View
13
Download
1
Category
Preview:
Citation preview
Asigurări în transporturi rutiere
Argument
Creşterea într-un ritm rapid a numărului de vehicule de toate tipurile care
circulă pe drumurile publice a făcut ca asigurarea de răspundere civilă auto să
capete un interes general, deoarece acestea ameninţă un număr mare de
persoane şi, respectiv bunuri ale acestora.
Astfel, în România la sfârşitul anului 2011 erau înscrise aproximativ 5
milioane de vehicule, ceea ce înseamnă că în medie 1 din 5 români are maşină,
deci şi pericolul de accidente este mare. În acste condiţii, protejarea victimelor
accidentelor de circulaţie a devenit o problemă socială importantă. Drept urmare,
s-a introdus asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse
prin accidente de vehicule, considerându-se că prin implicaţiile sale deosebite o
astfel de măsură nu poate fi lăsată la libera apreciere a fiecărui deţinător de
vehicul.
Deşi la început asigurările auto presupuneau acordarea protecţiei numai
pentru vătămări corporale şi pagube materiale produse terţilor, trecerea timpului
a adus cu sine noi tipuri de protecţie.
De aceea, asigurările auto actualmente nu se limitează numai la
asigurarea mijlocului de transport. Din punctul de vedere al utilizării
autovehiculelor, asigurările ce pot fi încheiate cuprind mai multe tipuri:
- Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului;
- Asigurarea răspunderii transportatorului;
- Asigurarea autovehiculelor;
- Asigurarea de răspundere civilă;
2
Asigurări în transporturi rutiere
- Asigurarea pasagerilor, asigurarea de accidente a persoanelor legal
transportate în autovehicul etc.
Prin toate aceste asigurări se acoperă o gamă diversă de riscuri. Ca şi în
celelalte tipuri de asigurări, există anumite practici comune tuturor asigurărilor,
dar fiecare dintre ele are anumite particularităţi privind tipurile de riscuri cuprinse
în asigurare.
Asigurarea auto este un contract încheiat între posesorul de vehicul şi
societatea de asigurare, având ca scop protecţia financiară, în cazul în care
vehiculul este implicat intr-un accident. Majoritatea asigurărilor auto se încheie
pe o durată de 6 luni sau un an.
Deţinând sau conducând un automobil fiecare participant la trafic îşi
asumă anumite riscuri. Aceste riscuri apar cel mai frecvent în circulaţie şi implică
una sau mai multe dintre următoarele situaţii:
- avarierea vehiculului
- avarierea unui alt vehicul
- distrugerea unor bunuri ca urmare a unui accident
- accidentarea unor persoane aflate în vehiculul condus
- accidentarea unor persoane aflate într-un alt vehicul, implicat în accident
- accidentarea posesorului vehiculului
Circulaţia nu este singurul factor de risc la care este expus vehiculul. El poate
fi furat sau avariat, totodată şi forţele naturii reprezintă un risc care poate fi
acoperit prin asigurare.
Toţi aceşti factori de risc ne pot afecta din punct de vedere material, ajungând
în situaţia de a nu ne putea folosi vehiculul pe o perioadă mai îndelungată din
cauza costurilor ridicate a reparaţiei. În aceste cazuri asigurarea auto poate
economisi timp şi bani.
Din punctul de vedere al obligativităţii sunt două categorii de asigurări auto:
- cele impuse de lege: RCA şi asigurarea Cartea verde, cea din urmă fiind
inclusă în asigurarea de raspundere civilă auto începand din anul 2007
- şi cele facultative: Casco, sunt unele cazuri în care şi această asigurare este
impusă, de exemplu la cumpararea unui vehicul prin leasing.
3
Asigurări în transporturi rutiere
În functie de riscurile pe care le acoperă, asigurarile auto sunt:
- Asigurarea de răspundere civilă auto - RCA - acoperă pagubele produse de
către asigurat ca parte vinovată într-un accident, unui terţ. Sunt acoperite şi
pagubele materiale dar şi cele în legatură cu vătămare corporală sau deces
cauzate de accident.
- Asigurarea care acoperă riscul de avarii este o asigurare tip Casco, poliţa
contractată facultativ pentru protecţia autovehiculului propriu. Se vor despăgubi
avariile partiale sau totale ca urmare a unui eveniment neprevazut, în limita
sumei asigurate.
- Asigurarea care acoperă riscul de avarii şi furt este tot o asigurare tip Casco. În
afară de avarii acest tip de asigurare oferă şi acoperirea pentru furtul
autovehiculului sau pentru părţi componente incluse în asigurare precum şi
pentru pagubele produse în tentativa de furt.
- Cartea Verde - acoperă pagubele produse pe teritoriul altor ţări. Începand cu
Ianuarie 2007 cartea verde este inclusă în asigurarea obligatorie RCA, având
acoperire pentru ţăarile membre UE plus Elveţia, Andora şi Croaţia. Pentru
celelalte ţări membre ale sistemului Carte Verde, există asiguratori care includ
acoperirea în poliţa RCA, dar în majoritatea cazurilor se obţine această asigurare
separat.
4
Asigurări în transporturi rutiere
1. Asigurarea vehiculelor
Pentru asigurarea vehiculelor este important a defini categoria de
autovehicule. Prin acest termen se înţelege nu numai vehiculele, ci şi remorcile
trase de autovehicule asigurate.
În practica internaţională, clasificarea riscurilor asigurabile în asigurarea
de autovehicule ţine seama de tipurile de vehicule ce se asigură, datorită
varietăţii mari a acestora. Clasele mari întâlnite sunt următoarele:
autovehicule proprietate privată;
motociclete;
autovehicule comerciale – pentru transportul mărfurilor şi pasagerilor;
vehicule agricole şi forestiere;
autovehicule speciale, construite sau adaptate pentru o anume utilizare;
ca de exemplu macarale, tractoare, ambulanţe, buldozere, excavatoare,
echipament pentru extracţii şi transport rutier, autovehicule speciale
pentru transport autovehicule şi altele.
