Imdtimisoara.weebly.com/uploads/4/0/2/0/4020278/educa… · Web view2010-03-20 · Caria dentara este una dintre cele mai comune afectiuni cronice ale copilariei. ... Afectiunea

I. DISCIPLINA DE MEDICINĂ DENTARĂ COMUNITARĂ

CONCEPTUL DE EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE ÎN MEDICINA DENTARĂ

Conceptul de Educaţie

Educaţia- “ansamblul de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor şi ale tineretului , al persoanelor care alcătuiesc societatea : rezultatul acestei activităţi pedagogice fiind buna creştere, comportamentul civilizat în societate” (DEX, Buc. Ed. Academiei1975)

Conceptul de sănătate

OMS (definit în 1948) Sănătatea- starea de bine fizic, mental şi social a individului NU doar absenţa bolii sau a infirmităţii

Politicile moderne de promovare a sănătăţii adaugă la acest concept şi abordarea comportamentală şi cea socio-ambientală


Starea de sănătate a fost redefinită în 1984 ca fiind “ măsură în care o persoană sau un grup sunt capabile să îşi satisfacă nevoile de bază, dar şi modul în care sunt capabile să se transforme pentru a se adapta la mediul ambiant “

Sănătatea include aşadar mai mult decât buna funcţionare a organismului cuprinzând şi aspecte mental-emoţionale, intelectuale , sociale şi valorile spirituale.

Promovarea sănătăţii

-în viziunea democratică sănătatea constituie un drept fundamental al omului şi instituie resposabilităţi atât personale cât şi socio-politice.

-Corelarea etiologiei unor boli cu factori economico-sociali, culturali şi psihologici a evidenţiat importanţa responsabilităţii sociale alături de cea individuală în păstrarea sănătăţii şi evitarea patogeniei.

Modele de abordare a conceptului sănătăţii

Modelul biomedical al bolii, întâlnit în majoritatea cazurilor este caracterizat de concentrarea efortului medicilor asupra aspectelor biologice ale bolilor fizice

Acest model susţine că variabilele psihologice şi sociale au o importanţă secundară în evoluţia bolii şi în tratamentul acesteia


Modelul Psihosocial, consideră că predispoziţia şi evoluţia şi majorităţii bolilor sunt determinate şi influenţate în egală măsură de factori biologici, psihologici şi sociali.

În medicina dentară, a fost nevoie de o redefinire a conceptului de sănătate. Dacă în mod tradiţional, sănătatea orală este definită clinic prin intermediul indicilor dentari


Astăzi se cunosc implicaţiile psihosociale ale afecţiunilor odonto-parodontale şi orale vorbindu-se chiar de calitatea vieţii asociată stării de sănătate orală.

Istoric al educaţiei pentru sănătate

-

De-a lungul secolelor a existat un interes deosebit în păstrarea sănătăţii şi igienei oro-dentare.

Primele scrieri sumeriene la începutul istoriei scrise, prima teorie a producerii cariei dentare este cea a “ viermelui de carie”.Păstrarea igienei –prevenirea îmbolnăvirii

Mijloace de Promovare a sănătăţii-în sens larg

-implementarea de politici publice favorabile menţinerii şi recuperării stării de sănătate, cu adresabilitate generală –grupuri mari populaţionale- nu doar spre grupuri cu risc

-implementarea de politici publice favorabile menţinerii şi recuperării stării de sănătate prin acţiuni desfăşurate pe plan local,sau national

Promovarea sănătăţii-în sens larg

-dezvoltarea abilităţilor personale care să permită înţelegerea factorilor de risc şi să motiveze alegerea unor comportamente individuale şi sociale favorabile sănătăţii în toate sectoarele societăţii

-reorientării serviciilor medicale, vizând starea de sănătate a populaţiei, cu promovarea serviciilor ce previn îmbolnăvirile faţă de cele care tratează afecţiunile

Promovarea sănătăţii-în sens restrâns

-strategia instituţională, medicală şi politică de abordare a sănătăţii individului în corelaţie cu stilul şi mediul lui de viaţă, prin măsuri legislative şi reglementări sociale ce stimulează comportamentul sanogen.

Domeniul ştiinţific interdisciplinar ce permite societăţii să dezvolte strategii de menţinere a stării de sănătate


Vizează întreaga populaţie, nu doar pe cei bolnavi, în termeni de prevenţie vorbim despre trei etape (primară,secundară, terţiară) din care cea primară contribuie la prevenirea patogeniei

Urmăreşte antrenarea efectivă şi susţinută a populaţiei în dialog cu specialiştii pentru definirea şi elucidarea problemelor,pentru adoptarea în comunităţi a comportamentelor sanogene (igienă personală)

Stabilirea unor colaborării interdisciplinare şi al conlucrării dintre sectorul sanitar şi alte sectoare ale vieţii publice, prin organizarea de servicii de sănătate flexibile şi elaborarea de programe ce responsabilizează societatea

Promovarea sănătăţii-în sens restrâns se defineşte

Strategie de mediere între indivizi şi mediul înconjurător – definind limitele libertăţii de alegere personală şi ale responsabilităţii sociale pentru sănătate.


Legea nr. 3/1993 a creat cadrul juridic necesar abordării unei noi politici de mediu şi sănătate

Promulgarea legii pentru aprobarea programelor de sănătate din 2001, a creat un climat favorabil promovării unor noi mentalităţi în legătură cu igiena personală şi sănătatea


Astfel descentralizarea reţelei de îngrijiri primare prin înfiinţarea de cabinete private de specialitate şi diversificarea specialităţilor medicale, au adus cadrele medicale mai aproape de beneficiarii serviciilor de sănătate şi influeţarea acestora să adopte comportamente sanogene

eliberarea vieţii sanitare de constrângeri idiologice a permis medicilor să acţioneze în sensul îmbunătăţirii mentalităţilor publice, atât în privinţa cunoştinţelor, cât şi a însuşirii comportamentelor sanogene

Campaniile publicitare ale producătorilor de produse de igienizare contribuie la informarea populaţiei şi difuzează modele de comportament sanogen

Informarea mas-media şi extinderea accesului la internet crează populaţiei şi comunităţilor medii favorabile comportamentului sanogen

Educaţia pentru sănătate

Este prima componentă a prevenţiei şi îngrijirilor primare pentru sănătate

Se deosebeşte de educaţia sanitară, deoarece nu promovează doar insuşirea unor deprinderi de igienă , ci se referă la ridicarea nivelului de cunoştinţe medicale în rândul populaţiei, mai ales în domeniul sanogenezei, al protecţiei mediului al prevenţiei bolilor şi formarea unor deprinderi corecte ale populaţiei ce promovează sănătatea.

Are caracter participativ mobilizând toţi actorii comunităţii pentru luarea unor decizii sanogene (medici, asistenţi, sociologi,psihologi,mass-media, autorităţi locale, educatori, etc)

Obiectivele educaţiei pentru sănătate

Carta de la Ottawa:

1.desfăşurarea de politici publice ce promovează stiluri de viaţă sanogene

2.crearea mediilor favorabile menţinerii sănătăţii

3.susţinerea acţiunilor comunităţii în vederea implementării unor măsuri de asanare a mediului şi a unor stiluri de viaţă sanogene

4.dezvoltarea abilităţilor personale prin acţiuni de educaţie pentru sănătate

5.reorientarea serviciilor de sănătate în sensul transformării lor din servicii strict terapeutice în centre de acţiune preventivă şi de educare a membrilor comunităţii pentru menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate

Educaţia pentru sănătate oro-dentară reprezintă o componentă a Educaţiei pentru sănătate, care vizeză transmiterea şi asimilarea de informaţii specifice, precum formarea deprinderilor comportamentale de natură să prevină

–instalarea afecţiunilor oro-dentare, a unor infecţii extinse sau generalizate secundare afecţiunilor netratate respectiv

-a malformaţiilor arcadei dentare

Promovând aplicarea serviciilor de prevenţie secundară şi a celor de ortodonţie.

