rațiunea Anton Pann este responsabil icircn foarte mare parte de forma actuală a cacircntului ortodox și nu doar pentru acest lucru Deși era de origine bulgară el reprezintă personalitatea care și-a cacircștigat dreptul de a fi evocat precum un model al romacircnului bdquoSe numără icircn racircndul creatorilor noștri pentru că icircn ciuda originii sale el ne aparține Dacă ne izbește ceva cu osebire icircn icircntreaga sa operă muzicală este tocmai acest simțămacircnt pentru arta romacircnească icircn specialrdquo
4
Spunem că Anton Pann este al nostru al romacircnilor deoarece activitatea sa a gravitat icircn jurul bdquoromacircnizăriirdquo icircn adevăratul sens al cuvacircntului a muzicii bisericești o desăvacircrșire o completare a muncii lui Macarie Ieromonahul cu care a fost contemporan De altfel icircn timpul păstoririi mitropolitului Dionisie Lupu al Ungrovlahiei Pann a fost desemnat ajutor al lui Macarie care se afla icircn fruntea școlii de muzică bisericească deschisă la Mitropolie cu scopul predării cacircntărilor bisericești icircn limba romacircnă
5
Cacircteva lucrări exclusiv bisericești care bdquoau ieșit la luminărdquo prin strădania lui Anton Pann 1 bdquoVersuri muzicești ce se cacircntă la Nașterea Macircntuitorului nostru Iisus Hristos și icircn alte sărbători ale anuluirdquo București 1830 2 bdquoDoxastar romacircnescrdquo tălmăcit din grecește 1853 3 bdquoNoul Doxastarrdquo al serdarului Dionisie Fotino lucrare bdquoromacircnitărdquo 1841
4 Grigorie Băbuş Despre activitatea muzicală a lui
Anton Pann icircn BOR CIV (1986) nr 3-4 p 116 5 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe
Romacircne Ed IBMBOR București 1992 p 413
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
31
4 bdquoBazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodicărdquo 1845-1846 5 bdquoIrmologhiu sau Catavasierrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1854 6 bdquoEpitaful sau slujba icircnmormacircntării Domnului și Macircntuitorului nostru Iisus Hristosrdquo 1846 și ediția a doua icircn anul 1853 7 bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo 1846 tomul I 8 bdquoPrescurtare din Bazul muzicii bisericeștirdquo și bdquoPrescurtare de Anastasimatar grabnico-zăbavnicrdquo amacircndouă icircntr-un singur volum 1847 9 bdquoRicircnduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghiirdquo 1847 10 bdquoTipic bisericescrdquo 1851
6
Pentru ca munca sa să poată fi materializată Pann a avut de icircnfruntat multe greutăți a icircntacircmpinat dificultăți financiare oameni care au refuzat să icircl susțină sau care nu și-au ținut promisiunile făcute a suportat chiar incendierea unei tipografii icircn ziua de 23 martie a anului 1847 iar funcționarea tipografiei noi va fi icircntacircrziată doi ani din cauza revoluției de la 1848
7
bdquoCa să icirci treacă icircnsă de uracirct și ca să trăiascărdquo icircn timp ce obstacolele se instalau icircn cariera sa Anton Pann se ocupă și de scrieri laice adevărate cărți de temelie pentru folclorul romacircnesc ce urma să se consemneze icircn scris de către Petre Ispirescu și Ion Creangă Putem spune deci că pentru aceștia Pann a fost deschizătorul de drumuri Lucrările sale artistice bdquode la lume adunate și iarăși la lume daterdquo ne descriu caracterul erudit al muzicianului reformator care este completat icircn aceeași ființă de către folcloristul scriitor
8 bdquocel deștept ca un
proverbrdquo după cum icircnșuși Eminescu afirmă icircn poezia sa Epigonii
Dintre operele sale laice cu un foarte mare impact asupra cizelării poporului romacircn amintim 1 bdquoPoezii popularerdquo 1846 București 2 bdquoCulegere de proverburi sau Povestea vorbeirdquo 1847 3 bdquoDialogul icircn trei limbirdquo (rusește romacircnește și turcește) 1848
6 I Pulpea op cit p 449-450
7 Grigorie Băbu op cit p 112-113
8 Ibidem p 111
4 bdquoSpitalul amorului sau cacircntătorul doruluirdquo 1852 5 bdquoNăzdrăvăniile lui Nastratin Hogeardquo 1853 6 bdquoPovestea vorbiirdquo și bdquoO șezătoare la țarărdquo
Acestea din urmă sunt lucrările care de fapt l-au consacrat pe el oferindu-i locul pe care icircl ocupă astăzi icircn istoria literaturii romacircne
9
Capacitatea sa intelectuală și icircnclinația spre artă s-au dovedit a fi prezente icircn viața lui lui Anton Pann icircncă din copilărie Cacircnd a ajuns icircn Țara Romacircnească el știa pe lacircngă limba bulgară greaca și turca iar de la 12 ani a icircnvățat limbile romacircnă și rusă Baza lui populară era constituită din literatura balcanică și cea orientală Icircn ce privește asimilarea limbii romacircne Pann și-a icircnsușit-o icircn toate aspectele ei avantajul suprem fiind pentru el interacțiunea cu oameni din clase sociale diferite cu funcții icircnalte sau simpli lucrători comercianți boieri țacircrcovnici mai mult sau mai puțin cultivați oameni care aveau povești de spus sau care icircși trăiau viețile icircn cartiere mărginașe ca și el
10 Toate acestea i-au
permis scriitorului folcloristului și muzicianului să evidențieze simțirea romacircnului icircn toate ipostazele sale
Probabil Anton Pann conștientiza faptul că icircntreaga sa trudă va fi la un moment dat apreciată la adevărata ei valoare și că urmașii săi icircn strana strămoșească vor icircnțelege eficiența preschimbării partiturilor grecești icircn unele romacircnești și compunerea de noi cacircntări liturgice care să poată oferi credincioșilor starea de rugăciune neicircncetată Avea obiceiul de a-și prefața operele icircn așa fel icircncacirct oferea astfel toată informația necesară pentru determinarea scopului scrierilor și icircși exterioriza bucuros patriotismul pentru țara care l-a adoptat și care i-a permis să icircși ducă la icircndeplinire visul creator
Luăm ca exemplu una dintre aceste cărți din care vom extrage cele afirmate mai sus bdquoHeruvico-Chinonicarulrdquo tipărit icircn 1847 debutează cu un text de mulțumire pe care autorul icircl dedică bdquocuvioșiei sale Părintelui Veniaminrdquo de la Mănăstirea Bistrița pentru ajutorul oferit la tipărirea
9 I Pulpea op cit p 451
10 Ibidem p 446
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
32
cărții respective De aici aflăm că Pann a icircntacirclnit oameni care bdquoi-au făgăduit marea cu sarea și pe urmă i-au dat ceea ce nu curge pe apărdquo referitor la sprijinul pentru tipografie Folosește de mai multe ori expresia de bdquoomul bun și al lui Dumnezeu [hellip] dorește să-și folosească (cu sensul de a-i sluji a-i aduce folos) patria și neamul cacirct va puteardquo Observăm faptul că Anton Pann lucra pentru folosul țării și al bdquocelor ce iubesc podoaba sfintei bisericirdquo
11
Urmează imediat o scriere icircn versuri adresarea fiind bdquoCătre cacircntătorirdquo Regăsim aici elemente profunde referitoare la dragostea de patrie graiul romacircnesc și la explicarea necesității bdquoluminăriirdquo partiturilor pacircnă atunci icircn limbi străine
Versurile de debut sunt cu adevărat ecouri ale patriotismului său bdquoCacircntă măi romacircne pe graiul și limba ta Și lasă cele streine ei de a și le cacircntardquo Icircndemnul la cacircntarea icircn graiul matern este icircntărit icircn cele ce urmează prin trezirea icircn conștiința romacircnului de atunci a faptului că dificultatea textelor icircn limbi necunoscute de toți a icircnceput să se piardă bdquoMai demult aveai dreptate să te pocești vracircnd nevracircnd Cu pronunția străină tălmăcire neavacircndAcum icircnsă-mbrățișează pe aceste romacircneștiPe limba Tatei și a Mamei pe care o și vorbeștirdquo
