ARGUMENT

Determinate de streptococi patogeni, cu manifestări clinice polimorfe, infectiile streptococice constituie un vast capitol de patologie infectioasă legându-se în mare parte existenta a numeroase specii si tipuri de streptococi patogeni pentru om. Ei pătrund în organismul uman prin multiple porti de intrare.

Aceste virusuri cu tropism major pentru tesutul limfatic, izolate în 1953 din infectii latente ale vegetatiilor adenoide, apar în 1954 din boli respiratorii acute au fost denumite adenovirusuri în 1956. Se cunosc 41 serotipuri distincte de adenovirusuri, dintre care numai unele sunt mai frecvent implicate în patologia umană, care produc afectiuni frecvente ale tesutului adenoidian la copil cu forme usoare si cu persistenta îndelungată a virusului în tesutul amigdalian si adenoidian.

Pătrunderea adenovirusurilor în organism se face cel mai frecvent pe cale respiratorie, rezultând variate procese inflamatorii ale aparatului respirator. De aceea “Sănătatea este acea stare de complet bine, fizic, mintal și social și nu constă numai în absența bolii sau a infirmității.” “Medicul trece asistenta rămâne. Medicul prescrie asistenta execută. ”, de aceea asistenta medicală trebuie să aibă o bază a pregătirii teoretice și practice care se dobândește în școală și cum în zilele noastre științele medicale progresează într-un ritm rapid, este nevoie de o permanentă instruire și cunoaștere a metodelor noi de muncă. Tehnica îngrijirii bolnavului este disciplina de bază a tuturor asistentelor medicale care lucrează la patul bolnavului.

Am ales ca temă a lucrării de diplomă “Amigdalita” pentru faptul că este o afecțiune des întâlnită, în special la copii, dar și pentru că o cunoștință a avut această boală. Prin realizarea acestei teme am învățat că asistenta medicală trebuie să intre în pielea bolnavului și să respecte dorința bolnavului de a trăi pentru cel ce și-a pierdut speranța, să meargă, pentru cel ce nu mai poate merge sau să fie glasul pentru cel care nu poate vorbi, să fie sursa de hrană spirituală pentru cel care nu are posibilitatea să se documenteze.

Pentru mine realizarea acestui proiect a însemnat foarte mult, deoarece prin studierea acestor cazuri am ajuns la o înțelegere și o cunoaștere a ființei umane și a modului în care se pot iniția și întreține relațiile interpersonale, cooperante, bazate pe respect între membrii echipei de îngrijire și cel îngrijit.

1

Capitolul I

NOȚIUNI GENERALE DESPRE

AMIGDALITA

Fig. 1

2.1.Definiție. Amigdalita este o infecție cronică, permanentă și recidivantă a amigdalelor, favorizată de o serie de circumstanțe locale și generale, constituționale și de mediu. Ea se traduce prin hipertrofia amigdalelor palatine și prezența cazeumului în cripte, însă pot exista și amigdalite cronice fără hipertrofie.

1.2.Etiologie, etiopatogenieÎn etiologia amigdalelor trebuie să cercetăm în primul rând abcesele acute din copilărie.Amigdalita cronică este precedată în majoritatea cazurilor de una sau mai multe amigdalite acute. Sunt cazuri la care nu gasim în antecedente angine repetate, deci amigdalita are de la început o evoluție înceată cronică.Trecerea inflamației acute în inflamație cronică depinde de mai mulți factori:

2

-cauza principală a îmbolnăvirii frecvente a amigdalelor constituie topografia și structura lor anatomică;-criptele amigdaliene alcătuiesc principalul focar de infecție, fiindcă la nivelul lor se creează condiții care îngreunează eliminarea conținutului lor;-legăturile limfatice cu fosele nazale explică apariția anginelor acute după diferitele intervenții în fosele nazale în tulburările circulatorii ale limfei;-respirația bucală, în urma obstrucției nazale, are o acțiune vătămătoare asupra amigdalelor prin aerul inspirat care antrenează o serie de factori nocivi(termici, chimici, biologici), care acționează direct asupra amigdalelor;-frigul este o cauză determinantă a amigdalelor repetate, nu numai prin acțiunea lui directă asupra mucoasei faringiene, dar și prin acțiunea reflexă în urma tegumentelor când se produce o inhibiție a proceselor biochimice de la nivelul amigdalelor prin tulburarea intervenției vasomotorii a mucoasei faringiene;-alte cauze sunt bolile infecțioase ca: difteria, scarlatina, pojarul, gripa, cu prilejul cărora apare o hipertrofie bruscă a țesutului amigdalian;-cauze de vecinătate ca: afecțiuni nazofaringiene și în special vegetațiile adenoide la copil, pot determina și întreține o infecție cronică a amigdalelor;-rinitele purulente și sinuzitele supurate la adulți constituie focarul care poate influența amigdalele;-leziunile gingivo-dentare și mai ales accidentele molarului de minte produc infecții amigdaliene.

1.4 – Forme clinice. Amigdalita este de două feluri:acuta si cronica.

Amigdalita acută se manifestă sub două forme:forma acută parenchimatoasă, cu infecția întregii amigdale;forma acută foliculară, în care amigdalele sunt acoperite depuroi.