Promovarea Educaţia pentru sănătate oro-dentară

Se raportează la aceleaşi modele informaţionale ca şi promovarea sănătăţii în general

Cele mai abordate modele educaţionale fiind:

-modelul bazat pe înţelegerea etiologiei bolilor

-modelul etapelor vieţii

Educaţia pentru sănătate oro-dentară

I. Modelul bazat pe înţelegerea etiologiei bolilor

Se aplică la B.carioasă şi parodontală, cu evidenţierea rolului factorilor exogeni de risc (dietă deficitară,alcoolism, fumat), potenţat de igiena defectuoasă în instalarea afecţiunilor

Realizarea activităţilor educative bazate pe acest model cunoaşte o varietate de forme: adică cu adresabilitate individuală sau colectivă

Modelul I-Educaţia pentru sănătate oro-dentară

Uneori acest model poate fi realizat prin comunicarea în doi timpi

1. Introducerea noţiunilor /comunicarea univocă

2. Dialog pe marginea noţiunilor prezentate/comunicarea biunivocă

Varietatea formelor şi mijloacelor prin care se pot îndeplini sarcinile educative abordate prin prisma acestui model se explică prin autonomia informaţiei în funcţie de tipul comunităţii căreia i se adresează

Modelul II Etapelor vieţii Educaţia pentru sănătate oro-dentară

Diferenţiază informaţia de transmis în funcţie de nevoile educaţionale definite în raport cu condiţiile biologice, medicale, ocupaţionale şi educaţionale specifice populaţiei ţintă

Specificitatea acestor determinanţi (grupă de vărstă, categorie socială sau profesională, factori de mediu, etc) impune criterii de selecţie a informaţiei de transmis (profunzimea detaliilor tehnice) inclusiv a limbajului ce se adoptă în comunicare, forma comunicării (consiliere, conferinţă, joc etc)

Educaţia pentru sănătate oro-dentarăModelul II

Forma de comunicare a informaţiilor poate deveni un factor motivaţional suplimentar

În campaniile pentru motivarea, conştientizarea şi implementarea educaţiei pentru sănătate oro-dentară sau implicat până în prezent numeroase instituţii administrative, de învăţământ şi companii media, firme producătoare de produse de igienă personală imprimând comunităţilor imagini standardizate de promovare a comportamentului sanogen

Strategii de implementare a educaţiei pentru sănătate oro-dentară

Strategii bazate pe demersuri individuale (explicaţia etiologică, demonstraţia practică, consilierea) se aplică în cabinet prin contact medic-pacient, informaţile raportându-se la afecţiunile specifice pacientului. Strategie f.eficientă deoarece dizolvă rapid barierele psihologice dintre participanţii la comunicare şi abordarea ţintită a obiectivelor educaţionale fără cantonare în generalităţi


Strategii populaţionale (comunitare) se aplică în instituţii de medicină comunitară, în instituţii şcolare şi cele de ocrotire a minorilor,în instituţiiorganizate prin liberă iniţiativă (cluburi pentru tineri sau bătrâni, asociaţii culturale, sau profesionale, etc) la solicitare sau din diverse iniţiative.

De ex . Pentru afecţiuni cu incidenţă crescută la nivelul comunităţilor precum B.Carioasă şi B.Parodontală, strategiile populaţionale sunt adecvate, iar selecţia temelor de informare poate combina criteriul “etapelor vieţii”cu cel al riscului crescut


Strategiile populaţionale se aplică cu succes la boli cu incidenţă crescută -caria si b.parodontală- afecţiuni sunt legate de quasi-generalizarea stilului de viaţă, caracterizat prin consum mare de carbohidraţi şi în special de zahăr dublu rafinat, de numărul mare de ore de munca la distanţă sau înafara căminului propriu, care tulbură ritmicitatea consumului de hrană sănătoasă şi nu asigură condiţii de igienizare după fiecare masă, prin stress-ul ce induce graba şi neglijenţa pentru igien a personală.


De asemenea incidenţa afecţiunilor parodontale este direct proporţională cu alterarea calităţii ţ.parodontale supuse constant acţiunii factorilor de risc precum alcoolul şi tutunul. Populaţia trebuie obligatoriu informată despre aceşti factori ce se suprapun factorilor de risc bacterieni şi genetici, determinând o incidenţă crescută a afecţiunilor oro-dentare.

Promovarea educaţiei pentru sănătate oro-dentară urmăreşte

Creşterea nivelului de cunoaştere a factorilor de risc şi a posibilităţilor de prevenire a patologiilor oro-dentare

Creşterea accesului la servicii de sănătate pentru toţi membrii comunităţii, ca expresie a reducerii inegalităţii dintre indivizi în domeniul sănătăţii

Îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei prin respectarea unor reguli elementare de comportament sanogen

Conştientizarea populaţiei asupra necesităţii îngrijirii sistematice a dinţilor încă din copilărie


Cunoşterea factorilor etiologici ai bolilor şi prevenirea acestora

Informarea populaţiei despre efectele afecţiunilor oro-dentare asupra stării de sănătate generală

Informarea populaţiei asupra valorilor reale a costurilor îngrijirilor curative oro-dentare în raport cu eficacitatea relativă a acestor îngrijiri şi comparate cu costurile profilaxiei.

Rolul motivaţiei în educaţia pentru sănătatea oro-dentară

Motivaţia –exprimă faptul că la baza condiţiei umane se află un ansamblu de mobiluri-care susţin realizarea anumitor acţiuni şi fapte, precum şi adoptarea anumitor atitudini

Motivaţia porneşte de la nevoi şi declanşează o reacţie în lanţ

Motivaţia este rezultanta unor procese psihice complexe coştiente sau inconştiente


Motivările explicite pe care le pot furniza pacienţii adresabilităţii la cabinet sunt de cele mai multe ori: durerea şi funcţia

Pe locurile imediat următoare se situează raţiunile estetice şi acceptarea de sine, factori care măsoară echilibru emoţional al persoanei şi cei care răspund trebuinţei sale sociale


Orientarea metodologică a activităţii de motivare, însuşirea de cunoştinţe specifice devine, necesară pentru a forma şi consolida convingerile pe care se fundamentează comportamentele sanogene, mai ales în etapa prevenţiei primare, când daunele provocate de practicile nesanogene nu sunt perceptibile, în această etapă subiecţii vor accepta cu dificultate să adopte un comportament sanogen.

