UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ – BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE

PROIECT GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ

BANCA CARPATICA

COORDONATOR STIINTIFIC:

PROF.UNIV.DR. EUGEN NICOLAESCU

STUDENŢI:

DAVID ELENA ALINA

IFTENE ANDREEA

CONSTANTINESCU SUZANA

LAZĂR CĂTĂLINA

ANGHERU FLORENTINA

BUCUREŞTI

2012

Cuprins

INTRODUCERE.......................................................................................................2

1. Guvernanţa Corporativă a Băncii Carpatica..........................................................4

I. SISTEMUL DE ADMINISTRARE....................................................................4

II. STRUCTURI DE GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ.....................................4

III. DREPTURILE DEŢINĂTORILOR DE INSTRUMENTE FINANCIARE ALE EMITENŢILOR..........................................................................................10

IV. ROLUL ŞI OBLIGAŢIILE CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE ŞI ALE DIRECTORATULUI...........................................................................................11

V. STRUCTURA CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE ŞI A DIRECTORATULUI...........................................................................................12

VI. NUMIREA ŞI REMUNERAREA MEMBRILOR CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE ŞI AI DIRECTORATULUI.................................................12

VII. TRANSPARENŢA, RAPORTAREA FINANCIARĂ, CONTROLUL INTERN ŞI ADMINISTRAREA RISCULUI.....................................................14

VIII. CONFLICTUL DE INTERESE ŞI TRANZACŢIILE CU PERSOANE IMPLICATE („TRANZACŢIILE CU SINE”)....................................................16

IX. REGIMUL INFORMAŢIEI CORPORATIVE..............................................16

X. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A EMITENTULUI.............................17

2. Elemente de diferenţiere Între codurile de guvernanţă corporativă....................18

2.1 Perspective de dezvoltare ale Băncii Carpatica..............................................21

CONCLUZII............................................................................................................22

BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................24

1

INTRODUCERE

Guvernanţa corporativă desemnează mecanismele după care o companie este condusă şi

controlată. Standardele internaţionale privind guvernanţa corporativă au În vedere preponderent

sfera societăţilor pe acţiuni, care, de regulă, sunt Întreprinderi mari. Celelalte Întreprinderi rămân

În afara standardelor, deşi, În principiu, nu există o limitare de natură legală sau convenţională.

Explicaţia ţine mai degrabă de Înţelegerea americanilor asupra guvernanţei corporative, pornind

de la economia lor care se finanţează prin piaţa de capital şi mai puţin prin bănci comerciale.

Guvernanţa corporativă a constituit o miză politică Între americani şi vest-europeni,

imediat după terminarea celui de al Doilea Război Mondial, În privinţa reorganizării

corporaţiilor europene, mai cu seamă În Germania. Motivul era simplu. Modul de conducere şi

de control al companiilor influenţează sistemul de deschidere şi de finanţare al unei companii,

ceea ce facilitează creşterea fluxurilor de capital, diversificarea şi liberalizarea pieţelor

financiare. Acelaşi raţionament s-a aplicat şi la Începutul anilor ‘90, când, pentru ţările Europei

Centrale şi de Est, americanii au propus, prin Grupul Băncii Mondiale, programe de privatizare

În masă. Această formă de privatizare facilita deschiderea către public a Întreprinderilor şi

crearea treptată a unui tip de capitalism fiduciar, aşa cum există În SUA, mai flexibil şi mai

democratic decât cel din Europa, unde predomină societăţile de tip Închis, cu grad Înalt de

concentrare a proprietăţii. Nu a fost să fie aşa. În paralel, pentru a permite o deschidere şi mai

mare a pieţelor de capital În toată lumea, au apărut primele coduri de guvernanţă corporativă. În

anul 1997, OECD (Organizaţia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica) a fixat un set de

principii standard care să stea la baza guvernanţei corporative În toate ţările lumii. Deşi demersul

este pozitiv, impactul a fost slab. Implementarea principiilor guvernanţei corporative formulate

de OECD s-a făcut formal şi mecanic, În majoritatea ţărilor lumii, pornindu-se de la premisa că

este suficient să se modifice legislaţia societăţilor comerciale ori să se elaboreze coduri de

asociaţii patronale, pentru ca aceste principii să fie aplicate. Conceptul de guvernanţă corporativă

este o noţiune mai puţin cunoscută În România . Termenul "corporate governance" desemnează

ansamblul de reguli prin care o companie este condusă şi controlată. Guvernanţă corporativă este

combinaţia elementelor de control care operează Împreună pentru a reglementa relaţia dintre toţi

cei care au un interes În companie: acţionarii, managementul, angajaţii, clienţii, furnizorii, etc.

2

Prin guvernanţă corporativă se urmăreşte creşterea performatei companiei şi armonizarea

diferitelor grupuri de interese. În special, după marile scandaluri care au zguduit companii

precum Worldcom sau Enron guvernele şi autorităţile de control şi-au canalizat atenţia pe

stabilirea unui sistem mai eficient de guvernare a companiilor.

Una dintre organizaţiile care s-a concentrat asupra implementării unui regim de

guvernanţă corporativă este OECD. Principiile OECD au servit ca punct de referinţă şi pentru

realizarea unor coduri naţionale de guvernanţă corporativă. Ele se concentrează În primul rând

asupra societăţilor tranzacţionate public, dar abordează şi probleme specifice societăţilor cu

acţionariat mare, dar care nu sunt listate. Aceste principii se referă la:

drepturile acţionarilor şi protejarea acestora;

tratamentul echitabil al tuturor acţionarilor, inclusiv al celor minoritari şi străini;

rolul şi drepturile stakeholders;

transparenţa informaţiilor şi diseminarea lor promptă;

responsabilităţile Consiliului de Administraţie şi ale conducerii executive.

După cum am precizat, standardele internaţionale privind guvernanţă corporativă au În

vedere preponderent sfera societăţilor pe acţiuni. În România, societăţile listate la BVB sunt

departe de a avea un management care să ţină cont de interesele tuturor acţionarilor. Principiile

de guvernanţă corporativă sunt ignorate de emitenţii mai mici şi aplicate cu inconsecvenţă de cei

mari. Ideea unei administrări cu un grad ridicat de transparenţa nu prea Încânta administratorii

societăţilor, deşi este vehiculată În mediul bursier de ceva timp. Dintr-un motiv sau altul,

companiile nu consideră o prioritate trecerea la categoria Plus, unde ajung doar emitenţii care şi-

au Însuşit aceste principii. Majoritatea companiilor consideră complicată adoptarea regulilor de

guvernanţă corporativă, deoarece presupune modificarea actului constitutiv al societăţii.

Schimbările ar viza, printre altele, respectarea drepturilor acţionarilor, tratamentul echitabil al

tuturor acţionarilor, precum şi o comunicare suficientă şi transparenţă. Nu În ultimul rând,

guvernanţă corporativă presupune un sistem de control bine pus la punct. Societăţile nu sunt

obligate să aplice sistemul amintit pentru a se lista la bursă. Aplicarea acestuia constituie, totuşi,

o necesitate, legea pieţei de capital fiind realizată după Directive ale Uniunii Europene care fac

referire la o bună guvernanţă corporativă. Este motivul pentru care Bursa de Valori a realizat un

cod de management modern.