Asigurarea vehiculelor este cea mai frecvent utilizată în asigurările non-viaţă.
Totuşi, pe cât este de uzuală, pe atât de puţin este cunoscută în detaliu. Ea
reprezintă cea mai răspândită asigurare dintre toate categoriile de asigurări
facultative.
a. Asigurarea de avarii a autovehiculelor
Ca şi în orice alt tip de asigurare, riscurile pentru care se oferă protecţie
sunt diferită de la o societate la alta, dat fiind faptul că fiecare îşi stabileşte
singură politica de subscriere. Totuşi, există anumite riscuri, pe care le întâlnim la
majoritatea societăţilor de asigurări, pentru care se acordă protecţie. Printre
acestea se numără:
- avarii acidentale produse ca urmare a ciocnirii, lovirii sau izbirii cu alte vehicule
sau cu orice alte corpuri moblile sau imobile aflate în afara ori în inetriorul
autovehiculului asigurat, răsturnării, derapării, zgârierii, căderii (căderea în
5
Asigurări în transporturi rutiere
prăpastie, căderea în apă cu ocazia transbordării, căderii pe autovehicul a unor
corpuri, cum ar fi: copaci, blocuri de gheaţă sau de zăpadă etc.);
- incendiu, precum şi pagubele produse din această cauză, cum ar fi: afumare,
pătare, carbonizare sau alte distrugeri;
- trăsnet, explozie şi pagubele produse când acestea au avut loc la distanţă de
autovehiculul respectiv;
- ploaie torenţială, grindină, inundaţie, apă rămasă pe sol, furtună, uragan,
cutremur de pământ;
- prăbuşire sau alunecare de teren;
- greutatea stratului de zăpadă sau de gheaţă;
-avalanşe de zăpadă, căderea unor corpuri pe construcţia în care se află
autovehiculul.
b. Asigurarea autovehiculelor pentru riscuri speciale
Asigurarea pentru riscul de furt la autovehicule reprezintă o formă de
asigurare specială care acoperă riscul de furt al întregului autovehicul şi, de cele
mai multe ori, al unor părţi componente şi accesorii.
Riscurile acoperite în baza acestei condiţii sunt:
însuşirea arbitrară a autovehiculului de către terţă persoană;
furtul autovehiculului şi al unor părţi componente şi accesorii din dotarea
acestora, prin efracţie sau prin acte de violenţă;
pagubele produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de
furt;
pagubele produse încăperii, propietatea asiguratului, în care se afla
autovehiculul ca urmare a furtului prin efracţie sau a tentativei de furt prin
efracţie al autovehiclulului al unor părţi componente sua accesorii din
dotarea acestora.
6
Asigurări în transporturi rutiere
2. Asigurarea de răspundere civilă auto
Asigurarea RCA se adresează tuturor proprietarilor de autovehicule din
România. Posesia unui automobil sau participarea la trafic implică răspundere
faţă de terţi şi bunurile acestora, acestea fiind expuse la eventuale pagube pe
care noi le putem cauza. Din această cauză asigurarea de răspundere civilă auto
este obligatorie. Conform legii fiecare autoturism care participă la trafic trebuie să
aibă asigurare RCA valabilă.
Asigurarea de răspundere civilă auto reprezintă o măsură de protecţie
legală şi obligatorie pentru cei care conduc vehicule pe drumurile publice din
România. Asigurarea de răspundere civilă auto protejează în primul rând pe
deţinătorul poliţei de asigurare deoarece atunci când acesta este implicat într-un
incident în trafic şi cauzează din vina sa pagube materiale sau umane celorlalţi,
va trebui să răspundă civil plătind despăgubiri celor păgubiţi de acţiunile sale
neintenţionate prin care a provocat accidentul.
Asigurarea RCA este o asigurare prin care terţii prejudiciaţi în urma unui
accident auto, produs din vina conducătorului auto asigurat, primesc despăgubiri
pentru daunele materiale şi/sau decesul ori vătămările corporale suferite de la
societăţile de asigurări înainte chiar de stabilirea vinovaţilor.
Asigurarea RCA trebuie încheiată:
- La cumpărarea unui autovehicul nou,
- În cazul în care autovehiculul este dobândit prin leasing, proprietarul maşinii va
fi societatea de leasing şi aceasta va încheia asigurarea RCA. În momentul
încetării contractului de leasing, asigurarea RCA rămâne în vigoare până la
expirarea datei valabilităţii înscrise în poliţă, dacă proprietarii sunt cei prevăzuţi în
poliţa de asigurare ca utilizatori şi dacă prima pe perioada asigurată a fost plătită
integral.
În cazul cumpărării unei maşini folosite este recomandată achiziţionarea
unei asigurări RCA imediat. Asigurarea îşi pierde valabilitatea la vânzarea
autoturismului, astfel la cumpărarea unui autoturism la mâna a doua, RCA-ul
7
Asigurări în transporturi rutiere
deâinut de vânzător nu este valabil, iar noul proprietar este obligat să încheie o
nouă asigurare.
În cazul vânzarii autoturismului sau a radierii acestuia înainte de expirarea
poliţei de asigurare, asiguratul va putea recupera o parte din prima plătită,
corespunzator lunilor rămase “nefolosite” din poliţă. Acesta va formula o cerere
scrisă şi însoţită de documente ce dovedesc acest lucru (contract vânzare-
cumpărare, certificat fiscal de radiere auto), asiguratorul fiind obligat să plăteasca
diferenţa calculată doar în cazul în care nu s-a plătit nici o despăgubire pentru
accidente, în perioada valabilităţii poliţei de asigurare
Poliţa RCA se poate incheia pe 6 sau 12 luni la alegere.
Persoana vinovată de producerea accidentului nu poate beneficia de
despăgubiri pentru vehiculul său în baza propriei poliţe de asigurare RCA.