Anton Pann anunță cititorul că el muncește pentru a adapta textele romacircnești la noul sistem de notație netrecacircnd peste regulile muzicii bisericești transformacircnd astfel bdquocacircntarea icircngorgonatărdquo prin meșteșugul arta de a o bdquoluminardquo icircntr-o melodie accesibilă care să stimuleze și mintea nu doar auzul Pentru ca mesajul rugăciunii puse pe note să ajungă icircn inimile ascultătorilor autorul prezintă imperativbdquoCacircntă să-nțelegi și icircnsuți și cacircți la tine ascultrsquordquo Dorința de a se face icircnțeles provine din conștiința sa Icircntrucacirct stăpacircnea foarte bine gramatica limbii romacircne referitor la muzica pe care a adaptat-o el icircnsuși afirma următoarelebdquoAm urmat cuviinței peste reguli n-am trecut [hellip] Ci am căutat la tonul zicerilor romacircnești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile fireștirdquo
12
11
Anton Pann bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn
tipografia sa de Muzică bisericească București
1847 12
Ibidem
Surprindem un icircnceput de secol XIX zbuciumat de campanii armate și de o revoluție pașoptistă care a icircntacircrziat orice icircncercare de extindere a societății Aflat icircn fața acestor opreliști Anton Pann iubitorul de artă de Frumos și Adevăr cu un Sentiment al Sacrului bine icircnrădăcinat icircn suflet s-a luptat icircn ciuda statutului său social să răspacircndească armonia muzicii bisericești icircn icircntreaga comunitate ortodoxă Prin opera sa teologică cărțile de cult se icircngrijea de evoluția spirituală a oamenilor iar prin atitudinea sa moralizatoare pe care ne-a prezentat-o icircn opera laică căuta ca destinație revenirea etică a poporului pentru ca acesta să fie capabil să icircmpletească esteticul material cu necesarul sufletesc
Muzica face parte din icircntreaga existență umană Ea bdquoicircncadrează viața omului de la naștere pacircnă la moarte atacirct la tristețe cacirct și la bucurie fie icircn societate fie icircn pustierdquo
13 Așadar icircmpreună cu făuritorii
ei ea merită un loc deosebit icircn racircndul artelor care ne icircnfrumusețează viața pămacircntească și ne icircnalță cu sufletele pacircnă la Creatorul Suprem
Bibliografie 1 Diacon Lector I PULPEA icircn Ortodoxia ANUL VII NUMĂRUL 3 Iulie-Septembrie București 1955 2 Arhim Grigorie BĂBUȘ Despre activitatea muzicală a lui Anton Pann icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă ANUL CIV NUMĂRUL 3-4 Martie-Aprilie București 1986 3 Pr Prof Dr Mircea PĂCURARIU Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1992 4 Anton PANN bdquoHeruvico-Chinonicarrdquo Tomul I Icircn tipografia sa de Muzică bisericească București 1847
13
Arhim Grigorie BĂBUȘ op cit p 115
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
33
Evenimentul care a schimbat istoria lumii
Cruciada lui Heraclius (610-629)
Pr dr Mircea Cristian Pricop
Dintre toate icircncercările prin care a
trecut lumea creștină icircn primul mileniu războiul bizantino-persan (602-629) rămacircne icircn memoria istoriei drept cel mai devastator Profitacircnd de moartea icircmpăratului Mauricius sub sabia soldaților răsculați și de instaurarea la Constantinopol a regimului de teroare al centurionului Focas (602-610) Imperiul Persan invadează Orientul creștin și icircl supune icircn icircntregime autorității șahului Chosroes II
Pe data de 5 mai 614 oștile persane pătrund icircn Ierusalim prin trădarea evreilor din oraș Conduși de un personaj obscur numit Neemia evreii au icircnghesuit mii de prizonieri creștini pe concetățenii lor considerați mai puțin valoroși de către generalul persan Shahrbaraz icircn uriașul rezervor de apă Mamilla
1 ucigacircndu-i pe
toți indiferent de vacircrstă2 Masacrarea
numai icircn Sfacircnta Cetate a peste 60000 de creștini de către invadatori și de către evreii din Ierusalim și luarea icircn robie a peste 35000 va genera o undă de șoc icircn icircntreaga lume creștină bdquoNu vă voi cruța decacirct dacă vă veți lepăda de Cel răstignit despre Care
1 Rezervorul Mamilla a fost supranumit atunci
bdquoPeștera Leuluirdquo Potrivit tradiției un leu a salvat
de la masacrul iudaic pe cacircțiva creștini care se
ascunseseră icircntr-o văgăună din apropierea
rezervorului Ruinele bisericii construite mai tacircrziu
peste mormacircntul victimelor terorii persano-iudaice
din anul 614 se află sub parcarea Mamilla Mall din
Ierusalim Recent arheologii evrei au efectuat
cercetări icircn situl Rezervorului Mamilla descoperind
mii de schelete umane aparținacircnd creștinilor
omoracircți icircn 614 Potrivit analizei antropologice
majoritatea covacircrșitoare a victimelor era
reprezentată de femei și de copii (Ronny Reich
God Knows Their Names Mass Christian grave
revealed in Jerusalem icircn Biblical Archaeology
Review (BAR) vol 22 No 2 MarchApril 1996 p
26-33 60 2 Simon Sebag Montefiore Ierusalim-biografia
unui oraș trad Luminița Gavrilă Cioroianu
Smaranda Nistor Constantin Dumitru Palcus Ed
Trei București 2012 p 172-173
spuneți că este Dumnezeu și vă veți icircnchina soareluirdquo (Chosroes II icircmpăratul perșilor)
3
Distrugerea din temelii a Sfacircntului Mormacircnt și a tuturor lăcașurilor creștine din Țara Sfacircntă (cu excepția Bisericii Nașterii Domnului din Betleem) capturarea Sfintei Cruci și a multor relicve prețioase
4 luarea icircn captivitate a
patriarhului Ierusalimului au născut o fervoare atacirct de mare icircncacirct voluntari ex toto orbe christiana s-au pus sub conducerea viteazului icircmpărat bizantin Heraclius (610-641) bdquoVedeți fraților și copiilor cum dușmanii lui Dumnezeu ne-au călcat țara ne-au pustiit orașele au ars lăcașele de cult au umplut cu sacircngele uciderilor mesele cele pentru jertfele cele fără de sacircnge și au călcat cu plăceri pline de patimă bisericile care nu primesc patimilerdquo (Heraclius icircmpăratul Bizanțului)
5
Fiu al exarhului bizantin al Africii de origine armeană Heraclius preia puterea Imperiului de Răsărit de la tiranul Focas icircntr-un moment icircn care icircnsăși marea cetate a lui Constantin era amenințată cu desființarea din partea persanilor aliați cu slavo-avarii Icircn urma unei lungi și dificile campanii icircn care ajutorul lui Dumnezeu a fost evident icircn despresurarea cetății de scaun Heraclius va intra icircnvingător icircn Ninive (627) impunacircnd pacea cu persanii icircn 629 Printre termenii tratatului de pace punctele cele mai importante au fost icircnapoierea Sfintei Cruci și a tuturor relicvelor luate ca pradă de război și repatrierea robilor creștini icircn frunte cu patriarhul Zaharia al Ierusalimului
Icircn luna martie a anului 630 un marș triumfal intra pe Poarta de Aur a Cetății Sfinte Heraclius acum icircn vacircrstă de 60 de
3 Sfacircntul Teofan Mărturisitorul Cronografia Ed
Basilica București 2012 trad Mihai Țipău p 300 4 Ibidem p 299
5 Ibidem p 302
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
34
