ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN REPUBLICA MOLDOVA
Specialitatea : “Finanțe și bănci”
Referat
la educația fizică
Al elevei din Grupa FB153
Tema: „ Maladiile sistemului cardiovascular”
Eleva: Gîtlan Dina
Cuprins:
I. Informații generale…………………………………………….
II. Structura și funcțile sistemului cardiovascular………………..
III. Metodele ratărilor dereglărilor cardiovasculare și importanța lor. …
IV. Cultura fizică curative………………………….
Capitolul I. „ Informații generale despre sistemul cardiovascular”
Bolile cardiovasculare sau bolile cardiace sunt o categorie de boli care implică inima sau vasele sangvine:
(arterele și venele).
În timp ce termenul de punct de vedere tehnic se referă la orice boală care afectează sistemul cardiovas-
cular, acesta este adesea folosit cu referire la cele legate de ateroscleroză sau hipertensiune arterială. Cauzele,
mecanismele și tratamente de aceste cauze adesea se suprapun.
Bolile cardiovasculare rămân cea mai mare cauza a deceselor la nivel mondial, deși de-a lungul ultimelor
două decenii rata mortalității cardiovasculare a scăzut în multe țări cu venit ridicat. În același timp, decesele și
bolile cardiovasculare au crescut cu o viteză uimitor de rapidă în țările mici și cu venituri medii.
Procentul de decese premature din datorită bolilor cardiovasculare variază de la 4% în țările cu venituri
mari la 42% în țările cu venituri mici.
În 2008 mai mult de 17 de milioane de oameni au murit din cauza bolilor cardiovasculare. [2]
În fiecare an bolile de inimă ucid mai mulți americani decât cancerul. În ultimii ani riscul cardiovascular la femei a
fost în creștere și a ucis mai multe femei decât cancerul de sân. Studii în rândul tinerilor a arătat că ateroscle-
roza precoce se poate depista în adolescenșă și se fac eforturi de prevenire primară necesare din copilărie.
Factorii de risc care duc spre înbolnavire
Vârstă
Vârsta este un factor important de risc în dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Se estimeaza că 87 la sută dintre
oameni care mor de boli cardiace coronariene au peste 60 de ani.
În același timp, după vârsta de 55 de an riscul de accident vascular cerebral se dublează la fiecare
decadă. Mai multe explicații au fost propuse pentru a explica de ce cu vârsta crește riscul de boli cardiovascu-
lare. Una dintre ele este legată de nivelul colesterolului seric.
Nivelul seric de colesterol total crește pe măsură ce crește vârsta. La bărbați această creștere devine semni-
ficativă jurul vârstei de 45-50 de ani. La femei, creșterea continuă brusc până la vârsta de 60-65 de ani. Îm-
bătrânirea este de asemenea, asociată cu modificări ale proprietăților mecanice și structurale ale peretelui vas-
cular, care duce la pierderea elasticitatii arteriale și poate duce ulterior la boli coronariene.
Sex
Bărbații sunt expuși la risc mai mare de boli de inimă decât femeile aflate la vârstă înainte de menopauză. Cu
toate acestea, odată cu menopauza, riscul și la femei este similar ca la un bărbați.
Printre oamenii de vârstă mijlocie, boala coronariană este de 2 până la 5 ori mai frecventă la bărbați decât la fe-
mei. Într-un studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății, s-a constatat că sexul contribuie cu aproximativ
40% la raportul mortalității în boli coronariene de inimă în funcție de sex.
Un alt studiu raportează rezultate similare, în care diferențele de sex explică aproape jumătate din riscul asociat
cu bolile cardiovasculare.
Una dintre explicațiile propuse pentru diferența de sexn în bolile cardiovasculare este diferența hormonală.
La femei estrogenul este hormonul sexual predominant. Estrogenul poate avea efecte de protecție prin metabo-
lizarea glucozei și sistemul hemostatic și poate avea un efect direct asupra celulelor prin îmbunătățirea
funcționării celulelor endoteliale.
Poluare
Poluarea se măsoară în funcție de pulberii în suspensie din aerul ambiental. “PM2,5″ înseamnă pulberile în sus-
pensie de 2,5 µm care trec printr-un orificiu de selectare conform standardul european EN 14907, iar PM2,5 se
definește ca mai mult de 50% din particule colectate cu samplerul să fie cu diametrul de 2,5µm. Valoarea maxim
admisă este de 50 µg/mc.
În prezent studiile se concentrează pe PM2.5, care este corelat cu bolile cardiovasculare. Pentru fiecare
creștere de 10 μg/mc a PM2.5 se estimează u risc de mortalitate între 8-18% datorită bolilor cardiovasculare.