Daunele produse propriului vehicul pot fi despăgubite în baza unei poliţe de
asigurare facultativă de avarii şi furt tip CASCO.
Prin urmare, asigurarea RCA este foarte importantă, şi în acelaşi timp
obligatorie, chiar şi în cazul în care proprietarul unui vehicul are deja încheiată o
asigurare tip CASCO.
Asigurarea de răspundere civilă auto este o asiguare obligatorie prin
efectul Legii nr. 136/1995 modificată şi completată cu Legea nr. 304/2007 şi
Ordinul CSA nr.5/2010. Sumele asigurate se stabilesc ţinând cont de prevederile
actelor normative în vigoare. Răspunderea asiguratului începe după 24 de ore de
la expirarea zilei în care s-a plătit (în numerar sau prin transfer bancar) prima de
către asigurat. Răspunderea firmei de asigurări încetează la ora 24.00 a ultimei
zile de valabilitate înscrise în tichetul de asigurare.
În acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de
producerea pagubelor, asiguratul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile
făcute de asiguraţi în procesul civil, în următoarele limite, numai la asiguraţii care
au fost găsiţi nevinovaţi de accident de către organele de poliţie.
Asiguratorii RCA au obligaţia de a stabili limite de răspundere (de
despăgubire), care nu pot fi mai mici decât limitele prevăzute de normele în
vigoare emise de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
8
Asigurări în transporturi rutiere
Despăgubirile plătite de o societate de asigurare unui terţ păgubit într-un
accident auto, în baza asigurării RCA încheiată pentru vehiculul care a produs
accidentul, nu vor depăşi valoarea prejudiciilor cauzate şi nici limitele maxime
(limitele de răspundere) la care s-a angajat asigurătorul.
Dovada existenţei asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru
pagubele produse prin accident de vehicule, în cazul controalelor efectuate de
către ofiţerii şi subofiţerii de poliţie, o constituie tichetul de asigurare emis de
asiguratorii autorizaţi să practice acest tip de asigurări pe teritoriul României.
Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru
prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului
asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin
orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în
contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs
în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acorda despăgubiri, în
forma bănească, pentru:
- vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter
patrimonial; pagube materiale; pagube consecinţă a lipsei de folosinţă a
vehiculului avariat; cheltuieli de judecată efectuate de către persoana
prejudiciată.
Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul, pe drumuri
publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice
alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat,
asigurătorul RCA acorda despăgubiri până la limita de despăgubire prevazută în
poliţa de asigurare RCA pentru:
1. prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat
vehiculul, inclusiv prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a
remorcii, semiremorcii sau ataşului tractat de vehicul;
2. prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, inclusiv în
cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:
- a condus vehiculul fără consimţământul explicit sau implicit al asiguratului;
- nu este titularul unui permis care să ii dea dreptul sa conducă vehiculul
respectiv;
9
Asigurări în transporturi rutiere
- nu a respectat obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi siguranţa
vehiculului respectiv;
3. prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile,
acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de
deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentala a
substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
4. cazul în care persoanele care solicita despăgubiri pentru vătămări corporale
sunt membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau ai oricărei altei
persoane a cărei răspundere civil[ este angajat[ într-un accident de vehicul;
5. prejudiciile provocate terţilor, consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului în
timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către
pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării
celorlalţi participanţi la trafic.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:
1. cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu
are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
- de un caz de forţă majoră; din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate; din
culpa exclusivă a unei terţe persoane;
2. prejudiciile suferite de conducătorul vehiculului răspunzător de producerea
accidentului;
3. prejudiciile produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor
juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea
sau utilizat de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi care este condus de un
prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde
persoana fizică sau persoana juridică;
4. prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se face dovada valabilităţii la data
accidentului a asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
5. partea din prejudiciu care depăşeşte limitele de despăgubire stabilite prin
poliţa de asigurare RCA, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul
persoanelor prejudiciate şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea
prejudiciului;
6. amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul,
10
Asigurări în transporturi rutiere
utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea
prejudiciului;
7. cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau
conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar
dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă;
8. sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea
prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a
încredinţat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;
9. prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau
utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător
şi persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii
accidentului;
10. prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a
produs accidentul, dacă asigurătorul poate dovedi că persoanele prejudiciate
ştiau că vehiculul respectiv era furat;
11. prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicule,
atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru;
12. prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de
încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;
13. prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase:
radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au
determinat sau au agravat producerea prejudiciului;
14. prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau
război, dacă evenimentul are legătură directă cu respectivul atac sau război;
15. pretenţiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparaţie.
2.1 Ordin al CSA, pentru asigurarea obligatorie RCA-2012
Comisia de supraveghere a asigurărilor din Roamnia, a emis un nou ordin
privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin
accidente de vehicule, Ordinul Nr. 14 publicat in Monitorul Oficial in Partea I
nr. 858 din data de 6 Decembrie 2011.
11
Asigurări în transporturi rutiere
Odată cu emiterea acestui ordin, CSA pune în aplicare NORMA care va
reglementa încheierea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii
produse prin accidente de vehicule, precum şi plata despăgubirilor către
persoanele prejudiciate, fiind valabilă pentru asigurările RCA emise începând cu
data de 06 Decembrie 2011.
Printre cele mai importante modificări aduse asigurării obligatorii auto
RCA se enumară:
• Asigurătorii care nu îşi îndeplinesc obligaţiile ce decurg din poliţele RCA sau şi
le îndeplinesc defectuos, vor plăti, pentru fiecare zi de întârziere, penalizări de
0,2% din valoarea despăgubirii cuvenite, faţă de normele anterioare 0,1% pe zi
de întârziere a plăţii de despăgubire.
