GreciaOlteanu Andreea Emilia  Clasa a X-a G

Prof. Coordonator Nicolae LazărColegiul Național Vlaicu Vodă

Poziția geografică

Grecia se află amplasată strategic la intersecția între Europa, Asia de Vest și Africa,și se învecinează la nord-vest cu Albania, la nord cu Republica Macedonia și cu Bulgaria, și la nord-est cu Turcia (fig. 1).

Este formată din nouă regiuni istorico-geografice: Macedonia, Grecia Centrală, Pelopones, Tesalia, Epir, Insulele din Marea Egee (inclusiv Dodecanezele și Cicladele), Tracia de Vest, Creta și Insulele din Marea Ionică). 

Fig. 1

Modul de formare și relieful

Grecia este formată dintr-o parte continentală muntoasă (fig. 2) și peninsulară, întinzându-se în mare în capătul sudic al Peninsulei Balcanice, terminându-se cu peninsula Pelopones. 

Datorită coastei deosebit de complexe și datorită numeroaselor insule, Grecia are a unsprezecea cea mai lungă coastă din lume, cu 13.676 km; frontiera sa terestră este de doar 1.160 km. 

Fig. 2

Condiții climatice

Clima Greciei este în principal mediteraneană cu ierni blânde și umede și cu veri uscate și călduroase. Acest tip de climă este prezent în toate zonele de coastă, inclusiv în Atena, în Ciclade, Dodocaneze, Creta și Pelopones, în Insulele Ionice și în unele părți din Grecia continentală centrală.

Munții Pindului afectează puternic clima din țară, zonele de la vest de munți fiind considerabil mai umede în medie (din cauza expunerii mai mari la vânturile de vest care aduc umezeală) decât cele aflate la est de munți (din cauza unui efect de umbră pluviometrică).

Grafic climatic

Hidrografia

Grecia are un număr mare de insule, între 1.200 și 6.000, în funcție de definiție, dintre care 227 sunt locuite. Creta (fig. 3) este cea mai mare și mai populată 

Principalele râuri care străbat Grecia se varsă în nordul Mării Egee și provin din exteriorul teritoriului: Struma, Axious și Nestos. 

Râuri din Grecia: Stryman, Axios, Aliakmon care au o deosebită importanță. 

Fig. 3

Vegetație

    Grecia este o ţară cu o vegetaţie relativ bogată, cca jumătate din teritoriul ei fiind acoperit de păduri cu o structură foarte variată - cresc aici atât coniferele montane, cât şi plantele specifice regiunilor de coastă. Dintre plantele agricole, în Grecia se cultivă viţa-de-vie, citricele, măslinii, rodiile şi diferite cereale. Legumele cresc aici atât pe câmp, cât şi în solarii acoperite cu folii de plastic.

Fauna

Deşi fauna Greciei nu este una dintre cele mai bogate, trăiesc aici destule specii de animale interesante: în păduri sunt urşi bruni şi râşi, animale aflate deja pe cale dispariţie.

 Pe teritoriul Greciei trăiesc şi alte animale ajunse rare în Europa de Vest, cum ar fi lupii, căprioarele, caprele sălbatice (fig. 4), vulpile sau porcii mistreţi.  Fig. 4

Solurile

Solurile predominante din Grecia sunt compuse în mare parte din soluri nisipoase si nămoloase, principatele tipuri fiind cele roșiatice de tip terra rossa (fig. 5) Solul calcaros este un tip caracteristic găsit în această țară. 

Pământul nu este foarte fertil. Doar în jur de 30% din aria totală a Greciei poate fii cultivată cu semănătură. Majoritatea fermelor sunt mici deoarece nu sunt văi semnificative în țară. 

Fig. 5

Populația

Organizația statistică oficială a Greciei este Autoritatea Statistică Elenă(ELSTAT), conform căreia populația Greciei în 2011 era de 10.815.197 de locuitori. Societatea grecească este destul de omogenă, 94% din populație fiind formată din etnici greci vorbitori de limbă greacă.

Rata natalității în 2003 se ridica la 9,5 la mia de locuitori, semnificativ mai redusă decât cea de 14,5 la mia de locuitori în 1981. În același timp, rata mortalității a crescut ușor de la 8,9 la mia de locuitori în 1981 la 9,6 în 2003.

Raportul dintre sexe

Bărbați Femei

Evoluția în timp a așezării

Grecia modernă își trage rădăcinile din civilizația Greciei Antice, începând cu civilizațiile egeene  din Epoca Bronzului, și este considerată a fi leagănul culturii occidentale. Statul grec modern, care cuprinde mare parte din miezul istoric al civilizației grecești, a fost înființat în 1830 după Războiul Grec de Independență față de Imperiul Otoman. 

