ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN REPUBLICA MOLDOVA

Specialitatea : “Finanțe și bănci”

Referat

la educația fizică

Al elevei din Grupa FB153

Tema: „ Maladiile sistemului cardiovascular”

Eleva: Gîtlan Dina

Cuprins:

I. Informații generale…………………………………………….

II. Structura și funcțile sistemului cardiovascular………………..

III. Metodele ratărilor dereglărilor cardiovasculare și importanța lor. …

IV. Cultura fizică curative………………………….

Capitolul I. „ Informații generale despre sistemul cardiovascular”

Bolile cardiovasculare sau bolile cardiace sunt o categorie de boli care implică inima sau vasele sangvine:

(arterele și venele).

În timp ce termenul de punct de vedere tehnic se referă la orice boală care afectează sistemul cardiovas-

cular, acesta este adesea folosit cu referire la cele legate de ateroscleroză sau hipertensiune arterială. Cauzele,

mecanismele și tratamente de aceste cauze adesea se suprapun.

Bolile cardiovasculare rămân cea mai mare cauza a deceselor la nivel mondial, deși de-a lungul ultimelor

două decenii rata mortalității cardiovasculare a scăzut în multe țări cu venit ridicat. În același timp, decesele și

bolile cardiovasculare au crescut cu o viteză uimitor de rapidă în țările mici și cu venituri medii.

Procentul de decese premature din datorită bolilor cardiovasculare variază de la 4% în țările cu venituri

mari la 42% în țările cu venituri mici.

În 2008 mai mult de 17 de milioane de oameni au murit din cauza bolilor cardiovasculare. [2]

În fiecare an bolile de inimă ucid mai mulți americani decât cancerul. În ultimii ani riscul cardiovascular la femei a

fost în creștere și a ucis mai multe femei decât cancerul de sân. Studii în rândul tinerilor a arătat că ateroscle-

roza precoce se poate depista în adolescenșă și se fac eforturi de prevenire primară necesare din copilărie. 

Factorii de risc care duc spre înbolnavire

Vârstă

Vârsta este un factor important de risc în dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Se estimeaza că 87 la sută dintre

oameni care mor de boli cardiace coronariene au peste 60 de ani.

 În același timp, după vârsta de 55 de an riscul de accident vascular cerebral se dublează la fiecare

decadă. Mai multe explicații au fost propuse pentru a explica de ce cu vârsta crește riscul de boli cardiovascu-

lare. Una dintre ele este legată de nivelul colesterolului seric.

 Nivelul seric de colesterol total crește pe măsură ce crește vârsta. La bărbați această creștere devine semni-

ficativă jurul vârstei de 45-50 de ani. La femei, creșterea continuă brusc până la vârsta de 60-65 de ani. Îm-

bătrânirea este de asemenea, asociată cu modificări ale proprietăților mecanice și structurale ale peretelui vas-

cular, care duce la pierderea elasticitatii arteriale și poate duce ulterior la boli coronariene.

Sex

Bărbații sunt expuși la risc mai mare de boli de inimă decât femeile aflate la vârstă înainte de menopauză. Cu

toate acestea, odată cu menopauza, riscul și la femei este similar ca la un bărbați.

Printre oamenii de vârstă mijlocie, boala coronariană este de 2 până la 5 ori mai frecventă la bărbați decât la fe-

mei. Într-un studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății, s-a constatat că sexul contribuie cu aproximativ

40% la raportul mortalității în boli coronariene de inimă în funcție de sex.

Un alt studiu raportează rezultate similare, în care diferențele de sex explică aproape jumătate din riscul asociat

cu bolile cardiovasculare.

Una dintre explicațiile propuse pentru diferența de sexn în bolile cardiovasculare este diferența hormonală.

La femei estrogenul este hormonul sexual predominant. Estrogenul poate avea efecte de protecție prin metabo-

lizarea glucozei și sistemul hemostatic și poate avea un efect direct asupra celulelor prin îmbunătățirea

funcționării celulelor endoteliale.

Poluare

Poluarea se măsoară în funcție de pulberii în suspensie din aerul ambiental. “PM2,5″ înseamnă pulberile în sus-

pensie de 2,5 µm care trec printr-un orificiu de selectare conform standardul european EN 14907, iar PM2,5 se

definește ca mai mult de 50% din particule colectate cu samplerul să fie cu diametrul de 2,5µm. Valoarea maxim

admisă este de 50 µg/mc.

În prezent studiile se concentrează pe PM2.5, care este corelat cu bolile cardiovasculare. Pentru fiecare

creștere de 10 μg/mc a PM2.5 se estimează u risc de mortalitate între 8-18% datorită bolilor cardiovasculare.