• Termenul în care asiguratorul are obligaţia de a comunica
asiguratului/păgubitului intenţia de a desfăşura investigaţii a fost redus de la 10
zile la 5 zile lucrătoare.
• Începând cu anul 2012 se vor atinge limitele de despăgubire impuse la nivel
european, astfel:
- pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de
numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se
stabileşte la un nivel de 1.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al
pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a
României;
-pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter
patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor
prejudiciate, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel
de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data
producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.
În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea 136/1995 privind
asigurările şi reasigurările din România, cu modificările şi completările ulterioare
asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru
prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin
accidente de autovehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de
asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu:
12
Asigurări în transporturi rutiere
a) legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de
autovehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în
legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare;
b) legislaţia românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt
cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă
direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii
Economice Europene, dacă nu există birou naţional pe teritoriul traversat în care
s-a produs accidentul.
Nu intră sub incidenţa asigurării răspunderea decurgând din executarea
unui contract de transport de bunuri sau persoane. Contractul de asigurare
obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de
vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului
unui vehicul pentu prejudiciile aduse unei terţe părţi, prin intermediul vehiculului.
2.2 Autorizarea asigurătorilor şi condiţii privind practicarea asigurării obligatorii RCA
Asigurătorii pot practica asigurarea obligatorie RCA dacă sunt autorizaţi
pentru desfăşurarea activităţii de asigurare, în conformitate cu prevederile Legii
nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu
modificările şi completările ulterioare, şi îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii speciale:
a) sunt autorizaţi pentru subscrierea riscurilor de răspundere civilă a vehiculelor,
prevăzute la lit. B clasa 10 din anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi
completările ulterioare;
b) dispun de o reprezentanţă de despăgubiri în fiecare stat situat în limitele
teritoriale de acoperire a asigurării RCA, definite la art. 11 pct. 7 din Legea nr.
136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale celorlalte state
semnatare ale Acordului multilateral;
c) dispun de o reţea teritorială formată din cel puţin o unitate, sucursală ori
agenţie, înregistrată la oficiul registrului comerţului, în fiecare judeţ şi în
municipiul Bucureşti, cu excepţia judetului Ilfov, atât pentru activitatea de
13
Asigurări în transporturi rutiere
contractare a asigurării, cât şi pentru cea de constatare şi lichidare a daunelor
pentru vehicule;
d) în cadrul fiecărei unităţi şi subunităţi dispun de personal specializat pentru
activitatea de constatare şi de lichidare a daunelor auto şi efectuează plăţi de
despăgubiri la cel puţin una dintre unităţile teritoriale din fiecare judeţ şi din
municipiul Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov;
e) dispun, atât pentru sediul central, cât si pentru subunităti, de o dotare cu
tehnică de calcul si software adecvate si de personal care să permită
contractarea asigurării RCA, tinerea unor evidente detaliate privind încheierea,
derularea si încetarea asigurării RCA si transmiterea în format electronic a
acestor informatii către baza de date CEDAM;
f) desfăsoară activitatea privind încheierea asigurării obligatorii RCA prin
intermediari numai la:
- sediile principale sau secundare ale brokerilor de asigurare si/sau de
reasigurare ori, după caz, ale asistentilor în brokeraj persoane juridice;
- sediile principale sau secundare ale asiguratilor ori ale potentialilor asigurati
persoane juridice;
- domiciliul sau, după caz, resedinţa asiguraţilor ori a potenţialilor asiguraţi
persoane fizice;
- domiciliul sau, după caz, reşedinţa asistenţilor în brokeraj persoane fizice;
- sediile principale sau secundare ale asigurătorilor;
g) deţin un program de reasigurare care garantează o reţinere proprie
prudenţială;
h) sunt membri ai BAAR, precum şi ai asociaţiei Fondul de protecţie a victimelor
străzii.
În vederea autorizării pentru practicarea asigurării obligatorii RCA,
asigurătorii solicitanţti trebuie să depună o cerere la Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, împreună cu o documentaţie care cuprinde următoarele:
a) documentaţia din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege;
b) lista reprezentanţelor de despăgubiri prevăzute de lege;
c) lista unităţilor teritoriale ale asigurătorului şi/sau a sediilor aparţinând
persoanelor juridice cu care asigurătorul are încheiate contracte de mandat
14
Asigurări în transporturi rutiere
pentru desfăşurarea activităţilor, însoţite de actele doveditoare, eliberate de
oficiul registrului comerţului, care atestă existenţa acestor unităţi teritoriale,
pentru asigurătorii care solicită autorizarea pentru practicarea asigurării
obligatorii RCA;
d) lista personalului specializat în activitatea de constatare si lichidare a daunelor
auto, structura de lucru necesară efectuării plătilor de despăgubiri, precum si alte
informatii utile, centralizate, conform modelului prezentat în anexa nr. 4, pentru
fiecare unitate teritorială, sub semnătura conducătorului societătii;
e) declaratia conducătorului societăţii, precum şi a conducătorului
compartimentului de specialitate cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la
art. 3 alin. (1) lit. e), iar în cazurile în care activitatea de contractare a asigurării
obligatorii RCA se desfăşoară şi prin intermediari autorizaţi, documentaţia va
cuprinde, în completare, şi copiile declaraţiilor intermediarilor privind îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. e), pentru zonele în care asigurătorul nu
detine unităţi propri;
f) nota de fundamentare, care să cuprindă în mod obligatoriu tarifele de primă
pentru primii 2 ani si metodele actuariale de calcul utilizate pentru stabilirea
tarifelor de primă, potrivit prevederilor art. 21, precum şi o estimare a indicatorilor
specifici pentru o perioadă de 5 ani.
Până la sfârşitul fiecărui an calendaristic, asigurătorii care au fost
autorizaţi să practice asigurarea obligatorie RCA trebuie să notifice Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor intenţia de a practica asigurarea obligatorie RCA şi
în anul următor, însoţită de o declaraţie semnată de conducătorul societăţii şi de
persoanele semnificative ale departamentelor de specialitate, din care să rezulte
că îndeplinesc condiţiile de autorizare prevăzute în prezentele norme.