II PRINCIPIILE PROMOVĂRII SĂNĂTĂŢII

CURS NR.2

PRINCIPIILE PROMOVĂRII SĂNĂTĂŢII

Legea nr. 3/1993 a creat cadrul juridic necesar abordării unei noi politici de mediu şi sănătate

Promulgarea legii pentru aprobarea programelor de sănătate din 2001, a creat un climat favorabil promovării unor noi mentalităţi în legătură cu igiena personală şi sănătatea


Astfel descentralizarea reţelei de îngrijiri primare prin înfiinţarea de cabinete private de specialitate şi diversificarea specialităţilor medicale, au adus cadrele medicale mai aproape de beneficiarii serviciilor de sănătate şi influeţarea acestora să adopte comportamente sanogene

eliberarea vieţii sanitare de constrângeri idiologice a permis medicilor să acţioneze în sensul îmbunătăţirii mentalităţilor publice, atât în privinţa cunoştinţelor, cât şi a însuşirii comportamentelor sanogene


Campaniile publicitare ale producătorilor de produse de igienizare contribuie la informarea populaţiei şi difuzează modele de comportament sanogen

Informarea mas-media şi extinderea accesului la internet crează populaţiei şi comunităţilor medii favorabile comportamentului sanogen


educaţia pentru sănătate poate fi efectuată de cadre de specialitate cu pregătire specială (asistenţi, psihologi, medici, educatori, etc.)

competenţa de a a rgumenta şi motiva comunitatea pentru a imprima un comportament sanogen celor din jurul

capabile să pună în practică comportamente sanogene în sensul adoptării lor


vizează întreaga populaţie nu doar pe cei bolnavi

în termeni de prevenţie vorbim de trei etape – primară, secundară, terţiară

etapa primară- are ca obiectiv prevenirea patologiei, are sfera cea mai largă de acţiune şi prezintă cele mai mari avantaje, atât din punct de vedere sanitar cât şi economic

Urmăreşte antrenarea efectivă şi susţinută a populaţiei în dialog cu specialiştii pentru adoptarea comportamentului sanogen


Este prima componentă a prevenţiei şi îngrijirilor primare pentru sănătate

Se deosebeşte de educaţia sanitară, deoarece nu promovează doar insuşirea unor deprinderi de igienă , ci se referă la ridicarea nivelului de cunoştinţe medicale în rândul populaţiei, mai ales în domeniul sanogenezei, al protecţiei mediului al prevenţiei bolilor şi formarea unor deprinderi corecte ale populaţiei ce promovează sănătatea.

Are caracter participativ mobilizând toţi actorii comunităţii pentru luarea unor decizii sanogene (medici, asistenţi, sociologi,psihologi,mass-media, autorităţi locale, educatori, etc)

EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE



Trebuie începută încă din primii ani de de viaţă, utilizându-se noţiuni corespunzătoare vârstei, nivelului educaţional, mediului de viaţă şi capacităţii de percepţie a grupului populaţional căreia i se adresează

Trebuie difuzată de persoane competente, care să asigure transmitere şi dezvoltarea unor atitudini şi deprinderi corecte ce au drept scop îmbunătăţirea stării de sănătate



EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Obiectivele educaţiei pentru sănătate

Carta de la Ottawa:

1.desfăşurarea de politici publice ce promovează stiluri de viaţă sanogene

2.crearea mediilor favorabile menţinerii sănătăţii

3.susţinerea acţiunilor comunităţii în vederea implementării unor măsuri de asanare a mediului şi a unor stiluri de viaţă sanogene

4.dezvoltarea abilităţilor personale prin acţiuni de educaţie pentru sănătate

5.reorientarea serviciilor de sănătate în sensul transformării lor din servicii strict terapeutice în centre de acţiune preventivă şi de educare a membrilor comunităţii pentru menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate

Sănătatea orală

-parte integrantă a sănătăţii generale

având o contributie de seama:

pentru o apariţie atractivă,

pentru un respect crescut

şi o calitate bună a vieţii în general

Sănătatea oro-dentară

Dinţii lipsă sau cariaţi, precum şi tratamentele inestetice sau necorespunzator realizate determină în timp pierderea propriei consideraţii şi izolare socială. Afecţiunile orale cele mai frecvente, caria şi boala parodontală, sunt însoţite de durere şi inflamaţie.

Acest discomfort duce la nopţi nedormite, absenteism, scaderea performantelor.

Educaţia pentru sănătate oro-dentară reprezintă o componentă a Educaţiei pentru sănătate, care vizeză transmiterea şi asimilarea de informaţii specifice, precum formarea deprinderilor comportamentale de natură să prevină

–instalarea afecţiunilor oro-dentare, a unor infecţii extinse sau generalizate secundare afecţiunilor netratate respectiv

-a malformaţiilor arcadei dentare

Promovarea Educaţia pentru sănătate oro-dentară

Se raportează la aceleaşi modele informaţionale ca şi promovarea sănătăţii în general

Cele mai abordate modele educaţionale fiind:

-modelul bazat pe înţelegerea etiologiei bolilor

-modelul etapelor vieţii

Educaţia pentru sănătate oro-dentară

I. Modelul bazat pe înţelegerea etiologiei bolilor

Se aplică la B.carioasă şi parodontală, cu evidenţierea rolului factorilor exogeni de risc (dietă deficitară,alcoolism, fumat), potenţat de igiena defectuoasă în instalarea afecţiunilor

Realizarea activităţilor educative bazate pe acest model cunoaşte o varietate de forme: adică cu adresabilitate individuală sau colectivă

EDUCAŢIA BAZATĂ PE ÎNŢELEGEREA ETIOLOGIEI/igienă deficitară

Modelul I-Educaţia pentru sănătate oro-dentară

Uneori acest model poate fi realizat prin comunicarea în doi timpi

1. Introducerea noţiunilor /comunicarea univocă

2. Dialog pe marginea noţiunilor prezentate/comunicarea biunivocă

Varietatea formelor şi mijloacelor prin care se pot îndeplini sarcinile educative abordate prin prisma acestui model se explică prin autonomia informaţiei în funcţie de tipul comunităţii căreia i se adresează

Modelul II Etapelor vieţii Educaţia pentru sănătate oro-dentară

Diferenţiază informaţia de transmis în funcţie de nevoile educaţionale definite în raport cu condiţiile biologice, medicale, ocupaţionale şi educaţionale specifice populaţiei ţintă

Specificitatea acestor determinanţi (grupă de vărstă, categorie socială sau profesională, factori de mediu, etc) impune criterii de selecţie a informaţiei de transmis (profunzimea detaliilor tehnice) inclusiv a limbajului ce se adoptă în comunicare, forma comunicării (consiliere, conferinţă, joc etc)

INFORMAŢII PE CATEGORII

Educaţia pentru sănătate oro-dentarăModelul II

Forma de comunicare a informaţiilor poate deveni un factor motivaţional suplimentar

În campaniile pentru motivarea, conştientizarea şi implementarea educaţiei pentru sănătate oro-dentară sau implicat până în prezent numeroase instituţii administrative, de învăţământ şi companii media, firme producătoare de produse de igienă personală imprimând comunităţilor imagini standardizate de promovare a comportamentului sanogen

Imagini standardizate de sănătate orodentară


Strategii bazate pe demersuri individuale (explicaţia etiologică, demonstraţia practică, consilierea) se aplică în cabinet prin contact medic-pacient, informaţile raportându-se la afecţiunile specifice pacientului. Strategie f.eficientă deoarece dizolvă rapid barierele psihologice dintre participanţii la comunicare şi abordarea ţintită a obiectivelor educaţionale fără cantonare în generalităţi


Strategii populaţionale (comunitare) se aplică în instituţii de medicină comunitară, în instituţii şcolare şi cele de ocrotire a minorilor,în instituţiiorganizate prin liberă iniţiativă (cluburi pentru tineri sau bătrâni, asociaţii culturale, sau profesionale, etc) la solicitare sau din diverse iniţiative.