3

1. Guvernanţa Corporativă a Băncii Carpatica

După cum am precizat, standardele internaţionale privind guvernanţa corporativă au În

vedere preponderent sfera societăţilor pe acţiuni. In Romania, societatile listate la BVB sunt

departe de a avea un management care sa tina cont de interesele tuturor actionarilor. Principiile

de guvernanta corporativa sunt ignorate de emitentii mai mici si aplicate cu inconsecventa de cei

mari. Ideea unei administrari cu un grad ridicat de transparenta nu prea incanta administratorii

societatilor, desi este vehiculata in mediul bursier de ceva timp. Dintr-un motiv sau altul,

companiile nu considera o prioritate trecerea la categoria Plus, unde ajung doar emitentii care si-

au insusit aceste principii.

I. SISTEMUL DE ADMINISTRARE

Acţionarii Băncii Comerciale Carpatica au hotărât În Adunarea Generală a Acţionarilor din 14

noiembrie 2009 schimbarea sistemului de administrare al Băncii din sistem unitar În sistem

dualist, conducerea fiind asigurată de către un Consiliu de Supraveghere şi Directorat, pentru o

administrare mai eficientă a instituţiei şi adaptarea la condiţiile actuale de piaţă.

II. STRUCTURI DE GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ

1. Consiliul de Supraveghere

Consiliul de Supraveghere este organul statutar al Băncii responsabil pentru supravegherea şi

controlul Băncii, reprezentând structura administrativă ne-executivă. Organizarea şi funcţionarea

Consiliului de Supraveghere se realizează În baza Actului Constitutiv, a legilor aplicabile şi a

unui regulament propriu. Consiliul de Supraveghere supraveghează activitatea Directoratului

precum şi respectarea prevederilor legale ale Actului Constitutiv şi hotărârilor Adunării Generale

a Acţionarilor În desfaşurarea activităţii Băncii. Consiliul de Supraveghere are În subordine

directă următoarele comitete de lucru, ale căror atribuţii, organizare şi funcţionare sunt stabilite

prin regulamente proprii: Comitetul de Audit, Comitetul de Remunerare şi Nominalizare şi

Comitetul de Supraveghere a Riscului.

4

2. Comitete consultative

Comitetul de audit

Este un comitet permanent şi independent subordonat direct Consiliului de Supraveghere, având

rolul de a asista organul cu funcţie de supraveghere În realizarea atribuţiilor pe linia auditului

intern. Are funcţie consultativă În ceea ce priveste strategia şi politica băncii privind sistemul de

control intern, auditul intern şi auditul financiar extern. Este format din 3 membri ai Consiliului

de Supraveghere. Membrii Comitetului de audit trebuie să Îndeplinească următoarele condiţii: să

fie membri ai Consiliului de Supraveghere; să aibă experienţă corespunzătoare Îndeplinirii

atribuţiilor ce le revin şi să deţină o Înţelegere clară a rolului acestui comitet pentru exercitarea

funcţiei de audit intern; cel puţin preşedintele comitetului trebuie să fie membru independent al

Consiliului de Supraveghere şi să deţină experienţă relevantă În aplicarea principiilor contabile şi

audit financiar. Preşedintele Comitetului de Audit este numit prin hotărâre a Consiliului de

Supraveghere. Banca asigură accesul membrilor Comitetului de Audit la orice date sau

Înregistrări necesare Îndeplinirii atribuţiilor ce le revin.

Principiul I

Emitenţii vor adopta structuri clare şi transparente de guvernanţă corporativă pe care le vor

dezvălui În mod adecvat publicului larg. Comitetul de Audit are următoarele atribuţii:

Supraveghează activitatea desfăşurată de auditorii interni şi auditorii financiari; Înaintează spre

aprobare Consiliului de Supraveghere, propunerile privind nominalizarea auditorului financiar

extern, precum şi propunerile pentru remunerarea şi revocarea acestuia, urmând ca

nominalizările validate de CS să fie supuse aprobării AGOA;

- Revizuieşte şi aprobă sfera de cuprindere a auditului, precum şi frecvenţa

angajamentelor de audit; Verifică şi monitorizează independenţa auditorului statutar sau a

firmei de audit şi, În special, prestarea de servicii suplimentare entităţii auditate; Asigură

relaţia cu auditorul financiar al băncii, În sensul primirii planului de audit şi analizării

constatărilor şi recomandărilor acestuia, precum şi ale altor organe de supraveghere şi

control din afara băncii; Avizează statutul auditului intern;

- Avizează planul anual de audit şi necesarul de resurse aferente acestei activităţi; Primeşte

rapoartele de audit, analizează şi avizează periodic constatările şi recomandările auditului

5

intern cuprinse În rapoartele de audit intern, precum şi planurile pentru implementarea

acestora;

- Se asigură că Directoratul ia măsurile de remediere necesare pentru a soluţiona

deficienţele identificate În activitatea de control, precum şi a altor probleme identificate

de auditori; Avizează informaţiile cu privire la angajamentele de audit desfăşurate anual,

din care trebuie să reiasă constatările şi recomandările auditului intern şi modul de

implementare a recomandărilor respective de către structura de conducere a băncii, În

vederea includerii În raportul anual Întocmit de bancă asupra condiţiilor În care este

desfăşurat controlul intern;

- Formulează recomandări Consiliului de Supraveghere privind strategia şi politica băncii

În domeniul controlului intern, auditului intern şi auditului financiar; Monitorizează

procesul de raportare financiară;

- Monitorizează eficacitatea sistemelor de audit intern;

- Monitorizează auditul statutar al situaţiilor financiare anuale individuale şi consolidate;

Primeşte, analizează şi prezintă Consiliului de Supraveghere, concluziile informărilor

făcute de coordonatorul funcţiei de conformitate privind neregulile sau Încălcările

politicii de conformitate;

- Înaintează Consiliului de Supraveghere, În mod regulat, rapoarte asupra activităţii sale.