Este mai frecventă la copii dar și la adulții slăbiți, în lunile reci.Se manifestă zgomotos, prin:

febră, curbatură, stare generală alterată;dureri la deglutiție, care determină pe copil să refuzemâncarea;faringele este roșu(eritematos);amigdalele sunt mărite de volum și acoperite cu puncte albede puroi ;exudatul faringian pune în evidență microbii, de obiceistreptococii.Tratamentul constă în :

3

gargară cu ceai de mușețel călduț sau permanganat de potasiufaringosept, fenosept, streptsils;antibiotice, în cazul streptococului beta-hemolitic, numaipenicilina G;repaus la pat, temperatura camerei, de 18 – 20 0;se vor ingera multe lichide;atunci când puseele sunt frecvente se recomandă extirpareaamigdalelor.

Amigdalita cronică este de trei feluri: cazeoasă, infectantă și hipertrofică. Amigdalitele cronice sunt inflamații cronice ale amigdalelor întreținute de germenii cantonați în țesutul limfatic din amigdale. Pe acest fond apar pusee repetate de amigdalită acută. Simptomatologia amigdalitei cronice nu are o precizare clinică bine definită. Este imposibil de pus diagnosticul de amigdalită cronică numai pe aspectul exterior al amigdalelor.

Semne subiective:-senzații dureroase, discrete, cu înțepături, mai ales în timpul înghițiturilor. Aceste senzații sunt localizate la nivelul amigdalelor și în special în regiunea corespunzătoare lor.

-inspir dificil, sforăit în somn, în cazul amigdalelor foarte mari care strâmtează în măsură importantă istmul faringian;

-pot apărea modificări de timbru (voce amigdaliană), uneori-pronunțare dificilă, determinate de limitarea mobilității vălului și pilierului posterior prin perturbarea contracției peristafilinilor;uneori manifestări asmatiforme în cazul amigdalelor plonjate;aceste simptome nu sunt însoțite de temperatură sau potprezenta mici oscilații termice ( 370 – 37,20 C ), stare de adinamie cu dureri articulare vagi, după ingerare de lichide reci;alteori bolnavul prezintă o senzație de iritare a faringelui cuaccese de tuse și intermitent eliminarea unor grunji alb-gălbui de cazeum fetid, gura exhală un miros din cauza fermentațiilor de la nivelul criptelor.Semne obiective:Examenul faringelui trebuie făcut metodic, prin inspecție, palpare cu degetul, explorare cu stiletul sau spatula, recoltarea conținutului criptelor pentru examenul bacteriologic.La inspecție:ne interesează volumul amigdalelor care poate fi vizualizat

4

nu numai prin simpla inspecție a faringelui, ci trebuie executată și o apăsare cu vârful unei spatule privind partea laterală a stâlpului anterior, pentru a încerca să scoatem amigdala din loja ei;amigdalele mult hipertrofiate la adulți, produse de o iritare ațesutului limfatic cât și a celui conjunctiv, constituie un semn valoros în diagnosticarea unei amigdale cronice;inspectând fața internă a amigdalelor vedem că ea poate finetedă sau brăzdată. În amigdalita cronică, forma cea mai des întâlnită este cea brăzdată;amigdalele mici, atrofiate și dure, care produc în urma înlocuirii treptate a țesutului limfoid cu țesut conjunctiv, se întâlnesc mai rar în cursul amigdalitelor cronice, în această formă de amigdalită cronică, atrofiată, focarul infecțios se află mai profund și izolat de suprafața amigdalei unde deseori apar cicatrici;un simptom important al amigdalitei cronice este roșeața stâlpului anteriorcu marginea lui liberă, puțin edematială și aderentă de amigdala hipersensibilă la palpare;aspectul și conținutul criptelor au o deosebită valoare îndiagnosticul amigdalei cronice.La faringoscopie – constatăm acele dopuri de cazeum alb-gălbui, închistate în cripte, mai ales la nivelul polului superior sau înapoia stâlpului anterior, care trebuie îndepărtat pentru a pune în evidență acest cazeum.Palparea ganglionului – satelitului amigdalian înapoia unghiului mandibulei, când poate apărea și o durere cu iradiere spre urechea respectivă, ca și controlul foselor nazale nu trebuie omise în cursul unei amigdalite cronice.1.7 Diagnostic pozitivDiagnosticul unei amigdalite , ca infecție de focar, se face pe baza anamnezei bolnavului, care trebuie cercetată cu multă minuțiozitate, mai ales că procesul acut amigdalian care precede o nefrită sau un reumatism este de cele mai multe ori atenuat și deci, neglijată de bolnav în majoritatea cazurilor.Anginele din copilărie, flegmoanele amigdaliene și periamigdaliene, anginele difterice sau scarlatinoase joacă un rol important în producerea condițiilor unei infecții de focar.Din toate formele amigdalelor, cele mici, atrofiate, scleroase, ascunse în lojele amigdaliene aproape invizibile la prima infecție, aderentă la stâlpi, sunt cele mai suspecte. Micșorarea lor se datorează faptului că țesutul fibros a înlocuit o bună parte a țesutului limfatic.Ganglionul satelit al amigdalei este deseori mărit de volum și sensibil la presiune. În mod inconstant, bolnavul prezintă o tuse seacă diminuată.