Expunerea pe termen lung crește riscurile de ateroscleroză și boli inflamatorii ale inimii.

Moștenirea genetică (inclusiv rasa)

Tabagismul - renunțarea la fumat și evitarea fumatului pasiv

Sedentarismul

Hipertensiunea arterială

Obezitatea

Diabetul zaharat

Hipercolesterolemia

Alimentația

Consumul de alcool

Tipuri de boli cardiovasculare

Bolile cardiace coronariene- se referă la funcționarea insuficientă a mușchiului cardiac și ca atare o cir-

culație inadecvată a sângelui care alimentează mușchiul inimii(miocardul). Boala coronariană este cea mai

frecvent asimilată cu bolile coronariene, deși boala coronariană poate fi datorată altor cauze, cum ar fi va-

sospasm coronarian.[9]

Boala coronariană este o boală a arterelor cauzată de acumularea de plăci de aterom în pereții arterelor care

alimentează miocardului. Angina pectorală (durere în piept) și infarctul miocardic (atac de cord) sunt simp-

tome și stări cauzate de boala coronariană.

Cardiomiopatia înseamnă literal "boală a mușchiului inimii" ( cardio = inimă,myo= mușchi,patie= boală)

este deteriorarea funcției miocardului (mușchiul inimii), din orice motiv. Oamenii cu cardiomiopatie sunt

expuși de multe ori riscului aritmiei și/sau morții cardiace subite.

I. Cardiomiopatii extrinseci:

Bolile ischemice ale inimii

Cardiomiopatia alcoolică

Malformații congenitale ale sistemului circulator

Boli de Nutriție care afectează inima

II. Cardiomiopatie ischemică

III. Cardiomiopatie hipertensivă

IV. Cardiomiopatie valvulară

V. Cardiomiopatie inflamatorie

VI. Cardiomiopatie secundară

VII. Miocardiodistrofia.

VIII. Cardiomiopatia cu dilatație

IX. Cardiomiopatia hipertrofică obstructivă

Boli vasculare

Anevrism

Arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare

Disecție aortică

Hipertensiune arterială pulmonară

Trombo-embolism

Boli cardiace ischemice

Boli cardiace ischemice - bolile miocardului (mușchiului inimii) caracterizat prin faptul că scade alimentarea

mușchiului cu sânge.

Boli cardiace hipertensive

Hipertrofie ventriculară stângă

Boală coronariană

Insuficiență cardiacă

Aritmie cardiacă

Boli cardiace inflamatorii

Boli cardiace inflamatorii implică inflamația miocardului sau/și ale țesuturilor care îl înconjoară. Acestea

sunt:

Endocardita  - inflamația stratului interior al inimii - endocardul. În general sunt afectate valvele

cardiace.

Cardiomegalie inflamatorie

Miocardită  - inflamația miocardului.

Valvulopatii cardiace

Valvulopatiile cardiace sunt procese care afectează una sau mai multe valve ale inimii. În principal sunt pa-

tru valve care sunt afectate de valvulopatii: valva tricuspidă și aortică pe partea dreaptă a inimii și valva mi-

trală și aortică pe partea stângă a inimii.

Capitolul II. „ Structura și funcțile sistemului cardiovascular”

Componentele sistemului stemului cardiovascular

1. Inima = pompa care asigură forţa necesară circulaţiei sângelui în organism, prin intermediul celor două

“circulaţii”:

-pulmonară - în regim de joasă presiune;

-sistemică - în regim de înaltă presiune;

2. Arterele = sistemul de distribuţie a sângelui până la nivel tisular;

3. Microcirculaţia = asigură schimburile dintre sânge şi ţesuturi;

4. Venele = servesc ca rezervoare şi colectează sângelepentru a-l readuce la inimă

I..Inima -organ musculo-cavitar, cu formă conică şi pereţi bine dezvoltaţi ⇒ dezvoltă presiune înaltă,

prezintă 4 camere:

atriul şi ventriculul drept

atriul şi ventriculul stâng

funcţie: 2 pompe în serie (pompa dreaptă şi stângă), conectate prin circulaţia pulmonară şi sistemică; pompa

funcţionează la presiune ↑ (de 5-6x mai mare decât cea din VD): în sistolă (faza de contracţie): se ajunge la

120 mmHg; în diastolă (faza de relaxare): presiunea scade la doar câţiva mmHg.