Comitetul de Audit se Întruneşte periodic În şedinţe de lucru ordinare sau ori de câte ori

situaţia o impune, dar cel puţin o dată trimestrial

Comitetul de remunerare şi nominalizare

Comitetul de Remunerare şi Nominalizare este un comitet permanent cu funcţie consultativă,

subordonat direct Consiliului de Supraveghere al băncii. Ca organ consultativ al Consiliului de

Supraveghere, Comitetul de Remunerare şi Nominalizare are atribuţii de evaluare, consultare şi

elaborare de propuneri În domeniul nominalizării membrilor Consiliului de Supraveghere,

Directoratului şi al Directorilor executivi cu funcţii cheie În bancă, precum şi a remunerării

acestora În conformitate cu reglementările În vigoare. Comitetul de Remunerare şi Nominalizare

este compus din 3 membri aleşi dintre membrii Consiliului de Supraveghere. Preşedintele

Comitetului va fi ales de către Consiliul de Supraveghere. Membrii Comitetului de Remunerare

şi Nominalizare trebuie să evite plasarea lor pe o poziţie care ar putea genera orice fel de conflict

6

de interese, iar În asemenea cazuri trebuie să notifice preşedintele Comitetului şi să se abţină de

la acea activitate a Comitetului. Funcţia principală a Comitetului de Remunerare şi Nominalizare

este de a asista Consiliul de Supraveghere În Îndeplinirea responsabilităţilor sale privind

remunerarea conducătorilor Băncii şi a personalului. Principalele atribuţii ale Comitetului de

Remunerare şi Nominalizare sunt următoarele:

- Identifică criterii şi obiective privind orice scheme de remunerare pe bază de performanţă

(bonusuri, comisioane, alte beneficii financiare În afara salariului pentru conducători

(membrii Directoratului), directori executivi/directori şi personal), fiind autorizat de către

Consiliul de Supraveghere să solicite orice informaţii pe care le consideră necesare În

scopul Îndeplinirii atribuţiilor sale. În acest sens, va urmări ca remunerarea să fie corelată

cu performanţa pe termen mediu şi lung, iar măsurarea performanţei să ţină cont de

ajustări pentru riscuri, inclusiv riscul de lichiditate şi costul capitalului;

- Analizează, evaluează şi propune Consiliului de Supraveghere, orice angajament de plată

sau compensaţie ce urmează a fi prevăzută În Contractul individual de Muncă/Contractul

de Mandat sau efectuată În favoarea unui Director executiv/conducător al Băncii

(membrii Directoratului), la Încetarea activităţii sale În Bancă, altele decât cele existente

la data funcţionării Comitetului de Remunerare şi Nominalizare;

- Nominalizează candidaţi pentru posturile de conducători (membrii Consiliului de

Supraveghere şi ai Directoratului) În cadrul Băncii; Avizează nominalizările

Directoratului pentru directorii executivi (alţii decât membrii Directoratului) sau

directorii direcţiilor cheie din Centrală, din punct de vedere al remunerării.Comitetul se

Întâlneşte În şedinţe ordinare de două ori pe an sau În şedinţe extraordinare, ori de câte

ori este nevoie.

Comitetul de Supraveghere a Riscului

Comitetul de Supraveghere a Riscului este un comitet permanent cu funcţie consultativă,

subordonat direct Consiliului de Supraveghere al băncii. Ca organ consultativ, Comitetul de

Supraveghere a Riscului are atribuţii de evaluare, consultare şi elaborare de propuneri În

domeniul administrării şi controlul riscului la nivelul instituţiei. Comitetul de Supraveghere a

Riscului este compus din 3 membri aleşi dintre membrii Consiliului de Supraveghere.

Preşedintele Comitetului va fi ales de către Consiliul de Supraveghere. Membrii Comitetului de

7

Supraveghere a Riscului trebuie să evite plasarea lor pe o poziţie care ar putea genera orice fel de

conflict de interese, iar În asemenea cazuri trebuie să notifice preşedintele Comitetului şi să se

abţină de la acea activitate a Comitetului. Funcţia principală a Comitetului de Supraveghere a

Riscului este de a asista Consiliul de Supraveghere În Îndeplinirea responsabilităţilor sale privind

administrarea controlului intern la nivelul Băncii. Comitetul de Supraveghere a Riscului are

următoarele atribuţii, conform Regulamentului BNR 18/2009:

- elaborează profilul de risc şi politicile sau strategiile privind gestiunea riscurilor din

cadrul băncii, reconsideră profilul de risc şi supraveghează derularea activităţii În

conformitate cu acestea;

- analizează şi revizuieşte anual politicile şi strategiile privind administrarea riscurilor şi

implementarea acestora;

- avizează strategia de adecvare a capitalului; planifică şi supraveghează scenariile/

simulările pentru identificarea efectelor adverse (de criză) asupra poziţiei băncii,

evaluând pierderile şi capacitatea băncii de a face faţă acestora; monitorizează procesul

de administrare şi control al riscurilor;

- evaluează structurile de administrare a riscului la nivelul băncii şi emite recomandări

pentru Îmbunătăţirea sistemului de administrare şi control al riscurilor;

- monitorizează eficacitatea sistemelor de administrare şi control al riscurilor;

supraveghează administrarea riscului de lichiditate de către Directorat;

- evaluează metodele, modelele şi/sau instrumentele de analiză cantitativă şi calitativă a

riscurilor (scoring/ rating intern), propunând măsuri corective de corelare cu politica de

administrare a riscurilor; Înaintează Consiliului de Supraveghere, În mod regulat,

rapoarte asupra activităţii sale.

Comitetul de Supraveghere a Riscului se Întruneşte periodic În şedinţe de lucru ordinare sau ori

de câte ori situaţia o impune, dar cel puţin o dată trimestrial.

3. Directoratul

Directoratul este structura executivă a Băncii care aduce la Îndeplinire hotărârile Adunării

Generale a Acţionarilor, deciziile Consiliului de Supraveghere, precum şi propriile decizii,

implementând totodată şi procedurile interne În conformitate cu prevederile legale. Deciziile

esenţiale trebuiesc adoptate de către membrii Directoratului, acţionând Împreună. În subordinea

8

Directoratului funcţionează următoarele comitete: Comitetul de Administrare a Activelor şi

Pasivelor - acţionează În scopul asigurării echilibrului la nivelul riscurilor financiare asumate de

către Bancă În procesul de Îndeplinire a obiectivelor sale. Comitetul de Credite - asigură un

proces adecvat de gestionare şi dezvoltare a portofoliului de credite. Comitetul de Restructurare

şi Recuperare Credite - asigură un proces adecvat de gestiune a portofoliului general de credite.

Comitetul de Risc - are rol consultativ, sprijinind Directoratul În realizarea atribuţiilor sale pe

linia administrării riscului şi rol informativ pentru Consiliul de Supraveghere asupra problemelor

legate de riscuri şi de analizarea modului de derulare a administrării riscurilor de către Bancă.

Comitetul de Resurse Umane - gestionează solicitările de majorări salariale, angajări şi numiri pe

funcţii de conducere. Comitetul de Securitate şi Sănătate În Muncă - este un comitet constituit În

vederea participării şi consultării periodice a angajaţilor prin reprezentanţii acestora, cu privire la

orice măsură sau activitate care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea În muncă a

angajaţilor.

4. Codul de etică

Completat cu toate regulamentele, normele şi procedurile interne ale Băncii, Codul de etică

constituie o componentă a Guvernanţei Corporative şi a culturii organizaţionale a Băncii.

