UNIVERSITATEA “NICOLAE TITULESCU“ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

FINANȚE PUBLICE ȘI POLITICI FISCALE NAȚIONALE ȘI

COMUNITARE

2

CUPRINS I. INTRODUCERE……………………………………………………..……..……3

II. STRATEGIA DE ADMINISTRARE A DATORIEI PUBLICE

GUVERNAMENTALE PE PERIOADA 2008-2010……………………….….….5

1. Obiective…………..…………………………………………………………......5

2. Riscuri………………………………………………………………………..…..5

III. STRATEGIA MACROECONOMICĂ ÎN PERIOADA 2011-2013 ÎN

ROMÂNIA..............................................................................................................10

1. Creșterea economică. Zona Euro.........................................................................10

2. Inflație și curs de schimb.....................................................................................10

3. Deficit bugetar.....................................................................................................12

A. OBIECTIVELE STRATEGIEI DE ADMINISTRARE A DATORIEI

PUBLICE GUVERNAMENTALE PENTRU PERIOADA 2011-2013.................12

B. INSTRUMENTELE UTILIZATE PENTRU IMPLEMENTAREA

STRATEGIEI..........................................................................................................15

C. IMPACTUL IMPLEMENTĂRII NOII STRATEGII ASUPRA DATORIEI

PUBLICE GUVERNAMENTALE.........................................................................16

D. FACTORII NEGATIVI CARE INFLUENȚEAZĂ IMPLEMENTAREA

STRATEGIEI..........................................................................................................17

IV. STRATEGIA DE ADMINISTRARE A DATORIEI PUBLICE

GUVERNAMENTALE ÎN SPANIA ȘI GRECIA COMPARATIV CU

ROMÂNIA..............................................................................................................18

1. Datoria publică în Spania....................................................................................18

3

2. Datoria publică în Grecia....................................................................................18

V. Concluzii finale..................................................................................................19

BIBLIOGRAFIE

I. INTRODUCERE

Datoria publică reprezintă totalitatea obligațiilor financiare directe și indirect asumate de

către stat față de piața internă și/sau externă de capital. Acestea pot proveni din împrumuturi

contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, sau de autoritățile

administrației publice locale de la debitori diverși, persone fizice sau juridice rezidente sau

nerezidente în România.

Obligațiile reprezintă îndatoriri ce provin din contractarea de împrumuturi, în special:

rambursarea împrumutului, plata dobânzilor, a comisioanelor și a unor avantaje speciale acordate

creditorilor.

Datoria publică se împarte în două categorii esențiale și anume: datoria publică guvernamentală

si datoria publică locală.

Datoria publică guvernamentală reprezintă totalitatea obligațiilor financiare interne si

externe ale statului, la un moment dat, ce provine din împrumuturile contractate direct sau

garantate de Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, în numele României, pe piețele

financiare.

Datoria publică locală reprezintă asemeni datoriei publice guvernamentale totalitatea

obligațiilor financiare interne si externe, însă spre deosebire de aceasta obligațiile financiare

aparțin autorităților administrației publice locale, ce provin din împrumuturi contractate direct

sau garantate de acestea pe piețele financiare. Aceste împrumuturi contractate de către

autoritățile administrației publice locale nu reprezintă datorii sau răspunderi ale Guvernului, ci

fac parte din datoria publică a României.

În funcție de termen, datoria publică se poate clasifica astfel:

datorie publică pe termen scurt (flotantă)

datorie publică pe termen mediu si lung (consolidată)

Datoria publică se poate clasifica și în funcție de actele emise sau alte forme de gestionare,

precum și pe categorii de creditori, acestea din urma aplicându-se doar in cazul datoriei externe.

În funcție de categoriile de creditori, datoria publică se poate prezenta în următorul mod:

datorie publică brută – este dată de însumarea tuturor împrumuturilor, indiferent de unde

sunt plasate acestea.

datorie publica netă – este exclusă valoarea împrumuturilor plasate la instituțiile statului.

4

Gestiunea datoriei publice ridică o problemă importantă, și anume aceea a limitării sau reducerii

datoriei publice care rămâne un fenomen destul de costisitor. Însă această reducere sau limitare a

datoriei publice rămâne utilă pentru a rezolva problema efectelor de pierdere a unui bun imobil

într-un mod satisfăcător ca și pentru a păstra oportunitatea relansării într-o situație de recesiune

economică. Datoria publică trebuie structurată în mod correct și adecvat în ceea ce privește ratele

dobânzii, scandețele și moneda în care sunt contractate împrumuturile. O slabă organizare a

elementelor prezentate mai sus, precum și existența unui grad ridicat al asigurărilor acordate de

către Guvern împrumuturilor contractate de instituțiile publice sau de agenții economici privați ar

putea duce la declansarea crizei economice. Deseori crizele economice au fost declanșate de

strategii care au privilegiat excesiv economiile de costuri ale împrumuturilor, concretizate prin

împrumuturi pe termen scurt sau cu o rată variabilă a dobânzii. Dacă în momentul refinanțării,

condițiile pieței se modifică nefavorabil, aceste strategii prezentate anterior expun bugetul de stat

unui risc considerabil de mare. De aceea statele trebuie sa vegheze atât nivelul, cât și ritmul de

creștere a datoriei publice, iar serviciul datoriei publice să poată fi asigurat în diverse situații

respectând obiectivele de cost și risc. De asemenea este necesară menținerea îndatorării

sectorului public pe o traiectorie viabilă, precum și punerea în practică a unei strategii credibile

de reducere a nivelului datoriei, dacă acesta este excesiv.