De ex . Pentru afecţiuni cu incidenţă crescută la nivelul comunităţilor precum B.Carioasă şi B.Parodontală, strategiile populaţionale sunt adecvate, iar selecţia temelor de informare poate combina criteriul “etapelor vieţii”cu cel al riscului crescut

Edcaţia pentru sănătate


Strategiile populaţionale se aplică cu succes la boli cu incidenţă crescută -caria si b.parodontală- afecţiuni sunt legate de quasi-generalizarea stilului de viaţă, caracterizat prin consum mare de carbohidraţi şi în special de zahăr dublu rafinat, de numărul mare de ore de munca la distanţă sau înafara căminului propriu, care tulbură ritmicitatea consumului de hrană sănătoasă şi nu asigură condiţii de igienizare după fiecare masă, prin stress-ul ce induce graba şi neglijenţa pentru igien a personală.


De asemenea incidenţa afecţiunilor parodontale este direct proporţională cu alterarea calităţii ţ.parodontale supuse constant acţiunii factorilor de risc precum alcoolul şi tutunul. Populaţia trebuie obligatoriu informată despre aceşti factori ce se suprapun factorilor de risc bacterieni şi genetici, determinând o incidenţă crescută a afecţiunilor oro-dentare.


Creşterea nivelului de cunoaştere a factorilor de risc şi a posibilităţilor de prevenire a patologiilor oro-dentare

Creşterea accesului la servicii de sănătate pentru toţi membrii comunităţii, ca expresie a reducerii inegalităţii dintre indivizi în domeniul sănătăţii

Îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei prin respectarea unor reguli elementare de comportament sanogen

Conştientizarea populaţiei asupra necesităţii îngrijirii sistematice a dinţilor încă din copilărie


Cunoşterea factorilor etiologici ai bolilor şi prevenirea acestora

Informarea populaţiei despre efectele afecţiunilor oro-dentare asupra stării de sănătate generală

Informarea populaţiei asupra valorilor reale a costurilor îngrijirilor curative oro-dentare în raport cu eficacitatea relativă a acestor îngrijiri şi comparate cu costurile profilaxiei.


Motivaţia –exprimă faptul că la baza condiţiei umane se află un ansamblu de mobiluri-care susţin realizarea anumitor acţiuni şi fapte, precum şi adoptarea anumitor atitudini

Motivaţia porneşte de la nevoi şi declanşează o reacţie în lanţ

Motivaţia este rezultanta unor procese psihice complexe coştiente sau inconştiente

Promovarea sănătăţii orale

Conceptul de promovare a SO. Este procesul de a conştientiza şi a da posibilitate indivizilor şi comunităţii să-şi mărească controlul asupra factorilor ce pot influenţa sănătatea, îmbunătăţindu-şi astfel propria sănătate.

Un model de promovare a sănătăţii a fost sugerat de Tannahill (1985) care a descris 3 elemente esenţiale :

EDUCAŢIA SANITARĂ, PREVENŢIA, PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII.

III EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTĂTATE

CURS NR.4


Educaţia pentru sănătate - vizeză transmiterea şi asimilarea de informaţii specifice, pentru formare a deprinderilor comportamentale de natură să prevină înbolnăvirea , şi urmăreşte ridicarea nivelului de cunoştinţe medicale în rândul populaţiei, mai ales în domeniul sanogenezei

Educaţia sanitară- promovează doar insuşirea unor deprinderi de igienă şi urmăreşte aplicarea sistematică şi corectă a tehnicilor şi manoperelor pentru igienizare

Imagini standardizate de sănătate orodentară

Protectia pozitiva a sanatatii

Se refera la cresterea sansei ca populatia sa traiasca intr-un mediu mai sanatos.

Exemplu: interzicerea fumatului in locurile de munca si zonele publice.

Cu ani in urma, desi toata lumea stia de importanta purtarii centurii de siguranta in timpul mersului cu masina, foarte putini se conformau. Abia cand acest lucru a devenit obligatoriu printr-o legislatie, au realizat cat de mult s-au redus ranirile mortale in urma accidentelor rutiere.

Educatia sanitara – tel pentru o protectie pozitiva a sanatatii

Presupune cresterea informarii populatiei despre masurile preventive pe de-o parte si un suport sigur si constant din partea factorilor de decizie pe de alta parte.

medicii dentisti nu trebuie sa se limiteze doar la sfera afectiunilor orale. Trebuie sa fie constienti de rolul lor ca membrii in echipa mai larga a celor ce vegheaza sanatatea populatiei in general. Ei trebuie sa se implice si sa ajute programele de prevenire a sanatatii in general, stiut fiind faptul ca multe afectiuni generale au primele semne la nivelul cavitatii bucale, promovarea unei diete sanatoase va ajuta la prevenirea şi reducerea altor boli sistemice


Sanatatea orala inseamna mai mult decat dinti sanatosi, punandu-se din ce in ce mai mult accentul pe implicatiile sociale si pe calitatea vietii. Asocierea sanatate orala – calitatea vietii este un concept relativ nou dar aflat intr-o dinamica continua si rapida. Studiile realizate pana in present pe baza de chestionare au relevat existenta unor corelatii clare intre calitatea scazuta a vietii si un status oral deficitar, asociat cel mai frecvent cu accesul redus la serviciile dentare.

SĂNĂTATEA ORALĂ

Trăim în era globalizării economice şi acest lucru nu înseamnă doar o mobilitate crescută a bunurilor, forţei de muncă şi capitalului ci implică si o importanta componenta culturala, de mediu si politica. Ceea ce nu se dezbate niciodata pe scena politica, atunci cand se justifica o anumită decizie de management economic, este efectul asupra sanatatii publice in general si al

sanatatii orale in particula. Multe studii au realizat legatura intre experienta la caria dentara si situatia socio-economica . Indicele de Dezvoltare Umana (Human Development Index = HDI) si Venitul National pe cap de locuitor au fost folositi pentru a “prezice” prevalenta cariei dentar.

Sănătatea orală-calitatea vieţii

Calitatea vietii noastre depinde de calitatea, cantitatea si echitatea serviciilor pentru protectia sanatatii populatiei. Accesul la aceste servicii este un factor determinant. Grupele sociale dezavantajate au cele mai mari probleme de sanatate si cel mai mic acces la masurile preventive si curative. Conceptul actual in promovarea sanatatii sustine ca orice individ, indiferent de varsta, sex, rasa sau etnie, venit, educatie, dizabilitate sau localizare geografica trebuie sa aiba acces la serviciile de mentinere si imbunatatire a starii de sanatate .

Calitatea vieţii-educaţia ptr. sănătate

Whitehead (1990), considera ca determinanti ai sanatatii: varsta, sexul, factorii ereditari, stilul de viata, influentele sociale si comunitare, conditiile de trai si de munca, conditiile socio-economice si culturale, factorii de mediu

Impactul afectiunilor orale poate fi impartit in impact asupra sanatatii in general, impact social si impact economic. Foarte multi dintre factorii ce determina afectiunile dentare reprezinta factori de risc pentru multe afectiuni generale. Actionand asupra lor se va obtine nu numai o reducere a riscului aparitiei bolilor generale dar si imbunatatirea afectiunilor orale.