Cultura organizaţională este rezultanta unui ansamblu de elemente, dintre care cele mai

importante sunt: sentimentul apartenenţei fiecărui angajat la organizaţie; ansamblul valorilor

etice ale Băncii; nivelul de pregătire profesională a angajaţilor, experienţa În cadrul sistemului

bancar, instruirea de care beneficiază; relaţiile interumane şi relaţiile de muncă; sinergia –

legăturile de interdependenţă şi cooperare. Cultura BCC se doreşte a fi o cultură caracterizată

prin coerenţă, iar Codul de etică bancară este conceput În spiritul aderării angajaţilor la cele mai

Înalte valori de deontologie profesională. Principiile pe care le promovează Codul de etică al

Băncii Comerciale Carpatica sunt:

- Promovarea unei conduite organizaţionale adecvate a angajaţilor săi faţă de clienţi,

autorităţi, mediul bancar, comunitatea de afaceri, colegi etc; Întărirea Încrederii clienţilor

În sistemul bancar , În general, şi În BCC, În special;

- Promovarea imaginii publice, prin oferirea de către Bancă şi de personalul ei, de produse

şi servicii la un Înalt nivel de calitate;

- Încurajarea şi promovarea unei bune cooperări cu celelalte bănci;

9

- Susţinerea unei competiţii corecte pe piaţa bancară; Promovarea respectului reciproc În

cadrul comunităţii bancare.

III. DREPTURILE DEŢINĂTORILOR DE INSTRUMENTE FINANCIARE

ALE EMITENŢILOR

1. Drepturile acţionarilor

Banca Comercială Carpatica este o societate comercială pe acţiuni, deţinută public şi

funcţionează ca persoană juridică română de drept privat, În conformitate cu legislaţia română,

prevederile Actului Constitutiv propriu şi a reglementărilor interne. Acţiunile Băncii sunt

nominative, indivizibile şi se emit În formă dematerializată, prin Înregistrarea În Registrul

acţionarilor, care este ţinut de către Depozitarul Central SA, registru independent privat,

organizat şi autorizat În condiţiile legii.Drepturile acţionarilor Băncii sunt prevăzute În Actul

Constitutiv.

2. Relaţia Băncii cu deţinătorii de instrumente financiare

În ceea ce priveşte asigurarea unei bune comunicări cu acţionarii Băncii, În cadrul instituţiei este

În vigoare o procedură internă aprobată de către Directorat care stabileşte etapele, modul de

desfăşurare şi finalizare a Adunărilor Generale ale Acţionarilor. Responsabilitatea desfăşurării În

bune condiţii a Adunărilor Generale a Acţionarilor revine Directoratului. La baza Întocmirii

reglementării interne menţionate mai sus, stau următoarele dispoziţii legale: OUG nr. 99/2006

privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului; Legea nr. 31/1990, republicată, privind

societăţile comerciale; Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital; Regulamentul Comisiei

Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM) nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori

mobiliare; Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM) nr. 6/2009 privind

exercitarea anumitor drepturi ale acţionarilor În cadrul adunărilor generale ale societăţilor

comerciale; Codul Bursei de Valori Bucureşti (BVB)– operator de piaţă; Actul constitutiv al

Băncii. Banca asigură accesul tuturor acţionarilor săi şi investitorilor potenţiali la rapoartele

curente, trimestriale, semestriale şi anuale prin postarea acestora pe website-ul propriu, după ce

au fost transmise către operatorul de piaţă (Bursa de Valori Bucureşti). În cadrul şedinţelor AGA,

10

sunt prezenţi fără echivoc, toţi membrii Consiliului de Supraveghere, precum şi Întreaga

structură a Directoratului Băncii.

IV. ROLUL ŞI OBLIGAŢIILE CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE ŞI ALE

DIRECTORATULUI

Consiliul de Supraveghere supraveghează activitatea Directoratului, precum şi respectarea

prevederilor legale, ale Actului Constitutiv şi hotărârilor Adunării Generale a Acţionarilor, În

desfaşurarea activităţii Băncii. Consiliul de Supraveghere este responsabil de adoptarea strategiei

generale de dezvoltare a Băncii şi de adoptarea Politicilor care guvernează instituţia.

În acest sens, Consiliul de Supraveghere are următoarele competenţe şi atribuţii principale :

- exercită controlul asupra conducerii Băncii de către Directorat;

- numeşte şi revocă Preşedintele Consiliului de Supraveghere;

- determină structura şi numărul de posturi În Directorat, numeşte şi revocă Preşedintele şi

ceilalţi membrii ai Directoratului, stabileşte competenţele Directoratului, termenii şi

condiţiile mandatului membrilor acestuia, stabilind atribuţiile fiecăruia dintre membrii şi

aprobând remuneraţia acestora; creează un comitet de audit şi alte comitete specializate,

care să cuprindă nu mai puţin de doi dintre membrii săi;

- supune aprobării Adunării Generale a Acţionarilor, bugetul de venituri şi cheltuieli şi

programul de activitate pentru exerciţiul financiar următor, elaborate de către Directorat;

- analizează şi Îşi Însuşeşte situaţiile financiare anuale: bilanţul, contul de profit şi pierdere,

situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, politicile

contabile şi notele explicative, propunerea de distribuire a profitului sau acoperirea

pierderilor, pe care, Împreună cu raportul Directoratului şi cu raportul auditorului

financiar asupra situaţiilor anuale, le supune spre aprobare Adunării Generale a

Acţionarilor;

- supraveghează implementarea hotărârilor Adunărilor Generale ale Acţionarilor şi aduce

la Îndeplinire orice alte atribuţii delegate În mod expres de către Adunarea Generală a

Acţionarilor;

- propune Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor angajarea serviciilor de audit financiar extern

cu auditori financiari persoane juridice autorizate de Camera Auditorilor Financiari din România,

precum şi luarea altor decizii de competenţa adunării generale ordinare a acţionarilor;

11

V. STRUCTURA CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE ŞI A

DIRECTORATULUI

Echilibrul Între administratorii executivi şi cei ne-executivi la nivelul Băncii Comerciale

Carpatica este asigurat de administrarea in sistem dualist. Consiliul de Supraveghere este compus

din membri ne-executivi a caror responsabilitate este, conform Actului constitutiv,

“supravegherea şi controlul Băncii.”. Consiliul de Supraveghere este alcătuit din 5 membri,

numiţi de către Adunarea Generală a Acţionarilor pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de a

fi realeşi, dintre care cel puţin un membru trebuie să fie independent. Membrii Consiliului de

Supraveghere nu pot fi concomitent membri ai Directoratului. De asemenea, ei nu pot cumula

calitatea de membru În Consiliul de Supraveghere cu cea de salariat al Băncii. Consiliul de

Supraveghere este condus de către un Preşedinte ales de consiliu dintre membrii săi. Directoratul

este compus din cel puţin 3 membri. Consiliul de Supraveghere stabileşte numărul membrilor

Directoratului, Întotdeauna impar, numeşte membrii acestuia şi atribuie unuia dintre ei funcţia de

preşedinte al Directoratului. Membrii Directoratului sunt aleşi pentru un mandat de 4 ani, cu

posibilitate de realegere. De asemenea, membrii Directoratului pot fi revocaţi oricând de către

Consiliul de Supraveghere.

