0 Pov. Varza Increzuta Cu Text Adaugat

  • View
    7

  • Download
    2

Embed Size (px)

DESCRIPTION

prezentare povete la tema legumele

Transcript

  • VARZA INCREZUTA ,, Adaptare dupa CRISTINA ANCA CIUBOTARU ,, Povesti despre povesti PROPUNATOR :Profesor DANIELA VASILESCU-TUDOR GRADINITA NR. 38 BUCURESTI

  • Varza increzuta In gradina, sub soarele arzator de vara, toate legumele faceau plaja. Varza cea infoiata, cu multe camasi verzi cu dungulite, radea bucuroasa, ca de curand pe una din frunzele ei poposise un fluture alb,cu linii negre pe aripi. Se bucura crezand ca fluturele se asezase pe frumosul sau strai, alegand-o ca fiind cea mai frumoasa dintre legumele si florile gradinii si aproape ca nu-si mai incapea in frunze de atata bucurie. Langa gardul de ostrete, un trandafir rosu ca purpura, privea singuratic cum fluturele, se juca prin aer, apoi se lasa pe frunzele verzei. Fluturasul, parca dat cu var proaspat, se plimba cat se plimba, apoi se opri intre doua frunze mai subtiri. Si ce sa vezi! Pe locul acela ramasera niste pete ruginii, marunte, cat un varf de ac. Peste cateva zile mai venira la varza si alti fluturi, la fel de albi, cu dungulite negre. Varza era foarte fericita, crezandu-se admirata, si se lauda mereu cu parfumul sau, caruia nu-i rezista niciun future. Dar dupa plecarea fiecarui future alb, pe frunzele ei ramaneau pete mici, ruginii, din ce in ce mai multe pete mici, ruginii- Vezi, sunt mai frumoasa si mai eleganta decat tine, trandafirule. Pe tine, frumosul fluture nici nu te ia in seama, pentru ca esti coltos, pe cand pe mine ma mangaie mereu, admirandu-ma! Vezi cat de mult ma iubeste? - Cine stie pentru ce a venit la tine? intreba neincrezator trandafirul. Pana acum niciun fluture nu m-a ocolit. Toti au baut din nectarul florii mele. - Ei, asta-i! striga suparata si jignita dolofana varza. A venit sa se imbete de mireasma frunzelor mele.Ce crezi, numai petalele tale au parfum? Nu vezi cum se plimba pe frunzele mele? Cred ca ii plac tare mult!...

  • Intr-o dimineata, varza s-a trezit cu o mancarime grozava pe toate frunzele. Se uita uimita in oglinda paraului care trecea susurand vesel pe aproape si se ingrozi de ce-i fu dat sa vada. Din punctisoarele galbui iesisera niste vietati mici, cu pielea verzuie, cu puncte negre si dungulite trase in lung, ca si cum cineva le-ar fi facut cu creta. Toate rotaiau flamande din frunzele ei. - Ce faceti? Striga varza din ce in ce mai ingrijorata.Dar ganganiile, flamande, n-aveau timp de dat explicatii si rontaiau inainte.- Vai de mine! Incepu sa se tanguie varza, cea care cu cateva zile inainte, se grozavea in fata tuturor cu farmecele ei. Uite cum ma rod! Simt ca-mi pierd puterile. Surata ceapa, ajuta-ma! se ruga ea de ceapa, care-si legana coditele verzi in vant.- Acum nu te mai bucuri ca fluturii te curtau numai pe tine? Nici nu voiai sa-mi raspunzi cand te intrebam ceva. Cine era ca tine, curtata atat de insistent de neastamparatii fluturi. N-ai inteles ca omizile astea-s copiii fluturilor?- Nu se poate! Asa urati si atat de lacomi? Se incapatana varza sa nu creada ce spunea ceapa.- Chiar asa! Si vor avea grija sa te roada pana cand nu va ramane din tine decat cotorul.

    - Nu vreau Nu vreau! incepu sa planga varza, simtind ca in clipele acelea ar fi dat cateva din frunzele sale numai ca sa scape de napasta care se abatuse asupra capatanei sale.In fiecare zi ieseau alte si alte omizi si toate se ospatau din frunzele sarmanei verze. Din aceasta cauza, in ultima vreme, slabise si devenise palida. Faptul ca nu numai ea, ci si alte surate ale ei patisera aceeasi nenorocire n-o facea mai fericita.

  • Chiar atunci, langa tulpina inalta a unui fir de patrunjel, ratacit nu se stie cum prin preajma verzei, se opri o furnica, obosita de drum si povara. Ducea spre camarile musuroiului un bob de grau, gasit pe cararea ce ducea spre imparatia pasarilor din ograda, probabil cazuse din sortul gospodinei, cand se ducea sa le dea mancare. Trudita de greutatea bobului, harnicuta se oprise sa-si mai traga sufletul, stergandu-si fruntea transpirata cu o petala de nu-ma-uita, batista ei preferata. - Furnicuta, harnicuta, sunt tare bolnava si numai tu ma poti lecui. Am pe trupul meu zeci de omizi, care imi mananca frunzele si trupul,incepu ea sa scanceasca, pentru ca putere de plans nu mai avea.- Chiar asa? tresari furnica, bucuroasa de veste, nu de spusele verzei. Iaca, dau de veste suratelor mele si cat ai zice peste te-am si scapat de ele.- Tare ti-as fi recunoscatoare, promise varza, prinzand putina inima.- Si noi ti-am multumi! Strigara mai de departe cateva tinere, care aveau inca putere sa strige. Intr-o dimineata, cepei i se facu, totusi, mila de vecina ei si ii sopti: - Ca sa scapi cu viata, ar trebui sa ceri ajutorul furnicilor, numai ele te pot ajuta, draga mea Iti dau sfatul asta, ca sa vezi ca nu-s suparata pe tine pentru ca m- ai jignit spunandu-mi ca sunt lunga si zaluda.- Te rog sa ma ierti! Ma simt foarte slabita. Voi incerca, daca asta e singura posibilitate Zarind-o, varza se bucura si, cu ultimele puteri, o striga:

  • Furnica pleca si peste putin timp se intoarse cu multime de surate de-ale ei, toate inarmate cu clesti puternici si taiosi.Omizile crescusera dj, erau cat un degetel de copil, se umflasera si nici nu mai puteau sa se tarasca pe frunze, ci se rostogoleau greoaie, in josul lor. Cand vazura convoiul de furnici, o luara care-incotro, la semnalul dat de cea pusa de straja:- Fugiti, fugiti, au venit furnicile!Zvonul se raspandi din varza in varza, ca nici tipenie de omida nu a mai ramas in gradina Acum ele erau din nou frumoase, dar cea mai frumoasa era tot varza noastra, insa nu se mai lauda cu parfumul ei si, mai ales, se pazea grozav de vizite nesanatoase.Dupa fuga lor a venit o ploaie calduta, care a spalat si curatat toate verzele.

  • Suntem toate frumoase, dar in felul nostru , ii zise ea cepei intr-o zi. Tu ai cozile lungi si subtiri, ce se mladie asa distins in adierea vantului, eu am rochite infoiate si lucesc atunci cand ma mangaie ploaia. Trandafirul are parfumul sau si o frumoasa rochita rosie Noi doua ospatam pe bunul gradinar iar tu, frumosule trandafir, ii bucuri privirea. Ce bine era daca as fi stiut de la inceput care-I rostul fiecaruia in viata! Acum, insa, am inteles!...

  • ****