Expunerea pe termen lung crește riscurile de ateroscleroză și boli inflamatorii ale inimii.
Moștenirea genetică (inclusiv rasa)
Tabagismul - renunțarea la fumat și evitarea fumatului pasiv
Sedentarismul
Hipertensiunea arterială
Obezitatea
Diabetul zaharat
Hipercolesterolemia
Alimentația
Consumul de alcool
Tipuri de boli cardiovasculare
Bolile cardiace coronariene- se referă la funcționarea insuficientă a mușchiului cardiac și ca atare o cir-
culație inadecvată a sângelui care alimentează mușchiul inimii(miocardul). Boala coronariană este cea mai
frecvent asimilată cu bolile coronariene, deși boala coronariană poate fi datorată altor cauze, cum ar fi va-
sospasm coronarian.[9]
Boala coronariană este o boală a arterelor cauzată de acumularea de plăci de aterom în pereții arterelor care
alimentează miocardului. Angina pectorală (durere în piept) și infarctul miocardic (atac de cord) sunt simp-
tome și stări cauzate de boala coronariană.
Cardiomiopatia înseamnă literal "boală a mușchiului inimii" ( cardio = inimă,myo= mușchi,patie= boală)
este deteriorarea funcției miocardului (mușchiul inimii), din orice motiv. Oamenii cu cardiomiopatie sunt
expuși de multe ori riscului aritmiei și/sau morții cardiace subite.
I. Cardiomiopatii extrinseci:
Bolile ischemice ale inimii
Cardiomiopatia alcoolică
Malformații congenitale ale sistemului circulator
Boli de Nutriție care afectează inima
II. Cardiomiopatie ischemică
III. Cardiomiopatie hipertensivă
IV. Cardiomiopatie valvulară
V. Cardiomiopatie inflamatorie
VI. Cardiomiopatie secundară
VII. Miocardiodistrofia.
VIII. Cardiomiopatia cu dilatație
IX. Cardiomiopatia hipertrofică obstructivă
Boli vasculare
Anevrism
Arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare
Disecție aortică
Hipertensiune arterială pulmonară
Trombo-embolism
Boli cardiace ischemice
Boli cardiace ischemice - bolile miocardului (mușchiului inimii) caracterizat prin faptul că scade alimentarea
mușchiului cu sânge.
Boli cardiace hipertensive
Hipertrofie ventriculară stângă
Boală coronariană
Insuficiență cardiacă
Aritmie cardiacă
Boli cardiace inflamatorii
Boli cardiace inflamatorii implică inflamația miocardului sau/și ale țesuturilor care îl înconjoară. Acestea
sunt:
Endocardita - inflamația stratului interior al inimii - endocardul. În general sunt afectate valvele
cardiace.
Cardiomegalie inflamatorie
Miocardită - inflamația miocardului.
Valvulopatii cardiace
Valvulopatiile cardiace sunt procese care afectează una sau mai multe valve ale inimii. În principal sunt pa-
tru valve care sunt afectate de valvulopatii: valva tricuspidă și aortică pe partea dreaptă a inimii și valva mi-
trală și aortică pe partea stângă a inimii.
Capitolul II. „ Structura și funcțile sistemului cardiovascular”
Componentele sistemului stemului cardiovascular
1. Inima = pompa care asigură forţa necesară circulaţiei sângelui în organism, prin intermediul celor două
“circulaţii”:
-pulmonară - în regim de joasă presiune;
-sistemică - în regim de înaltă presiune;
2. Arterele = sistemul de distribuţie a sângelui până la nivel tisular;
3. Microcirculaţia = asigură schimburile dintre sânge şi ţesuturi;
4. Venele = servesc ca rezervoare şi colectează sângelepentru a-l readuce la inimă
I..Inima -organ musculo-cavitar, cu formă conică şi pereţi bine dezvoltaţi ⇒ dezvoltă presiune înaltă,
prezintă 4 camere:
atriul şi ventriculul drept
atriul şi ventriculul stâng
funcţie: 2 pompe în serie (pompa dreaptă şi stângă), conectate prin circulaţia pulmonară şi sistemică; pompa
funcţionează la presiune ↑ (de 5-6x mai mare decât cea din VD): în sistolă (faza de contracţie): se ajunge la
120 mmHg; în diastolă (faza de relaxare): presiunea scade la doar câţiva mmHg.