Începând cu anul 2010, în vederea autorizării pentru practicarea asigurării
obligatorii RCA, asigurătorii solicitanţi trebuie să depună o declaraţie a
conducătorului societăţii privind îndeplinirea condiţiilor necesare respectării
prevederilor art. 20 alin. (5).
Asigurătorul cu sediul social într-un stat membru al Uniunii Europene se
consideră autorizat pentru practicarea asigurării obligatorii RCA pe teritoriul
României de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îi transmite
15
Asigurări în transporturi rutiere
notificarea primită de la autoritatea competentă a statului membru al sediului
social.
3. Asigurările CARGO în cadrul transporturilor internaţionale
Obiectul asigurãrii: Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului se face
facultativ pentru mărfurile (încărcăturile) transportate cu diverse tipuri de mijloace
de transport (pe căile ferate, cu vehicule). Pot fi încheiate contracte de asigurare
CARGO de către persoanele fizice şi juridice cu reşedinţa în România, precum şi
de către persoanele din străinătate.
Există un şir de riscuri care sunt acoperite prin asigurarea CARGO.
Acestea pot fi grupate coform următoarelor principii:
o pagubele provenite prin detereorarea sau distrugerea completă a
volumului de încărcătură sau numai a unei părţi ca urmare a acţiunii
forţelor naturii: incendiului, fulger, inundaţie, curemur de pămînt, ploaie,
grindină, prăbuşire sau alunecare de teren;
o pagubele provenite prin detereorarea sau distrugerea completă a
volumului de încărcătură sau numai a unei părţi ca urmare a accidentelor
ale mijlocului de transport: explozie, ciocniri, loviri sau izbiri cu alte
mijloace de de transport sau cu orice alte bunuri mobile sau impbile aflate
în afara mijlocului de transport, căderi, răsturnări, etc;
o pagubele provenite din accidente in timpul încărcării, aşezării sau
descărcării încărcăturilor;
o toate cheltuielile necesare şi oprtune efectuate în vederea salvării
încărcăturii, precum şi a mininizării pagubei.
Contractul de asigurare se perfectează în baza cererii (declaraţiei) scrise de
asigurat, care trebuie să conţină următoarele date:
o denumirea asiguratului;
o denumirea corectă a încărcăturii (mărfii);
16
Asigurări în transporturi rutiere
o tipul ambalajului;
o numărul de locuri al întreg volumului de încărcătură;
o numărul de locuri într-o unitate de transport;
o greutatea totală a încărcăturii;
o tipul transportului;
o denumirea deţinătorului mijlocului de transport;
o felul de expediere (în vrac, în cisterne);
o punctul de plecare;
o punctul de destinaţie;
o durata expedierii încărcăturii;
o termenul de asigurare;
o suma asigurată a încărcăturii;
o numărul şi data foii de însoţire a însoţire a încărcăturii.
Asiguratul este obligat să indice în cerere şi alte informaţii cunoscute de el
despre împrejurările transportării, care au o importanţă semnificativă pentru
stabilirea gradului de risc.
Asigurarea intră în vigoare la data solicitată de asigurat sau la momentul în
care marfa respectivă părăseşte depozitul sau locul de depozitare indicat în
contractul de asigurare cu scopul transportării, dar nu înainte de încheierea
contractului de asigurare şi durează pe perioada transportării pînă la sosirea
mărfii la destinaţia indicată în contratul de asigurare.
Suma asigurată este valoarea mărfii inclusă în contractul de asigurare şi
agreată de asigurător. Ea include: valoarea mărfii potrivit facturii originale sau
potrivit valorii de piaţă la locul expedierii în momentul încheierii contractului, cînd
nu există valoarea comercială;
Suma asiguratã: la asigurarea de tip CARGO, suma poate fi formatã din:
o valoarea bunurilor potrivit facturii;
o costul transportului şi costul asigurãrii dacã acestea nu sunt incluse în
valoarea facturii;
o cheltuielile şi taxele vamale;
o alte tipuri de cheltuieli legate cu transportarea mărfii.
17
Asigurări în transporturi rutiere
Prima de asigurare se determinã prin înmulţirea sumei asigurate cu cota de
primă ce variază în funcţie de felul transportului.
Răspunderea societăţii de asigurare: începe şi înceteazã în mod diferenţiat şi
specific. Ea începe dupã intrarea în vigoare a asigurãrii astfel:
o la bunurile transportate pe cale ferată – din momentul primirii bunurilor de
cãtre transportator, cu respectarea regulamentului de transport;
o la bunurile transportate cu vehicule – din momentul încãrcãrii bunurilor în
vehicule.
Rãspunderea societãţii de asigurãri înceteazã, de asemenea, în mod
diferenţiat:
o la bunurile transportate cale ferată – din momentul eliberãrii bunurilor
cãtre destinatar;
o la bunurile transportate cu vehicule – din momentul descãrcãrii acestora
din vehicule la,
o destinaţie.
Societatea de asigurãri are dreptul sã verifice situaţia realã a bunurilor
transportate şi sã efectueze, pe aceastã bazã, regularizarea primelor de
asigurare în funcţie de situaţia realã.
La survenirea cazului de asigurare, asiguratul sau reprezentantul său este
obligat să întreprindă toate măsurile posibile în vederea salvării şi păzirii
încărcăturii deteriorate şi în timp de 24 ore să înştiinţeze asigurătorul sau
reprezentantul său despre cele întîmplate.
Toate cheltuielile necesare pentru salvarea şi păstrarea încărcăturii, precum
şi pentru preîntîmpinarea deteriorării ei ulterioare sunt efectuate de către
asigurat. Cheltuielile, care conform condiţiilor de asigurare, urmează a fi
compensate, sunt achitate asiguratului de către compania de asigurare la
decontarea sumei de despăgubire.