ani purtacircnd veșmintele imperiale de ceremonie cu coroana pe cap călare pe roibul său credincios Dorkon (bdquoCerbulrdquo) icircnălța Cinstita Cruce icircn aplauzele poporului fiind urmat de marii dregători de generali și de oștenii icircn armuri de paradă Numai că la intrarea pe Poarta de Aur (Ușa Milostivirii Poarta lui Mesia Poarta Judecății de Apoi) un curent puternic de aer iscat din senin s-a opus icircnaintării spre Golgota Dorkon viteazul cal de război icircl răsturnă pe basileu și icircncepu să necheze icircnfricoșat Icircmpăratul fu ajutat să se ridice de membrii gărzii sale și porunci nervos să i se aducă un alt cal Icircnsă Zaharia venerabilul patriarh al Ierusalimului care icircndurase 15 ani de robie persană icircl mustră cu blacircndețe pe Heraclius insistacircnd asupra smereniei cu care ar fi trebuit să fie adusă Sfacircnta Cruce pe locul Răstignirii și al Icircnvierii Celui ce purtase mantie icircnsacircngerată icircn locul purpurei imperiale coroană de spini icircn locul celei de basileu trestie icircn locul sceptrului lumii și Care desculț urcase colina Calvarului Său și a macircntuirii noastre Credincios cuvacircntului de icircnțelepciune Heraclius icircși descoperi creștetul lepădă mantia purpurie și desculț asemeni datinii străvechi a pelerinilor urcă icircn tăcere pacircnă pe locul Răstignirii unde oferi cu lacrimi icircn ochi prețiosul odor ierarhului bdquoAtunci cacircnd icircn anul 622 icircmpăratul Heraclius a reușit să pornească ofensiva icircmpotriva dușmanilor a icircnchinat armata și pe sine icircnsuși lui Dumnezeu asumacircndu-și poziția unui războinic creștin ce lupta cu puterile icircntunericului Guillaume din Tyr atunci cacircnd scria istoria cruciadelor cinci secole mai tacircrziu a inclus și istoria războiului persan Mai mult o veche traducere franceză a cărții sale se numea Livre drsquoEraclerdquo
6
Prin recuperarea Sfintei Cruci războiul și victoria repurtată icircn cele din urmă de creștini asupra perșilor au primit un ideal transcendent a cărui atingere nu transfera icircn nici un fel sacralitate mijlocului de realizare Războiul dus de Heraclius era unul de apărare condus după
6 Steven Runciman Istoria Cruciadelor trad
Ovidiu Cristea Marian Coman Maria Pakucs-
Wilcocks vol I Ed Nemira București 2014 p
27
principiile morale stabilite de Biserică deci valid atacirct icircn ceea ce privește scopurile cacirct și condițiile desfășurării Dar icircn același timp reușita acestei prime cruciade bizantine aducea aminte prea mult de victoria lui Constantin cel Mare obținută la Pons Milvius icircn urma punerii icircntregii armate constantiniene sub protecția Crucii lui Hristos De aceea va inspira toate inițiativele ulterioare de apărare a Creștinismului inclusiv pe cea a Primei Cruciade Crucea a decorat pentru prima dată scuturile şi steagurile de luptă ale armatei Sfacircntului Constantin cel Mare icircn anul 312 icircn ajunul bătăliei de la Pons Milvius icircn urma căreia tiranul Maxentius a fost icircnfracircnt
7 Icircmpăratul icircnsuși primise poruncă
icircn vedenie să icircnscrie pe scuturile soldaţilor săi bdquosemnul ceresc al lui Dumnezeurdquo (caeleste signum Dei)
8 Icircndată după
obţinerea victoriei intracircnd icircn Roma Constantin refuză spre surprinderea senatorilor să jertfească lui Jupiter la Capitoliu şi mai mult porunceşte ca icircn macircna statuii sale ridicate icircn for al cărei cap se mai păstrează şi astăzi să se pună bdquotrofeul patimii macircntuitoarerdquo
9 semnul
Sfintei Cruci Drept motivație a deciziei sale bdquoPrin acest semn macircntuitor prin această veritabilă dovadă de curaj am salvat oraşul vostru eliberacircndu-l de jugul tiranului şi am restabilit iarăși senatul şi poporului roman icircn vechea lor mărire şi faimă după ce le-am eliberatrdquo
10 Crucea a
fost recunoscută astfel drept simbol al speranţei creştine de libertate şi stindard al Bisericii triumfătoare asupra tuturor persecutorilor
Icircn ciuda faptului că spre sfacircrșitul domniei precum regele biblic Solomon Heraclius a părăsit Ortodoxia icircn favoarea unei idei teologice compromise (monotelismul) icircncercacircnd să o impună prin constracircngere și că nu a putut apăra icircmpărăția de noua primejdie abătută asupra ei (islamul) istoria a preferat să rețină din viața sa acele momente excepționale icircn
7 Ion Barnea Octavian Iliescu Constantin cel
Mare Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti
1982 p69 8 Ibidem p 35
9 Ibidem p 35-36
10 Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească trad
T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 353
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
35
urma cărora credința sinceră icircn Cel Răstignit și Icircnviat jertfelnicia eroismul și prevederea au prevalat icircn fața puterii a infatuării și a cruzimii dușmanilor
Heraclius va fi perceput icircn perioada medievală atacirct icircn Răsărit cacirct și icircn Apus ca eroul perfect modelul de cavaler și de prinț creștin din ale cărui fapte de vitejie se vor adăpa cu sacircrg toți luptătorii Crucii
Curentul identitar al Catedralelor Naționale din Europa Centrală și de Sud-Est icircn
secolele XIX-XXI
Diacon drd Florin-Dionisi Bătracircnac
Icircn secolul al XIX-lea modernismul
Europei Occidentale a deschis o nouă
pagină icircn istoria ţărilor Europei Centrale și
de Sud-Est Evenimentele trăite de
Bisericile Ortodoxe icircn secolul XX sunt
stracircns legate de istoria politică furtunoasă
și foarte complexă prin care a trecut
Europa icircn această perioadă și care a dus la
numeroase schimbări de frontieră Politica
deci a influențat icircn foarte mare măsură
istoria Bisericilor Ortodoxe
De-a lungul secolului XIX și-a
făcut apariția fenomenul naționalist și apoi
a rămas predominant mai ales icircn Europa
Centrală și de Sud-Est Declanșarea
primăverii popoarelorrdquo prin ascensiunea
naționalismului a constituit o
binecuvacircntare pentru Biserica Ortodoxă icircn
aceste regiuni europene Acest fenomen a
accelerat dezmembrarea Imperiului
Otoman care icircntr-un final a permis
icircnființarea statelor naționale și a Bisericilor
naționale1 organizate icircn patriarhii și
mitropolii naționale autocefale rămase
icircnsă icircn comuniune dogmatică liturgică şi
canonică2 Biserica Ortodoxă a ajuns pe
1 Andreas Nanakis Biserica Ortodoxă din Europa
de Est icircn secolul XX icircn Christine Chaillot
(coord)rdquoBiserica Ortodoxă din Europa de Est icircn
secolul XXrdquo Ed Humanitas București 2011 p
27 2 Ioan Rămureanu Milan Şesan Teodor Bodogae
Istoria Bisericească Universală pentru Institutele
Teologice volII Ed Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne Bucureşti
1993 p 426
parcursul secolelor să-și dezvolte o
prezență considerabilă prin clădirea unei
istorii proprii a unei culturi și identități și
nu icircn ultimă instanță a unui naționalism
specific ei3 Alimentarea distincţiei
religioase tradiţionale cu un conţinut
naţional a dus icircn această perioadă la
apariția nevoii unor simboluri identitare
religios-naționale materializate mai
devreme sau mai tacircrziu icircn catedrale
naționale reprezentative fiecărui neam
Catedrala bdquoBuna Vestirerdquo din
Atena
Grecia și-a declarat independența
politică odată cu icircnceperea revoluției
grecești icircn 1821 cacircnd sudul teritoriului
este eliberat de sub dominația otomană și
devine independentă și suverană icircn 1829