Proprietăţile inimii:

1. Funcţia cronotropă (ritmicitatea) - defineşte frecvenţa cardiacă şi ritmicitatea lor (succesiunea lor);

2. Funcţia dromotropă (de conducere) - defineşte capacitatea de a conduce stimulii generaţi la nivel

cardiac; este o proprietate a tuturor tipurilor de celule cardiace, dar în special a celulelor SEC;

3. Funcţia batmotropă (excitabilitatea) - defineşte capacitatea de a răspunde la stimuli printr-un PA; este o

proprietate a tuturor tipurilor de celule cardiace, dar în special a fibrelor miocardice contractile (cu

răspuns rapid);

4. Funcţia inotropă (contractilitatea) - defineşte capacitatea de a răspunde la stimuli printr-o contracţie este

o proprietate a fibrelor miocardice contractile atriale şi ventriculare;

5. Funcţia tonotropă (tonicitatea) - defineşte capacitatea celulelor cardiace de a menţine un tonus

contractil bazal; este o proprietate a fibrelor miocardice contractile atriale şi ventriculare.

II. Arterele

a) Aorta şi arterele mari: artere elastice ⇒ asigură suportul faţă de forţa exercitată de sângele ejectat sub

presiune din inimă; "rezervoare de înaltă presiune";

rezistenţă ↓ la trecerea sângelui.

b) Arterele mici şi arteriolele: cu musculatură netedă ↑ ⇒ distribuţia sângelui către organe, prin reglarea

diametrului, ca răspuns la stimularea simpatică şi la mecanismele locale de control;

”vase de rezistenţă“; conţin ≈ 20% din volumul sanguin.

III. Capilarele -simple ducte cu pereţii formaţi dintr-un strat endotelial, fără musculatură netedă ⇒ nu îşi

pot modifica în mod activ diametrul; = “vase de schimb” pentru substanţe nutritive, produşi de catabolism,

gaze respiratorii şi apă; datorită grosimii ↓ (1µ) ⇒ spaţiu redus între sângele capilar şi celule ⇒ favorizează

schimburile dintre sânge şi ţesuturi; conţin ≈ 5% din volumul sanguin.

IV. Venele și venulele - au pereţi mai subţiri decât arterele; sunt mai largi decât arterele

corespondente (3-4x); conţinând cea mai mare parte din volumul sanguin (≈ 75%) la o presiune

scăzută. colectează sângele din capilare şi îl transportă la inimă ⇒ asigură întoarcerea venoasă;

chiar dacă presiunea venoasă este scăzută, este suficientă pentru umplerea inimii cu sânge în

cursul diastolei.

Principalele funcții ale ale sistemului cardiovascular

Dezvoltă şi menţine o TA medie adaptată la cerinţele tisulare, în condiţii de flexibilitate şi de minimalizare a

efortului inimii, pentru:

asigurarea nutriţiei ţesuturilor şi îndepărtarea

produşilor de catabolism - cea mai importantă funcţie;

transportul substanţelor de la un organ la altul;

transportul hormonilor care reglează diferitele funcţii

ale organelor;

transportul componentelor sistemului imun;

menţinerea echilibrului hidro-electrolitic

Capitolul III. „ Palpitațiile sistemului cardiovascular”

Simptomele principale ale bolilor inimii si vaselor sanguine

Clinic, bolile cardiovasculare se manifesta prin simptome în raport cu boala, stadiul evolutiv si rasunetul

pe care îl au asupra circulatiei si activitatii altor organe. Simptomele pot îi subiective (descrise de pacient) si

obiective (constatate de medic). Un bun istoric al aparitiei unui simptom si descrierea cauzelor care-l

provoaca sunt uneori hotarâtoare.

În evaluarea simptomelor trebuie avut în vedere ca o boala de inima destul de evidenta poate evolua fara

nici un simptom. Pe de alta parte, simptome comune asociate unei boli de inima pot sa fie de origine

extracardiaca. Din 100 de pacienti ce se adreseaza pentru consultatie numai 30-40 sunt într-adevar bolnavi

de inima.

Durerea cardiaca apare în diverse circumstante: angina pectorala, infarctul miocardic, anevrism aortic,

pericardite, stenoza aortica, mitrala, embolii pulmonare. Durerea poate fi de durata (infarct, pericardita) sau

trecatoare (angina pectorala). Mai greu de caracterizat de bolnav este durerea în cazul unei spondiloze

dorsale, osteocondrita sternala, nevralgii intercostale, pleurite, hernii diafragmatice.

Palpitatiile se traduc prin cresterea frecventei batailor inimii (tahicardie), cu ritm regulat sau cu

intermitente (extrasistole) sau prin crestere accentuata a ritmului, aritmii paroxistice ca fibrilatia sau

tahicardia paroxistica. De cele mai multe ori nu au o semnificatie patologica, fiind legate de surmenaj,

emotii, exces de cafea, hipertiroidism.