Proprietăţile inimii:
1. Funcţia cronotropă (ritmicitatea) - defineşte frecvenţa cardiacă şi ritmicitatea lor (succesiunea lor);
2. Funcţia dromotropă (de conducere) - defineşte capacitatea de a conduce stimulii generaţi la nivel
cardiac; este o proprietate a tuturor tipurilor de celule cardiace, dar în special a celulelor SEC;
3. Funcţia batmotropă (excitabilitatea) - defineşte capacitatea de a răspunde la stimuli printr-un PA; este o
proprietate a tuturor tipurilor de celule cardiace, dar în special a fibrelor miocardice contractile (cu
răspuns rapid);
4. Funcţia inotropă (contractilitatea) - defineşte capacitatea de a răspunde la stimuli printr-o contracţie este
o proprietate a fibrelor miocardice contractile atriale şi ventriculare;
5. Funcţia tonotropă (tonicitatea) - defineşte capacitatea celulelor cardiace de a menţine un tonus
contractil bazal; este o proprietate a fibrelor miocardice contractile atriale şi ventriculare.
II. Arterele
a) Aorta şi arterele mari: artere elastice ⇒ asigură suportul faţă de forţa exercitată de sângele ejectat sub
presiune din inimă; "rezervoare de înaltă presiune";
rezistenţă ↓ la trecerea sângelui.
b) Arterele mici şi arteriolele: cu musculatură netedă ↑ ⇒ distribuţia sângelui către organe, prin reglarea
diametrului, ca răspuns la stimularea simpatică şi la mecanismele locale de control;
”vase de rezistenţă“; conţin ≈ 20% din volumul sanguin.
III. Capilarele -simple ducte cu pereţii formaţi dintr-un strat endotelial, fără musculatură netedă ⇒ nu îşi
pot modifica în mod activ diametrul; = “vase de schimb” pentru substanţe nutritive, produşi de catabolism,
gaze respiratorii şi apă; datorită grosimii ↓ (1µ) ⇒ spaţiu redus între sângele capilar şi celule ⇒ favorizează
schimburile dintre sânge şi ţesuturi; conţin ≈ 5% din volumul sanguin.
IV. Venele și venulele - au pereţi mai subţiri decât arterele; sunt mai largi decât arterele
corespondente (3-4x); conţinând cea mai mare parte din volumul sanguin (≈ 75%) la o presiune
scăzută. colectează sângele din capilare şi îl transportă la inimă ⇒ asigură întoarcerea venoasă;
chiar dacă presiunea venoasă este scăzută, este suficientă pentru umplerea inimii cu sânge în
cursul diastolei.
Principalele funcții ale ale sistemului cardiovascular
Dezvoltă şi menţine o TA medie adaptată la cerinţele tisulare, în condiţii de flexibilitate şi de minimalizare a
efortului inimii, pentru:
asigurarea nutriţiei ţesuturilor şi îndepărtarea
produşilor de catabolism - cea mai importantă funcţie;
transportul substanţelor de la un organ la altul;
transportul hormonilor care reglează diferitele funcţii
ale organelor;
transportul componentelor sistemului imun;
menţinerea echilibrului hidro-electrolitic
Capitolul III. „ Palpitațiile sistemului cardiovascular”
Simptomele principale ale bolilor inimii si vaselor sanguine
Clinic, bolile cardiovasculare se manifesta prin simptome în raport cu boala, stadiul evolutiv si rasunetul
pe care îl au asupra circulatiei si activitatii altor organe. Simptomele pot îi subiective (descrise de pacient) si
obiective (constatate de medic). Un bun istoric al aparitiei unui simptom si descrierea cauzelor care-l
provoaca sunt uneori hotarâtoare.
În evaluarea simptomelor trebuie avut în vedere ca o boala de inima destul de evidenta poate evolua fara
nici un simptom. Pe de alta parte, simptome comune asociate unei boli de inima pot sa fie de origine
extracardiaca. Din 100 de pacienti ce se adreseaza pentru consultatie numai 30-40 sunt într-adevar bolnavi
de inima.
Durerea cardiaca apare în diverse circumstante: angina pectorala, infarctul miocardic, anevrism aortic,
pericardite, stenoza aortica, mitrala, embolii pulmonare. Durerea poate fi de durata (infarct, pericardita) sau
trecatoare (angina pectorala). Mai greu de caracterizat de bolnav este durerea în cazul unei spondiloze
dorsale, osteocondrita sternala, nevralgii intercostale, pleurite, hernii diafragmatice.
Palpitatiile se traduc prin cresterea frecventei batailor inimii (tahicardie), cu ritm regulat sau cu
intermitente (extrasistole) sau prin crestere accentuata a ritmului, aritmii paroxistice ca fibrilatia sau
tahicardia paroxistica. De cele mai multe ori nu au o semnificatie patologica, fiind legate de surmenaj,
emotii, exces de cafea, hipertiroidism.