5

În cele mai multe cazuri bolnavii au o hipersensibilitate la frig deosebit, la schimbări de temperatură fac cu ușurință cataruri rinofaringiene și au o senzație de deglutiție dureroasă.Dintre semnele de ordin general sunt întâlnite mai frecvent senzația de oboseală, somnolență, alte ori insomnie, palpitații periodice, uneori stări subfebrile.Subfebrilitățile cronice de origine infecțioasă trebuie deosebite de subfebrilitățile funcționale: primele se manifestă cu simptome subiective și obiective dentare sau amigdaliene, temperatura ajungând până la 37,70C, chiar 380C.Examenul ORL va fi precedat și completat totdeauna de un examen general.În diagnosticul focarului de infecție amigdalian, proba terapeutică prin extirparea amigdalelor constituie de cele mai multe ori singurul criteriu de certitudine.În indicația terapeutică a unui presupus focar de infecție amigdalian este totuși necesar a se baza pe o serie de date paraclinice, din confruntarea cărora, cu datele clinice, să rezulte unele concluzii de probabilitate:homeograma – arată diverse grade de anemie ;leucograma – după masajul amigdalitei, arată o limfopenie în cazurile normale, leucocitoza în cazul amigdalelor infectate ;VSH este crescut în majoritatea cazurilor. Persistența unei vteze de sedimentare a hematiilor după 2 – 3 săptămâni de la episodul acut, face probabilă apariția unei complicații la distanță;gamaglobulinele cresc ;probele biochimice – prin testare intradermică cu acid salicilic sau cu histamine ca și țesutul peteșiilor, dau indicații de probabilitate asupra existenței în organism a unui focar de infecție;probele de activare a focarului amigdalian au fost precizate învederea precizării sediului amigdalian al infecției de focar. Dintre acestea țesutul Viggo-Schmidt este cel mai utilizat, constă în compararea formulei leucocitare efectuată înainte și după masarea digitală a amigdalei;testele antigenice streptococice și în special dozarea antistro-tolizinelor (la valori de peste 400 U/cmc) arată natura streptococică a infecției.

1.8Evoluție și prognosticÎn amigdalita cronică cazeoasă, contrar de ce se întâmplă în amigdalita cronică infectată, expresia amigdalelor în afară de dopuri cremoase, nu elimină nici o secreție tulbure sau puriformă. Pentru acest motiv nu se observă modificări locale sau la distanță, această formă de amigdalită fiind benignă.

6

Singura indicație operatorie o dă halena fetidă și puseurile congestive, ușor dureroase, prea frecvente sau prelungite.Numai în această formă clinic se observă chistul de retenție amigdaliană prin ocluzia unei cripte la periferie, mărimea lor variază, putând ajunge cât o alună, când bombează suprafața amigdalei. Aceste chisturi pot persista ani de zile fără să își schimbe aspectul, putând fi deschise cu un stilet, cu vârful unui bisturiu sau cu un galvanocauteri, dându-se ieșire unei materii puriforme, păstoase, fetide. Ele recidivează în același punct și cu același aspect.Când o astfel de masă cazeoasă se deshidratează și se infiltrează cu calciu, se produce un calcul amigdalian care poate ajunge de mărimea unei alune și ulterior mucoasa se exteriorizează. Această litiază amigdaliană este foarte rară putându-se îndepărta fără dificultate.

1.10 Tratament

Tratamentul amigdalitei cronice este axat pe trei paliere: tratament

medicamentos, chirurgical și igieno-dietetic.

Tratamentul medicamentos

Tratamentul amigdalitei cronice prin gargarisme variate si badijonări diferite este fără efect, de aceea, s-au preconizat spălături ale criptelor cu rivanol apoi cu penicilină prin intermediul unei seringi cu canulă, care dă rezultate mai bune. Penicilina G potasică are o acțiune bactericidă față de cocii gram pozitivi și negativi și este indicată în infecții cu germeni sensibili. Se gasește sub formă de flacoane de 400.000 U.I.; 1.000.000 U.I. sau 5.000.000 U.I. și se administrează sub formă de injecții I.M. și I.V.; sau în perfuzii I.V. obisnuit 1.200.000 U.I. / zi la adulți și 400.000 – 1.200.000 U.I./zi la copii, fracționat, la 4-8 ore interval în infecțiile grave, injecții I.V. sau perfuzii I.V. cu 10.000.000 – 50.000.000 U.I./zi. Este contraindicată la bolnavii cu alergie la penicilină, la bolnavii cu insuficiență cardiacă și poate avea ca reacții adverse urticaria, edem angioneuronic, febră, inflamații articulare, dermatită exfoliativă, soc anafilactic, convulsii, anemie hemolitică, leucopenie, trombocitopenie, nefropatii, durere la locul injecției intramusculare. Se mai administrează analgezice(algocalmin, paracetamol ); sedative, anticonvulsive; vitamine.

Tratamentul chirurgical

7

Actul terapeutic chirurgical constă în ablația extracapsulară a celor două amigdale palatine și chiuretarea, în aceeași ședință a vegetațiilor adenoide, adesea coexistente.

Tratamentul igieno-dietetic

Măsuri igieno-dietetice:

plasarea bolnavilor în camere aerisite, cu umiditate adecvată și t=20-220C;

dietetic : -eutrofici+distrofie I - se continuă alimentațiaanterioară suplimentarea lichidelor pierdute prin perspirație;

-distrofie II + III ± diaree – se va adapta alimentația la

toleranța digestivă.