VI. NUMIREA ŞI REMUNERAREA MEMBRILOR CONSILIULUI DE

SUPRAVEGHERE ŞI AI DIRECTORATULUI

În baza prevederilor Actului Constitutiv, Comitetul de Remunerare şi Nominalizare este un

comitet permanent cu funcţie consultativă, subordonat direct Consiliului de Supraveghere al

Băncii care are atribuţii de evaluare, consultare şi elaborare de propuneri În domeniul

nominalizării membrilor Consiliului de Supraveghere, Directoratului şi al Directorilor executivi

cu funcţii cheie În bancă, precum şi a remunerării acestora, În conformitate cu reglementările În

vigoare. (Vezi Cap. II – Structuri de Guvernanţă Corporativă – Comitete Consultative)

Politicile şi practicile de remunerare la nivelul Băncii respectă prevederile Regulamentului

18/2009 al BNR. Astfel:

- politica de remunerare permite şi promovează o administrare a riscurilor sănătoasă şi

eficace, fără a Încuraja asumarea de riscuri care depăşeşte nivelul toleranţei la risc

12

- politica de remunerare corespunde strategiei de afaceri, obiectivelor, valorilor şi

intereselor pe termen lung ale Băncii şi cuprinde măsuri pentru a evita conflictele de

interese;

- Consiliul de Supraveghere adoptă şi revizuieşte periodic principiile generale ale politicii

de remunerare şi este responsabil cu implementarea acesteia;

- implementarea politicii de remunerare face obiectul, cel puţin anual, al unei evaluări

interne independente, la nivel centralizat, privind conformitatea cu politicile şi

procedurile de remunerare adoptate de Consiliul de Supraveghere. În acest sens, la

implementarea politicii de remunerare se va conferi o atenţie specială prevenirii acordării

de stimulente pentru asumarea excesivă a riscurilor şi pentru alte comportamente contrare

intereselor instituţiei de credit;

Comitetul de remunerare şi nominalizare aplică principiile de nominalizare a personalului de

conducere conform Regulamentului 18/2009 al BNR.

Astfel, În vederea nominalizării, membrii structurii de conducere trebuie cel puţin:

- să Înţeleagă şi să Îşi Îndeplinească rolul de supraveghere, inclusiv prin Înţelegerea

profilului de risc al instituţiei de credit;

- să aibă independenţa de a lua cele mai bune decizii În interesul instituţiei de credit;

- să evite conflictele de interese;

- să se abţină de la luarea unor decizii În raport cu care se află În situaţia de conflict de

interese;

- să aloce timp suficient pentru Îndeplinirea responsabilităţilor ce le revin;

- să deţină experienţă adecvată, cu luarea În considerare a creşterii dimensiunilor şi

complexităţii instituţiei de credit;

13

VII. TRANSPARENŢA, RAPORTAREA FINANCIARĂ, CONTROLUL

INTERN ŞI ADMINISTRAREA RISCULUI

1. TRANSPARENŢA

Banca Comercială Carpatica pregăteşte şi diseminează informaţii periodice şi continue relevante,

În conformitate cu legislaţia aplicabilă În vigoare. În acest sens, Banca a Întocmit proceduri

interne specifice, Însuşite la nivel de departamente, conducere şi corporaţie.

Banca asigură efectuarea raportărilor periodice şi continue asupra tuturor evenimentelor

importante, inclusiv situaţia financiară, patrimoniu, risc, performanţă şi conducere, conform

cerinţelor legale şi a codului de reglementare.

2. RAPORTAREA FINANCIARĂ

Banca pregăteşte şi diseminează raportările financiare conform RAS (Standardele Româneşti de

Contabilitate), precum şi conform IFRS (Standardele Internaţionale de Raportare Financiară).

Banca Întocmeşte şi situaţii financiare intermediare periodice care sunt puse la dispoziţia tuturor

celor interesaţi prin intermediul BVB şi al site-ului propriu.

Informaţiile sunt diseminate atât În limba română cât şi În limba engleză şi sunt publicate pe site-

ul propriu al Băncii: www. carpatica.ro.

3. CONTROLUL INTERN

În cadrul Băncii, funcţionează Comitetul de Audit şi Comitetul de Supraveghere a Riscului

subordonate Consiliului de Supraveghere.

Atribuţiile acestora sunt prezentate la Cap. II – Structuri de Guvernanţă Corporativă

În conformitate cu actul constitutiv al Băncii Comerciale Carpatica, auditorul financiar extern

este numit de Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor dintre persoanele juridice autorizate de

Camera Auditorilor Financiari din România să desfăşoare activitate de audit financiar În

condiţiile legii. Auditorul financiar este Înlocuit periodic.

14

4. ADMINISTRAREA RISCULUI

În cadrul Băncii, funcţionează Comitetul de Supraveghere a Riscului subordonat Consiliului de

Supraveghere. Atribuţiile acestuia sunt prezentate la Cap. II – Structuri de Guvernanţă

Corporativă. De asemenea, Directoratul organizează un Comitet de Risc, funcţia principală fiind

de a sprijini Directoratul În Îndeplinirea responsabilităţilor sale de administrare a riscurilor

semnificative prin: analiza profilului de risc al Băncii, identificarea şi evaluarea riscurilor

semnificative; dezvoltarea, implementarea si monitorizarea eficacităţii politicilor de risc.

La nivel executiv, administrarea centralizată a riscului este alocată către 2 structuri:

- Direcţia Administrarea Riscurilor;

- Direcţia Controlul Riscurilor.

Atribuţiile acestor structuri urmăresc, În principal, identificarea, analizarea şi evaluarea

diferitelor tipuri şi zone de riscuri care decurg din activitatea curentă a Băncii.

Controlul administrării riscurilor semnificative la care se expune Banca este o funcţie importantă

În cadrul sistemului de control intern, acesta trebuind să atenţioneze asupra excesului urmare a

asumării riscurilor, monitorizând şi corelând, În permanenţă, profilul de risc al activităţilor cu

volumul capitalului existent. În elaborarea strategiei de management al riscului, s-a urmărit

implementarea legislaţiei În domeniu şi a reglementărilor dispuse de autoritatea de supraveghere

BNR, respectiv:

- Ordonanţa de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu

modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentul BNR nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activităţii instituţiilor de

credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri şi condiţiile de externalizare a

activităţilor acestora, cu modificările şi completările ulterioare.

Principiile pe care Banca le va urma În scopul implementării şi derulării managementului de risc,

proces pe care Consiliul de Supraveghere Îl adaugă strategiei de afaceri, urmăresc: Să asigure

soliditate financiară Băncii; Să asigure continuitate activităţii institutiei; Să protejeze contribuţia

investitorilor (acţionarilor) În afacere; Să protejeze interesele partenerilor.