Dispneea sau dificultatea de respiratie poate fi provocata de efort, alteori apare chiar în repaus,
obligând bolnavul sa stea în pozitie sezânda. Când sufocarea devine insuportabila, dispneea este dramatica,
asa cum se întâmpla în edemul pulmonar acut, astmul cardiac. Dispnee cu grade variabile poate fi întâlnita
în emfizemul pulmonar, gibozitate, anemii, nevroza cardiaca.
Edemele cardiace traduc retinerea de apa în tesuturi; de obicei apar la glezne, când sunt moderate, moi
si cu pielea de culoare normala. La apasarea cu degetul lasa o urma care le pune în evidenta. Pot sa se
întinda pe abdomen, fata, ascita în cazurile severe (anasarca). Pot fi întâlnite în afectiuni renale, hepatice,
hipoproteinemie, tromboflebite.
Cianoza se caracterizeaza prin culoare violacee a mucoaselor si tegumentului; în defectele congenitale
este generalizata, datorita patrunderii sângelui venos direct în circulatia mare sau scaderii gradului de
oxigenare. Cianoza poate fi întâlnita la adult în emfizem pulmonar sever, cord pulmonar decompensat,
policitemie; cianoza partiala este consemnata în acrocianoza, tromboflebite cronice.
Sincopele traduc un deficit tranzitoriu în irigarea cerebrala, cu pierderea cunostintei; se întâlnesc în
afectiuni diverse: stenoza aortica, fibrilatie paroxistica, exces al unei medicatii antihipertensive (agravate de
pozitia verticala).
Oboseala generala reflecta uneori staza pulmonara, sau excesul de diuretice tiazidice (scaderea
potasiului).
Suflurile se explica prin zgomotul ce-l face scurgerea sângelui printr-un orificiu strâmtorat sau de
refluarea sângelui în cazul unor valvule incompetente. Sufluri fara nici o semnificatie întâlnim în special la
tineri emotivi, anemici, hipertiroidieni.
Fiecare tip de boala cardiaca se poate manifesta cu anumite simptome specifice, insa exista si
multe afectiuni cardiace diferite care prezinta semne si simptome asemanatoare. Acestea depind de tipul
si severitatea bolii cardiace.
Este important ca fiecare dintre noi sa invete sa le recunoasca, pentru a se putea prezenta din timp la
controlul medical, in cazul in care aceste simptome apar pentru prima data sau se accentueaza. In con-
tinuare, va prezentam cele mai importante si cele mai frecvente simptome ale bolilor cardiovasculare.
1. Durerea toracica sau disconfortul toracic
Exista putine simptome mai alarmante decat durerea toracica. In mintea multora dintre noi, durerea toracica echivaleaza cu durerea cardiaca. Desi exista si alte afectiuni care se manifesta prin acest tip de durere, bolile cardiace sunt atat de frecvente si periculoase, incat acest simptom nu trebuie niciodata trecut cu vederea. Dur-erea toracica este un termen mai putin precis. Este adesea folosit pentru a descrie orice durere, senzatie de pre-siune, apasare, sufocare, amorteala sau disconfort la nivelul toracelui, gatului, abdomenului superior si se asoci-aza adesea cu durere la nivelul maxilarului, capului sau bratelor.
Boala cardiaca ischemica sau infarctul miocardic, cauze ale durerii toracice
Durerea toracica poate dura mai putin de o secunda sau cateva zile ori saptamani. Poate aparea frecvent sau rar, sporadic sau previzibil. Cele mai frecvente cauze ale durerii toracice sunt boala cardiaca ischemica, infarctul miocardic, starile anxioase sau de panica, astmul bronsic, pneumonia, pericardita, spasmul arterelor coronare, disectia de aorta.
2. Palpitatiile- semn al bolilor de inima
Palpitatiile, traduse prin resimtirea propriilor batai ale inimii, reprezinta un simptom intalnit adesea. Majoritatea bolnavilor le descriu fie ca „pauze” ale ritmului cardiac (urmate mai mereu de perceperea unei batai intense), fie ca perioade de batai cardiace rapide si/sau neregulate. Cei mai multi pacienti care prezinta palpitatii au, de fapt, un anumit tip de aritmie cardiaca. Aproape toate aritmiile cardiace se manifesta prin palpitatii, insa cel mai frecvent este vorba despre extrasistole atriale si ventriculare, episoade de fibrilatie atriala sau episoade de tahi -cardie supraventriculara.