iar la nivel internațional este recunoscută
icircn 1930 prin Tratatul de la Londra4 Lupta
grecilor pentru independenţa politică
urmată de autocefalia Bisericii din Grecia
autoproclamată la 23 iulie 4 august 18345
și recunoscută de către Patriarhia
3 Vezi Şerban Liviu Pavelescu Stat şi Biserică icircn
reconstrucţia politică a societăţilor post comuniste
din Balcani Elemente pentru o sociologie politică
a Ortodoxiei (Teză de Doctorat) Bucureşti 2011
p 28 4 Grigorios D Papathomas Istoria Bisericii din
Grecia icircn secolul XX icircn Christine Chaillot (coord)
opcit p 59 5 Claudiu Cotan Biserica și Statul Biserica
Ortodoxă icircn secolul al XX-lea Ed Vasiliana 98
Iași 2009 p 37
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
36
Ecumenică de la Constantinopol icircn 18506
a servit ca importantă sursă de inspiraţie
pentru toate poporele balcanice
Imediat după eliberarea Greciei de
sub stăpacircnirea otomană și numirea Atenei
icircn 1834 capitală și centru administrativ al
statului s-a simțit nevoia și a unui centru al
Bisericii prin construirea unei catedrale
naționale icircnchinată sărbătorii Bunei Vestiri
a Maicii Domnului care marchează şi ziua
naţională a Greciei (25 martie este Ziua
Independenţei ziua icircn care a fost declanșat
Războiul de eliberare națională din 1821)
Piatra de temelie a acestei catedrale a fost
pusă icircn prima zi de Crăciun pe 25
decembrie după Sfacircnta Liturghie de către
regele Otto și regina Amalia Sărbătoarea
Nașterii Domnului simbolizacircnd parcă
nașterea Bisericii naționale a Greciei
reprezentată de această Catedrală a icircntregii
națiuni pentru zidirea căreia muncitorii au
folosit piatră din nu mai puțin de 72 de
biserici dăracircmate icircn perioada ocupației
otomane După o muncă depusă timp de
două decenii Catedrala Mitropolitană din
Atena a fost terminată Slujba de sfințire a
avut loc icircn ziua de 21 mai 1862 icircn
prezența membrilor Casei regale și a
oficialităților grecești7
Catedrala bdquoSfacircntul Alexandru
Nevskirdquo din Sofia
După modelul grecilor poporul
bulgar a icircnceput să-și revendice la racircndul
său drepturile politice și religioase8
Biserica Ortodoxă Bulgară a trecut prin
momente foarte grele icircn cadrul unei lupte
continue de emancipare politico-religioasă
Icircn Imperiul Otoman bulgarii erau
identificaţi ca făcacircnd parte din rum millet
nume dat comunităţii creştine care-i
cuprindea pe toţi creştinii ortodocşi din
Imperiul Otoman şi aflată sub jurisdicţia
6 C Chaillot (coord) opcit p 19
7 Teodor Danalache Catedrala Mitropolitană din
Atena apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-mitropolitana-atena-122637html 8 Teodor Sabev Biserica Ortodoxă Bulgară icircn
secolul XX icircn C Chaillot (coord) opcit p106
Patriarhiei Ecumenice de la
Constantinopol
La scurt timp după obținerea
independenței de stat icircn 1879 persoane
oficiale ale Bulgariei precum primul
ministru Petko Karavelov propun ridicarea
unui monument icircn cinstea eroilor care s-au
jertfit pe cacircmpul de luptă Prințul
Alexandru I de Battenberg al Bulgariei
face apel la poporul bulgar pentru
stracircngerea de fonduri necesare ridicării
unei catedrale icircn orașul Sofia noua
capitală a Bulgariei Acest proiect a fost
votat icircn prima Adunare Naţională din anul
1880 și s-a hotăracirct icircnceperea colectării de
fonduri pentru construirea edificiului
Pentru amplasamentul catedralei a fost ales
cel mai icircnalt loc din Sofia cu o altitudine
de 552 metri Ziua de 19 februarie 1882 icircn
care se icircmplineau 4 ani de la semnarea
tratatului de la San Stefano a fost aleasă
pentru punerea pietrei de temelie
Construcția propriu-zisă a edificiului a
durat din anul 1904 pacircnă icircn 1912 iar
cheltuielile au fost suportate atacirct de
populație cacirct și din bugetul de stat Din
cauza Războaielor Balcanice și a Primului
Război Mondial sfințirea catedralei a fost
realizată abia icircn data de 24 august 1924
Catedrala primește hramul bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo fiind construită icircn
cinstea memoriei soldaţilor căzuţi icircn timpul
războiului ruso-turc din 1877-1878 icircn
urma căruia Bulgaria a obţinut
independenţa faţă de Imperiul Otoman9
9 Sfacircntul Alexandru Nevski (1220-1263) era
ocrotitorul spiritual al icircmpăratului Rusiei
Alexandru al II-lea Romanov iar numele catedralei
a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru
ajutorul acordat de ruşi icircn obţinerea independenţei
Pentru scurt timp icircn Primul Război Mondial
perioada 1916-1920 cacircnd Bulgaria făcea parte din
Puterile Centrale iar Rusia din Antantă catedrala a
fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie
luminătorii slavilor după care s-a revenit la numele
de bdquoAlexandru Nevskildquo Lăcaşul de cult
sărbătoreşte două hramuri 12 septembrie -
Aducerea moaştelor Sfacircntului Alexandru Nevski şi
23 noiembrie - ziua de adormire a Sfacircntului
Alexandru Nevski Vezi Silviu Cluci Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskirdquo din Sofia apud
httpsdoxologiaroviata-bisericiilocuri-de-
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
37
Proclamarea patriarhatului cu ocazia
Adunării Naționale Bisericești din 8-10
mai 195310
ridică Catedrala bdquoSfacircntul
Alexandru Nevskirdquo la rang de Catedrală
patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare
Acest lăcaș de cult este unul dintre cele
mai monumentale clădiri din Balcani şi a
doua catedrală ca dimensiune după
bdquoSfacircntul Savaldquo din Belgrad avacircnd o
suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de
5000 de persoane Pentru bulgari
catedrala reprezintă o comoară
arhitecturală și un simbol al libertății și
independenței naţionale fiind declarată
monument cultural de importanţă
naţională11
Catedrala bdquoSfacircntul Savardquo din
Belgrad
Icircn vara anului 1878 la Congresul
de la Berlin Serbia și-a obținut
independența de stat icircn urma căreia a
primit și recunoașterea autocefaliei
bisericești Persoana cea mai de seamă icircn
această perioadă era mitropolitul Mihail
Jovanovic (1859-1881 1889-1898)12
Acesta a fost primul mitropolit care a pus
icircn practică ideea construirii unei catedrale
reprezentative a poporului sacircrb lucru
imposibil de realizat pacircnă atunci sub
autoritațile otomane Mitropolitul Mihail a
icircnființat și condus bdquoSocietatea pentru
Construcția Catedralei Sfacircntul Sava pe
Colina Vracearrdquo icircn cadrul căreia s-a
realizat construcția unei bisericuțe icircn anul
1895 și planul pentru ridicarea unei
catedrale monumentale Icircn anul 1905 are
loc primul concurs pentru construirea
catedralei icircnsă proiectele prezentate pentru
marea catedrală au fost respinse ca nefiind
icircndeajuns de bune iar războaiele balcanice
pelerinajcatedrala-sfantul-alexandru-nevski-din-
sofia A se vedea și Alexandru Briciu Catedrala
bdquoSfacircntul Alexandru Nevskildquo din Sofia apud
httpziarulluminarocatedrala-sfantul-alexandru-
nevski-din-sofia-91338html 10
Claudiu Cotan opcit p 150 11
Alexandru Briciu opcit 12
Predrag Puzovic Rezumat al istoriei Bisericii
Sacircrbe din fosta Iugoslavie icircn secolul XX icircn C
Chaillot (coord) opcit p 133
și Primul Război Mondial au sistat
preocupările de ridicare a catedralei
Icircn anul 1922 Patriarhia Ecumenică