15

VIII. CONFLICTUL DE INTERESE ŞI TRANZACŢIILE CU PERSOANE

IMPLICATE („TRANZACŢIILE CU SINE”)

La nivelul Băncii Comerciale Carpatica a fost adoptată Procedura internă nr. 228 privind

Conflictul de interese. Aceasta a fost elaborată În baza unor documente externe şi interne de

referinţă, cu implicare În procesul decizional. Scopul procedurii Îl reprezintă descrierea

procesului privind identificarea/evaluarea/monitorizarea/raportarea conflictului de interese şi

controlul modului de aplicare a reglementărilor care interzic sau limitează, În mod adecvat,

activităţile, relaţiile sau situaţiile care ar putea determina conflicte de interese, În scopul

prevenirii şi evitării manifestării acestei categorii de risc de conformitate. Potrivit

responsabilităţilor prevăzute În Statutul funcţiei de conformitate, Banca asigură monitorizarea

independentă a activităţilor/relaţiilor/situaţiilor care pot genera conflictul de interese. Pentru a

asigura o corectitudine procedurală substanţială a tranzacţiilor cu părţile implicate, au fost

adoptate la nivelul structurilor de Guvernanţă Corporativă, prevederi clare cuprinse În

regulamentele de funcţionare a acestor structuri.

IX. REGIMUL INFORMAŢIEI CORPORATIVE

Membrii Consiliului de Supraveghere şi cei ai Directoratului vor păstra confidenţialitatea

documentelor şi informaţilor primite pe perioada mandatului lor. În acest sens, aceştia vor

respecta prevederile Codului de etică adoptat la nivelul Băncii Comerciale Carpatica, prevederile

Procedurii nr. 205 privind furnizarea informaţiilor cu caracter confidenţial şi legislaţia bancară.

În conformitate cu Codul de Etică al BCC, sunt considerate informaţii confidenţiale următoarele:

faptele, datele şi informaţiile referitoare la activitatea desfăşurată de Bancă (tranzacţii comerciale

şi de afaceri ale Băncii În nume propriu şi ale clienţilor săi actuali şi potenţiali); fapte, date sau

informaţii, aflate la dispoziţia Băncii, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea,

relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor/acţionarilor ori informaţii referitoare la conturile

clienţilor; activitatea angajaţilor; situaţia financiară a băncii, În afara datelor ce se fac publice;

planurile de lansare a unor proiecte; sistemele şi metodele de lucru, sistemul informatic; sistemul

de salarizare şi salariile; reglementările interne; situaţia financiară a clienţilor băncii şi diversele

16

raporturi juridice cu aceştia. La nivelul Băncii au fost adoptate proceduri privind fluxul

informaţiei şi comunicarea, respectându-se totodată prevederile O.U.G nr. 99/2006 privind

instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi Reg. BNR 18/2009. Acestea sunt aplicabile tuturor

structurilor Băncii.

X. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A EMITENTULUI

Mesajul Băncii Comerciale Carpatica privind responsabilitatea socială

VIZIUNE

Credem În oameni şi În acţiunile lor. Spiritul Întreprinzător al clienţilor noştri ne determină să

punem pasiune În tot ceea ce facem şi să dovedim că putem clădi parteneriate solide pentru

găsirea celor mai bune soluţii financiare.

MISIUNE

Ne propunem să sprijinim dezvoltarea comunităţilor În care trăim şi de aceea dorim să

Îndeplinim aşteptările clienţilor noştri, printr-un portofoliu vast de produse şi servicii financiare.

Suntem atenţi la exigenţele tuturor clienţilor, fie persoane fizice, fie companii şi ne dedicăm cu

pasiune dezvoltării afacerilor lor.

VALORI

- CALITATE ŞI SERIOZITATE Din respect pentru clienţi şi colaboratori, ne străduim să

oferim cele mai bune produse şi servicii.

- PERFORMANŢĂ ŞI RESPONSABILITATE Suntem hotărâţi să obţinem succes În

activitatea noastră, de aceea dorim să dăm tot ce e mai bun În noi.

- ÎNCREDERE ŞI TRANSPARENŢĂ Credem În calităţi precum onestitate, respect,

integritate şi le aplicăm zilnic În toate activităţile noastre profesionale.

- COMUNICARE ŞI FLEXIBILITATE Acestea sunt premisele unei relaţii de succes.

- LOIALITATE ŞI STABILITATE Preţuim fiecare client şi apreciem fiecare afacere pe care ne-o

Încredinţează.

Banca Comercială Carpatica a fost, Încă de la Început, un promotor al responsabilităţii faţă de

mediul social În care activează, faţă de clienţi, parteneri şi acţionari şi, nu În ultimul rând, faţă de

instituţiile statului şi mass-media. Carpatica promovează, În mod constant, un dialog transparent

cu toate categoriile de public, fie că este vorba de clienţii săi sau de alte entităţi financiare.

17

2. Elemente de diferenţiere Între codurile de guvernanţă corporativă

Pentru punerea în practică a conceptului de guvernanţă corporativă s-au dezvoltat o serie

de coduri de bune practici.

La nivel european evoluţia codurilor de guvernanţă corporativă în ţările membre UE

primul stat ce a adoptat un ghid de guvernanţă corporativă este Marea Britanie încă din anul

1992, iar după o perioadă relativ lungă de ignorare a acestui concept, state cum ar fi Franţa,

Finlanda, Olanda, Spania, Italia, Belgia şi Portugalia (1997-1999), elaborează recomandări

privind guvernanţa corporativă. Într-o a doua etapă în ani 2000, statele care au elaborat coduri de

guvernanţă corporativă proprii au început să le pună în aplicare. În ceea ce priveşte statele care

au aderat la UE după anul 2000 acestora li s-a recomandat expres în cadrul negocierilor

elaborarea şi adoptarea acestora până la data aderării.

Recomandările internaţionale și reglementările naţionale delimitează responsabilităţile

funcţiei de audit prin prisma a celor trei componente: audit intern – comitete de audit – audit extern.

Mai mult decât atât un rol importat Îl joacă şi subiecţii auditării şi interacţiunea acestora cu funcţia de

audit.

Un prim element asupra căruia trebuie să îşi îndrepte atenţia funcţia de audit este raportarea

financiară şi nefinanciară. Întocmirea situaţiilor financiare şi nefinanciare trebuie realizată cu mare

grijă deoarece acestea oferă o imagine asupra poziţiei pe piaţă a entităţii. Auditorul este cel care

verifică şi certifică corectitudinea raportărilor financiare şi nefinanciare, urmând să valideze aceste

informaţii.

Un alt element la fel de important este şi controlul intern. Importanţa controlului intern

este subliniată în toate codurile de guvernanţa corporativă. Conform definiţiei COSO controlul

intern, este un proces influenţat de administraţie, management sau alte organe de conducere prin

care se asigură o securitate adecvată în raport cu atingerea obiectivelor”. Responsabilitatea

auditorului intern este să verifice activitatea controlului intern. În sprijinul auditului intern vine

comitetul de audit care de asemenea verifică activitatea controlului intern şi nu în ultimul rând şi

auditorul extern verifică această activitate.

Un element central în asigurarea unei guvernanţe corporative vizează relaţia dintre

elementele componente ale funcţiei de audit. Relaţia dintre auditului intern şi auditului extern

18

este agreată deoarece se reduc costurile de audit. Dar nu trebuie să uităm de diferenţele celor

două activităţi, astfel am remarcat o serie de asemănări cât şi deosebiri între cele două funcţii.