Dispneea sau dificultatea de respiratie poate fi provocata de efort, alteori apare chiar în repaus,

obligând bolnavul sa stea în pozitie sezânda. Când sufocarea devine insuportabila, dispneea este dramatica,

asa cum se întâmpla în edemul pulmonar acut, astmul cardiac. Dispnee cu grade variabile poate fi întâlnita

în emfizemul pulmonar, gibozitate, anemii, nevroza cardiaca.

Edemele cardiace traduc retinerea de apa în tesuturi; de obicei apar la glezne, când sunt moderate, moi

si cu pielea de culoare normala. La apasarea cu degetul lasa o urma care le pune în evidenta. Pot sa se

întinda pe abdomen, fata, ascita în cazurile severe (anasarca). Pot fi întâlnite în afectiuni renale, hepatice,

hipoproteinemie, tromboflebite.

Cianoza se caracterizeaza prin culoare violacee a mucoaselor si tegumentului; în defectele congenitale

este generalizata, datorita patrunderii sângelui venos direct în circulatia mare sau scaderii gradului de

oxigenare. Cianoza poate fi întâlnita la adult în emfizem pulmonar sever, cord pulmonar decompensat,

policitemie; cianoza partiala este consemnata în acrocianoza, tromboflebite cronice.

Sincopele traduc un deficit tranzitoriu în irigarea cerebrala, cu pierderea cunostintei; se întâlnesc în

afectiuni diverse: stenoza aortica, fibrilatie paroxistica, exces al unei medicatii antihipertensive (agravate de

pozitia verticala).

Oboseala generala reflecta uneori staza pulmonara, sau excesul de diuretice tiazidice (scaderea

potasiului).

Suflurile se explica prin zgomotul ce-l face scurgerea sângelui printr-un orificiu strâmtorat sau de

refluarea sângelui în cazul unor valvule incompetente. Sufluri fara nici o semnificatie întâlnim în special la

tineri emotivi, anemici, hipertiroidieni.

Fiecare tip de boala cardiaca se poate manifesta cu anumite simptome specifice, insa exista si

multe afectiuni cardiace diferite care prezinta semne si simptome asemanatoare. Acestea depind de tipul

si severitatea bolii cardiace.

Este important ca fiecare dintre noi sa invete sa le recunoasca, pentru a se putea prezenta din timp la

controlul medical, in cazul in care aceste simptome apar pentru prima data sau se accentueaza. In con-

tinuare, va prezentam cele mai importante si cele mai frecvente simptome ale bolilor cardiovasculare.

1.   Durerea toracica sau disconfortul toracic

Exista putine simptome mai alarmante decat durerea toracica. In mintea multora dintre noi, durerea toracica echivaleaza cu durerea cardiaca. Desi exista si alte afectiuni care se manifesta prin acest tip de durere, bolile cardiace sunt atat de frecvente si periculoase, incat acest simptom nu trebuie niciodata trecut cu vederea. Dur-erea toracica este un termen mai putin precis. Este adesea folosit pentru a descrie orice durere, senzatie de pre-siune, apasare, sufocare, amorteala sau disconfort la nivelul toracelui, gatului, abdomenului superior si se asoci-aza adesea cu durere la nivelul maxilarului, capului sau bratelor.

Boala cardiaca ischemica sau infarctul miocardic, cauze ale durerii toracice

Durerea toracica poate dura mai putin de o secunda sau cateva zile ori saptamani. Poate aparea frecvent sau rar, sporadic sau previzibil. Cele mai frecvente cauze ale durerii toracice sunt boala cardiaca ischemica, infarctul miocardic, starile anxioase sau de panica, astmul bronsic, pneumonia, pericardita, spasmul arterelor coronare, disectia de aorta.

 

2.   Palpitatiile- semn al bolilor de inima

Palpitatiile, traduse prin resimtirea propriilor batai ale inimii, reprezinta un simptom intalnit adesea. Majoritatea bolnavilor le descriu fie ca „pauze” ale ritmului cardiac (urmate mai mereu de perceperea unei batai intense), fie ca perioade de batai cardiace rapide si/sau neregulate. Cei mai multi pacienti care prezinta palpitatii au, de fapt, un anumit tip de aritmie cardiaca. Aproape toate aritmiile cardiace se manifesta prin palpitatii, insa cel mai frecvent este vorba despre extrasistole atriale si ventriculare, episoade de fibrilatie atriala sau episoade de tahi -cardie supraventriculara.

