2
La ora actuală petrolul este sufletul umanităţii. Transporturile terestre, navale şi aeriene sunt dependente de acest preţios lichid. În pofida acuzaţiilor emise de unele cercuri până-n prezent nu s-a dezvoltat o tehnologie viabilă care să înlocuiască motorul cu ardere internă. În plus, asupra omenirii planează spectrul epuizării în următoarele decenii a resurselor petroliere. În atari circumstanţe rolul şi influenţa unor structuri precum OPEC va creşte exponenţial. Deja, acest „cartel” al aurului negru are tendinţe autoritare care vor evolua înspre o dictatură în toată regula pe măsură ce tot mai multe puţuri petroliere vor seca. De asemenea vom asista la tot mai multe războaie pentru resurse de genul celui pornit în 2003 contra Irakului. Cel mai probabil, marile puteri vor încerca să răspundă la şantajul energetic pe calea armelor. Majoritatea conflictelor secolului XXI nu vor fi declanşate din considerente religioase, politice sau ideologice ci, pentru acapararea necesarelor resurse naturale. Nu este exclus să asistăm şi la războaie pentru apă dulce întrucât tot mai multe ţări se confruntă cu o lipsă acută de apă. Putem nominaliza în acest sens China care va fi una dintre cele mai mari importatoare de apă. Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (Organization of the Petroleum Exporting Countries) a luat fiinţă în cadrul Conferinţei de la Bagdad desfăşurată în intervalul 10-14 septembrie 1960. La baza acestei structuri internaţionale au stat cinci state: Iran, Irak, Kuweit, Arabia Saudită şi Venezuela. Astăzi, fac parte din OPEC douăsprezece ţări. Pe lângă cele mai sus enumerate se găsesc: Algeria, Angola, Ecuador, Libia, Nigeria, Qatar şi Emiratele Arabe Unite. Indonezia şi Gabon au părăsit OPEC din diverse considerente. Sediul Organizaţiei Statelor Exportatoare de Petrol se află la Viena din anul 1965. Puterea OPEC a ieşit la iveală prin criza petrolului din 1973. Stratagemele uzitate de OPEC au fost anulate prin descoperirea şi exploatarea pe scară largă a unor câmpuri petroliere precum cele din Marea Nordului sau Golful Mexic. Însă cererea de benzină a crescut enorm în ultimul deceniu iar zăcămintele de ţiţei sunt tot mai sărace ceea ce întăreşte din nou poziţia OPEC. Din fericire pentru ţările occidentale OPEC nu acţionează concertat deoarece o parte din ţările care o compun nutresc simpatii vestice. Arabia Saudită, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Irak sau Qatar colaborează strâns cu SUA în timp ce Iran, Venezuela ori Libia sunt inamici declaraţi ai acesteia. Deci, unitatea de optică lipseşte ceea ce permite experimentarea tacticii divide et impera. Celelalte state sunt oscilante şi, mai ales, imprevizibile. La toate acestea se adaugă faptul că nu există un factor dominant la modul absolut în interiorul OPEC. Arabia Saudită s-a erijat mult timp într-un

Dictatura Opec

  • Upload
    vazzzy

  • View
    215

  • Download
    0

Embed Size (px)

DESCRIPTION

geostrategie mondiala

Citation preview

Page 1: Dictatura Opec

La ora actuală petrolul este sufletul umanităţii. Transporturile terestre, navale şi aeriene sunt

dependente de acest preţios lichid. În pofida acuzaţiilor emise de unele cercuri până-n prezent nu

s-a dezvoltat o tehnologie viabilă care să înlocuiască motorul cu ardere internă. În plus, asupra

omenirii planează spectrul epuizării în următoarele decenii a resurselor petroliere. În atari

circumstanţe rolul şi influenţa unor structuri precum OPEC va creşte exponenţial. Deja, acest