Palpitatiile pot anunta tahicardia ventriculara
Uneori, palpitatiile pot semnala prezenta unei aritmii mult mai periculoase, tahicardia ventriculara. Din acest mo-tiv, nu trebuie ignorate. Aritmiile care pun viata in pericol se intalnesc de obicei la pacientii care au o boala car-diaca preexistenta, fiind important sa se identifice cauza palpitatiilor la cei cunoscuti cu boli cardiace. Acelasi lu-cru este valabil in cazul persoanelor cu palpitatii care au factori semnificativi de risc pentru boli cardiace (istoric familial, fumatorii, colesterol crescut, supraponderalii sau obezii, sedentarii).
3. Ametelile pot trada o afectiune vasculara
Episoadele de ameteala pot avea multe cauze, incluzand anemii si alte boli hematologice, deshidratare, infectii virale, repaus prelungit la pat, diabet, boli tiroidiene, tulburari gastrointestinale, boli hepatice, renale, vasculare, neurologice. De asemenea, episoade vasovagale (lesin), insuficienta cardiaca si aritmii cardiace.
Episoadele frecvente de ameteala impun un control medical complet
Deoarece foarte multe afectiuni se pot manifesta cu aceleasi simptome, orice persoana care acuza episoade de ameteala trebuie sa efectueze un control medical complet. Avand in vedere multitudinea bolilor cu aceste simp-tome, cel mai indicat ar fi ca acest examen initial sa fie efectuat de catre medicul internist sau medicul de familie.
4. Sincopa – lesinul sau pierderea cunostintei
Sincopa reprezinta pierderea brusca si temporara a cunostintei. Este un simptom comun, experimentat cel putin o data in viata. De cele mai multe ori, nu indica o problema medicala grava. Cu toate acestea, uneori, sincopa indica o afectiune periculoasa. In consecinta, este important sa se identifice cauzele, care se grupeaza in patru mari categorii: neurologice, metabolice, vasomotorii si cardiace. Dintre acestea, numai sincopa cardiaca evolueaza frecvent spre moarte subita.
Aritmiile si leziunile cardiace obstructive se pot manifesta prin sincope
Sincopele de cauza cardiaca apar in aritmii sau in leziunile cardiace obstructive: bolile valvulare (stenoza aor -tica, stenoza mitrala), obstructia vaselor sangvine (un cheag mare de sange in vasele pulmonare), tumorile car-diace, cum ar fi mixomul atrial, o tumora benigna care poate astupa valva mitrala). Majoritatea acestor afectiuni sunt relativ usor de diagnosticat in timpul unui consult medical si pot fi confirmate prin efectuarea unei ecografii cardiace.
5. Oboseala, letargia sau somnolenta diurna
Oboseala, letargia sau somnolenta din timpul zilei sunt simptome frecvente. Oboseala poate fi definita ca inca-pacitatea de a functiona, de a ne indeplini activitatile zilnice in mod normal. Somnolenta implica, in plus, tendinta de a adormi in timpul zilei sau chiar adormirea brusca, fiind cunoscuta sub numele de narcolepsie.
Insuficienta cardiaca poate fi semnalata si de oboseala
Oboseala si letargia pot fi simptome ale unor boli cardiace, in special ale insuficientei cardiace. De aceea, tre -buie evaluate atent in scopul identificarii cauzelor. Somnolenta este adesea provocata de tulburarea somnului din timpul noptii, cum se intampla in apneea de somn, sindromul picioarelor nelinistite sau insomnie. Aceste tul-burari ale somnului sunt totusi mai frecvente la pacientii cu boli cardiace.
6. Dispneea
Dispneea sau dificultatea respiratiei este cel mai adesea manifestarea unei boli pulmonare sau cardiace. Bolile pulmonare care au ca simptom dispneea sunt astmul bronsic, emfizemul pulmonar, bronsita, pneumonia sau pleurezia (acumularea de lichid intre foitele pleurei). Ceea ce trebuie retinut este faptul ca dispneea este aproape intotdeauna un semn de boala, astfel incat este obligatorie examinarea medicala.
Insuficienta cardiaca si boala coronariana au adesea ca simptom dispneea
Bolile cardiace manifestate prin dispnee sunt in special insuficienta cardiaca si boala coronariana. Pacientii cu insuficienta cardiaca prezinta dispnee in timpul efortului fizic sau in pozitia intins in pat pe spate (decubit dorsal). Alte afectiuni cardiace, cum ar fi bolile valvulare sau pericardice, ca si aritmiile, prezinta in tabloul clinic dispnee.