Palpitatiile pot anunta tahicardia ventriculara

Uneori, palpitatiile pot semnala prezenta unei aritmii mult mai periculoase, tahicardia ventriculara. Din acest mo-tiv, nu trebuie ignorate. Aritmiile care pun viata in pericol se intalnesc de obicei la pacientii care au o boala car-diaca preexistenta, fiind important sa se identifice cauza palpitatiilor la cei cunoscuti cu boli cardiace. Acelasi lu-cru este valabil in cazul persoanelor cu palpitatii care au factori semnificativi de risc pentru boli cardiace (istoric familial, fumatorii, colesterol crescut, supraponderalii sau obezii, sedentarii).

 

3.   Ametelile pot trada o afectiune vasculara

Episoadele de ameteala pot avea multe cauze, incluzand anemii si alte boli hematologice, deshidratare, infectii virale, repaus prelungit la pat, diabet, boli tiroidiene, tulburari gastrointestinale, boli hepatice, renale, vasculare, neurologice. De asemenea, episoade vasovagale (lesin), insuficienta cardiaca si aritmii cardiace.

Episoadele frecvente de ameteala impun un control medical complet

Deoarece foarte multe afectiuni se pot manifesta cu aceleasi simptome, orice persoana care acuza episoade de ameteala trebuie sa efectueze un control medical complet. Avand in vedere multitudinea bolilor cu aceste simp-tome, cel mai indicat ar fi ca acest examen initial sa fie efectuat de catre medicul internist sau medicul de familie.

 

4.  Sincopa – lesinul sau pierderea cunostintei

Sincopa reprezinta pierderea brusca si temporara a cunostintei. Este un simptom comun, experimentat cel putin o data in viata. De cele mai multe ori, nu indica o problema medicala grava. Cu toate acestea, uneori, sincopa indica o afectiune periculoasa. In consecinta, este important sa se identifice cauzele, care se grupeaza in patru mari categorii: neurologice, metabolice, vasomotorii si cardiace. Dintre acestea, numai sincopa cardiaca evolueaza frecvent spre moarte subita.

Aritmiile si leziunile cardiace obstructive se pot manifesta prin sincope

Sincopele de cauza cardiaca apar in aritmii sau in leziunile cardiace obstructive: bolile valvulare (stenoza aor -tica, stenoza mitrala), obstructia vaselor sangvine (un cheag mare de sange in vasele pulmonare), tumorile car-diace, cum ar fi mixomul atrial, o tumora benigna care poate astupa valva mitrala). Majoritatea acestor afectiuni sunt relativ usor de diagnosticat in timpul unui consult medical si pot fi confirmate prin efectuarea unei ecografii cardiace.

 

5.   Oboseala, letargia sau somnolenta diurna

Oboseala, letargia sau somnolenta din timpul zilei sunt simptome frecvente. Oboseala poate fi definita ca inca-pacitatea de a functiona, de a ne indeplini activitatile zilnice in mod normal. Somnolenta implica, in plus, tendinta de a adormi in timpul zilei sau chiar adormirea brusca, fiind cunoscuta sub numele de narcolepsie.

Insuficienta cardiaca poate fi semnalata si de oboseala

Oboseala si letargia pot fi simptome ale unor boli cardiace, in special ale insuficientei cardiace. De aceea, tre -buie evaluate atent in scopul identificarii cauzelor. Somnolenta este adesea provocata de tulburarea somnului din timpul noptii, cum se intampla in apneea de somn, sindromul picioarelor nelinistite sau insomnie. Aceste tul-burari ale somnului sunt totusi mai frecvente la pacientii cu boli cardiace.

 

6.   Dispneea

Dispneea sau dificultatea respiratiei este cel mai adesea manifestarea unei boli pulmonare sau cardiace. Bolile pulmonare care au ca simptom dispneea sunt astmul bronsic, emfizemul pulmonar, bronsita, pneumonia sau pleurezia (acumularea de lichid intre foitele pleurei). Ceea ce trebuie retinut este faptul ca dispneea este aproape intotdeauna un semn de boala, astfel incat este obligatorie examinarea medicala.

Insuficienta cardiaca si boala coronariana au adesea ca simptom dispneea

Bolile cardiace manifestate prin dispnee sunt in special insuficienta cardiaca si boala coronariana. Pacientii cu insuficienta cardiaca prezinta dispnee in timpul efortului fizic sau in pozitia intins in pat pe spate (decubit dorsal). Alte afectiuni cardiace, cum ar fi bolile valvulare sau pericardice, ca si aritmiile, prezinta in tabloul clinic dispnee.