a recunoscut ridicarea Bisericii Sacircrbe la
rang de Patriarhie13
prin transmiterea unui
tomos Icircn anul 1926 a fost ales proiectul
arhitectului Aleksander Deroko icircnsă
construcția a icircnceput mult mai tacircrziu
Piatra de temelie fiind pusă de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Sacircrbe Gavriil al V-lea
(Gavriil Dozic-Medenica fost mitropolit al
Muntenegrului și al litoralului)14
icircn anul
1939 pe data de 10 mai ziua arderii
Moaștelor Sfacircntului Sava de către turcii
otomani Singura etapă realizată a fost icircnsă
numai fundația catedralei iar după
bombardamentele germane din anul 1941
lucrările au icircncetat15
Icircn anul 1958
patriarhul Gherman a solicitat reicircnceperea
lucrărilor dar acordul a fost dat abia icircn
anul 198516
după foarte multe intervenții
ale Patriarhiei Sacircrbe Catedrala Sfacircntul
Sava a fost construită de-a lungul a nu mai
puțin de 65 de ani (icircntre anii 1939-2004 cu
icircntrerupere icircntre anii 1941-1958) Expresie
a statorniciei poporului sacircrb și a credinței
ortodoxe Catedrala Sfacircntul Sava - Svetog
Save este un așezămacircnt deosebit atacirct prin
arhitectura sublimă icircn stil bizantin cacirct și ca
mărime devansacircnd pacircnă și cele mai
impozante edificii precum bdquoSfacircnta Sofiardquo
din Constantinopol sau Catedrala bdquoIisus
Macircntuitorulrdquo din Moscova17
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo
din Tirana
Biserica Albaniei se declarase
Autocefală icircncă din anul 1922 dar atunci
nu a fost recunoscută decacirct de statul
albanez Recunoașterea canonică a
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a
13
Ibidem p 137 14
Ibidem p 140-141 15
Vezi Irina Stoica Catedrala Sfacircntul Sava icircn
bdquoRevista Magazinrdquo 19 iulie 2012 16
Predrag Puzovic opcit p 149 17
Vezi Teodor Danalache Catedrala Sfacircntul Sava
din Belgrad apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfantul-sava-belgrad-67462html
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
38
fost acordată abia icircn 193718
La sfacircrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial se
instaurează icircn Albania regimul dictatorial a
lui Enver Hodja (1944-1985) care la 22
octombrie 1967 s-a proclamat bdquoprimul și
unicul stat ateu din lumerdquo interzicacircnd
practicarea oricărui fel de formă religioasă
Icircn ianuarie 1991 patriarhia Ecumenică a
luat inițiativa de a restabili Biserica
Ortodoxă din Albania alegacircndu-l pe
Anastasie Ianoulatos exarh al Albaniei iar
mai tacircrziu la 24 iunie 1992 numindu-l
arhiepiscop al Tiranei Durresului și al
icircntregii Albanii19
Acesta a dus o activitate
amplă de reorganizare a Bisericii Ortodoxe
din Albania20
Pe terenul unei vechi biserici
construite icircn anul 1865 s-a icircnceput icircn anul
2004 ridicarea noii catedrale din Tirana
cu hramul bdquoIcircnviera Domnuluirdquo
terminacircndu-se de construit icircn anul 2011
Complexul ecleziastic al Catedralei din
Tirana este unul cuprinzător format din
diferite clădiri și spații catedrală paraclis
clopotniță sediul Sfacircntului Sinod și un
Centru cultural Acest ansamblu a fost
inaugurat icircn ziua de 24 iunie 2012 la
aniversarea a douăzeci de ani de la
icircntronizarea Arhiepiscopului Anastasie al
Albaniei icircnsă sfințirea catedralei a avut loc
icircn data de 1 iunie 2014 icircn prezența unui
sobor icircnsemnat de episcopi și icircntacircistătători
ai Bisericilor Ortodoxe din icircntreaga lume21
Catedrala bdquoIcircnvierea Domnuluirdquo din Tirana
- Albania este considerată una dintre cele
mai mari catedrale din spațiul ortodox
făcacircnd parte dintr-un ansamblu eclesial
generos
18
Anastasios Ianoulatos Cacircteva note despre istoria
Bisericii Ortodoxe din Albania icircn secolul XX și
resurecția ei icircncepacircnd cu 1991 icircn C Chaaillot
(Coord) opcit p 159 19
Ibidem p 162-163 20
Ibidem p 163-177 21
Vezi Iulian Predescu Catedrala Icircnvierea
Domnului ndash Tirana apud
httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-invierea-domnului-tirana-
145510html
Catedrala bdquoSfacircnta Treimerdquo din
Tbilisi
Icircn anul 1918 Georgia și-a declarat
independența politică după ce la 12
martie 1917 a fost proclamată restaurarea
autocefaliei Bisericii Georgiei Era vorba
de o refacere a bdquocontinuitățiirdquo autocefaliei
icircntreruptă icircn anul 1811 de țarul rus
Alexandru I22
Biserica Rusă nu a
recunoscut această autocefalie decacirct icircn
1943 iar Patriarhia Ecumenică abia icircn
1990 După căderea URSS-ului și
declarația de independență a Georgiei din 9
martie 1991 Biserica Georgiană a putut
aplica dorința de a construi o catedrală care
să comemoreze 1500 de ani de autocefalie
a Bisericii Ortodoxe din Georgia Icircncă din
anul 1989 Preafericirea Sa Ilia al II-lea
Patriarhul-Catolicos al Icircntregii Georgii
lansa ideea unui proiect de catedrală
naţională pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi
care icircmpreună cu autoritățile de la Tbilisi
au organizat desfășurarea unui concurs
internațional După lungi tergiversări
proiectul arhitectului Archil Mindiashvili a
fost desemnat cacircștigător al acestui concurs
Situația dificilă la icircnceputul anilor 90rsquo
cauzată de războiul civil din Georgia
(1991-1993) a icircntacircrziat punerea icircn practică
a proiectului
Abia pe data de 23 noiembrie 1995
a fost turnată fundația viitoarei catedrale
care avea să devină simbolul bdquoreicircnvierii
naționale și spirituale a națiunii
georgienerdquo Pe data de 23 noiembrie 2004
de Sărbăroarea Sfacircntului Gheorghe23
22
Zaza Abașidze Biserica Ortodoxă din Georgia icircn
secolul XX icircn C Chaillot opcit p459-464 23
Ziua de 23 noiembrie după calendarul
neicircndreptat al Bisericii Ortodoxe reprezintă
sărbătoare naţională icircn Georgia numită
bdquoGiorgobaldquo Este vorba despre prima sărbătoare
icircnchinată Sfacircntului Mare Mucenic Gheorghe din
cursul anului bisericesc cea a aşezării sfintelor sale
moaşte icircn Lida pe care calendarul ortodox
romacircnesc o prăznuieşte la 3 noiembrie Sfacircntul
Gheorghe este ocrotitor spiritual al Georgiei
steagul său cu cruce roşie reprezentată pe o pacircnză
albă fiind ales drapel naţional icircncă din secolul al V-
lea Vezi Alexandru Briciu Istoria dăltuită icircn
piatră a Iviriei ortodoxe apud
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
39
catedrala a fost sfințită de către patriarhul
Georgiei Ilia al II-lea icircn prezența a
numeroși reprezentați ai bisericii ortodoxe
din icircntreaga lume24
numeroși lideri politici
și reprezentanți ai comunităților religioase
din Georgia25
Catedrala Sfacircnta Treime din
Tbilisi cunoscută și sub numele de
bdquoSamebardquo este cea mai importantă
catedrală a Bisericii Ortodoxe Georgiene
din Tbilisi și este a treia cea mai icircnaltă
biserică ortodoxă din lume conform
Ziarului Lumina Această catedrală icircmbină
stilul arhitectural tradițional georgian cu
diverse influențe ale etapelor istorice
icircncepacircnd cu epoca bizantină
Templul Providenței Divine din
Varșovia
Dintre toate actele constituționale
poloneze cel mai important pentru poporul
polonez este Constituția din 3 mai 1791
deoarece această constituție marca
existența primului stat independent
polonez Ziua de 3 mai este sărbătoarea
Constituției icircn Polonia și considerată zi