Tratamentul igieno-dietetic constă în repaus la pat în perioada febrilă până la normalizarea sedimentului urinar, VSH, TA, dispariția edemelor și a retenției azotate, aproximativ 3-4 săptămâni şi încă 6-l0 zile după defervescenţă, într-o

8

cameră luminoasă, bine aerisită, la o temperatură potrivită (20°); evitarea efortului fizic 3-6 luni deoarece efortul fizic si ortostatismul determina ß FSR, FG și, deci, a diurezei; regim hidro-zaharat, bogat în vitamine, sucuri de fructe, siropuri, ceai, lapte, excluderea alimentelor bogate în K (banane, roșii, morcovi)

minim caloric de 300 - 400 kcal / m2sc / zi din glucide și lipide excluderea proteinelor vegetale și animale, faza de reluare a diurezei și scăderea azotemiei. Progresiv, se va trece la regimul lacto-făinos-zaharat şi apoi la o alimentaţie mai substanţială, introducerea treptată a proteinelor vegetale apoi animale(br.vaci, carne, ou, în final lapte-aport de Na 20mg/L) faza de convalescență: regim normo-protidic, lipidic și glucidic. În timpul perioadei febrile, se va asigura hidratarea suficientă a bolnavului. O atenţie deosebită se va acorda igienei bucale, prin îndepărtarea rezidurilor, gargarisme, ungerea mucoaselor cu glicerina boraxată - şi igienei tegumentelor - prin spălare cu apă caldă şi fricţiuni cu alcool mentolat.Nu este recomandată antibiotico-terapia de la început în formele ușoare de boală datorate infecțiilor virale.

Pacienții trebuie să se adreseze medicului în cazul în care:

-starea generală se deteriorează;

-durerea în gât este foarte mare și nu permite o bună hidratare și alimentare ;

-temperatura corpului trece de 380 C;

-apar adenopatiile subangulomandibulare și laterocervicale.

În aceste cazuri se presupune că a intervenit suprainfecția bacteriană (nu mai este o simplă infecție virală) și pe lângă tratamentul de fond (simptomatic și igieno-dietetic) este nevoie si de antibioticoterapie minim 5-7 zile la indicațiile medicului.

Interdicția vaccinărilor, seroprofilaxiei, seroterapiei, gamaglobulinelor cel puțin 2 ani de la data declarării vindecării.

Profilaxia

PROFILAXIA INFECTIEI DE FOCAR – se face prin:

campanii antiadenoidiene, control și asistență largă stomatologică, tratamentul la timp al infectiilor inflamatorii, rino-sinuzito-otice;

se vor evita, în afară de cazuri speciale, vaccinarile după stările anginoase;

9

-se vor ține în supraveghere în special copiii care au făcut angine,

pentru a surprinde la timp primele simptome reumatice, renale;

-se va urmări modificarea reactivității organismului, schimbând

unele condiții existente și creând altele noi;

-amigdalectomia precoce se impune în toate cazurile de

complicații generale cu punct de plecare faringian.

PROFILAXIA AMIGDALITEI CRONICE

-alimentația are un rol important în apărarea mucoaselor, mai ales la copii; pentru acest motiv se recomandă ca sugarii să fie alimentați cu lapte de mamă, care în afară de proteine, glucide și lipide, conține toți factorii pentru o bună dezvoltare ca: săruri minerale de Ca, K, Na, S, Cl, P, Mg.

Nu numai sugarul, dar și adultul necesită o alimentație adecvată (se știe că alimentele bogate în grăsimi animale scad rezistența mucoaselor la infecții);

-evitarea băuturilor prea reci sau prea fierbinți, excesele de alcool, nicotina și condimentele;

evitarea mediului ambiant prea uscat și a prafului, deoarece produc cataruri cronice.

10

CAZUL I

Culegera datelor :

Pacienta A. R. În vârstă de 6 ani, cu domiciliul în urban, se internează la sectia O.R.L., cu diagnosticul de amigdalită cronică.

Antecedente heredocolaterale :

Mama pacientei neagă existenta acestora în familia lor.

Antecedente personale- patologice :

Din spusele mamei reiese că pacienta a avut boli caracteristice copilăriei, a fost vaccinată cu vaccinuri specifice vârstei (antirujeolic, antirubeolic, antipolio) și neagă existența unor afecțiuni contagioase precum hepatită, tuberculoză. Pacienta a mai fost spitalizată în trecut pentru pusee amigdaliene, de fiecare dată recidivând; infecții cu streptococ ẞ-hemolitic de grupă A la nivelul căilor respiratorii superioare.

Condiții de viață :

Copilul provine dintr-o familie bună, organizată, fără probleme socio-economice și locuiește cu părinții și sora ei într-un apartament confortabil cu trei camere. Mama acesteia este învățătoare, iar tatăl inginer. Pacienta, elevă în clasa I , are o înălțime de 1,20 m, greutatea de 22 kg, rasa este albă și este de religie ortodoxă. Aude și vede bine, nu este alergică la alergenii obișnuiți din mediu și nici la medicamente.

Istoricul bolii :

Din discuțiile avute cu mama pacientei, dar și cu aceasta, am aflat că boala a debutat în urmă cu două zile cu febră ridicată ( 39,50C ), respirație dificilă, stare de agitație și inapetență, motive pentru care s-au prezentat de urgență la spital.