Relaţia auditorului intern cu comitetul de audit se caracterizează prin strânsa colaborare a celor

două funcţii de audit. O bună relaţie a comitetului de audit cu auditorul extern este subînţeleasă

deoarece comitetul de audit este responsabil de numire, renumire şi supravegherea activă a

auditorului extern.

Putem concluziona că am regăsit următoarele direcţii principale de cercetare abordate la

nivel naţional:

- Dezvoltările internaţionale privind guvernanţa corporativă analizează structura codurilor de

guvernanţă corporativă precum şi reglementările în domeniu, majoritatea studiilor prezentând

structura codului de guvernanţă corporativă şi aplicarea acestuia în diferite ţări.

- Dezvoltările guvernanţei corporative în România se axează pe rolul codului de guvernanţă

corporativă, conformarea cu directivele europene cât şi cu practicile de guvernare corporativă.

- Studiile privind auditul intern în guvernanţa corporativă abordează relaţia auditorului intern cu

guvernanţa corporativă cât şi rolul auditorului intern în asigurarea unei bune guvernanţe

corporative.

- Rolul comitetelor de audit în guvernanţa corporativă este abordat din perspectiva Legii

441/2006 şi a directivelor europene.

- Auditul extern în guvernanţa corporativă este un subiect extrem de important, astfel cercetătorii

în domeniu abordează tema din perspectiva independenţei auditorilor, relaţia auditorilor cu cei

însărcinaţi cu guvernanţa corporativă, impactul standardelor globale de audit şi contabilitate,

continuitatea activităţii, grupurile interesate, autorităţile de reglementare cât şi riscurile la care

entitatea este expusă.

- Relaţia trilaterală a auditului este analizată În literatura naţională prin prisma unei abordări în

sistemul bancar.

- Guvernanţa corporativă este abordată şi din perspectiva contabilităţii creative, auditul

sistemelor informatice, calitatea guvernanţei corporative cât şi guvernanţa corporativă în

sistemul bancar.

În România înfiinţarea comitetelor de audit a luat amploare din anul 2008 şi a avut un

trend ascendent în anul 2010 comparativ cu anul 2009 aşa cum arată şi rezultatele studiului

nostru. În cadrul studiului nostru am analizat în detaliu declaraţia aplici sau explici care oferă o

19

serie de informaţii privind modul de organizare a comitetelor de audit pentru anul 2010 pentru

categoria I BVB. Deşi entităţile din România sunt tot mai predispuse să înfiinţeze un comitet de

audit şi să aplice codul de guvernanţă corporativă, comparativ cu Germania considerăm că încă

ne aflăm la început de drum.

În urma definirii conceptuale din perspectivă internaţională,europeană şi naţională am

recurs la compararea a şapte elemente specifice conceptului din perspectiva diferitelor organisme

profesionale. Astfel am constat că nu există diferenţe majore între definiţiile date de organismele

profesionale pe plan internaţional, european şi cel naţional, astfel rezultând că prin audit extern

se înţelege examinarea efectuată de un profesionist competent şi independent în vederea

exprimării unei opinii motivate asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi.

Recentele cercetări în domeniul auditului dezvăluie un interes ridicat al unificării celor două

funcţii de audit, audit privat extern şi audit public extern. Unificarea standardelor de audit ar

putea avea loc sub una din cele două forme: armonizarea celor două seturi de standarde sau

convergenţa celor două seturi de standarde. Unificarea activităţii de audit din cele două sectoare

reprezintă rezultatul modificărilor majore ce au intervenit în contextul economic global şi

multitudinea activităţilor În care cele două sectoare se Întrepătrund.

Astfel concluzionăm că auditul extern are un rol important în guvernanţă corporativă şi

intervine şi asupra unei guvernanţe corporativă eficiente.Fiecare element împarte contribuie la

eficientizare guvernanţei corporative:

Prin intermediul opiniei favorabile auditorul extern certifică corectitudinea informaţilor

oferite de entitate şi sporeşte încrederea investitorilor. Mai mult decât atât auditorul

extern, prin intermediul raportului de audit serveşte interesul public şi contribuie la

creşterea încredere utilizatorilor în situaţiile financiare şi nefinanciare.

Înfiinţarea comitetelor de audit contribuie semnificativ la sporirea gradului de încredere

şi la reducerea fraudelor.

Transparenţa se considera ca fiind măsura în care o entitate dezvăluie informaţiile

financiare părţilor interesate. Principiul transparenţei este unul din principiile de bază ale

guvernări corporative.

Consiliul de Administraţie analizează şi aprobă planul de audit intern după aprobarea

acestuia de către Comitetul de Audit.

Managementul riscului este subiectul auditului intern şi de asemenea al comitetelor de

audit.

20

Controlul intern este unul din elementele centrale ale unei bune guvernării corporative şi

face obiectul evaluări atât din partea auditului intern cât şi din partea auditului extern,

fiind tot timpul În atenţia comitetelor de audit.

Raportarea financiară cât şi nefinanciară reprezintă un element central al entităţii.

Consiliul de administraţie este direct răspunzător de întocmirea raportărilor e financiare şi

nefinanciare. Auditul intern, comitetele de audit şi auditul extern sunt preocupate de

corectitudinea datelor transmise prin intermediul acestor raportări În grade diferite.

2.1 Perspective de dezvoltare ale Băncii Carpatica

Pentru realizarea obiectivelor, Banca şi-a elaborat strategia pentru perioada 2005–2007,

corespunzatoare fiecărui sector de activitate, care se referă În principal la extinderea reţelei de

locaţii pentru a obţine o mai bună acoperire teritorială, capabilă să susţină dezvoltarea puternică

a produselor de activ şi pasiv, Îmbunatăţirea marjelor şi a profitabilităţii În principal prin

controlul mai eficient al costurilor operaţionale, şi pătrunderea mai agresivă În segmentul retail

banking, În special prin creditul ipotecar.

Un element foarte important al strategiei Băncii este dezvoltarea reţelei teritoriale pe baza

conceptului de „ghişeu unic”, unde fiecare angajat va putea desfaşura toate operaţiunile bancare

la un singur ghişeu. Proiectul pilot al acestui tip de locaţie s-a dovedit a fi un succes, Banca

decizând astfel să extindă conceptul la nivelul Întregii reţele. Un beneficiu evident al ghişeului

unic este reducerea, pe de-o parte, a costurilor operaţionale ale fiecărei locaţii datorită utilizării

unui numar mai redus de angajaţi şi, pe de altă parte, a celor fixe prin reducerea costurilor de

amenajare şi Întreţinere a locaţiilor.

La 31 decembrie 2005, reţeaua Băncii cuprindea 45 de sucursale, 20 agenţii şi 51 de

reprezentanţe. Reţeaua a evoluat de la 25 de locaţii În 2002 la 116 de locaţii la sfârşitul anului

2005, modificându-se astfel Strategia băncii pe termen mediu 2004-2007 privind numărul de

unităţi BCC În funcţiune la finele anului 2007, respectiv de la 105 unităţi la 200 unităţi.

