Apendicita acuta flegmonoasa

Orificiul de evacuare al apendicelui poate fi astupat cu coproliţi sau resturi alimentare – sâmburi, seminţe, coji. Apendicele încearcă să elimine obstacolul prin contracţii ale peretelui, percepute sub forma unor colici în fosa iliacă dreaptă (colică apendiculară). Odată dopul eliminat, totul revine la normal. Când obstrucţia persistă, în interior se adună bacterii, apendicele se inflamează, se îngroaşă, vasele din perete se dilată – este prima fază a apendicitei acute, apendicita acută catarală. Dacă procesul continuă, în interior se formează puroi. Apendicele se îngroaşă şi mai mult, se acoperă cu membrane de fibrină, se înconjoară cu lichid – apendicita acută flegmonoasă. Când peretele apendicelui moare (apendicită acută gangrenoasă), acesta poate plezni, revărsându-şi conţinutul în abdomen – apendicită perforată. Din cauză că apendicele conţine multe bacterii periculoase, perforarea lui se asociază de regulă cu o formă gravă de peritonită – peritonita apendiculară.

Tabloul clasic debutează cu durere în epigastru, migrată ulterior în fosa iliacă dreaptă, datorită inflamaţiei peritoneului de aici. Uneori, durerile pot iradia şi în porţiunea de sus a coapsei, eventual accentuate de mers, pacientul stând cu coapsa îndoită pe abdomen. Greţurile şi lipsa poftei de mâncare sunt constante, dar nu se asociază cu vărsături decât în fazele avansate. Nu există apendicită acută adevărată cu poftă de mâncare păstrată! Apariţia febrei este un semn de gravitate. După perforarea apendicelui în peritoneu durerea se împrăştie în tot abdomenul, pacientul nu mai elimină gaze, se balonează, începe să verse, starea generală agravându-se rapid.

Manifestările ei pot îmbrăca forme variate, pretând la confuzii cu nenumărate boli. Simptome similare pot fi date de simpla ovulaţie, de o colică renală dreaptă, de o afecţiune genitală (spargerea unui chist ovarian, inflamaţia anexei drepte, o sarcină extrauterină etc.), de o colică biliară, un ulcer perforat, o tumoră intestinală. Probleme de diagnostic pun în general copiii, bătrânii şi femeile (în special gravidele).

Analizele de sânge (hemograma) arată o creştere a celulelor albe, ca semn indirect al inflamaţiei, fără a da vreun indiciu despre localizarea acesteia. Sumarul de urină este de regulă normal în primele faze ale bolii, scoţând din discuţie o afecţiune renală. Ecografia abdominală ajută în faza catarală prin diferenţierea de alte boli, în special genitale şi biliare. În fazele avansate, revărsatul peritoneal este vizibil ecografic. La femei tinere este obligatorie efectuarea testului de sarcină, pentru eliminarea suspiciunii de sarcină extrauterină. Dacă este disponibilă, tomografia computerizată poate fi utilă, mai ales în anumite complicaţii ale bolii şi la bătrâni, dar utilizarea ei de rutină în apendicita acută nu este uzuală.