11

Motivele internării :

-dispnee, datorită inflamației amigdalelor;

-dureri la deglutiție, ușoară senzație de sufocare;

-agitație;

-temperatură ridicată ( 39,50C ), frisoane;

-diaforeză;

-inapetență;

-stare generală alterată;

-amigdale hipertreofice.

Examen clinic pe aparate :

-sistemul osteo-articular: este integru, cu articulații mobile și

nedureroase;

-sistemul ganglionar: amigdale hipertrofice;

-aparatul cardio-vascular: cord în limite normale;

-aparat digestiv: abdomen suplu, ficat, splină în limite

normale;

-aparat respirator: torace normal conformat;

-S.N.C.: clinic normal.

Examen O.R.L. :

-Amigdale hipertrofice;

-Faringe hipersensibil la palpare.

CAZUL II

Culegerea datelor :

12

Pacientul B. R. , în vârstă de 13 ani, cu domiciliul în rural, secția O.R.L. cu diagnosticul de amigdalită acută.

Antecedente heredocolaterale :

Mama pacientului neagă existența acestora în familia lor.

Antecedente personale patologice :

Din spusele mamei reiese că pacientul a avut boli caracteristice copilăriei, a fost vaccinat cu vaccinuri specifice vârstei și neagă existența unor afecțiuni contagioase precum hepatită, tuberculoză; infecții cu streptococ ẞ-hemolitic de grupă A la nivelul căilor respiratorii superioare.

Condiții de viață :

Pacientul provine dintr-o familie modestă, organizată, fără probleme socio-economice. Este singur la părinți și locuiește cu aceștia într-o casă cu patru camere. Mama acestuia este casnică, iar tatăl este contabil la o societate comercială.

Pacientul, elev în clasa a VII-a, are o înălțime de 1,60 m, greutatea de 52 kg, rasa este albă și este de religie ortodoxă. Aude și vede bine și, nu este alergic la alergeni obișnuiți din mediu și nici la medicamente.

Istoricul bolii :

În urma discuțiilor purtate cu familia, cât și cu pacientul, am aflat că boala a debutat în urmă cu trei zile, cu febră ridicată, 390C, disfagie, lipsa poftei de mâncare, alterarea vocii, iar ganglionii sunt ușor măriți în volum.

Pe lângă acestea s-a constatat : cefalee, agitație, inapetență și o stare generală alterată.

Motivele internări :

-agitație ;

-temperatură ridicată, 390C ;

-cefalee ;

-inapetență ;

13

-disfagie ;

-ganglioni ușor măriți ;-stare generală alterată ;

-alterarea vocii ;

-diaforeză ;

-slăbiciune, oboseală.

Examen clinic pe aparate :

Tegumente: umede roșii;

Sistemul osteo-articular: este integru, cu articulații mobile și

nedureroase;

Sistemul ganglionar: ganglioni ușor măriți, dureroși;

Aparatul respirator: torace normal conformat;

Aparat cardio-vascular: matitate cardiacă în limite normale;

Aparat digestiv: abdomen nedureros la palpare, ficat și splină

în limite normale, tranzit intestinal prezent, apetit diminuat;

Aparat excretor: loje renale libere, micțiuni cantitativ nor-

male;

Sistemul nervos: orientat temporo-spațial.

CAZUL III

Culegerea datelor :

Pacienta D.S., în vârstă de 15 ani, cu domiciliul in urban, se internează pe sectia O.R.L., , cu diagnosticul de amigdalită acută.

Antecedente heredocolaterale :

Mama pacientei neagă existența acestora în familia lor.

14

Antecedente personale patologice :

Din spusele mamei reiese că pacienta a avut boli caracteristice copilăriei, a fost vaccinată cu vaccinuri specifice vârstei și neagă existența unor afecțiuni contagioase precum hepatită, tuberculoză. Pacienta a mai fost spitalizată în trecut pentru pusee amigdaliene, de fiecare dată recidivând; infecții cu streptococ ẞ-hemolitic de grupă A la nivelul căilor respiratorii superioare.

Mod de viață :

Pacienta provine dintr-o familie modestă, organizată, fără probleme socio-economice. Locuiește cu părinții și cu fratele său într-un apartament confortabil cu trei camere. Părinții acesteia sunt amândoi salariați la o societate comercială.

Pacienta, elevă în clasa a IV-a, are o înălține de 1,65 m , greutatea de 47 kg, rasa este albă și este de religie ortodoxă. Nu este alergică la alergenii obișnuți din mediu și nici la medicamente, aude și vede bine.

Istoricul bolii :

În urma discuțiilor purtate cu familia, cât și cu pacienta, am aflat că boala a debutat în urmă cu două zile, cu febră ridicată, 39,80C, disfonie, agitație, inapetență și ganglion ușor măriți în volum.

Pe lângă acestea s-a constatat: cefalee, diaforeză și o stare generală alterată.

Motivele internării :

-temperatură ridicată 39,80C;

-cefalee;

-inapetență;

-difalgie;

-agitație;

-diaforeză;

-disfonie;

15

-ganglioni ușor măriți;-stare generală alterată.

Examen clinic pe aparate :

Tegumente: umede, roșii;

Sistemul osteo-articular: este integru, cu articulații mobile și

nedureroase;

Aparatul respirator: torace normal conformat;

Aparat cardio-vasculator: matitate cardiacă în limite normale;

Aparat digestiv: abdomen nedureros la palpare, ficat și splină

în limite normale, tranzit intestinal prezent, apetit diminuat;

Aparat excretor: loje normale libere, micțiuni cantitativ

normale;

Sistemul nervos: orientat temporo-spațial.