 

7.   Claudicatia

In situatia in care arterele care iriga membrele inferioare sau superioare sunt partial sau total obstruate (astu-pate), cel mai frecvent din cauza aterosclerozei, apar simptome de boala arteriala periferica: claudicatia (adica dureri sau crampe in membrele inferioare in timpul mersului ori exercitiilor fizice, care se amelioreaza sau dispar la repaus) si senzatia de rece sau amorteli la nivelul picioarelor, in special noaptea.

 

Ce ne recomanda specialistul?

Exista numeroase strategii prin care puteti preveni instalarea bolilor cardiovasculare, in principal prin adoptarea unui mod de viata sanatos:

Renuntati la fumat! Substantele chimice din tutun sunt nocive pentru inima si vase. Riscul de boli car-diovasculare scade semnificativ dupa un an de zile de la intreruperea fumatului.

Faceti miscare cel putin 30 de minute zilnic! Dieta sanatoasa, saraca in grasimi si sare, dar bogata in fructe, legume, cereale integrale, va men-

tine sanatatea! Pastrati-va greutatea corporala in limite normale! Faceti controale medicale periodice, cu verificarea tensiunii arteriale, a colesterolemiei si a glicemiei.

 Copiii care au in familie rude cu boli cardiace si adultii tineri (incepand cu 20 de ani) ar trebui sa isi veri -fice colesterolul cel putin o data la 5 ani. Diabetul zaharat este un important factor de risc cardiovascu-lar. Din acest motiv, se recomanda si testarea periodica a glicemiei, mai ales la indivizii supraponderali sau cu istoric familial de diabet.

 

Capitolul IV. „ Cultura fizică curative”

Pentru majoritatea persoanelor care suferă de boli de inimă, activitatea fizică este mai mult decât

recomandată, aceasta trebuind să facă parte din schema de tratament. Totuşi, este obligatorie consultarea

medicului înainte de a începe programul de activitate fizică. Este posibil să fie necesară efectuarea unui test

de efort pentru a determina nivelul de activitate fizică permisă.

Abordarea problemei sistemului de cultură fizică şi sport al Republicii Moldova are o importanţă dublă.

Pe de o parte, complexitatea relaţiilor dintre sistemul dat al statului şi economia la nivel naţional conduce la

frînarea procesului de dezvoltare şi promovare a sportului pentru toţi, care se explică prin insuficienţa

mijloacelor financiare alocate şi, în consecinţă, prin lipsa unei politici coordonate de susţinere şi promovare

a mişcării sportive.

Pe de altă parte, dezvoltarea mişcării sportive în cadrul statului asigură păstrarea unor mijloace

financiare importante în 49 sistemul de ocrotire a sănătăţii, care pot fi utilizate atît în procesul de

perfecţionare a ocrotirii sănătăţii, cît şi în scopul extinderii sistemului de finanţare a culturii fizice şi

sportului.

Politica în domeniul ocrotirii sănătăţii este indisolubil legată de politica în domeniul culturii fizice şi

sportului, deoarece activităţile din cadrul sportului pentru toţi presupun un mod de viaţă activ şi sănătos, fapt

care joacă un rol important în profilaxia majorităţii bolilor, în păstrarea sănătăţii pe parcursul multor ani. În

republică funcţionează Programul de Stat de dezvoltare a culturii fizice şi sportului.

Scopul lui este dezvoltarea de mai departe a culturii fizice şi sportului ca parte componentă a politicii

sociale a statului nostru, orientate spre fortificarea sănătăţii naţiunii.

Cultura fizică şi sportul pentru persoane cu cu nevoi speciale sunt orientate spre reabilitatea funcţională,

adaptarea socială şi integrarea personalităţii în toate sferele activităţii umane.

În acest context, cultura fizică de adaptare, reprezentată de astfel de componente precum educaţia fizică

adaptivă (învăţămîntul), sportul adaptiv, recreerea fizică adaptivă şi reabilitarea adaptivă a persoanelor cu

dereglări de motricitate, apare ca unul dintre cele mai importante sisteme pedagogice. De acest fenomen sunt

legate astăzi o multitudine de aşteptări în dezvoltarea unui sistem de reabilitare complexă a persoanelor cu

nevoi speciale.

În prezent, în Republica Moldova, sunt peste 150 mii de cetățeni cu nevoi speciale. Factorii

principali care influenţează asupra dimensiunii, a dinamicii şi a structurii invalidităţii sunt dorinţa

şi posibilităţile societăţii de a aloca o anumită parte a venitului naţional pentru asigurarea activităţii

vitale a invalizilor.