Calitatea vietii reflecta sentimentul general al individului de fericire si satisfactie, incluzand toate aspectele vietii: sanatate, recreatie, cultura, drepturi, sistem de valori, credinte si aspiratii, precum si conditiile care asigura suportul pentru aceste elemente.


Practica clinica este legata de calitatea vietii pacientilor, iar problemele legate de imbunatatirea calitatii vietii au contribuit la dezvoltarea medicinii dentare mai mult ca oricand. La inceput, pacientii mergeau la cabinetul dentar din cauza alterarii calitatii vietii prin aparitia durerii si discomfortului. Chiar si in prezent, multi pacienti, in special cei cu venituri mici si mijlocii, solicita ingrijiri dentare doar in situatii de urgenţă.

În prezent, pentru o mai buna calitate a vietii, pacienti solicita tratamente dentare estetice foarte costisitoare.

Sǎnǎtatea oralǎ si calitatea vieţii la copii

Cercetarea in domeniul sanatatii = calitatea vietii la copii are o istorie recenta. Inainte de 1990, cercetatorii se orientau dupa indicii de morbiditate si mortalitate infantila atunci cand evaluau statusul sanatatii copiilor si rezultatele unui tratament. Situatia s-a schimbat in momentul

publicarii primului chestionar al sanatatii copilului, reprezentand primul instrument al calitatii vietii adaptat pentru varste intre 5 si 18 ani [109]. Acest chestionar ia in considerare 14 concepte fizice si psihosociale, inclusiv respectul de sine si sanatatea mentala. In momentul de fata exista o versiune ce trebuie completata de catre copil si alte trei versiuni, de lungimi diferite (98, 50 si 28 intrebari), ce trebuie completate de parinti sau tutorii legali.


Caria dentara este una dintre cele mai comune afectiuni cronice ale copilariei.

In SUA se intȃlneste de 5 ori mai frecvent decat alergiile si este de 14 ori mai raspandita dacat bronsita cronica . In acelasi raport american se consemneaza o medie de 18% copii intre 2 si 4 ani afectaţi de carie, 52% copii intre 6 si 8 ani si 61% adolescenţi pana la 15 ani. Aceste procente variaza bineinteles in functie de rasa, cei mai afectati fiind copiii hispanici, urmati de cei de culoare si apoi rasa alba.

Calitatea vietii

Daca apare inainte de 6 ani, caria se localizeaza pe dintii temporari. Varianta cea mai severa, agresiva si progresiva, se manifestă prin distructii importante ale dintilor , la pacienti cu varsta cuprinsa intre 2 si 4 ani, ce intra in sistemul de sanatate orala prin serviciul de urgenta.

. Acesti copii prezinta multiple cavitati pe dintii laterali si frontali, pustule la nivelul mucoasei libere si nenumarate episoade dureroase care au interferat cu activitatile lor zilnice: ei nu mananca bine, dorm prost si nu se pot bucura de joaca ca alti copii.

Cele mai frecvente localizari ale cariei la nivelul dintilor temporari sunt: 1. Suprafetele ocluzale ale molarilor; 2. Incisivii maxilari;. Prevalenta cariei este in functie de venitul parintilor, varsta, sex, rasa si statusul medical. Copiii cu cel mai mare risc provin din familiile cu venit mic sau copiii cu nevoi speciale.

Leziuni carioase precoce


Cercetatorii au demonstrat ca acei copii care au prezentat carii la nivelul dentitiei de lapte, prezinta un risc mai mare de a avea carii si la nivelul dentitiei permanente. Intr-un studiu longitudinal despre aparitia cariilor la copiii de varsta prescolara, intre 2,5 si 3,5 ani, s-a observant ca 92% dintre copiii cu carii au prezentat noi leziuni dupa 1 an, in comparaţie cu copiii fara carii dintre care doar un procent de 29% au prezentat leziuni carioas. Un rezultat similar s-a obtinut intr-un studiu comparativ pe doua grupuri de copii (media de vȃrsta 4 ani), ce au fost evaluati din punct de vedere al prevalentei cariei dentare pe o perioada de doi ani. Grupul ce prezenta carii la nivelul santurilor si fosetelor ocluzale ale molarilor sau la nivelul incisivilor

maxilari a avut un indice CAO de patru ori mai mare dacat grupul martor, fara carii. Avand in vedere rezultatele obtinute, se poate postula ca aparitia cariilor la nivelul dentitiei de lapte are un impact pe viatǎ asupra statusului oral al individulu.


Pentru majoritatea copiilor de varsta prescolara, aparitia durerii datorita unei evolutii agresive a cariei pe dintii temporari, face ca primul contact cu medical dentist sa nu fie de o maniera prea destinsa. Din acest motiv este foarte importanta asigurarea informatiei despre metodele preventive ale cariei dentare catre familiile acestor copii. In afara de impactul direct asupra statusului dentar si de faptul ca acesti copii trebuie sa suporte dureri si discomfort, cercetatorii ne-au atras atentia si asupra impactului bio-psiho-social al cariei dentare la copii. Existenta a numeroase leziuni dentare are impact asupra cresterii in greutate si inaltime a copilului. Expertii afirma ca pot fi reduceri in greutate de pana la 20% din greutatea ideala specifica varstei [95]. Durerea poate afecta productia de glucocorticoizi, iar problemele de somn interfera cu descarcarea hormonilor de crestere.

Leziuni carioase dentiţie mixtă


Problemele dentare afecteaza concentrarea copilului la scoala sau mai grav determina absenteim atȃt din partea lui cat si a parintelui care trebuie sa-l insoteasca la cabinetul de urgenta. Introducerea copilului intr-un sistem organizat de planificare la cabinetul scolii ar rezolva multe dintre problemele dentare, biologice, psihice si sociale la care sunt expusi majoritatea copiilor din Romania


Un start bun in viata presupune o atentie sporita acordata mamei si copilului; de asemenea educatia sanogena trebuie inceputa de la o varsta cat mai frageda pentru a obtine impactul dorit asupra starii de sanatate [143, 147]. Elementele de baza ale sanatatii sunt stabilite inainte de nastere si in copilarie. De aceea trebuie luate masuri preventive pre- si post-natale pentru a reduce factorii de risc asociati cu leziunile cariogen

IIIEDUCATIA PENTRU SĂNĂTATE ÎN MEDICINA DENTARĂ

CURS NR. 5


SE BAZEAZĂ PE RIDICAREA NIVELULUI DE CUNOAŞTERE AL PACIENTULUI,

PE MODIFICAREA ATITUDINII ŞI ABILITĂŢII,

PE MOTIVAREA PENTRU SCHIMBARE PE BAZA ARGUMENTELOR

ŞI ARE LA BAZĂ SCHIMBAREA DE COMPORTAMENT

Teoriile comportamentului uman

Deoarece teoriile si modelele comportamentului uman pot ghida dezvoltarea si imbunatatirea eforturilor catre promovarea si educarea sanatatii in general si a celei orale in special, vor fi descrise in continuare cele mai cunoscute teorii de schimbare a comportamentului. Majoritatea teoriilor au la baza aceiasi factori si anume: inclinatia catre un comportament, constrangerile mediului inconjurator, aptitudinile si asteptarile fiecaruia dintre noi.