Mărimea daunelor este determinată de către reprezentantul companiei de
asigurare cu participarea asiguratului. În caz de divergenţe, fiecare din părţi
poate pretinde ca determinarea pagubei să fie efectuată de către o expertiză
independentă. Cheltuielile pentru efectuarea expertizei suplimentare le suportă
partea iniţiatoare.
18
Asigurări în transporturi rutiere
La înaintarea cererii de compensare a pagubei, asiguratul sau beneficiarul
mărfii este obligat să confirme documental:
a) interesul său pentru bunurile asigurate;
b) producerea cazului asigurat;
c) mărimea pretenţiilor sale aferente pagubei.
Documente de bază se consideră:
a) pentru confirmarea interesului în asigurarea încărcăturii – bonurile de livrare,
foile de însoţire şi alte documente de transpotare, facturile şi conturile, dacă din
prevederile acestor documente reiese că asiguratul este în drept să dispună de
încărcături;
b) pentru demonstrarea producerii cazului asigurat, asiguratul trebuie să prezinte
documente de confirmare, eliberate de organele competente;
c) pentru dovedirea mărimii pretenţiilor de despăgubire – procesul verbal de
constatare a pagubelor produse încărcăturii întocmit de către comisarul de
avarie, actele expertizei de estimare a pagubei, alte documente, întocmite
conform legislaţiei ţării unde s-a produs evenimentul asigurat;
d) actele de achitare a cheltuielilor suportate, conturile aferente pagubei, iar în
caz de înaintare a pretenţiilor de despăgubire şi de rambursare a cheltuielilor şi
primelor pentru avaria generală – calculul confirmat documentar.
Constatarea, evaluarea şi stabilirea despãgubirii are loc, în mod specific,
dar cu încadrarea în coordonatele mecanismului asigurãrii de bunuri.
Constatarea pagubei are loc în urma sesizãrii organelor de poliţie şi
înştiinţãrii societãţii de asigurãri cu privire la producerea pagubei asigurate.
La opţiunile de constatare participã:
o inspectorul de daune al societãţii de asigurare;
o cãrãuşul;
o organele de poliţie;
o asiguraţii sau reprezentanţii lui;
o martorii (dupã caz).
Cu aceastã ocazie se întocmeşte un proces verbal de constatare a pagubei.
Evaluarea pagubei are loc în funcţie de cantitatea bunurilor prejudiciate şi de
preţurile de evaluare la data producerii evenimentului asigurat.
19
Asigurări în transporturi rutiere
Despăgubirea este, în principiu, cel mult egalã cu paguba, cu condiţia să nu
depăşeascã suma asiguratã. Plata despăgubirii se efectuează în cadrul unui
termen precizat în contractul de asigurare, în principiu în termen de 30 de zile, în
caz de furt sau de dispariţie a bunurilor, de la data înştiinţării asupra cazului
asigurat.
Dacă, ulterior, bunurile sunt recuperate, atunci sumele plătite ca despăgubiri
se restituie societăţii de asigurări.
4. Asigurările CASCO
Asigurarea CASCO este cea mai frecvent utilizată în asigurările non-viaţă.
Pe cît este de uzuală, pe atît de puţin cunoscută în detaliu. Ea prezintă cea mai
răspîndită asigurare dintre toate categoriile de asigurări facultative.
În calitate de subiecţi (contractanţi) ai asigurăii CASCO pot fi considerate:
o persoanele fizice, care au atins vârsta de 18 ani în cazul asigurarii
automobilelor, şi vîrsta de 16 ani – în cazul asigurării mijloacelor de
transport moto;
o orice persoană juridică;
o persoane fizice şi juridice, care activează pe teritoriul României
(ambasade, consulate, reprezentanţe, corespondenţi, reprezentanţi ai
organizaţiilor internaţionale, întreprinderi mixte);
o persoanele fără cetăţănie, atunci cînd:
- autovehiculul este proprietatea lor;
- autovehicolul este luat în arendă în baza contractului de arendă;
- dispun de o procură vizată notarial cu dreptul de a deţine a utiliza sau a
gira autovehicolul dat.
20
Asigurări în transporturi rutiere
Validitatea asigurării încheiate cu:
- persoane fizice se extinde numai asupra asiguratului, soţului (soţiei lui),
sau persoanei care deţine din partea asiguratului o procură vizată notarial,
însă nu mai mult decît o persoană;
- persoane juridice se extinde pentru orice persoană, care este angajată în
serviciul asiguratului şi conduce autovehicolul cu autorizarea în scris a
acesuia.
În calitate de obiecte ale asigurării se consideră autovehiculele pentru
transporturi terestre care pot fi grupate în următoarele tipuri:
- autovehicule destinate transporturilor de persoane: autoturisme, autobuze,
motociclete;
- autovehicule destinate transporturilor de bunuri: autocamioane,
autofurgoane, autocisterne;
- autovehicule speciale:
- autovehicule pentru gospodăria comunală (stropitori, măturători,
gunoiere);
- autovehicule pentru stingerea incendiilor;
- autosanitare;
- autocamioane, autovehicule pentru explorări geologice, hidrotehnice;
- remorci care sunt trase de un autovehicul dintre cele menţionate mai sus;
- tractoare;
- maşini şi mecanisme agricole şi de construcţii autopropulsate (cu
autotracţiune) combine, greidere.
Nu pot fi obiecte ale asigurării:
- autovehiculele la care lipseşte numărul caroseriei şi al motorului;
- autovehiculele cu deteriorări ale geamurilor, cu avariei sau corozie
evidentă a detaliilor caroseriei.