Unul din obiectivele dezvoltării reţelei de unităţi se reflectă În intenţia de a susţine activitatea de

atragere cu precădere a clienţilor IMM precum şi a clientelei retail.

Banca işi desfaşoara activitatea Într-o piaţă caracterizată printr-un un grad ridicat de concentrare

şi segmentare şi printr-un un nivel ridicat al competiţiei (39 de bănci comerciale române şi

străine, la sfârsitul anului 2004), În care urmăreste atingerea unei cote de piaţă cât mai ridicate,

prin crearea unui avantaj concurenţial durabil. În cursul anului 2005 eforturile Băncii au fost

21

canalizate spre perfectarea relaţiei cu clienţii săi, creşterea calităţii profesionale a angajaţilor,

consolidare financiară, continuarea extinderii reţelei de ATM-uri si POS-uri şi a reţelei teritoriale

În toate oraşele importante din ţară.

CONCLUZII

În cadrul analizei realizate asupra prevederilor Codului de Guvernanţă Corporativă al

BVB În comparaţie cu cel al Băncii Comerciale Carpatica, am examinat modalitatea de

implementare a practicilor de guvernanţă corporativă şi transparenţă pe piaţa BVB .

Concluziile noastre preliminare arată că multe dintre aceste cerinţe ce urmează a fi

implementate, referitoare la administratorii independenţi şi la membrii Comitetului de Audit sau

chiar recomandările generale de transparenţă nu sunt Îndeplinite În totalitate de banca analizată.

Deşi mediul economic a suferit o depreciere rapidă, În special către sfârşitul anului 2008 şi de-a

lungul Întregului an 2009, iar decăderea sistemului bancar global şi a pieţelor financiare este deja

istorică, În România nu se remarcă schimbări deosebite În ceea ce priveşte componenţa

organelor de conducere ale bancilor sau procedura de administrare. Această situaţie se poate

dovedi a fi contraproductivă, Întrucât studiile economice arată că o conducere solidă a bancilor

are un impact pozitiv asupra performanţelor economice ale acesteia, prezentând un interes ridicat

pentru investitori şi pentru instituţiile finanţatoare. Altfel spus, investitorii (clienţii) Îşi doresc un

sistem riguros de administrare a băncilor pentru siguranţa lor şi În final, cel mai important

element este considerat a fi nivelul de independenţă. O slabă administrare a băncii afectează

dezvoltarea acesteia şi a sectorului industrial, evidenţiind Întotdeauna maniera nepotrivită prin

intermediul căreia sunt protejaţi şi informaţi acţionarii. Toate acestea influenţează În mod

negativ schimbul de capitaluri şi, În ultimă instanţă, valoarea băncii.

Astfel, echipa a analizat aspectele semnificative ale regulilor de transparenţă şi informare

urmate de emitenţi, cum ar fi: efectul acordării unor opţiuni de cumpărare a acţiunilor de către

angajaţi asupra acţionarilor existenţi, organizarea anuală sau decalată a alegerilor pentru membrii

Consiliului de Administraţie; existenţa transparenţei În balanţele de venituri şi cheltuieli; ce se

află la baza calculelor contabile riguroase sau la baza politicilor de transparenţă; existenţa

regulilor de guvernanţă corporativă şi fişe ale postului pentru administratori şi pentru funcţionari,

22

cu ajutorul cărora evaluarea anuală să se realizeze pe baza unor criterii obiective şi clare;

existenţa unui sistem oficial de evaluare a modalităţii În care Consiliul de Administraţie şi

membrii săi Îşi Îndeplinesc atribuţiile. Acest raport prezintă câteva dintre aspectele şi concluziile

esenţiale rezultate din analiza noastră empirică.

În concluzie, Banca Comercială Carpatica ar trebui să iniţieze şi să dezvolte noi produse şi

servicii, să folosească instrumente şi tehnici specifice noilor pieţe pentru a putea face faţă

concurenţei. Practicile băncii sunt bazate pe atragerea de depozite şi acordarea de credite, ceea ce

reprezintă doar o parte din activitatea acesteia. Noile activităţi, trebuie să se bazeze pe utilizarea

informaţiilor În timp real, cum ar fi tranzacţiile de pe pieţele financiare şi generarea de venituri

din comisioane, reprezintă acum surse importante pentru profitabilitatea unei bănci. Nevoia de

produse şi servicii noi pentru o activitate profitabilă Într-un mediu internaţional, caracterizat

printr-o concurenţă acerbă, a dus la apariţia unor instrumente financiare noi, cum sunt cele

numite “elemente În afara bilanţului”. În aceasta categorie intra angajamentele În favoarea altor

bănci sau În favoarea clienţilor, cauţiuni, avalul şi garanţii, acordate altor bănci sau clientelei,

precum şi instrumente financiare derivate. Toate aceste elemente nu sunt considerate active sau

pasive În cadrul bilanţului. Cu toate că pot aduce o profitabilitate sporită, instrumentele

financiare În afara bilanţului măresc riscurile gestiunii bancare. În special instrumentele

financiare derivate, care sunt din punct de vedere tehnic destul de complicate, sunt foarte

riscante, necesitând măsuri suplimentare de control şi administrare a riscului. În prezent, există

Îngrijorarea ca dezvoltarea noilor instrumente financiare, În special a celor În afara bilanţului,

pot avea ca efect concentrarea riscului şi creşterea volatilităţii În cadrul sistemului bancar.

Corelaţia dintre diferitele tipuri de riscuri, atât la nivelul unei bănci cât şi la nivelul Întregului

sistem bancar, s-a accentuat foarte mult. Reglementările şi supravegherea au căpătat valenţe noi

datorită orientării activităţii bancare preponderent către pieţe.

23

BIBLIOGRAFIE

1. Guvernanta corporativa -Metode şi tehnici, Eugen Nicolaescu, Editura Prouniversitaria anul 2010

2. Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată;

3. OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului;

4. Regulamentul BNR nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activităţii instituţiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri şi condiţiile de externalizare a activităţilor acestora;

5. Codul de Guvernanţă Corporativă al Bursei de Valori Bucureşti;

6. Ghidul de implementare al Codului de guvernanţă corporativă (CGC).

7. Politici şi regulamente adoptate la nivelul BCC (Cod Etica, ROF - BCC, ROF – Consiliu de Supraveghere, ROF – Directorat, etc.)

8. "Bursa", GALLOIS DOMINIQUE - Editura Teora, Bucuresti, 1997

9. "Bursa", POPA IOAN- Vol. I, Editia A II - A, Editura Adevarul, Bucuresti, 1995

10. "Bursa De Valori", GHILIC - MICU BOGDAN - Editura Economica, Bucuresti, 1997

11. "Bursa Si Piata Extrabursiera", ANGALACHE GABRIELA- Editura Economica, Bucuresti, 2000

24