Modelul credintei in sanatate

Cei ce au dezvoltat acest model [165, 21] sustin ca anumite deprinderi legate de sanatate pot fi determinate de perceptia indivizilor asupra patru zone critice:

a. Severitatea unei posibile boli;

b. Susceptibilitatea persoanei la acea afectiune;

c. Beneficiile unor actiuni preventive;

d. Barierele in calea acelor actiuni.

Modelul credintei in sanatate

Strategiile clinicianului sunt [57,10]:

-Evaluarea perceptiilor pacientului privind susceptibilitatea si severitatea bolii si pregatirea mesajului educational in functie de aceste perceptii;

-Aprecierea barierelor sesizate de pacient pentru schimbarea comportamentului si discutarea metodelor pentru inlaturarea lor;

-Estimarea beneficiilor obtinute in urma schimbarii comportamentului si folosirea lor ca factori de intarire pentru mentinerea comportamentului timp indelungat.

-Alte actiuni sau fapte ce ar putea veni in ajutorul sǎu, suferinta altor membrii ai familiei sau prieteni, ca si propria stare de bine ca urmare a schimbarii comportamentului

Teoria social-cognitiva

Aceasta teorie subliniaza legatura ȋntre cunostintele unei persoane si comportamentul sau. Persoana are incredere in abilitatile ei de a-si insusi noul comportament si este sigura de obtinerea unor rezultate pozitive. Teoria trebuie privita ca o interactiune dinamica a trei parti: “individul’, “comportamentul” si “mediul inconjurator”, intr-un proces numit “determinism reciproc” [16].


Strategiile medicului sunt [57]:

-Cresterea increderii pacientului in fortele proprii;

-Experimentarea unor situatii in care pacientul sa-si incerce propriile abilitati in noul comportament;

-Prezentarea unor modele ce au adoptat noul comportament;

-Evaluarea insucceselor anterioare, explorarea factorilor individuali si de mediu care au contribuit la acest lucru;


-Evaluarea succeselor obtinute in urma schimbarii compotamentului si a tehnicilor folosite in scopul permanentizarii acestui comportament;

-Asigurarea informatiilor necesare in favoarea comportamentului;

-Realizarea unor intalniri intre pacientii ce sunt in curs de schimbare a comportamentului si altii care deja au obtinut rezultate pozitive

Teoria actiunilor motivate

Aceasta teorie pune in evidenta conceptul de “intentie comportamentala”, ce poate fi intuita prin asteptarile privind rezultatele obtinute, atitudinile fata de acest comportament si credinta ca si cei anturajul sau ar proceda la fel [72,66].

Strategiile medicului sunt[57]:

Determina daca pacientul crede ca cei din anturaj aproba schimbarea comportamentului;

Intareste presiunea sociala pentru angajarea in aceasta schimbare;

Vine cu cazuri clinice similare ce si-au schimbat comportamentul si rezultatele obtinute;

Evalueaza intentia comportamentala folosind exemple specifice de comportament.

Modelul transteoretic

In acest caz schimbarea comportamentului este privit ca un proces format din cinci stadii [153,38]:

-Precontemplare, cand beneficiile unui alt stil de viata nu sunt luate in considerare;

-Contemplare, cand incep sa fie luate in considerare schimbarile , dar nu s-a trecut la actiune;

-Preparare, presupune acceptarea schimbarilor si pregatirea pentru actiune

-Actiune, cand se fac primii pasi spre schimbarea comportamentului si

Mentinere inseamna adoptarea noului stil de viata, cu toate ca uneori pot exista si recaderi.

-


Strategiile clinicianului sunt [57]:

-Evalueaza stadiul in care se afla pacientul;

-Foloseste tehnici de interventie cum ar fi exprimarea empatiei, oferirea unor optiuni si evitarea confruntarilor;

-Persoanele aflate in faza de precontemplare pot fi determinate in a deveni constiente de situatia lor si de modul in care comportamentul lor afecteaza familia;


-Cei aflati in faza de contemplare pot fi ajutati sa-si evalueze motivele angajarii in noul comportament si de ce cred ca ar fi benefic pentru sanatatea lor;

-Indivizii din stadiul trei ar putea fi indrumati catre obtinerea unui angajament catre sine si familie;

Pentru pacientii din ultimele doua etape trebuie cautate anumite “premii” care sa sustina emotional efortul realizat, tehnici de management al stresului precum si stabilirea unor relatii umane care sa sustina comportamentul.

In concluzie, medicul poate optimiza efortul pacientului in a-si schimba comportamentul, dacă acesta are o dispozitie de schimbare, daca informatia necesara este pe intelesul lui, iar barierele sociale, de mediu, materiale pot fi depasite, dacă el se percepe ca avand indemanarea necesara noului comportament si este sigur de efectele pozitive.

Teoriile moderne

Alaturi de teoriile psihologice, in promovarea sanatatii orale ne mai putem baza si pe unele teorii contemporane ce pun in valoare determinantii sociali si de mediu, in dorinta de a reduce inegalitatile din sanatate. Aceste teorii sunt:

-Analiza cursului vietii

-modelul salutogenic

Mo

Analiza cursului vietii

Aceasta teorie se bazeaza pe analiza modului in care riscul biologic interactioneaza cu factorii economici, sociali si psihologici, in dezvoltarea bolilor cronice, de-a lungul vietii individului, incepand cu sarcina, copilaria, adolescenta, adultul tanar si adultul in varsta.

Blane afirma: “Experienta sociala din trecut a unei persoane este scrisa in fiziologia si patologia corpului acelei persoane” [24].

Tulburarile de crestere si dezvoltare, infectiile copilariei, alimentatia deficitara, dezavantajele sociale si psiho-sociale cresc riscul afectiunilor cronice, inclusiv ale celor oro-dentare. Afectiunile cronice se dezvolta de-a lungul unei lungi perioade de timp, ceeace inseamna ca exista un decalaj intre expunere, initierea afectiunii si primele semne clinice.

Analiza cursului vietii

Expunerea timpurie la anumiti factori joaca un rol important in initierea procesului de boala inainte ca afectiunea sa se manifeste cu toata patologia ei. Barker (1998) atrage atentia asupra asocierii intre marimea si greutatea corporala a foetusului si sugarului si riscul crescut al afectiunilor cardiace, respiratorii, infarct, si diabet [18]. Multe studii au investigat asocierea intre factorii socio-economici ce au actionat in timpul copilariei si sanatatea individului, inclusiv sanatatea orala [150,186,135]. Rezultatele au aratat ca, conditiile socio-economice din copilarie cresc riscul afectiunilor cronice, independent de factorii de risc si conditiile socio-economice ale adultului.

Analiza cursului vieţii

Afectiunile orale pot fi studiate conform modelului cursului vietii deoarece :

Sunt afecţiuni cronice, deci pot fi uşor detectate în timpul examenului;

Prezintă mai multe stadii de dezvoltare (carie în smalţ, carie în dentină) deci pot fi comparate dupa întindere şi severitate;

Afectiunea poate fi măsurată folosind indici valabili, recunoscuţi, astfel încât diagnosticul să fie indiscutabil;

Prezintă o prevalenţă între medie şi ridicată (în funcţie de ţară), ceea ce permite eşantioane cu un numar mare de indivizi;

Reprezintă o problemă importantă de sănătate publică, studiul ei fiind absolut justificabil.