națională26
Această independență se dorea
să fie materializată atacirct icircn instituțiile de
stat Sejmul Dieta (puterea legislativă) cacirct
și icircn instituțiile religioase Poporul polonez
este majoritar catolic supus prin statut
Vaticanului dar cu importante influențe
naționale Pentru a se marca independența
națională icircn anul 1792 Sejmul a votat
construirea unei catedrale catolice
naționale și crearea unei structuri a
Bisericii Ortodoxe din Polonia
httpziarulluminaroistoria-daltuita-in-piatra-a-
iviriei-ortodoxe-93007html 24
Delegatul Bisericii Ortodoxe Romacircne a fost IPS
Andrei actualul Mitropolit al Clujului
Maramureşului şi Sălajului la acea vreme
Arhiepiscopul Alba Iuliei 25
Apud httpswwwcrestinortodoxrobiserica-
lumecatedrala-sfanta-treime-tbilisi-125732html 26
Ştefan Deaconu Constituţia Republicii Polone
Prezentare generală icircn Ştefan Deaconu (coord)
rdquoCodex constituțional Constituțiile statelor
membre ale Uniunii Europenerdquo Editură și
Tipografie Monitorul Oficial 2015 p 298
independente de Moscova27
Singurul lucru
realizabil icircnsă a fost doar punerea pietrei
de temelie a catedralei deoarece Polonia a
fost invadată și pacircnă la 11 noiembrie 1918
nu mai putem vorbi de un stat Polonez
independent După acestă dată icircn perioada
interbelică a reapărut dorința de a icircncepe
construcția catedralei icircnsă consecințele
pactului Ribentropp-Molotov și izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial au
făcut imposibil acest lucru Odată cu
instaurarea regimului comunist icircn 1945
conceperea unui astfel de proiect era
irealizabil
Căderea Zidului Berlinului oferă
momentul favorabil primatului Poloniei
cardinalul Jozef Glemp să reactiveze
conceptul catedralei sub motto-ul libertății
ca semn de recunoștință pentru providența
Divină La aniversarea a 98 de ani de la
independența de stat din 1918 și la 225 de
ani de la prima republică poloneză cacircnd s-a
pornit proiectul unei catedrale naționale icircn
ziua de vineri 11 noiembrie 2016
autoritățile religioase și civile din Polonia
au inaugurat bdquoTemplul Providenței
Divinerdquo cea mai impunătoare și icircnaltă
catedrală din Varșovia28
Catedrala ortodoxă bdquoSfacircnta
Sofiardquo din Varșovia
Conceptul unui templu catolic icircn
Varșovia a fost secondat de proiectul
catedralei ortodoxe Sfacircnta Sofia -
Icircnţelepciunea lui Dumnezeu din capitala
Poloniei Conform unui comunicat publicat
pe site-ul oficial29
al Bisericii Ortodoxe a
Poloniei Sanctitatea Sa Bartolomeu
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
a prezidat ceremonia de sfinţire a pietrei de
temelie a Catedralei Sfacircnta Sofia din
Varşovia icircn data de 5 decembrie 2015
27
Antoni Mironowicz Biserica Ortodoxă din
Polonia icircn secolul XX icircn C Chaillot (Coord)
opcit p 274 28
Vezi
ttpswwwagerpresroexterne20161111cea-
mai-mare-biserica-din-varsovia-asteptata-de-doua-
secole-a-fost-inaugurata-vineri-21-05-02 29
Vezi httpwwworthodoxplkomunikat-
kancelarii-metropolity-2
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
40
Punerea pietrei de temelie a marcat
icircnceputul construcţiei primei biserici
ortodoxe din capitala Poloniei din ultimii
peste 100 de ani Terenul a fost alocat de
către autorităţile din Varşovia pentru
construirea catedralei ortodoxe și acoperă o
suprafaţă de aproximativ 05 hectare şi se
află icircn partea de sud a capitalei poloneze
pe malul stacircng al Vistulei
Această catedrală marchează
centenarul independenței de stat a Poloniei
Preafericitul Părinte Sava a vorbit despre
icircnsemnătatea acestei catedrale evidențiind
că aceasta bdquoreprezintă o recunoștinţă de
rugăciune adusă predecesorilor care și-au
dat viaţa pe altarul slujirii lui Dumnezeu și
al Patrieirdquo30
Catedrala Macircntuirii Neamului
din București
Odată cu obținerea independenței
de stat și atingerea idealului național icircn
anul 1878 s-a născut și dorința unei
catedrale naționale Prima inițiativă a
aparținut Regelui Carol I icircn anul 1882
care a icircnaintat Camerei Legislative un
proiect de lege referitor la construirea unei
Catedrale icircn București ca urmare firească
a nevoii de spațiu deoarece bdquonici una din
cele peste o sută de biserici existente atunci
icircn Capitală nu erau atacirct de icircncăpătoare
icircncacirct să primească pe toţi cei care ar fi
dorit să participe la Te Deum-urile oficiate
cu prilejul sărbătorilor naţionale sau la alte
momente solemnerdquo31
Icircn anul 1884 din
bugetul statului a fost acordat un fond
pentru construirea Catedralei ce reprezenta
5 din bugetul țării Tergiversările
concursului de proiecte32
cacirct și ale alegerii
locului noii catedrale au dus la folosirea
30
Vezi httpbasilicarovarsovia-lucrarile-la-
catedrala-sfanta-sofia-avanseaza 31
Vezi Nicolae Șt Noica Catedrala Macircntuirii
Neamului Istoria unui ideal Ed Basilica
București 2011 apud
httpwwwcatedralaneamuluiroindexphpistoric 32
Icircn 1891 se hotărăște organizarea unui concurs
internațional pentru proiectarea Catedralei
Naționale Acest lucru a reprezentat un eșec
deoarece a pornit un protest al arhitecților romacircni
care doareau un concurs național
fondului icircn alte scopuri și icircntrebuințări ale
statului
Icircnceperea Primului Război
Mondial a dus la sistarea proiectului icircnsă
evenimentele ce i-au urmat Marea Unire
din 1918 și ridicarea Bisericii Ortodoxe
Romacircne la rang de patriarhie icircn 1925 au
repornit demersul construirii unei
Catedrale la București Icircnsuși Regele
Ferdinand vesteşte hotăracircrea de a ridica icircn
Bucureşti o biserică monumentală icircn
amintirea victoriei armatelor romacircne icircn
războiul de icircntregire33
De-a lungul timpului au fost
dezbătute numeroase propuneri
arhitecturale și a fost schimbat de mai
multe ori locul de amplasare a catedralei
După lungi discuții și dezbateri s-a hotăracirct
alegerea locului de la poalele Dealului
Mitropoliei pentru ridicarea catedralei
patriarhale icircnsă și acest loc deşi sfinţit icircn
decurs de 70 de ani de doi Patriarhi Miron
Cristea icircn 1929 şi Teoctist icircn 1999 şi
binecuvacircntat de Papa Ioan Paul al II-lea icircn
mai 1999 a fost schimbat Icircntacircrzierea
aplicării acestui proiect național cunoaște
mai multe cauze criza economică din
perioada interbelică icircnceperea celui de-al
Doilea Război Mondial instaurarea
regimului comunist icircn Romacircnia și perioada
grea a tranziției de după 1990 Acestor
situații li s-au adăugat și vechile
controverse legate de amplasament care au
oprit icircnceperea lucrărilor efective pacircnă icircn
data de 29 noiembrie 2007 cacircnd a avut loc
slujba de punere a pietrei de temelie şi a
sfinţirii locului destinat construirii
Catedralei patriarhale de către
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe
terenul atribuit icircn calea 13 Septembrie
sector 5 Bucureşti icircncheindu-se astfel
mutarea catedralei prin diversele locuri ale
Bucureștiului34
La acest eveniment
important au participat membrii Sfacircntului
Sinod icircn frunte cu Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel icircmpreună cu cele mai
icircnalte oficialități ale statului dar şi un
număr mare de credincioşi
33
Ibidem 34
Ibidem
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
41
Patriarhia Romacircnă a lansat icircn ziua
de 28 decembrie 2009 licitaţia pentru