Grecia este o țară democratică și dezvoltată, cu o economie de venit mare avansată, un nivel de trai ridicat și un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. 

Economia

Economia Greciei este a 34-a (în termeni nominali) și a 42-a (în termenii parității puterii de cumpărare) din lume, cu 299 sau 304 miliarde de dolari PIB, conform statisticilor Băncii Mondiale pe anul 2011. 

Cu o economie mai mare decât a tuturor celorlalte țări balcanice la un loc, Grecia este cea mai mare economie a Peninsulei Balcanice, și un important investitor regional.

Grecia este o țară dezvoltată cu standarde de viață ridicate. Economia sa cuprinde sectorul servicii (85%) și industria (12%), în timp ce agricultura formează 3% din produsul național brut.

Agricultura

În 2010, Grecia a fost cel mai mare producător de bumbac din Uniunea Europeană (183.800 tone) și de fistic (8.000 tone) și s-a clasat pe locul al doilea la producția de orez (229.500 tons) și de măsline (147.500 tone), pe locul trei la producția de curmale (11.000 tone) și  migdale (44.000 tone), tomate (1.400.000 tone)  și pepeni (578.400 tone)[136] și pe locul al patrulea la producția de tutun (22.000 tone). 

Agricultura contribuie cu 3,8% la PIB-ul țării și angajează 12,4% din forța de muncă la nivel național.

Industria maritimă

Industria navigației este un element-cheie al activităților economice din Grecia începând cu vremurile antice. Astăzi, navigația este cea mai importantă industrie a țării. Ea reprezintă 4,5% din PIB, și are crc. 160.000 de angajați.

Grecia controlează 16,2% din flota comercială mondială, a sa fiind cea mai mare din lume(fig. 6). Grecia se situează pe primele cinci locuri la toate tipurile de nave, între care pe primul loc la petroliere și vase de transport marfă. Fig. 6

Infrastructura

Începând cu anii 1980, rețelele rutiere și feroviare ale Greciei au fost modernizate semnificativ. Între cele mai importante lucrări se numără autostrada A2 (Egnatia Odos), care leagă Grecia de nord-vest cu Grecia de nord și nord-est și podul Rio–Antirrio (fig. 7), cel mai lung pod suspendat cu cabluri din Europa (2.250 m lungime), ce leagă Peloponesul de Rio cu Antirrio în Grecia Centrală.

Fig. 7

Turism

Un procentaj important din venitul național grecesc provine din turism. Turismul finanțează 16% din produsul intern brut. Conform statisticilor Eurostat, Grecia a primit în 2009 peste 19,5 milioane de turiști, în creștere față de cei 17,7 milioane care au venit în 2007.

 În 2011, Santorini a fost votată „cea mai bună insulă din lume”  în Travel + Leisure. Insula învecinată Mykonos (fig. 8) s-a clasat a cincea în categoria europeană. Fig. 8

Etimologia

Primele dovezi textuale ale limbii grece datează din secolul al XV-lea î.e.n., de la scrierea Liniar  B asociată civilizației miceniene. Greaca a devenit o limbă franca vorbită pe scară largă în lumea mediteraneană și dincolo de aceasta în Antichitatea Clasică, și avea să devină ulterior limbă oficială în Imperiul Bizantin.

Astăzi, Grecia este relativ omogenă din punct de vedere lingvistică, o mare majoritate a populației autohtone folosind greaca drept limbă maternă sau chiar unică limbă. 

Religia

Constituția Greciei recunoaște creștinismul ortodox drept religie „predominantă” în țară, garantând însă libertatea religioasă pentru toată lumea. Guvernul grec nu ține statistici privind grupurile religioase și la recensăminte nu se înregistrează afilierea religioasă.

 Conform Departamentului de Stat american, circa 97% din cetățenii greci se identifică drept creștini ortodocși iar 2,3 sunt adepți ai islamismului.

Orașe

Aproape două treimi din greci trăiesc în zone urbane. Cele mai mari și mai influente centre metropolitane ale Greciei sunt Atena și Salonic, cu populații metropolitane de circa 4 milioane și respectiv un milion de locuitori. 

Alte orașe cu populație urbană de peste 100.000 de locuitori sunt Patras, Heraklion, Volos, Ioannina, Rhodos (fig. 9), și Chalcis.

Fig. 9

Migrații

De-a lungul secolului 20, milioane de greci au migrat spre Statele Unite, Regatul Unit, Australia, Canada si Germania, creând o mare diasporă grecească. Migrația netă a început să arate numere pozitive din anii 70, până la începutul aniilor 90 când marele influx a fost întoarcerea migranților greci sau a altor emigranți din Rusia, Georgia, Turcia si Republica Cehă.

Diaspora grecească