Analiza cursului vieţii

Există studii recente ce au gasit o legatură între greutatea la naştere a sugarului şi indicele CAO, precum şi o asociere inversă între înălţimea copilului la un an şi indicele cao la 6 ani. De exemplu, greutatea mică la naştere se poate asocia cu nivelul socio-economic scăzut, subnutriţia mamei şi alte obiceiuri în timpul sarcinii, ce pot afecta structura dentara, iar pe un smalţ hipoplazic se pot grefa mai uşor procesele carioase

Elementele pozitive sau negative ce se acumulează în copilarie şi adolescenţă rezultă în inegalităţile sociale ale cariei dentare observate în stadiul de adult. Când toţi ceilalti factori sunt egali, un copil crescut în spiritul educaţiei pentru sănătate oro-dentară, va păstra aceste obiceiuri de-a lungul vieţii sale. De asemenea, în stadiul de adult se vede diferenţa între un copil ce a crescut într-un mediu unde vizita periodică la dentist a fost priodică şi unul ce ajungea doar prin serviciul de urgenţă.

Modelul salutogenic

Salutogeneza este un concept de medicină alternativă, care s-a orientat catre factorii ce susţin sănătatea şi starea de bine. Termenul salutogeneză vine din latinescul salus = sanatate si grecescul genesis = origine. Modelul a fost dezvoltat de Aaron Antonovsky [8], care a studiat influenţa pe care mai multe surse de stress o au asupra sănătăţii şi a aratat că persoanele (relativ) nestresate au o rezistenţă mai mare la îmbolnăviri decat cele stresate.

Modelul salutogenic

Autorul propune ca resursele generale de rezistenţă bogaţia, puterea personală, stabilitatea culturală, suportul social, pot susţine un aşa-numit “sens de coerenţă”, ce reprezintă elementul central în abilitatea indivizilor de a se adapta la stress.

Modelul salutogenic

Antonovsky defineşte sensul de coerenţă ca “orientarea generală ce exprimă masura până la care o persoană are convingerea că:

a) stimulii interni şi externi din mediul înconjurator, aparuţi de-a lungul vieţii, sunt previzibili şi explicabili;

b) există resurse disponibile pentru a raspunde cerinţelor acestor stimuli şi

c) aceste cerinţe sunt provocatoare, merită investiţia şi angajamentul”.

Modelul salutogenic

Există trei condiţii esenţiale înnăscute ce determină abilitatea unei persoane de a face faţă situaţiei :

Valoarea (Semnificaţia): experienţa profundă emoţională că viaţa are sens şi implicit dorinţa de face faţă;

Administrarea (Posibilitatea de realizare): recunoaşterea resurselor necesare pentru rezolvarea cerinţelor şi dorinţa de a le gasi;

Întelegerea: percepţia ca lumea este de înteles, plină de semnificaţii, ordonată şi consistentă

Modelul salutogenic

Exista o relaţie directă între puterea sensului de coerenţă şi abilitatea individului de a angaja strategii cognitive si afective pentru a face fata situatiei. Acest sens de coerenţă se dezvoltă de-a lungul primelor trei decade de viaţă . În copilarie, baza sensului de coerenţă este stabilită de interacţia între copil si familie. Mai tarziu, experienţa cu alti oameni şi instituţii cum sunt şcoala, liceul şi apoi locul de muncă şi societatea pot slăbi sau întări acest sens de coerenţă.

Modelul salutogenic

Conform lui Antonovsky , instituţiile societăţii pot avea o funcţie salutogenică, iar profesioniştii trebuie să-şi unească eforturile de a crea instituţii salutogenice şi de promovare a sănătăţii. Exemple de factori benefici populaţiei sunt: nivelul de educaţie, condiţii sigure de lucru şi de locuit, decrete publice ce susţin sănătatea populaţiei (comunităţii). Acesti factori au o influenţă pozitivă asupra rezultatelor sănătăţii inclusiv celei orale.

IV. EDUCATIA PENTRU SĂNĂTATE ORO-DENTARĂ

CURS NR. 6

Procesul educaţional – proces dinamic, desfăşurat pe parcursul tratamentului stomatologic

Procesul de educaţie a pacientului pentru educatie oro-dentară, din abordarea comunicaţională, este un proces dinamic, cu etape specifice, începând cu procesul de informare şi învăţare, având drept consecinţe modificarea de atitudine a pacientului, stabilirea de valori sanogene . Acest lucru va duce, la determinarea unor obiceiuri sanogene, cu efect asupra menţinerii stării de sănătate oro-dentară, dar şi de menţinere a rezultatelor tratamentelor realizate.

Procesul educaţional – în medicina dentară

Reusita educării pacientului va avea ca efect o stare de mulţumire a acestuia în urma tratamentelor stomatologice efectuate, înţelegând importanţa acestora şi posibilitatea de a beneficia de rezultatele obţinute pe termen lung; în acelaşi timp, medicul este, la rândul său, beneficiar al procesului de educare a pacientului, reuşita acestui proces determinând o creştere a calităţii rezultatelor tratamentului,determinând o creştere a respectului de sine şi o siguranţă în stabilirea planurilorde tratament viitoare²³. Nu în ultimul rând, prin educarea pacientului, explicarea efectelor tratamentelor ce trebuie efectuate şi a cerinţelor de igienă orală şi posibilităţilor de întreţinere ale acestora, prin discutarea diferitelor posibilităţi de tratament şi a rezultatelor prognozate ( oferirea unui orizont de aşteptare) şi obţinerea consimţământului avizat al pacientului, se pot evita stări conflictuale.


Conflictele sunt generate de cele mai multe ori fie de aşteptări de o mare exigenţă din partea pacientului, fie de pierderea rezultatelor tratamentului pe termen scurt, datorită incapacităţii păstrării unui status de igienă oro-dentară corespunzător. Trebuie menţionat că, dacă procesul de educare începe odată cu prezentarea pacientului în cabinetul stomatologicşi realizarea primelor investigaţii, sfârşitul acestui proces nu corespunde cu terminarea realizării tratamentelor, astfel dispensarizarea pacientului reprezentând o etapă foarte importantă .


Începerea procesului de educaţie a pacientului încă de la primele şedinţe, permite evaluarea pacientului din punct de vedere a statusului igienei oro-dentare, a gradului său de informare şi a posibilităţilor şi disponibilităţilor sale de motivare şi schimbare a comportamentului spre valori sanogene . Datorită faptului că procesul de educare necesită parcurgerea unor etape distincte , care nu pot fi “sărite”, este esenţial să existe un feed-back din partea pacientului , obţinut printr-un permanent contact şi comunicare, răspuns care să orienteze educatorul în legătură cu parcurgerea anumitor etape.

Evaluarea pacientului la începutul tratamentului

La procesul de educare participă întreaga echipă stomatologică, reprezentată de medic, care stabileşte planul educaţional, şi asistenta dentară şi (sau) asistenta de profilaxie , care realizează execuţia acestuia, prin discuţii detaliate cu pacientul, pe parcursul unor şedinţe distincte, beneficiind de mijloace moderne de ilustrare pentru pacient a noţiunilor prezentate şi a rezultatelor clinice ale aplicării acestora . Trebuie menţionate în fişa pacientului statusul iniţial al pacientului, datele prezentate în cadrul fiecărei şedinţe, rezulatele realizate de pacient de la o şedinţă la alta concretizate într-o îmbunătăţire a statusului de igiena oro-dentară. Insuficienţa îmbunătăţire a controlului plăcii microbiene dentare determină intensificarea programului de educare, cu utilizarea diferitelor tehnici de motivare având ca scop obţinerea de rezultate satisfăcătoare.