selectarea proiectului Catedralei Macircntuirii
Neamului Lucrările de construcţie ale
Catedralei Macircntuirii Neamului au icircnceput
la sfacircrşitul anului 2010 și conform
declarațiilor purtătorului de cuvacircnt al
Patriarhiei Romacircne Vasile Bănescu
inaugurarea Catedralei Naționale va avea
loc pe data de 30 noiembrie 2018 prin
slujba de sfințire a lăcașului icircn prezența
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a
altor lideri ai Bisericilor Ortodoxe
Autocefale Catedrala Macircntuirii Neamului
va avea două hramuri Sfacircntul Apostol
Andrei creștinătorul poporului romacircn și
Icircnălțarea Domnului Ziua Eroilor icircn cultul
ortodox romacircn Acest edificiu va marca
centenarul Marii Uniri Naționale ca un
stindard al racircvnei pentru libertate și unitate
a neamului romacircnesc și ca altar de
rugăciune pentru cei ce s-au jertfit icircn lupta
pentru atingerea acestui ideal
Icircn concluzie putem afirma că
fiecare națiune a Europei a clădit mai
devreme sau mai tacircrziu icircn istorie o
catedrală identitară unde tradiția arta și
trăirea religioasă a fiecărui neam icircn parte
s-au contopit icircntr-un simbol al unității al
libertății și al independenței naționale și
religioase Din cauza istoriei vitrege a
popoarelor aflate la intersecția intereselor
seculare ale Marilor Puteri Europene și
sub ocupația regimurilor politice totalitare
ateiste din secolul al XX-lea edificarea
unui astfel de proiect național a fost
imposibil de conceput Dorința popoarelor
de făurire a unui simbol național-religios
duce la nașterea unui curent identitar tacircrziu
al catedralelor naționale care s-a
manifestat pe parcursul ultimelor două
secole cu precădere icircn perioada
postcomunistă
Să nu uităm de-aici icircn veac
Marius-Cristian Brutaru
Persquoal nostru steag e scris unire
Aceasta-i sfacircnta moştenire
Ce ne-au lăsat-o ai noştri buni
Să fim uniţi să fim romacircni
Să nu uităm dersquoaici icircn veac
Că noi venim din neamul dac
Pămacircntul ţării-i pămacircnt sfacircnt
Ne poartă-n veşnicie ni-i leagăn şi mormacircnt
Icircn viaţa asta trecătoare avem o datorie
De neam de limbă de credinţă şi de glie
Să nu uităm aceasta-i via
Ce am primit-o trăiască Romacircnia
Icircn unitate icircn iubire şi-n credinţă
E forţa vie a neamului fiinţă
Va dăinui minunea lumii
Suntem aici uniţi asa cum şi-au dorit străbunii
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
42
Dumnezeu este prezent icircn creație asemenea sufletului icircn trup
Pr drd Șerban Andrian
Evanghelia Sf Ioan icircncepe cu
cuvintele bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi
Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu
era Cuvacircntul Toate prin El s-au făcut şi
fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-
a făcutrdquo (Ioan 1 1-2)
Dumnezeu a creat lumea prin
Logos şi este icircn ea prin Logos arătacircndu-se
icircn mod ascuns icircn creaţie prin logoi-i
acesteia Sf Maxim Mărturisitorul spunea
bdquoPrin icircnrudirea aceasta se arată existacircnd
icircn toate icircn chip diferit modul universal şi
unic al cauzei ascunse şi necunoscute care
ţine adunate toate susţinacircnd toate icircn ele
icircnsele şi unele icircn altele neamestecate şi
nedivizate icircnfăţişacircndu-le ca fiind mai
degrabă unele pentru altele decacirct pentru
ele icircnsele prin această relaţie
unificatoare Şi precum sufletul se află icircn
trup aşa se află cosmosul inteligibil
(logoi-i) icircn cel sensibilrdquo1
Prezenţa unică a lui Dumnezeu icircn
creaţie guvernează icircntreaga diversitate a ei
ca pe un tot unitar acţionacircnd icircn ansamblu
sub egida unei singure conştiinţe bdquoTotul se
icircntacircmplă mi se pare ca şi cum un fel de
rdquoconştiinţărdquo ar stabili o conexiune icircntre
toţi atomii din universrdquo2 spune Jean
Guitton iar Teilhard de Chardin afirmă
bdquoIcircn fiecare particulă fiecare atom fiecare
moleculă fiecare celulă de materie trăiesc
ascunse şi acţionează fără ştirea nimănui
omniştienţa eternului şi omnipotenţa
infinituluirdquo3 Henry Stapp printr-o
comparaţie icircntre macrocosmos şi
microcosmos icircntre Univers şi creierul
uman spune despre acesta din urmă
bdquoSituaţiile de surzenie şi orbire mentală de
afazie auditivă şi optică ne arată că
1 Sf Maxim Mărturisitorul Mistagogia trad de D
Stăniloae Ed IBMBOR Bucureşti 2000 p
26-27 2 Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 123 3 Teilhard de Chardin Le phenomene humain
Seuil 1970 p 5
creierul icircn totalitate trebuie să acţioneze
unitar pentru ca gacircndurile conştiente să
apară Conştiinţa un icircntreg nealcătuit din
părţi corespunde activităţii integrale a
creieruluirdquo4 Iată astfel cum ştiinţa
confirmă mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul relatată mai sus şi ceea ce
este mai important este afirmarea
conştiinţei ca singura capabilă să
coordoneze un sistem icircn mod unitar
Totuşi intervenţia pe care teologia
trebuie să o facă este de a da mărturie
despre această conştiinţă Ea nu poate
aparţine decacirct persoanei care este singura
existenţă capabilă să manifeste conştiinţă şi
a cărui constituţie incumbă conştiinţa
pentru că persoana este o realitate
dinamică iar conştiinţa este ghidul acestei
dinamici Astfel icircnvăţătura despre
conştiinţă ca existacircnd doar la nivel de
persoană aparţine doar creştinismului
celelalte religii spre care pare că vrea să
icircncline ştiinţa şi icircn special cele panteiste
nu pot explica conştiinţa pentru că vorbesc
de depersonalizare şi icircn consecinţă de o
renunţare la conştiinţă Acesta trebuie să
fie rolul teologiei de a arăta ştiinţei că
această conştiinţă pe care au descoperit-o
icircn activitatea globală a creaţiei aparţine
divinităţii ca persoane existacircnd icircn creaţie
prin logoi-i ei
Iată că ştiinţa se icircntreabă cine face
lucrurile să fie aşa şi de ce Henry Stapp se
icircntreabă bdquoAceastă multitudine de idei care
există icircn mod absolut deşi reciproc
corelate şi alcătuind o ţesătură fără sfacircrşit
la fel ca dominourile icircntr-o schimbare
neicircncetată sau ca bucăţelele de sticlă
dintr-un caleidoscop de unde icircşi au legile
fantastice de a se uni şi de ce tocmai icircn
felul icircn care o facrdquo5 Fizica
contemporană icircnţelegacircnd că toate
sistemele există unele pentru altele ca
4 Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică Ed Tehnică Bucureşti 1998 p 28 5 Ibidem p 25
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
43
globalitate după cum a afirmat Sf Maxim
Mărturisitorul se icircntreabă cine este sau
cine ia deciziile care privesc globalitatea şi
dinamica creaţiei din substraturile ei unde
se creează continuu printr-o alegere
deliberată şi conştientă icircntr-o multitudine
de potenţialităţi Ei nu găsesc răspunsul la
aceste icircntrebări decacirct icircn prezenţa unei
conştiinţe icircn creaţie care ar satisface ideea
globalităţii şi unităţii interne6
Sf Maxim Mărturisitorul a oferit
această soluţie cu mult timp icircnainte
arătacircnd că toate există unele pentru altele
guvernate de un singur principiu Logosul
care asemenea sufletului icircn trup
informează icircntreaga creaţie şi o
relaţionează una icircntr-alta şi icircmpreună icircn El
conducacircnd-o icircn mod conştient spre
desăvacircrşirea ei ceea ce denotă caracterul