7. Claudicatia
In situatia in care arterele care iriga membrele inferioare sau superioare sunt partial sau total obstruate (astu-pate), cel mai frecvent din cauza aterosclerozei, apar simptome de boala arteriala periferica: claudicatia (adica dureri sau crampe in membrele inferioare in timpul mersului ori exercitiilor fizice, care se amelioreaza sau dispar la repaus) si senzatia de rece sau amorteli la nivelul picioarelor, in special noaptea.
Ce ne recomanda specialistul?
Exista numeroase strategii prin care puteti preveni instalarea bolilor cardiovasculare, in principal prin adoptarea unui mod de viata sanatos:
Renuntati la fumat! Substantele chimice din tutun sunt nocive pentru inima si vase. Riscul de boli car-diovasculare scade semnificativ dupa un an de zile de la intreruperea fumatului.
Faceti miscare cel putin 30 de minute zilnic! Dieta sanatoasa, saraca in grasimi si sare, dar bogata in fructe, legume, cereale integrale, va men-
tine sanatatea! Pastrati-va greutatea corporala in limite normale! Faceti controale medicale periodice, cu verificarea tensiunii arteriale, a colesterolemiei si a glicemiei.
Copiii care au in familie rude cu boli cardiace si adultii tineri (incepand cu 20 de ani) ar trebui sa isi veri -fice colesterolul cel putin o data la 5 ani. Diabetul zaharat este un important factor de risc cardiovascu-lar. Din acest motiv, se recomanda si testarea periodica a glicemiei, mai ales la indivizii supraponderali sau cu istoric familial de diabet.
Capitolul IV. „ Cultura fizică curative”
Pentru majoritatea persoanelor care suferă de boli de inimă, activitatea fizică este mai mult decât
recomandată, aceasta trebuind să facă parte din schema de tratament. Totuşi, este obligatorie consultarea
medicului înainte de a începe programul de activitate fizică. Este posibil să fie necesară efectuarea unui test
de efort pentru a determina nivelul de activitate fizică permisă.
Abordarea problemei sistemului de cultură fizică şi sport al Republicii Moldova are o importanţă dublă.
Pe de o parte, complexitatea relaţiilor dintre sistemul dat al statului şi economia la nivel naţional conduce la
frînarea procesului de dezvoltare şi promovare a sportului pentru toţi, care se explică prin insuficienţa
mijloacelor financiare alocate şi, în consecinţă, prin lipsa unei politici coordonate de susţinere şi promovare
a mişcării sportive.
Pe de altă parte, dezvoltarea mişcării sportive în cadrul statului asigură păstrarea unor mijloace
financiare importante în 49 sistemul de ocrotire a sănătăţii, care pot fi utilizate atît în procesul de
perfecţionare a ocrotirii sănătăţii, cît şi în scopul extinderii sistemului de finanţare a culturii fizice şi
sportului.
Politica în domeniul ocrotirii sănătăţii este indisolubil legată de politica în domeniul culturii fizice şi
sportului, deoarece activităţile din cadrul sportului pentru toţi presupun un mod de viaţă activ şi sănătos, fapt
care joacă un rol important în profilaxia majorităţii bolilor, în păstrarea sănătăţii pe parcursul multor ani. În
republică funcţionează Programul de Stat de dezvoltare a culturii fizice şi sportului.
Scopul lui este dezvoltarea de mai departe a culturii fizice şi sportului ca parte componentă a politicii
sociale a statului nostru, orientate spre fortificarea sănătăţii naţiunii.
Cultura fizică şi sportul pentru persoane cu cu nevoi speciale sunt orientate spre reabilitatea funcţională,
adaptarea socială şi integrarea personalităţii în toate sferele activităţii umane.
În acest context, cultura fizică de adaptare, reprezentată de astfel de componente precum educaţia fizică
adaptivă (învăţămîntul), sportul adaptiv, recreerea fizică adaptivă şi reabilitarea adaptivă a persoanelor cu
dereglări de motricitate, apare ca unul dintre cele mai importante sisteme pedagogice. De acest fenomen sunt
legate astăzi o multitudine de aşteptări în dezvoltarea unui sistem de reabilitare complexă a persoanelor cu
nevoi speciale.
În prezent, în Republica Moldova, sunt peste 150 mii de cetățeni cu nevoi speciale. Factorii
principali care influenţează asupra dimensiunii, a dinamicii şi a structurii invalidităţii sunt dorinţa
şi posibilităţile societăţii de a aloca o anumită parte a venitului naţional pentru asigurarea activităţii
vitale a invalizilor.
