Comunicarea paraverbala

Embed Size (px)

Citation preview

  • UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS, GALATIFACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR INDRUMATOR:

    STUDENT:

  • CUPRINS1. Particularitati si definitii2. Elementele comunicarii paraverbale 2.1 Volumul vocii 2.2 Tonul 2.3 Ritmul 2.4 Accentul 2.5 Pauzele in vorbire 2.6 Dictia3. Concluzii4. Bibliografie

  • Ce este comunicarea paraverbala? Mesajul din spatele cuvintelor tine de comunicarea paraverbala. 1.Particularitati si definitii In cazul acestui tip de comunicare informatia este codificata si transmisa prin elemente prozodice si vocale ce insotesc cuvantul si vorbirea in general si care au semnificatii comunicative aparte. Aceste elemente sunt: tonul si volumul vocii, ritmul, accentul, pauzele si dictia Trebuie constientizata importanta si impactul tututror acestor elemente pentru claritatea si eficienta comunicarii.

  • Comunicarea paraverbala nu exista, ca forma a comunicarii decat concomitent cu comunicarea verbala, din punct de vedere al continututlui comunicarea paraverbala si cea verbala, nu pot fi separate, acelasi mesaj verbal putandu-si modifica sensul si semnificatie in functie de implicarea paraverbului si devenind altceva.( exemplu: un DA pronuntat/intonat mormait ca un NU)

  • In privinta comunicarii paraverbale se impune luarea in calcul si valorizarea comunicationala a tacerii. Tacerile pot avea diferite nuante, pentru ca exprima diferite sentimente. Exista astfel: taceri nedumeriri taceri vinovatii taceri proteste taceri aprobari taceri provocatoare taceri indiferente taceri condamnari taceri pedeapsa

  • 2.1Volumul vocii Prin volumul vocii dominam sau ne lasam dominati. O persoana cu voce volubila induce ideea de putere si vitalitate, pe cand una cu voce slaba da impresia de pasivitate si lipsa de incredere in fortele proprii. Pentru a fi ascultati trebuie sa uzam de puterea vocii, fara insa a exagera, deoarece volumul foarte mare indica o devalorizare a interlocutorului. 2. Elementele comunicarii paraverbale

  • Nuantele de tonalitate reprezinta inaltimea de care uzam pentru a pronunta cuvintele. Tonul inalt, strident tradeaza nemultumire si nervozitate si poate fi lesne interpretat ca o invitatie la conflict. Utilizand un ton de copil (adesea intalnit la femei), alintat, vei sugera nesiguranta, lipsa de experienta, iar interlocutorul te va percepe ca pe o persoana fara autoritate. 2.2 Tonul vocii

  • 2.3 Ritmul vocii Viteza in vorbire este data de ritm, care poate fi lent sau rapid, calm sau precipitat, insa ideal ar fi sa pastrezi o linie de mijloc. Un ritm prea lent indica o persoana plictisita si fara vlaga - este imposibil sa transmiti un mesaj important vorbind in acest mod- pe cand un vorbitor cu ritm prea rapid va transmite starea de urgenta. Ritmul mecanic, ca un metronom indica o persoana disciplinata, cu vointa de fier, dar care isi controleaza starile afective in mod exagerat.

  • 2.4 Accentul Accentul are un rol important in vorbire, de multe ori decisiv- putem accentua silabe, cuvinte sau chiar fraze. Pentru a evidentia anumite idei dintr-un discurs, accentueaza-le, rostindu-le mai rar si apasat, in timp ce treci rapid peste ceea ce ti se pare nesemnificativ sau care te dezavantajeaza.

  • 2.5 Pauzele in vorbire Pauzele in vorbire sunt de multe ori mai eficiente decat o mie de cuvinte. Ne putem exprima indignarea, uimirea sau tristetea, doar pastrand cateva secunde de tacere. De multe ori ceea ce nu este rostit, dar se subintelege, influenteaza in mai mare masura auditoriul. Un moment de tacere in urma unei intrebari ce iti este adresata, indica interlocutorului ca reflectezi la ceea ce tocmai ti-a spus sau ca faci un mic efort pentru a-ti aminti ceva.

  • 2.6 Dictia Arta de a pronunta corect, dictia, putem afirma ca este elementul paraverbalului cel mai cunoscut, dar nu neaparat si pus in practica. Pronuntand cuvintele clar vei fi perceput ca o persoana competenta si sigura pe sine.

  • Concluzii Elementele paraverbalului constituie adevarate instrumente de dezvoltare personala prin care poti influenta atitudinea interlocutorilor in favoarea ta. Uzand de o voce volubila, un ton autoritar cu ritm moderat caracterizat de usoare variatii, accentuand aspectele care te avantajeaza si pronuntand clar si cursiv vei dirija situata in directia dorita, fara eforturi suplimentare.

  • BibliografieComan Alina- Tehnici de comunicare, Editura CH Beck , Bucuresti, 2008Stefan Vladutescu- Concepte si notiuni de comunicare si teoria mesajului, Editura Sitech, Bucuresti, 2009 http://aimee.ro/comunicare/comunicarea-paraverbala-sau-mesajul-din-spatele-cuvintelor.html