Aşteptările unor rezultate pozitive ale acţiunilor curativ-recuperatorii în ceea ce priveşte persoanele cu

dizabilităţi sunt tot mai mult legate de aprecierea calităţii vieţii. Experţii OMS consideră importantă

dezvoltarea cercetărilor privind calitatea vieţii, ca o direcţie care-şi are propria metodologie, criterii de

apreciere şi constituie un indicator foarte sensibil în comparaţie cu diferite metode de tratament, de

profilaxie şi de recuperare.

Una dintre problemele-cheie în sistemul de reabilitare a persoanelor cu dizabilităţi este elaborarea unor

tehnologii adecvate bazate pe generalizarea ştiinţifică a materialului empiric, obţinute în urma

monitorizării culturii fizice, a monitorizării medicale şi sociologice privind sfera dată în Republica

Moldova, în vederea elaborării ulterioare a criteriilor de bază în sistemul de asigurare medicală şi

psihologo-sociologică a culturii fizice adaptive.

În pofida schimbărilor și adoptării Legii cu privire la anti-discriminare, persoanele cu nevoie

speciale din Republica Moldova se confruntă cu o atitudine discriminatorie în diferite sfere ale

vieţii, inclusive în cea sportivă. Numărul celor care practică cultura fizică şi sportul constituie

maximum 3%.

Probleme actuale ale culturii fizice şi sportului din Republica Moldova Cultura fizică şi sportul din

Republica Moldova se află în faţa unor probleme sistemice de durată ce reflectă atît tendinţele globale, cît şi

cele naţionale de dezvoltare, care vor fi analizate în continuare.

Majoritatea cetăţenilor republicii nu practică regulat cultura fizică şi sportul şi nu duc un mod sănătos

de viaţă. Astfel, în prezent, 70% din populaţia RM (dintre care 80% de copii, adolescenţi şi tineri) nu

practică sistematic cultura fizică şi sportul. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică (BNS), în anul

2011 edificiile sportive constituiau: stadioane cu tribune, cu o capacitate de 500 locuri şi mai mult – 42;

edificii sportive fără tribune (stadioane şi terenuri) – 3093; săli de sport – 1271; bazine de înot – 35.

Însă numărul acestor edificii nu corespunde cerinţelor actuale; starea bazei tehnico-materiale a

instituţiilor de cultură fizică şi sport din majoritatea centrelor raionale, a celor specializate, a liceelor cu

profil sportiv, a şcolilor rezervelor olimpice, a cluburilor sportive este foarte precară.

Trebuie menţionat, de asemenea, faptul că în anul 2010, din numărul total al populaţiei (3559,5 mii

locuitori), doar 156,5 mii de copii frecventau diverse secţii, grupe şi şcoli sportive, ceea ce constituie 4,4%,

indice foarte redus comparativ cu cel al ţărilor înalt dezvoltate. Practicarea culturii fizice şi sportului

contribuie la prelungirea activităţii de muncă, precum şi la prevenirea îmbătrînirii precoce. Republica

Moldova suportă 18 pierderi economice colosale şi din cauza că cea mai mare parte a populaţiei ţării nu

practică regulat exerciţiul fizic.

Concurenţa în sport pe arena internaţională s-a intensificat considerabil. În ultimii ani, concurenţa în

sport pe arena internaţională a sporit semnificativ. Chiar şi reprezentanţii celor mai mici ţări cuceresc

distincţii sportive înalte, sportul constituind pentru ei una dintre puţinele posibilităţi de a se afirma pe plan

internaţional. La cea de-a XXX-a ediţie a Jocurilor Olimpice de la Londra, sportivii din Republica Moldova

au ocupat locul 75 din 204 ţări participante, graţie celor două medalii de bronz obţinute de Anatolie Cîrîcu şi

Cristina Iovu, ai căror antrenori sunt Ivan Bratan, Serghei Creţu şi Maxim Cojocaru.

Tendinţa de intensificare a concurenţei pe arena sportivă internaţională se menţine şi în continuare,

ceea ce presupune formularea anumitor obiective privind căutarea de noi abordări ale dezvoltării sportului

de performanţă şi a sportului profesional din Moldova, precum şi sporirea competitivităţii ţării noastre pe

mapamondul sportiv.