Aşteptările unor rezultate pozitive ale acţiunilor curativ-recuperatorii în ceea ce priveşte persoanele cu
dizabilităţi sunt tot mai mult legate de aprecierea calităţii vieţii. Experţii OMS consideră importantă
dezvoltarea cercetărilor privind calitatea vieţii, ca o direcţie care-şi are propria metodologie, criterii de
apreciere şi constituie un indicator foarte sensibil în comparaţie cu diferite metode de tratament, de
profilaxie şi de recuperare.
Una dintre problemele-cheie în sistemul de reabilitare a persoanelor cu dizabilităţi este elaborarea unor
tehnologii adecvate bazate pe generalizarea ştiinţifică a materialului empiric, obţinute în urma
monitorizării culturii fizice, a monitorizării medicale şi sociologice privind sfera dată în Republica
Moldova, în vederea elaborării ulterioare a criteriilor de bază în sistemul de asigurare medicală şi
psihologo-sociologică a culturii fizice adaptive.
În pofida schimbărilor și adoptării Legii cu privire la anti-discriminare, persoanele cu nevoie
speciale din Republica Moldova se confruntă cu o atitudine discriminatorie în diferite sfere ale
vieţii, inclusive în cea sportivă. Numărul celor care practică cultura fizică şi sportul constituie
maximum 3%.
Probleme actuale ale culturii fizice şi sportului din Republica Moldova Cultura fizică şi sportul din
Republica Moldova se află în faţa unor probleme sistemice de durată ce reflectă atît tendinţele globale, cît şi
cele naţionale de dezvoltare, care vor fi analizate în continuare.
Majoritatea cetăţenilor republicii nu practică regulat cultura fizică şi sportul şi nu duc un mod sănătos
de viaţă. Astfel, în prezent, 70% din populaţia RM (dintre care 80% de copii, adolescenţi şi tineri) nu
practică sistematic cultura fizică şi sportul. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică (BNS), în anul
2011 edificiile sportive constituiau: stadioane cu tribune, cu o capacitate de 500 locuri şi mai mult – 42;
edificii sportive fără tribune (stadioane şi terenuri) – 3093; săli de sport – 1271; bazine de înot – 35.
Însă numărul acestor edificii nu corespunde cerinţelor actuale; starea bazei tehnico-materiale a
instituţiilor de cultură fizică şi sport din majoritatea centrelor raionale, a celor specializate, a liceelor cu
profil sportiv, a şcolilor rezervelor olimpice, a cluburilor sportive este foarte precară.
Trebuie menţionat, de asemenea, faptul că în anul 2010, din numărul total al populaţiei (3559,5 mii
locuitori), doar 156,5 mii de copii frecventau diverse secţii, grupe şi şcoli sportive, ceea ce constituie 4,4%,
indice foarte redus comparativ cu cel al ţărilor înalt dezvoltate. Practicarea culturii fizice şi sportului
contribuie la prelungirea activităţii de muncă, precum şi la prevenirea îmbătrînirii precoce. Republica
Moldova suportă 18 pierderi economice colosale şi din cauza că cea mai mare parte a populaţiei ţării nu
practică regulat exerciţiul fizic.
Concurenţa în sport pe arena internaţională s-a intensificat considerabil. În ultimii ani, concurenţa în
sport pe arena internaţională a sporit semnificativ. Chiar şi reprezentanţii celor mai mici ţări cuceresc
distincţii sportive înalte, sportul constituind pentru ei una dintre puţinele posibilităţi de a se afirma pe plan
internaţional. La cea de-a XXX-a ediţie a Jocurilor Olimpice de la Londra, sportivii din Republica Moldova
au ocupat locul 75 din 204 ţări participante, graţie celor două medalii de bronz obţinute de Anatolie Cîrîcu şi
Cristina Iovu, ai căror antrenori sunt Ivan Bratan, Serghei Creţu şi Maxim Cojocaru.
Tendinţa de intensificare a concurenţei pe arena sportivă internaţională se menţine şi în continuare,
ceea ce presupune formularea anumitor obiective privind căutarea de noi abordări ale dezvoltării sportului
de performanţă şi a sportului profesional din Moldova, precum şi sporirea competitivităţii ţării noastre pe
mapamondul sportiv.
Nivelul de dezvoltare a sportului pentru copii şi tineret este redus; gradul de pregătire a rezervelor
sportive, ca factor esenţial al dezvoltării măiestriei sportive, este insuficient; apar un şir de dificultăţi în
sistemul de selecţie a sportivilor. În organizarea sportului pentru copii şi tineret şi în pregătirea rezervelor
sportive, persistă probleme privind perfectarea şi executarea actelor normativjuridice, asigurarea tehnico-
materială, ştiinţifico-metodică şi cu personal, precum şi cele de ordin organizaţional-administrativ şi
financiar. Toţi aceşti factori negativi creează dificultăţi atît în dezvoltarea sistemului sportului pentru copii şi
tineret şi al pregătirii rezervelor sportive, cît şi a sportului de performanţă.