Cazul IV

Date generale:Nume si prenume: A.R.Vârsta: 10 aniSex: masculinDomiciliu: urbanConditii de viata:Copilul provine dintr-o familie buna, organizata, fara probleme socio-economice. Locuieste cu parintii si sora lui într-un apartament confortabil cu 3 camere. Mama acestuia este învatatoare, iar tatal este profesor.Motivul internarii:

-respiratie dificila, datorita obstructiei nazale;-agitatie;-temperatura ridicata 39°C;-cianoza;-inapetenta;-stare generala alterata;

16

-dureri la deglutitie.Diagnostic medical: Faringoamigdalita acutaObservare initiala:

AHC - fara importantaAPP - neaga maladii infectocontagioaseAlergii - bolnava nu se stie alergic la medicamenteTemperatura - 39°CPulsul - 85 bat / min.Somn - insuficient, 7 h din 24 hAlimentatie - echilibrata

Istoricul bolii:Din discutiile avute cu mama acestuia, dar si cu pacientul am aflat ca boala a debutat în urma cu doua zile, cu febra ridicata 39°C, respiratie dificila, stare de agitatie si inapetenta.

PLANUL DE INGRIJIRE

S-a constatat ca pacientii sunt dependent de urmatoarele nevoi fundamentale:Nevoia de a-si pastra temperatura corpului în limite normaleNevoia de a respira si a avea o buna circulatieNevoia de a se alimenta si hidrataNevoia de a dormi si a se odihniNevoia de a-si mentine tegumentele curate si integreNevoia de a eliminaNevoia de a comunicaNevoia de a învataNevoia de a se recreea.1. NEVOIA DE A-SI MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALEDiagnostic de nursing – hipertermie datorita procesului infectios manifestat printranspiratii abundente, febra (39,5°C ), frison, tegumente fierbinti, rosii

cresterea valorii temperaturii corpului peste limitele normale

Obiective: Pacientul sa-si normalizeze temperatura cât mai curând posibil si mentinerea în limitele normaleale acesteia.

17

Reechilibrare hidroelectrolitica.Îngrijiri cu rol propriu:

asigur repausul la pat în perioada febrila;aerisesc încaperea mai ales dimineata si seara;masor zilnic temperatura si notez valorile obtinute în foaia de observatie;asigur un climat corespunzator prin: aerisirea salonului, asigur o temperatura corespunzatoare de 18 -

20°C, umiditate corespunzatoare ( plasarea unor vase cu apa pe calorifer );pentru combaterea frisonului încalzesc pacientul cu una sau mai multe paturi în plus si cu sticle cu apa

calda;am asigurat lenjeria de pat si de corp curata si uscata pe care le-am schimbat de câte ori a fost nevoie;calculez bilantul ingesta-excreta pe 24 h;am servit pacientul cu ceaiuri îndulcite si vitaminizante pentru a compensa pierderile apei din organism;observ si masor zilnic temperatura, pulsul, diureza.

Îngrijiri cu rol delegat:am recoltat sânge pentru urmatoarele probe de laborator: Hb., Ht., VSH, NL.;am administrat Paracetamol 1 tb / 6 ore;Ampicilina fl 250 mg / 6 h i.m.

EVALUAREPe parcursul spitalizarii febra s-a mentinut la valori destul de ridicate timp de 3 zile dupa care a scazut la

18

37°C.în prima zi: dimineata T = 38,2°C

seara T = 38,6°Cîn a doua zi: dimineata T = 37,6°C

seara T = 38,2°Cîn a treia zi: dimineata T = 37,2°C

seara T = 37°C3. NEVOIA DE A RESPIRA sI A AVEA OBUNĂ CIRCULAŢIEProblema1 - dispneeEtiologie - proces infectios

obstructia cailor respiratorii superioare

Semne/Simptome - respiratie superficiala, expir scurtProblema2 - obstructia cailor respiratoriiEtiologia - proces infectios

anotimpul rece si umedSemne/Simptome - faringe hiperemiat, secretii faringiene dese

tuse productivaObiective: Calmarea dispneii cât mai curând posibil.Dezobstruarea cailor respiratorii superioare si usurarea respiratiei.Îngrijiri cu rol propriu:

umezirea aerului din încapere cu apa alcoolizata;asigur un aport suficient de lichide pe 24 h;am masurat si notat în foaia de observatie frecventa respiratiilor;am supravegheat caracterul, frecventa, orarul, ritmul tusei;am aerisit frecvent în cursul zilei salonul, ferind pacientul de curenti de aer, frig, umezeala prin

îmbracare adecvata si învelire cu paturi;învat pacientul sa faca gimnastica respiratorie, schimb pozitia la fiecare 3 ore în cursul zilei si-i mentin o

pozitie adecvata pentru a favoriza respiratia;

19

hidratez pacientul cu ceaiuri calde de tei pentru dezobstruarea cailor respiratorii superioare.

