Alexandru Macedonski

Alexandru Macedonski

PseudonimDuna, Luciliu, Sallustiu

Naștere 14 martie 1854

București, Țara Românească

Deces 24 noiembrie 1920 (66 de ani)

București, România

Ocupațiepoet, prozator, dramaturg șipublicist

Partid politicPartidul Național Liberal

Naționalitateromână 

StudiiFacultatea de Litere a Universității din București

Părinți Alexandru D. Macedonski

Maria Fisența

Frați Ecaterina (c. Ghica)(c. Leboef)

Dimitrie Macedonski

Vladimir Macedonski

Căsătorit(ă) cuAna Rallet-Slătineanu

Copii George Macedonski

Alexis Macedonski

Nikita Macedonski

Pavel Macedonski

Constantin-Hyacint Macedonski

Anna Macedonski

Activitatea literară

Activ ca

scriitor1872 - 1920

Mișcare/curent

literar

romantism, neoromantism,parnasianism, simbolism, realis

m,neoclasicism

Subiectepoeme, rondeluri

Specie literarăpoezie, proză, teatru

Operă de

debut

1. poezia „Dorința poetului" înTelegraful român

2. 1872 - volumul de versuri „Prima Verba"

Opere

semnificative„Prima verba”, „Flori sacre”, „Poema rondelurilor”

Influențe[ascunde]

Dimitrie Bolintineanu, Ion Heliade Rădulescu

Note

A fost supranumit „poetul rondelurilor”

modifică 

Alexandru A. Macedonski (n. 14 martie 1854, București, d. 24 noiembrie 1920, București) a fost un poet, prozator, dramaturgși publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant alsimbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Aceste polemici i-au afectat serios cariera literară și viața[1] și au rămas notabile polemicile sale cu Vasile Alecsandri[2][3], Mihai Eminescu [4][5] și Ion Luca Caragiale.[5]

Pe de altă parte, Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activității lor scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre care George Bacovia și Tudor Vianu, pe care i-a publicat în revista sa Literatorul, iar în revista Liga ortodoxă debutează, printre alții, Tudor Arghezi și Gala Galaction.

Alexandru Macedonski a fost ales (în 2006) membru post-mortem al Academiei Române.

Familia și copilăria[

Familia poetului din partea tatălui a emigrat în Țara Românească la începutul secolului al XIX-

lea. Având origini slave de la sud de Dunăre, sârbi, bulgari[6] sau aromâni[7], membrii familiei

susțineau că au origini de revoluționari sârbi din Macedonia, ocupată de Imperiul Otoman.[7] Dimitrie, bunicul poetului, și fratele acestuia Pavel au participat la Revoluția din 1821,

susținând Eteriaîmpotriva regimului fanariot. Dimitrie și Pavel au făcut parte, alături de Eterie, din

complotul împotriva lui Tudor Vladimirescu.[8]Din anul 1830, în timpul guvernării ruse, fraților

Macedonski li s-a recunoscut statutul de aristocrați valahi[9] și au primit ranguri militare în armata

țării. Dimitrie se căsătorește cu Zoe, fiica unui ofițer rus sau polonez, iar fiul lor Alexandru, tatăl

poetului, după o educație militară în Imperiul Rus, urcă pe scara ierarhică militară până la funcția

de Ministru de Război în timpul domniei luiAlexandru Ioan Cuza, după Unirea Principatelor

Române.[10] În timpul studiilor din Rusia, tatăl poetului, pentru a câștiga respectul colegilor, își

croiește „un arbore genealogic gigantic”, declarându-se descendent din familia Biberstein-

Rogala, care domnise în Lituania.[7] Datorită slujbei tatălui, familia poetului se muta des.

Mama poetului, Maria Fisența (Vâcenț sau Vicența), provenea dintr-o familie

de boieri din Oltenia,[11] a fost fiica lui Emanuel Fisența, posesorul unei averi mari, și a Ecaterinei

Urdăreanu-Brăiloiu, fiica mai puțin avută a unei familii din vechea boierime. Tatăl Mariei a murit

la scurt timp după nașterea acesteia, iar mama sa s-a recăsătorit cu Dimitrie Pîrîianu, la 12

februarie 1848.[12]

Memoriile scrise de mama poetului sunt „pagini vrednice de a fi cunoscute atât printr-un adevărat

dar de a povesti, plin de umor și culoare, cât și prin mărturia acelui acelui patetism în care gustul

romantic se amestecă cu un fel de natural de a fi, prevestind pe al poetului.”[12]

Alexandru A. Macedonski s-a născut la București, fiind cel de-al treilea copil al familiei.

Sora sa cea mare Ecaterina, căsătorită cu un Ghica și mai apoi cu Leboef, publică versuri în

limba franceză în Literatorul. Fratele mai mare maiorul Dimitrie Macedonski a fost veteran

războiului din 1877, iar fratele mai mic Vladimir, avocat în București, publică și el schițe și nuvele

în Literatorul.[12]

Până la vârsta de șase ani poetul a fost un copil bolnăvicios, având crize regulate de

o „nervozitate extremă, expus la un soi de absențe de conștiință momentane”.[13] În

anul 1862 familia îl trimite la școală în Oltenia, petrecându-și astfel mare parte din copilărie la

moșia de laAmaradia.[14] Nostalgia copilăriei și a peisajelor de la Amaradia se regăsesc mai

târziu în ciclul poemelor amărăzene.[14]

Cînd mergi spre munți dinspre Craiova, urcând pe apa Amărezei,

De la Murgaș în Adâncata și la Vocna-n Pometești

Junincele-așteptând gonacii mugesc la gardurile-ogrăzei,

Și-n lunca dintre două dealuri, din Gura-Ploești în Goiești...

Școala o urmează la Colegiul Național Carol I din Craiova, pe care a absolvit-o în anul 1867.[15]

În anul 1865 scrie poezia Plânsul amantei, inclusă, mai târziu, în volumul Prima

verba însoțită de o notă: Această poezie să nu crezi, lectore, că eu o țin drept bună și că nu-i

văd erorile de care e plină, dar fiindcă este compusă la etatea de 12 ani și, prin urmare, una

din primele mele încercări, am publicat-o făr a o corege[16].

Tatăl poetului a murit la 24 septembrie 1869, iar mama poetului va susține că acesta a fost

otrăvit de oponenții săi politici,[17] iar această ipoteză este susținută, mai târziu, necontenit de

către poet în ziarele sale.[12]

După moartea tatălui scrie poezia La defunctul meu părinte, Generalul Alex. D. Macedonski,

inclusă în volumul Prima verba, datată în manuscris: Viena, 1870.

La 29 noiembrie 1869 directorul liceului din Craiova, G. M. Furtunescu, îi

eliberează Certificatu scolasticul prin quare se ncredentiedia, quo scolariu lu Alessandru

Macedonschi a terminat anul școlar 1867-68, Clasa a IV-a a Liceului/Gimnasiului Mare din

Craiova, la obiectele: Purtare (bună), Limba română și latină (binișoară), limba elenă

(binișor), Istorie și Geografie (bine), matern, (binișor), naturale (repetând examenul, binișor),

franceză (bine), religie (binișor), desen (binișor).

Poezie[

Prima verba  (1872);

Poesii  (1882);

Excelsior  (1895);

Flori sacre  (1912);

Poema rondelurilor  (1927)

ProzăDramă banală (1896);

Cartea de aur  (1902);

Le calvaire de feu  (1906);

Thalassa  (1915);

Nuvele  (1923)

Teatru[

Moartea lui Dante Alighieri  (1916)

Gemenii