Succesul evoluţiei la competiţiile internaţionale este determinat, în mare măsură, de calitatea
activităţii de dezvoltare a sportului pentru copii şi tineret. În multe ţări, sistemul de pregătire a rezervelor
sportive este primordial pentru 19 dezvoltarea sportului şi se bucură de suportul ştiinţific, tehnico-material,
medicobiologic etc., oferit de stat.
Dezvoltarea insuficientă a sportului pentru copii şi tineret şi a pregătirii rezervelor sportive din
Republica Moldova a avut repercusiuni negative asupra competitivităţii sportului moldovenesc pe arena
internaţională. Implementarea insuficientă a noilor tehnologii, de asemenea, influenţează negativ asupra
dezvoltării culturii fizice şi sportului.
Actualmente, în ţările în care sportul prosperă se observă formarea unei baze tehnologice
inovaţionale de dezvoltare a culturii fizice şi sportului, întemeiate pe folosirea noilor realizări în domeniul
teoriei şi metodicii educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv, al pedagogiei, psihologiei, sociologiei,
biomecanicii, biotehnologiilor, medicinei, informaticii şi managementului.
Întîrzierea RM în implementarea tehnologiilor inovaţionale va împiedica dezvoltarea eficientă a
culturii fizice şi a sportului pentru toţi, a pregătirii rezervelor sportive şi a sportivilor de performanţă, va
influenţa negativ asupra competitivităţii sportului moldovenesc în condiţiile concurenţei globale.
Concluzie:
Educatia fizicã este o parte esentialã în cadrul metodelor corecte folosite în educatie. Tinerii
trebuie învãtati cum sã-si dezvolte puterile fizice, cum sã-si pãstreze puterile în cea mai bunã formã si cum
sã le foloseascã cel mai bine pentru îndeplinirea datoriilor practice ale vietii. Multi socotesc cã aceste
lucruri nu constituie îndatoririle scolii, însã aceasta este o gresealã. Aceste lectii, necesare fiecãruia
pentru a putea fi util în lucrãrile practice, ar trebui sã fie predate tuturor copiilor în cãmin si tuturor
elevilor si studentilor în scoli.
Toate organele fizice slujesc mintii, iar nervii sunt mesagerii care transmit comenzile sale
tuturor pãrtilor trupului, ghidând miscãrile masinãriei vii. Miscarea fizicã este de mare ajutor pentru
dezvoltarea fizicã. Aceasta stimuleazã circulatia sângelui si dã tonus întregului organism. Dacã se
îngãduie muschilor sã nu fie folositi, foarte curând se va vedea cã sângele nu îi hrãneste în mod suficient.
În loc de a creste ca mãrime si putere, acestia îsi vor pierde tãria si elasticitatea si vor deveni moi si slabi.
Inactivitatea nu constituie legea pe care a instituit-o Dumnezeu pentru corpul omenesc. Activitatea
armonioasã a tuturor pãrtilor - creierul, oasele, muschii - este necesarã pentru dezvoltarea deplinã si
sãnãtoasã a întregului organism omenesc.
Educatia fizicã începutã în cãmin trebuie continuatã în scoli. Este scopul Creatorului ca
omul sã se cunoascã pe sine însusi; însã prea adesea, în dobândirea de cunostinte, acest fapt este pierdut
din vedere. Studentii consacrã ani de zile pregãtirii scolare în diferite domenii; ei sunt absorbiti de
studiul stiintelor si lucrurilor din lumea naturalã; ei sunt inteligenti în privinta multor subiecte, însã nu se
cunosc pe ei însisi. Ei privesc delicatul organism omenesc ca pe ceva ce îsi va purta singur de grijã; si ceea
ce este cel mai important, se neglijeazã cunoasterea propriilor lor corpuri.
Fiecare student trebuie sã înteleagã cum sã-si poarte de grijã pentru a-si putea pãstra cea
mai bunã stare de sãnãtate si pentru a rezista în fata slãbiciunii si a bolii; iar dacã se întâmplã sã aparã
boala sau vreun accident, sã stie ce are de fãcut în caz de urgentã în lucruri obisnuite, fãrã sã fie nevoie
sã cheme medicul si sã ia medicamente otrãvitoare.