Obiectele asigurării enumerate mai sus sunt prevăzute prin condiţiile generale
de asigurare. Conform condiţiilor de asigurare specială, în calitate de obiect al
asigurării poate fi şi:
- utilajul suplimentar şi accesoriile autovehiculelor instalate care nu fac
parte din completarea lui conform instrucţiei uzinei producătoare. Costul
21
Asigurări în transporturi rutiere
total al utilajului suplimentar şi al accesoriilor asigurate nu poate depăşi
20% din suma asigurată a autovehiculului;
- aspectul comercial al autoturismelor. Asigurarea pierderii aspectului
comercial se efectuează numai pentru autoturisme, autobuze şi microbuze
cu excepţia mijloacelor de transport de acest tip care sunt în expoatare de
mai mult de 5 ani, a căror caroserie a fost revopsită, a celor cu urme de
accident, precum şi a celor cu semne de distrugere corozivă;
- şoferul şi pasagerii contra accidentelor.
Riscurile acoperite prin asigurare. Riscurile supuse asigurării sunt grupate în
felul următor:
- avarieri sau distrugeri provocate de riscurile cu caracter natural: trăsnet,
furtună, uragan, cutremur de pămînt, inundaţie, grindină, prăbuşire sau
alunecare de teren, avalanşe de zăpadă, incendiu, precum şi de efecte
indirecte ale acestora.
- ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu alte corpuri mobile sau
imobile aflate în afara sau în interiorul autovehoculului asigurat, căderi (în
prăpastie, în apă, din cauza ruperii podului), căderea pe autovehicul a
unor corpuri ca: copaci, blocuri de gheaţă, de zăpadă, bolovani, răsturnări.
- furtul autovehicolului, al unor părţi componente; pagube de orice fel
produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt al
autovehiculului, precum şi în urma acţiunilor premeditate ale altor
persoane.
Şoferul şi pasagerul din autovehicul sânt asiguraţi pentru caz de deces sau
vătămări corporale în urma accidentului rutier sau în alte împrejurări legate de
exploatarea autovehicolului.
Asigurarea pierderii aspectului comercial se încheie pentru cazurile de
devalorizare a calităţii autovehicolului comparativ cu starea nouă, ca urmare a
survenirii riscului asigurate prin contractul de bază.
Ultemele două sînt stipulate de condiţiile speciale de asigurare.
Toate riscurile descrise mai sus sânt prevăzute prin următoarele cinci
variante de asigurare:
Varianta I. (CASCO deplin):
22
Asigurări în transporturi rutiere
Pentru toate riscurile prevăzute la punctele a), b) şi c), inclusiv spargerea
geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicol;
Varianta II. (CASCO parţial):
Numai pentru riscurile prevăzute la punctul b), cu exceptia spargerea geamurilor,
cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicul;
Varianta III. (CASCO parţial):
Pentru riscurile prevăzute la punctele a) şi b), inclusiv spargerea
geamurilor, în urma acţiunelor directe sau indirecte ale riscurilor prevăzute la
punctul a), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de
subroţile altui autovehicul;
Varianta IV. (CASCO parţial):
Pentru riscurile prevăzute la punctul a) inclusiv spargerea geamurilor, în
urma acţiunelor directe sau indirecte ale riscurilor prevăzute la punctul a), cu
exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui
autovehicul;
Varianta V. (asigurarea de tranzit):
Se aplică numai pentru persoane juridice, care practică vînzări de
autovehicule în calitate de dealeri ai uzinelor producătoare sau ai caselor de
comerţ. Se încheie pentru perioada de mînare a autovehiculelor de la 3 pînă la
30 de zile.
În practica societăţilor de asigurare, din cele mai multe ţări, pentru
stabilirea primelor de asigurare se au în vedere mai mulţi factori, şi anume:
- statistici privind accidentele de circulaţie, furturi;
- tipul autovehiculului şi marca;
- valoarea autovehiculului;
- riscurile asigurate;
- capacitatea cilindrică;
- performanţele tehnice;
- uşurinţa reparaţiilor, disponibilitatea şi accesibilitatea pieselor de schimb;
- costul reparaţiilor;
- atracţia pentru hoţi;
- vîrsta şi experienţa conducătotului auto;
23
Asigurări în transporturi rutiere
- vechimea maşinii;
- istoricul daunelor solicitantului;
- starea drumurior, sistemele de semnalizare rutieră.
Generarea unui proces de despăgubire presupune existenţa dosarului de
daune pentru cazul producerii riscului asigurat. Pentru ca la cazul asigurat să fie
deschis un dosar de daune, este necesar ca să fie înaintată de către asigurat
cererea de despăgubire pentru paguba produsă.
Dosarul de daune va conţine, după necesitate:
- aviz cu privire la producerea accidentului rutier;
- aviz cu privire la despăgubire;
- confirmarea valabilităţii contractului de asigurare (poliţa de asigurare);
- avizul poliţiei rutiere (altor organe competente);
- proces-verbal de constatare a pagubelor;
- devizul costului reparaţiei;
- proces-verbal privind estimarea costului autovehiculului
- alte acte necesare.
Evaluarea pagubei, precum şi stabilirea despăgubirii se fac de către
asigurator în baza procesului-verbal de examinare şi constatare a pagubelor
aduse autovehiculului avariat.
În acest act se indică persoana care a efectuat constatarea, care este
avarierea, lista defectelor constate care urmează a fi lichidate prin lucrări de
reparaţie. Pentru cazul urmărit acesta este doar parbrizul din faţă. Numai decît
se indică data examinării.
Cuantumul pagubei este egal cu costul reparaţiei părţilor componente sau al
pieselor avariate ori cu costul înlocuirii acestora, inlcluzînd cheltuielile pentru
materiale aferente reparaţiilor necesare ca urmare a pagubelor produse. Acestea
sunt la preţurile şi tarifele practicate de către societatea de asigurare sau de
către unităţile de specialitate din Molodva. Se mai includ cheltuieli de transport al
autovehiculului la atelierul de reparţii, cheltuieliel făcute în vederea limitării
pagubelor.