Îngrijiri cu rol delegat:Ampicilina fl 250 mg / 6 ore i.m.;am administrat Paracetamol 1 tb / 6 ore;am condus pacientul la serviciul de radiologie pentru un examen de specialitate;

EVALUAREÎn prima zi: respiratia înca este dificila datorita secretiilor nazo-faringieneÎn a doua zi: respiratia este favorabila în pozitia semisezândÎn a treia zi: tusea este productiva si frecventaÎn a patra zi: respiratia este normala, iar eliminarea este usurata4. NEVOIA DE A SE ALIMENTA sI HIDRATAProblema1 - dificultate de a se alimenta si hidrataEtiologia - proces infectios, febraSemne/Simptome - inapetenta

aport insuficient de lichideProblema2 - alimentatie insuficienta, atât calitativ cât si cantitativEtiologie - proces infectios

necunoasterea unei alimentatii si hidratari corespunzatoarehipertermie

Semne/Simptome - inapetenta, scaderea în greutateslabiciune, obosealaalterarea starii generale

Obiective: Pacientul sa se alimenteze si hidrateze corespunzator în functie de vârsta si de necesitati.Îngrijiri cu rol propriu

asigur un microclimat corespunzator: aerisesc salonul, i-au de lânga pacient scuipatoarea, cosul de

gunoi sau alti factori dezagreabili care i-ar putea afecta apetitul;explic pacientului si apartinatorului împortanta consumului de lichide în cantitati mici si repetate pentru a

20

se rehidrata si a favoriza fluidificarea secretiilor;am verificat daca alimentele trimise de la bucatarie corespund cu indicatiile date de medic;în perioada febrila, pacientul va beneficia de un regim hidro-lacto-zaharat constând în ceaiuri îndulcite si

vitaminizate, sucuri naturale, fructe bogate în vitamine, supe de legume, brâânza de vaci proaspata si dulciuripentru refacerea aportului caloric;

odata cu scaderea febrei asigur o alimentatie diversificata si echilibrata, stimulez apetitul pacientului prin

creearea de conditii optime în salon;100 g de glucide sunt cuprinse în: 100 g zahar, 120 g orez, 200 g pâine, 450 g fructe uscate, 200 g legume

uscate, 500g catofi si 650 g fructe proaspete;100 g proteine sunt cuprinse în 300 ml lapte, 450 g carne alba, 650 g peste si 400 g brânza;100g lipide sunt cuprinse în aceeasi cantitate de ulei vegetal, unt, untura de porc.

Îngrijiri cu rol delegatVitaminele B1, B12 1 f. / ziam administrat pacientului alimentatia specificata în F.O.: Vitamina C 200- 1 comprimat /zi.

EVALUAREÎn prima zi pacientul este înca inapetent.În a doua zi pacientul este hidratat si alimentat conform etapei de boala.Dupa normalizarea temperaturii apetitul este stabilit.5. NEVOIA DE A DORMI sI A SE ODIHNIProblema - dificultate de a dormi si a se odihniEtiologia - febra, tuseSemne/Simptome - ore de odihna insuficiente

21

obosealainsomnie

Obiective: Pacientul sa doarma si sa se odihneasca satisfacatorÎngrijiri cu rol propriu-am asigurat orele de somn necesare vârstei, creind un microclimat care sa satisfaca somnul;

asigur un climat corespunzator prin aerisirea salonului, asigurând o temperatura corespunzatoare de 20 -

22°C si o umiditate corespunzatoare;am asigurat lenjerie de pat si de corp curata si uscata;asigur semiobscuritate pe durata somnului în încapere si am înlaturat sursele de zgomot din saloanele

vecine;observ si notez calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere a celorlalte nevoi;am explicat copilului necesitatea respectarii orelor de odihna si somn pentru refacerea organismului

epuizat de boala;întocmesc un program de odihna corespunzator organismului.

Îngrijiri cu rol delegatam administrat medicatia prescrisa de catre medic;dezobstruez caile respiratorii pentru o mai buna respiratie;am administrat Fenobarbital 1 diviziune /Kg C i.m.

EVALUAREÎn prima zi pacientul este agitat si nu reusit sa se odihneasca corespunzator.În a doua zi am administrat Fenobarbital iar pacientul a dormit 7 ore: somn superficial.A treia zi pacientul doarme obisnuit, adica 9 ore si se odihneste corespunzator.

22

6. NEVOIA DE A-SI MENŢINE TEGUMENTELECURATE SI INTEGRE

Problema1 - dificultate de a-si efectua igienaEtiologie - stare de febra

rezistenta scazuta a organismuluiSemne/Simptome - nu poate sa urmeze principiile de igienaObiective: Pacientul sa prezinte o stare de igiena corespunzatoareProblema2 - alterarea mucoasei bucaleEtiologia - proces infectios

expectoartieSemne/Simptome - dehidratare

tegumente rosiibuze uscate

Obiective: Pacientul sa prezinte o mucoasa bucala intacta.Îngrijiri cu rol propriu

în primele doua zile efectuez toaleta pacientului pe regiuni;în urmatoarele zile ajut bolnavul sa îsi faca baie sau dus în functie de starea sa generala;pregatesc materialele pentru baie;pregatesc cada, asigur temperatura camerei (20 - 22°C) si a apei de 37 - 38°C;dupa baie îl ajut sa se îmbrace, sa-si faca toaleta cavitatii bucale si sa se pieptene;constientizez pacientul si apartinatorii în legatura cu importanta mentinerii curate a tegumentelor pentru

prevenirea îmbolnavirilor;am inspectat zilnic mucoasa bucala si în scop preventiv am sfatuit apartinatorii sa ajute pe copil sa

faca gargara.EVALUAREPacientul nu mai are nevoie de ajutor în efectuarea toaletei.