Nivelul de dezvoltare a sportului pentru copii şi tineret este redus; gradul de pregătire a rezervelor

sportive, ca factor esenţial al dezvoltării măiestriei sportive, este insuficient; apar un şir de dificultăţi în

sistemul de selecţie a sportivilor. În organizarea sportului pentru copii şi tineret şi în pregătirea rezervelor

sportive, persistă probleme privind perfectarea şi executarea actelor normativjuridice, asigurarea tehnico-

materială, ştiinţifico-metodică şi cu personal, precum şi cele de ordin organizaţional-administrativ şi

financiar. Toţi aceşti factori negativi creează dificultăţi atît în dezvoltarea sistemului sportului pentru copii şi

tineret şi al pregătirii rezervelor sportive, cît şi a sportului de performanţă.

Succesul evoluţiei la competiţiile internaţionale este determinat, în mare măsură, de calitatea

activităţii de dezvoltare a sportului pentru copii şi tineret. În multe ţări, sistemul de pregătire a rezervelor

sportive este primordial pentru 19 dezvoltarea sportului şi se bucură de suportul ştiinţific, tehnico-material,

medicobiologic etc., oferit de stat.

Dezvoltarea insuficientă a sportului pentru copii şi tineret şi a pregătirii rezervelor sportive din

Republica Moldova a avut repercusiuni negative asupra competitivităţii sportului moldovenesc pe arena

internaţională. Implementarea insuficientă a noilor tehnologii, de asemenea, influenţează negativ asupra

dezvoltării culturii fizice şi sportului.

Actualmente, în ţările în care sportul prosperă se observă formarea unei baze tehnologice

inovaţionale de dezvoltare a culturii fizice şi sportului, întemeiate pe folosirea noilor realizări în domeniul

teoriei şi metodicii educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv, al pedagogiei, psihologiei, sociologiei,

biomecanicii, biotehnologiilor, medicinei, informaticii şi managementului.

Întîrzierea RM în implementarea tehnologiilor inovaţionale va împiedica dezvoltarea eficientă a

culturii fizice şi a sportului pentru toţi, a pregătirii rezervelor sportive şi a sportivilor de performanţă, va

influenţa negativ asupra competitivităţii sportului moldovenesc în condiţiile concurenţei globale.

Concluzie:

Educatia fizicã este o parte esentialã în cadrul metodelor corecte folosite în educatie. Tinerii

trebuie învãtati cum sã-si dezvolte puterile fizice, cum sã-si pãstreze puterile în cea mai bunã formã si cum

sã le foloseascã cel mai bine pentru îndeplinirea datoriilor practice ale vietii. Multi socotesc cã aceste

lucruri nu constituie îndatoririle scolii, însã aceasta este o gresealã. Aceste lectii, necesare fiecãruia

pentru a putea fi util în lucrãrile practice, ar trebui sã fie predate tuturor copiilor în cãmin si tuturor

elevilor si studentilor în scoli.

Toate organele fizice slujesc mintii, iar nervii sunt mesagerii care transmit comenzile sale

tuturor pãrtilor trupului, ghidând miscãrile masinãriei vii. Miscarea fizicã este de mare ajutor pentru

dezvoltarea fizicã. Aceasta stimuleazã circulatia sângelui si dã tonus întregului organism. Dacã se

îngãduie muschilor sã nu fie folositi, foarte curând se va vedea cã sângele nu îi hrãneste în mod suficient.

În loc de a creste ca mãrime si putere, acestia îsi vor pierde tãria si elasticitatea si vor deveni moi si slabi.

Inactivitatea nu constituie legea pe care a instituit-o Dumnezeu pentru corpul omenesc. Activitatea

armonioasã a tuturor pãrtilor - creierul, oasele, muschii - este necesarã pentru dezvoltarea deplinã si

sãnãtoasã a întregului organism omenesc.

Educatia fizicã începutã în cãmin trebuie continuatã în scoli. Este scopul Creatorului ca

omul sã se cunoascã pe sine însusi; însã prea adesea, în dobândirea de cunostinte, acest fapt este pierdut

din vedere. Studentii consacrã ani de zile pregãtirii scolare în diferite domenii; ei sunt absorbiti de

studiul stiintelor si lucrurilor din lumea naturalã; ei sunt inteligenti în privinta multor subiecte, însã nu se

cunosc pe ei însisi. Ei privesc delicatul organism omenesc ca pe ceva ce îsi va purta singur de grijã; si ceea

ce este cel mai important, se neglijeazã cunoasterea propriilor lor corpuri.

Fiecare student trebuie sã înteleagã cum sã-si poarte de grijã pentru a-si putea pãstra cea

mai bunã stare de sãnãtate si pentru a rezista în fata slãbiciunii si a bolii; iar dacã se întâmplã sã aparã

boala sau vreun accident, sã stie ce are de fãcut în caz de urgentã în lucruri obisnuite, fãrã sã fie nevoie

sã cheme medicul si sã ia medicamente otrãvitoare.