„cartel” al aurului negru are tendinţe autoritare care vor evolua înspre o dictatură în toată regula

pe măsură ce tot mai multe puţuri petroliere vor seca. De asemenea vom asista la tot mai multe

războaie pentru resurse de genul celui pornit în 2003 contra Irakului. Cel mai probabil, marile

puteri vor încerca să răspundă la şantajul energetic pe calea armelor. Majoritatea conflictelor

secolului XXI nu vor fi declanşate din considerente religioase, politice sau ideologice ci, pentru

acapararea necesarelor resurse naturale. Nu este exclus să asistăm şi la războaie pentru apă dulce

întrucât tot mai multe ţări se confruntă cu o lipsă acută de apă. Putem nominaliza în acest sens

China care va fi una dintre cele mai mari importatoare de apă.

Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (Organization of the Petroleum Exporting Countries) a

luat fiinţă în cadrul Conferinţei de la Bagdad desfăşurată în intervalul 10-14 septembrie 1960. La

baza acestei structuri internaţionale au stat cinci state: Iran, Irak, Kuweit, Arabia Saudită şi

Venezuela. Astăzi, fac parte din OPEC douăsprezece ţări. Pe lângă cele mai sus enumerate se

găsesc: Algeria, Angola, Ecuador, Libia, Nigeria, Qatar şi Emiratele Arabe Unite. Indonezia şi

Gabon au părăsit OPEC din diverse considerente. Sediul Organizaţiei Statelor Exportatoare de

Petrol se află la Viena din anul 1965.

Puterea OPEC a ieşit la iveală prin criza petrolului din 1973. Stratagemele uzitate de OPEC au

fost anulate prin descoperirea şi exploatarea pe scară largă a unor câmpuri petroliere precum cele

din Marea Nordului sau Golful Mexic. Însă cererea de benzină a crescut enorm în ultimul deceniu

iar zăcămintele de ţiţei sunt tot mai sărace ceea ce întăreşte din nou poziţia OPEC. Din fericire

pentru ţările occidentale OPEC nu acţionează concertat deoarece o parte din ţările care o compun

nutresc simpatii vestice. Arabia Saudită, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Irak sau Qatar

colaborează strâns cu SUA în timp ce Iran, Venezuela ori Libia sunt inamici declaraţi ai acesteia.

Deci, unitatea de optică lipseşte ceea ce permite experimentarea tacticii divide et impera. Celelalte

state sunt oscilante şi, mai ales, imprevizibile. La toate acestea se adaugă faptul că nu există un

factor dominant la modul absolut în interiorul OPEC. Arabia Saudită s-a erijat mult timp într-un

suveran neîncoronat al OPEC, dar forţa sa de coerciţie este destul de firavă. Totuşi, este de

presupus că odată cu creşterea importanţei petrolului în politica mondială egoismul guvernelor

pro-occidentale din cadrul OPEC să crească. Cel mai mare coşmar al cancelariilor vestice este

sucombarea regimului de la Riad în faţa asaltului adepţilor islamului radical.

OPEC a speculat la maxim actuala criză economică mondială şi dacă îşi va juca şansele la maxim

şi într-o manieră concertată ar putea deveni guvernul mondial de care vorbesc teoriile

conspiraţioniste. O mişcare interesantă şi vicleană a fost făcută de Federaţia Rusă prin tentativa sa

de intrare în OPEC. Moscova este un mare exportator de petrol şi gaze naturale, iar anvergura sa

politică şi militară i-ar fi permis să domine OPEC metamorfozând acest organism într-un

imbatabil instrument de politică externă la fel cum uzează SUA influenţa sa în cadrul NATO.

Kremlinul nu a fost încă exorcizat de demonii imperialismului după cum ne demonstrează ratata

Page 2: Dictatura Opec

încercare de aderare la OPEC. În lumina celor de mai sus un lucru este cert, în deceniile care vor

urma politica globală va gravita în jurul OPEC. Această nedorită evoluţie poate fi oprită doar prin

munca savanţilor care – poate – vor descoperi mijloace eficiente de propulsie pe bază de hidrogen,

electricitate sau…….