23

Prezinta tegumente curate si integre, iar cavitatea bucala se afla într-o stare buna.

7. NEVOIA DE A COMUNICAProblema - comunicare ineficace la nivel afectivEtiologia - mediu spitalicescSemne/Simptome - izolare, singuratate- facies tristObiective: Pacienta sa comunice eficient cu personalul medico-sanitar, familia si anturajul.Îngrijiri cu rol propriu- creez un mediu de siguranta, liniste;- conving pacienta sa comunice cu personalul si cu anturajul;- dau posibilitatea bolnavei sa îsi exprime nevoile, sentimentele si dorintele sale;- îi pun în valoare capacitatile, talentele si realizarile anterioare a pacientei;- îi dau posibilitatea sa i-a singura decizii;- i-au legatura cu familia si cu prietenii sfatuindu-i sa o viziteze;- învat tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;EVALUARELa internare bolnava era apatica, necomunicativa, anxioasa, dupa care a început sa colaboreze cu echipa deîngrijire si cu anturajul.8. NEVOIA DE A ÎNVĂŢAProblema - cunostinte insuficienteEtiologia - lipsa informatiilorSemne/Simptome - solicita informatiiObiective: Pacienta sa cunoasca regimul igieno-dietetic si sa-l respecte.Interventii cu rol propriu- explorez nivelul de cunostinte a pacientei;- identific manifestarile de dependenta, sursele lor de dificultate;- stimulez dorinta de cunoastere a pacientei;- constientizez pacienta asupra propriilor responsabilitati privind sanatatea;- organizez activitati educative, folosind metodele de învatamânt cunoscute: expunerea, conversatia,demonstratia;- verific daca pacienta a înteles corect mesajul transmis si daca si-a însusit noile cunostinte.EVALUAREPacienta a acumulat informatiile puse la dispozitie de catre cadrele medicale specializate, a întelesimportanta respectarii unui regim de viata sanatos, benefic refacerii.9. NEVOIA DE A SE RECREEAProblema - dificutate în a îndeplini activitatile recreativeEtiologie - agitatie- stare depresiva

24

Semne/Simptome - intoleranta la efort, slabiciune- obosealaObiective: Pacienta sa participe la activitati recreative.Îngrijiri cu rol propriu- explorez ce activitati recreative îi produc placere pacientei;- voi planifica împreuna cu pacienta diferite activitati recreative;- asigur un mediu corespunzator nevoilor sale;- o ajut sa se antreneze în diferite activitati si voi avea în vedere ca activitatile sa nu suprasolicitepacienta, sa nu o oboseasca si sa îi creeze o stare de buna dispozitie;- notez reactiile si manifestarile acesteia cu referire directa la starea de plictiseala si de tristete;- o voi încuraja sa-si exprime emotiile si sentimentele în legatura cu problemele care o macina.EVALUAREPacienta se declara multumit si se simte mult mai bine de când participa la activitatile recreative.

CONCLUZII

Pentru întocmirea acestei lucrări de diplomă am luat în studiul practic și teoretic patru cazuri cu Amigdalită , la trei persoane cu vârste diferite și poziție socială medie.

În toate cele patru cazuri, în urma investigațiilor clinice și paraclinice au fost prezente simptomele specifice acestui diagnostic.

25

Cu toate că fiecare pacient este o persoană unică, un individ cu îngrijiri particularizate, numeroase aspecte comune legate de nevoile acestora m-au determinat să le analizez și să le tratez în particular.

Cele patru cazuri le-am studiat în paralel și am constatat că boala are o evoluție diferită, pe fiecare caz în parte în funcție de: etiopatogenie, vârstă, sex, condiții materiale și sociale, cât și de stadiul bolii, de aceea fiecare caz în parte are particularitățile lui.

Îngrijirile nurssing sunt structurate pe cele 14 nevoi fundamentale ale persoanei umane, subliniate în conceptul Virginiei Henderson, care permit abordarea celor cinci dimensiuni(bio-fizio-psiho-socio-culturale și spirituale) pentru fiecare nevoie afectată.

În urma intervențiilor autonome și delegate, starea pacienților s-a ameliorat având o evoluție bună cu vindecare.

La externare, cei patru pacienți au fost verificați prin întrebări dacă și-au însușit corect toate cunoștințele respectării regimului igieno-dietetic, igienei personale, tratamentului prescris și dacă a înțeles ce trebuie să facă pentru prevenirea unui alt eventual puseu și de asemenea să revină la cabinetul O.R.L. pentru control.

26

BIBLIOGRAFIE

Corneliu, Borundel, „Medicina internă pentru cadre medicale”, Editura

BIC ALL, 2006;

Florica, Ibea, “Anatomia omului”, Editura Corint;

Lucreția, Clocotici, “Profesia de asistentă medicală”, Editura Info-

Team 1995;

Lucreția, Titirică, “Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților

de asistenții medicali”, Editura Viața Medicală

Românească, 2000;

Radu, Câmpeanu, “Anatomia și fiziologia omului”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983;

Trevor, Weston, “Atlas de Anatomie”, Editura Vox;

Virginia, Henderson, “Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului”,

1991, Copenhaga – Danemarca.

27

28