La ora actuală petrolul este sufletul umanităţii. Transporturile terestre, navale şi aeriene sunt
dependente de acest preţios lichid. În pofida acuzaţiilor emise de unele cercuri până-n prezent nu
s-a dezvoltat o tehnologie viabilă care să înlocuiască motorul cu ardere internă. În plus, asupra
omenirii planează spectrul epuizării în următoarele decenii a resurselor petroliere. În atari
circumstanţe rolul şi influenţa unor structuri precum OPEC va creşte exponenţial. Deja, acest
„cartel” al aurului negru are tendinţe autoritare care vor evolua înspre o dictatură în toată regula
pe măsură ce tot mai multe puţuri petroliere vor seca. De asemenea vom asista la tot mai multe
războaie pentru resurse de genul celui pornit în 2003 contra Irakului. Cel mai probabil, marile
puteri vor încerca să răspundă la şantajul energetic pe calea armelor. Majoritatea conflictelor
secolului XXI nu vor fi declanşate din considerente religioase, politice sau ideologice ci, pentru
acapararea necesarelor resurse naturale. Nu este exclus să asistăm şi la războaie pentru apă dulce
întrucât tot mai multe ţări se confruntă cu o lipsă acută de apă. Putem nominaliza în acest sens
China care va fi una dintre cele mai mari importatoare de apă.
Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (Organization of the Petroleum Exporting Countries) a
luat fiinţă în cadrul Conferinţei de la Bagdad desfăşurată în intervalul 10-14 septembrie 1960. La
baza acestei structuri internaţionale au stat cinci state: Iran, Irak, Kuweit, Arabia Saudită şi
Venezuela. Astăzi, fac parte din OPEC douăsprezece ţări. Pe lângă cele mai sus enumerate se
găsesc: Algeria, Angola, Ecuador, Libia, Nigeria, Qatar şi Emiratele Arabe Unite. Indonezia şi
Gabon au părăsit OPEC din diverse considerente. Sediul Organizaţiei Statelor Exportatoare de
Petrol se află la Viena din anul 1965.
Puterea OPEC a ieşit la iveală prin criza petrolului din 1973. Stratagemele uzitate de OPEC au
fost anulate prin descoperirea şi exploatarea pe scară largă a unor câmpuri petroliere precum cele
din Marea Nordului sau Golful Mexic. Însă cererea de benzină a crescut enorm în ultimul deceniu
iar zăcămintele de ţiţei sunt tot mai sărace ceea ce întăreşte din nou poziţia OPEC. Din fericire
pentru ţările occidentale OPEC nu acţionează concertat deoarece o parte din ţările care o compun
nutresc simpatii vestice. Arabia Saudită, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Irak sau Qatar
colaborează strâns cu SUA în timp ce Iran, Venezuela ori Libia sunt inamici declaraţi ai acesteia.
Deci, unitatea de optică lipseşte ceea ce permite experimentarea tacticii divide et impera. Celelalte
state sunt oscilante şi, mai ales, imprevizibile. La toate acestea se adaugă faptul că nu există un
factor dominant la modul absolut în interiorul OPEC. Arabia Saudită s-a erijat mult timp într-un
suveran neîncoronat al OPEC, dar forţa sa de coerciţie este destul de firavă. Totuşi, este de
presupus că odată cu creşterea importanţei petrolului în politica mondială egoismul guvernelor
pro-occidentale din cadrul OPEC să crească. Cel mai mare coşmar al cancelariilor vestice este
sucombarea regimului de la Riad în faţa asaltului adepţilor islamului radical.
OPEC a speculat la maxim actuala criză economică mondială şi dacă îşi va juca şansele la maxim
şi într-o manieră concertată ar putea deveni guvernul mondial de care vorbesc teoriile
conspiraţioniste. O mişcare interesantă şi vicleană a fost făcută de Federaţia Rusă prin tentativa sa
de intrare în OPEC. Moscova este un mare exportator de petrol şi gaze naturale, iar anvergura sa
politică şi militară i-ar fi permis să domine OPEC metamorfozând acest organism într-un
imbatabil instrument de politică externă la fel cum uzează SUA influenţa sa în cadrul NATO.
Kremlinul nu a fost încă exorcizat de demonii imperialismului după cum ne demonstrează ratata
încercare de aderare la OPEC. În lumina celor de mai sus un lucru este cert, în deceniile care vor
urma politica globală va gravita în jurul OPEC. Această nedorită evoluţie poate fi oprită doar prin
munca savanţilor care – poate – vor descoperi mijloace eficiente de propulsie pe bază de hidrogen,
electricitate sau…….