dinamic al creaţiei supus alegerii
conştiente bdquoToate moleculele universului
poartă icircn sine un ce ce se poate icircnţelege
de sine ele conservă caracterul esenţial
al unor lucruri rdquofăcute de macircnărdquo ele nu
primesc ideea unei existenţe eterne sau rdquoa
unei fiinţe ce există prin sine atributele
lorrdquo nesfăracircmate sunt ascunderea Aceluia
care la icircnceput a creat nu numai cerul şi
pămacircntul ci şi materia care le compunerdquo7
afirmă D Clark-Maxwell
Opacitatea creaţiei prin care nu
mai putem să-L contemplăm pe Dumnezeu
icircn ea a survenit icircn urma păcatului lucru
care icircmpiedică şi astăzi intuirea corectă a
sensului creaţiei Părintele Stăniloae
afirmă bdquoDacă n-ar fi intervenit păcatul
Dumnezeu le-ar fi fost străveziu oamenilor
prin legile universului ca porunci
personale ale Luirdquo8
Sf Maxim Mărturisitorul afirmă că
bdquotoate trupurile sunt după fire inerte ele
sunt mişcate de suflet Unele de suflet
raţional altele de suflet neraţional şi altele
6 Jean Pierre Lonchamp Ştiinţă şi credinţă trad de
Magda Stavinschi Ed Eonul dogmatic Bucureşti
2003 p 66 7 Saint-Projet Apologia ştiinţifică icircn Biserica
Ortodoxă Romacircnă 1981 p 732 8 D Stăniloae Nota 181 la Ambigua
de suflet fără simţirerdquo9 arătacircnd că icircntreaga
creaţie implică o prezenţă internă prin care
se mişcă şi care o informează Chiar Sf
Maxim Mărturisitorul vorbeşte de o
icircntrupare a Logosului icircn Creaţie prin logoi-
i Săi din care icircşi face un trup aşa cum
sufletul icircşi alcătuieşte un trup din materia
pe care o informează El vorbeşte de trei
icircntrupări icircn creaţie icircn Scriptură şi icircn trup
Sf Maxim Mărturisitorul concepe
Cosmosul ca pe un macroantropos iar pe
om ca pe un microcosmos Această viziune
asupra cosmosului ca macroantropos ar
putea ajuta ştiinţa modernă să icircnţeleagă
cum de icircntreaga Creaţie se comportă ca un
tot unitar dinamic guvernat deodată icircn
mod conştient
Icircnsă prezenţa lui Dumnezeu icircn
Creaţie nu-L confundă pe Acesta cu creaţia
Sa nici nu-i contopeşte ca icircn panteism ci
este o prezenţă care invită la sinergie
Energiile create ale creaţiei se conformează
către scopul ei icircnscris icircn logosul ei intern
bdquoEl se ascunde negrăit icircn raţiunile
lucrurilor şi se face cunoscut icircn chip
proporţional prin fiecare din cele văzute
ca prin nişte scrisuri Urmează aici un
efort de descoperire a raţiunilor fiindcă
Dumnezeu trebuie scos din lume din
simboale şi aşezat icircn Biserică şi icircn
sufletrdquo10
Astfel bdquologoi-irdquo sunt o noţiune
spirituală icircnsemnacircnd structura noomenală
şi semnificaţia divină a Cosmosului
Aceste raţiuni constituie modul de a sta al
lui Dumnezeu icircn lume şi al lumii icircn
Dumnezeu11
Ştiinţa contemporană a ajuns
să descopere o prezenţă a conştiinţei icircn
creaţie numai după ce a descoperit că
inteligibilul şi sensibilul aparţin unei
singure realităţi şi că nu există materie
pură ci ea are substrat raţional
informaţional
9 Sf Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole
hristologice şi duhovniceşti icircn col Părinți și
Scriitori Bisericești vol 80 trad şi note de D
Stăniloae Ed IBMBORBucureşti 1990 p
108-109 10
Ibidem p 120 11
Ibidem p 121
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244
Tomisul Ortodox Serie nouă Anul II (2018) nr 1-6 (Ianuarie-Iunie)
44
Numai după ce a constatat prezenţa
logoi-ilor icircn Creaţie s-a putut icircntreba cine-
i guvernează şi de ce prin ei lucrurile sunt
aşa şi nu icircn alt fel Astfel ei au ajuns racircnd
pe racircnd să confirme mărturia Sf Maxim
Mărturisitorul despre logos Icircntacirci că
lucrurile există unele pentru altele şi unele
icircn altele apoi că icircntreaga creaţie se mişcă
prin logoi-i şi că aceşti logoi-i aparţin
logosului care bdquodevine multe prin creaţierdquo
Astfel logosul este cel prezent icircn Creaţie
unde lucrează continuu prin dialogul la
care icircl invită pe om Creaţia se afirmă că o
multitudine de potenţialităţi din care se
actualizează una icircn momentul măsurătorii
sau observaţiei12
Astfel dinamica
raţionalităţii creaţiei invită la dialog pe om
icircn care raţionalitatea devine limbajul de
dialog icircntre două conştiinţe una de partea
cealaltă a materiei şi cealaltă avacircnd
legătură cu materia13
Jean Guitton referindu-se la cele de
mai sus spunea despre logos bdquocă este
acolo etern şi necesar icircn spatele
fenomenelor foarte departe deasupra
universului dar prezent icircn fiecare
particulărdquo14
Iată aşadar cum conform spuselor
părintelui Stăniloae creaţia este mijloc de
dialog icircntre Dumnezeu şi om icircntre două
conştiinţe iar ştiinţa pare să icircnţeleagă acest
aspect din ce icircn ce mai mult fără a apela la
religii panteiste orientale
Icircn acest sens icircnvăţătura Sf Maxim
Mărturisitorul despre microcosmos şi
macrocosm ar putea fi mărturia supremă
pentru ştiinţă potrivit căreia un Dumnezeu
personal se află icircn creaţie Comunitatea
ştiinţifică icircn frunte cu Einstein pare a
accepta ideea unei prezenţe divine icircn
creaţie afirmacircnd bdquoEu susţin că
religiozitatea cosmică constituie impulsul
12
Henry Stapp Raţiune materie şi mecanică
cuantică trad de Constanţa Boroneanţ Ed
Tehnică Bucureşti 1998 p 29 13
D Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol
I ediţia a II-a Ed IBMBOR Bucureşti 1996
p 20 14
Jean Guiton Dumnezeu şi ştiinţa trad de Paula
Mare Ed IBMBOR Bucureşti 1993 p 66
cel mai puternic şi mai nobil al cercetării
ştiinţificerdquo15
Această afirmaţie propune ştiinţei
ca icircn cercetarea ei asupra realităţii să-L
reintroducă pe Dumnezeu icircn Creaţie aşa
cum a afirmat Sf Maxim Mărturisitorul şi
pornind de la această premisă să icircnţeleagă
creaţia şi realitatea Imboldul lui Einstein
de a propune aceste ipoteze provine
probabil din imposibilitatea de a-şi explica
ordinea globalitatea actualizarea
potenţialităţilor corelarea părţilor icircn icircntreg
fără ajutorul religiei El face apel la religie
tocmai pentru că ea satisface icircn forma
propusă de Sf Maxim Mărturisitorul
exigenţele şi ipotezele ştiinţifice propuse
de ştiinţă şi mai ales pentru că cunoaşterea
ei este revelatorie de la Cel ce se află icircn
spatele creaţiei16
Iniţiativa lui Einstein va icircncuraja pe
mulţi din comunitatea ştiinţifică icircn a
accepta prezenţa unul logos central icircn
creaţie din care radiază toată informaţia ei
şi icircn care ea converge icircn final17
Pentru ca dialogul dintre ştiinţă şi
teologie să devină fructuos este nevoie să
se stabilească o terminologie comună prin
care ambele tabere să se pună de acord
asupra concepţiilor lor Icircn cazul icircn care nu
se va ajunge la o terminologie
convenţională contradicţiile vor continua
şi poate se vor agrava Un cercetător
lingvist afirma icircntr-un anumit context că
bariera neicircnţelegerilor o constituie
limbajul care izolează cunoaşterea icircn
compartimentele separatiste printr-o
terminologie proprie Dacă Sf Maxim
Mărturisitorul a propus prin urmaşul său
părintele Stăniloae raţionalitatea creaţiei
ca limbaj de dialog icircntre Dumnezeu şi om
aceasta ar putea să ne dea de gacircndit icircn
privinţa limbajului convențional
15
Al Einstein Cum văd eu lumea O antologie Ed
Humanitas Bucureşti 1992 p 243 16
Jean Guiton op cit p 69 17
Al Einstein Cum văd eu lumea p 244