Evaluarea pacientului la începutul tratamentului

-Comunicarea echipei , condusă de medic, cu pacientul trebuie să fie un adevărat dialog între subiect şi subiect ,nu subiect-obiect, cu schimb de informaţie în ambele sensuri. În acest mod se pot culege date de la pacient referitoare la:

-patologia existentă

-posibilităţile de tratament

-aşteptările pacientului cu privire la prevenirea îmbolnăvirii.

În urma acestui dialog echipa poate stabili obiectivele, priorităţile şi mijloacele de aplicare pe care le va propune pacientului

Este foarte utilă existenţa unei fise specifice pentru educaţia pacientului, care să consemneze indicaţiile menţionate pe parcursul şedinţelor de educaţie , rezultatele realizate în ceea ce priveste statusul igienei oro-dentare, cuantificate prin folosirea de indici (ex. Indici de plagă,de sângerare) , procesul dinamic fiind ilustrat de o historiogramă, pe graphic putând fi urmărit succesul întregului proces .

Motivatia pacientului

Educaţia pacientului -conţine3 etape:

1.transmiterea informaţiilor (cunoştinţe)

2.schimbarea atitudinii (modificarea sistemului de valori)

3.adoptarea de noi obiceiuri (motivare)

Motivarea-definiţii, caracteristici

Motivaţia-proces psihic ce stă la baza comportamentului uman.

Pornind de la „piramida trebuinţelor” a lui Maslow şi de la schema procesului motivaţional observăm că motivarea- reprezintă corelarea satisfacerii trebuinţelor unui individ cu realizarea obiectivelor şi sarcinilor ce-i revin

Procesul de motivare

Indiferent însă de forma pe care o poate avea procesul de motivare, el trebuie să îndeplinească în mod simultan trei caracteristici:

să fie complex – să utilizeze stimuli diferiţi;

să fie diferit – să ţină cont de particularităţile fiecărui individ;

să fie gradual – să satisfacă succesiv necesităţile membrilor în funcţie de gradul în care aceştia îşi îndeplinesc obiectivele ce derivă din atribuţiile ce le revin.

Activităţile în grup pot afecta modul în care se comportă indivizii,

nevoia de a aparţine unui grup atrage o uniformizare a comportamentelor în conformitate cu ţelurile şi valorile acceptate de grup.

există câteva caracteristici care stau la baza mecanismultui de funcţionare al grupurilor .

Comportamentul în grup

Grupurile pot fi atât formale, cât şi informale; acestea din urmă pot fi conduse sau dominate de persoane lipsite de sau cu puţină autoritate formală dar cu putere de convingere sau influenţă remarcabile;

Toate grupurile, inclusiv cele neformale, fac presiuni asupra membrilor lor pentru a-i determina să se conformeze normelor grupului, care-i asigură acestuia trăsături distincte, identificabile (comportamnet, limbaj, îmbrăcăminte, atitudini faţă de obiectivele organizaţiei etc.);

Eficienţa liderului depinde de normele grupului şi de măsura în care acesta le poate influenţa ;

Influenţa normelor grupului este întotdeauna dificilă; se poate realiza mai uşor din interiorul grupului decât din exteriorul lui;

Comportamentul în grup

Conflictele dintre grupuri par a fi fireşti; conflictul poate fi benefic ducând la o mai mare coeziune de grup;

Nu poate fi realizată o conducere eficientă fără a înţelege grupurile şi forţele care le influenţează.

Aceste caracteristici ale grupurilor sunt în măsură să explice mai clar comportamentul bazat pe roluri: nu putem exista în afara grupurilor; în interiorul lor presiunile exercitate de grup ne imprimă un anumit comportament, chiar un anumit limbaj, potrivit obiectivelor şi valorilor adoptate de grup, uneori chiar în contradicţie cu propriile noastre valori şi obiective.

Comportament/motivaţie

la baza comportamentului uman stă adeseori motivaţia. Atât schema procesului motivaţional cât şi piramida trebuinţelor a lui Maslow susţin această afirmaţie.

Motivaţia este definită în literatura de specialitate ca fiind efortul susţinut, orientat şi perseverent pe care îl depune un individ în vederea realizării unui scop.

4- CARACTERISTICI ALE MOTIVAŢIEI

1-efortul – forţa comportamentului unui individ în procesul de muncă;

2-perseverenţa – consecvenţa cu care individul depune acest efort;

3-direcţia – modul, sensul în care este canalizat efortul;

4-scopul – ceea ce trebuie realizat în urma depunerii efortului.

TIPURI DE MOTIVAŢIE

În funcţie de tipul de stimulente ce sunt oferite unui individ în procesul muncii identificăm două tipuri de motivaţie:

motivaţie intrinsecă – atunci când la baza motivaţiei stau factori de natură internă ca: satisfacţia personală, plăcerea de a face lucrurile cum trebuie etc.; ea derivă din relaţia ce se stabileşte în mod direct între individ şi sarcina de îndeplinit, rezultând ca urmare a acţiunii individului însuşi;

motivaţie extrinsecă – atunci când la baza motivaţiei stau factori de natură externă ca: salariu mai mare, bonificaţii, prime, etc; ea derivă din contactul individului cu mediul extern sarcinii, rezultând ca urmare a acţiunii altor indivizi.

Motivaţia pentru sănătate oro-dentară

Aria orală reprezintă o zonă a organismului cu o importanţă şi valoare specială, atât pentru copii cât şi pentru adulţi. După Horowitz şi colaboratorii , gura este asociată cu: dezvoltarea unai personalităţi sănătoase, percepţiei, atribute motorii şi plăcere.

Multe ţesuturi din cavitatea bucală sunt uşor accesibile propriei diagnosticări şi tratamentului preventiv: gingiile inflamate sau care sângerează ,sunt uşor diagnosticate de către pacienţi. Limba poate fi utilizată pentru aprecierea cantităţii de placă microbiană, având ca rezultat înţelegerea necesităţii unei mai bune igiene orale

Strategii de motivare

Personalul de specialitate poate dezvolta strategii care să motiveze un tip de comportament sanogen prin posibilitatea recunoaşterii semnelor de depreciere a structurilor orale sau de neglijare a igienei .

Aplicarea cunoştinţelor necesită ca individul să acumuleze cât mai multe fapte, date concrete care să îi permită să dezvolte concepte, iar apoi un număr suficient de concepte pentru a genera o valoare.

Baza piramidei este alcătuită din fapte, care constituie baza cunoştinţelor. Conceptele, mai puţin numeroase, reprezintă organizarea şi clasificarea faptelor într-o ţesătură logică personală. Acestea, la randul lor, determină valori, bazate în cele din urmă pe corectitudinea informaţiilor de suport (fapte).

Documents

Imdtimisoara.weebly.com/uploads/4/0/2/0/4020278/educa… · Web view2010-03-20 · Caria dentara este una dintre cele mai comune afectiuni cronice ale copilariei. ... Afectiunea