Dacă costul reparaţiei inclusiv cheltuielile pentru materiale depăşesc valoarea
nouă a părţilor componente, se ia în consideraţie valoarea nouă a acestora. Se
24
Asigurări în transporturi rutiere
consideră că a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului cînd părţile
avariate din cauze cuprnse în asigurare reprezintă cel puţun 50% din suprafaţa
totală exterioară a autovehiculului respectiv.
În caz de pierdere totală sau de furt al autovehiculului, despăgubirea se
acordă la nivelul sumei asigurate stabilite prin contract. Autovehiculul deteriorat
rămîne la dispoziţia asiguratorului în baza unei cereri scrise din partea acestuia.
Devizul estimativ de reparaţie a autovehiculului avariat – este un alt act care se
include în dosarul de daune. Acesta cuprinde cîteva mari compartimente: I –
costul manoperei, II – lucrări de vopsire, III – costul părţilor componente,
pieselor, accesoriilor necesare a fi înlocuite, precum şi al materialelor de vopsire
şi exploatare şi însăşi calculul sumei despăgubirii. Conform condiţiilor din
exemplu, se poate face calculul în felul următor:
1. Costul manoperei pentru schimbul parbrizului faţă, inclusiv TVA 55 lei;
2. Costul parbrizului pentru 1 bucată inclusiv TVA este 940 lei. Se va considera
valoarea fără a deduce uzura conform condiţiilor din contract.
3. Costul reparaţiei 995 lei;
4. Nu se va deduce franţiza, deoarece nu a fost prevăzută în condiţiile
contractului;
5. Din motivul că suma asigurată a fost mai mică decît valoarea efectivă a
autovehiculului, deapăgubirea se va plăti proporţional procentului asigurării 68%
şi va constitui 677 lei.
În poliţa de asigurare retrasă de la asigurat va fi indicată data întocmirii
dosarului de daune.
Despăgubirea pentru autovehiculul avariat se plăteşte de asigurător în
timp de o lună după primirea (prezentarea) tuturor documentelor necesare pentru
decizia în cauză.
În caz de furt al autovehiculului sau cînd asupra producerii evenimentului
respectiv a fost intentat un dosar penal, decizia de acordare sau de refuz în
acordarea despăgubirii este soluţionată timp de 15 zile.
25
Asigurări în transporturi rutiere
Glosar de termeni
- În întelesul prezentelor norme, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarele semnificaţii:
- teritoriu în care staţionează în mod obişnuit vehiculul reprezintă:
o teritoriul statului în care vehiculul este înmatriculat/ înregistrat
permanent ori temporar;
o teritoriul statului în care s-a eliberat vehiculului un semn distinctiv,
în situatiile în care nu se solicită înmatricularea/ înregistrarea unui
anumit tip de vehicul, dar vehiculul respectiv primeste un semn
distinctiv similar numărului de înmatriculare/ înregistrare sau unei
polite de asigurare de răspundere civilă auto;
o teritoriul statului în care proprietarul sau utilizatorul vehiculului este
rezident permanent, în cazurile în care pentru anumite tipuri de
vehicule nu se solicită plăcută de înmatriculare/înregistrare sau nu
se atribuie un alt semn distinctiv;
o teritoriul statului în care s-a produs accidentul, în cazurile în care
vehiculele care au fost implicate într-un accident nu au număr de
înmatriculare/înregistrare sau acesta nu corespunde ori nu mai
corespunde vehiculului respectiv, în scopul stabilirii despăgubirilor,
conform prevederilor prezentelor norme;
- proprietar/coproprietar al vehiculului - persoana fizică sau juridică înscrisă
în documentele de identitate ale vehiculului sau în alte înscrisuri
doveditoare ale dreptului de proprietate;
- utilizator al vehiculului - persoana fizică sau juridică căreia, în baza unui
contract încheiat cu proprietarul/ coproprietarul, i s-a atribuit pe o anumită
perioadă dreptul de folosintă a unui vehicul;
- polită de asigurare RCA - forma scrisă a contractului de asigurare
obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de
vehicule;
26
Asigurări în transporturi rutiere
- vignetă - autocolantul care se aplică pe parbrizul vehiculului în loc vizibil
din exterior, eliberat împreună cu polita de asigurare RCA;
- emitere electronică - subscrierea politei RCA simultan cu înregistrarea si
stocarea instantanee în sistemul informatic al asigurătorului a datelor
cuprinse în polită;
- bonus-malus - sistem prin care asiguratul/utilizatorul persoană fizică se
încadrează în una dintre clasele de bonus (ceea ce conduce la reducerea
primei de asigurare) sau în una dintre clasele de malus (ceea ce conduce
la majorarea primei de asigurare), în functie de istoricul de daunalitate
realizat de asigurat/utilizator persoană fizică în perioada de referintă.
Bibliografie
1. Legea nr. 136/1995
2. Legea nr. 304/2007
3. Ordinul CSA nr.5/2010
4. Asigurarea RCA
5. Ioan Tătar, Marin Lepădatu, Manualul operatorului de transport rutier,
2000, Editura MBS
6. David Lowe, Manualul conducătorului auto profesionist din transportul
rutier de marfă, 2009, Editura Codecs
7. Cucoş A., Uzura motorelor şi transmisiilor
8. A. Rus, Eficienţa economică a transporturilor
9. A. Vaida, Curs, notiţe
27
Asigurări în transporturi rutiere
Cuprins
ARGUMENT 2
1. ASIGURAREA VEHICULELOR 5
2. ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO 7
2.1 Ordin al CSA, pentru asigurarea obligatorie RCA-2012 11
2.2 Autorizarea asigurătorilor şi condiţii privind practicarea asigurării obligatorii RCA 13
3. ASIGURĂRILE CARGO ÎN CADRUL TRANSPORTURILOR INTERNAŢIONALE 16
4. ASIGURĂRILE CASCO 20
GLOSAR DE TERMENI 26
BIBLIOGRAFIE 27
Cuprins 28
28
Recommended