Cele mai importante scopuri ale încheierii datoriei publice sunt următoarele:

finanțarea deficitelor temporare ale bugetului de stat

finanțarea bugetului asigurărilor sociale de stat

finanțarea bugetului Trezoreriei Statului din exercițiul current

finanțarea temporară a deficitelor din anii precedenți ale bugetelor asigurărilor sociale de

stat, până la alocarea de sume cu această destinație

finanțarea deficitului bugetului de stat

refinanțarea datoriei publice guvernamentale, în condiții acceptate de Ministerul

Finanțelor Publice.

menținerea în permanență a unui sold corespunzător în contul general al Trezoreriei

Statului, stabilit de Ministerul Finanțelor Publice.

finanțarea unor proiecte sau a altor necesități de interes central sau local

susținerea balanței de plăți și a rezervei valutare

alte situații prevăzute de actele normative.

Administrarea eficientă a datoriei publice implică în principal 7 funcțiuni de bază și anume:

o politica de îndatorare,

o activitatea de reglementare

o antrenarea de resurse umane si tehnice

o funcțiunea de înregistrare

o funcțiunea de control

o funcțiunea de analiză

o funcțiunea de control și de operare.

5

Primele trei funcțiuni se pot grupa în ceea ce se numește managementul executiv, iar ultimele

patru, în managementul operativ al datoriei publice. Managementul executiv reprezintă modul de

stabilire a regurilor jocului la nivelele cele mai înalte de guvernare în domeniul datoriei publice.

Managementul operativ reprezintă administrarea datoriei în conformitate cu principiile stabilite

de managementul executiv. Acesta se poate împărți în două categorii și anume: activ și pasiv.

II. STRATEGIA DE ADMINISTRARE A DATORIEI PUBLICE

GUVERNAMENTALE PE PERIOADA 2008-2010

Încă din primele luni ale anului 2008 s-a observat înrăutățirea condițiilor de piață din

România, ca urmare a evolutiilor negative ale economiei americane, ceea ce a condus la creșterea

temerilor privind perspectiva unei recesiuni. Astfel au apărut probleme la nivelul marilor

instituții financiare acestea înregistrând pierderi pe portofoliile de obligațiuni garantate cu ipoteci

sau alte active.

1. OBIECTIVE

Principalele obiective strategice privind managementul datoriei publice guvernamentale pe

perioada 2008-2010 au fost următoarele:

creșterea controlată a datoriei publice guvernamentale, astfel încat nivelul acesteia să se

mențină rezonabil în limita prevăzută prin Tratatul de la Maastricht

dezvoltarea pieței titlurilor de stat

reducerea costurilor cu datoria publică guvernamentală și a riscului bugetar cauzat de

acordarea de garanții de stat și subîmprumuturi.

2. RISCURI

Cu toate acestea există si anumite categorii de risc și anume: riscul de refinanțare ce

reprezintă de fapt incapacitatea refinanțării datoriei sau refinanțarea acesteia la un cost foarte

ridicat – acest risc depinde de nivelul de dezvoltare al pieței interne de capital, de evoluțiile

piețelor financiare internaționale, și poate fi redus prin evitarea unor plăți ale unor împrumuturi

foarte mari, iar în acest sens se va avea în vedere o distribuire uniform a serviciului datoriei

publice; riscul valutar ce reprezintă aprecierea datoriei în valută ca urmare a deprecierii naționale

față de euro si USD, în care veniturile statului se încasează în moneda locală- acest risc este

influențat de volatilitatea cursurilor valutare ca drept urmare a evoluțiilor pe piețele

internaționale, dar și de aspecte care țin de piața internă, cum ar fi politica monetară; riscul de

rată de dobândă ce reprezintă creșteri ale ratelor de dobândă pe piața internă sau externă de

capital – acest risc este influențat de volatilitatea ratelor de dobândă, politică monetară și

bugetară și evoluțiile piețelor financiare internaționale.

6

Alte categorii de risc asociate portofoliului de datorie sunt:

· riscul de credit (falimentul contrapartidelor);

· riscul de plată (erori în sistemul de plăți);

· riscul operațional (erori ale sistemului de administrare a datoriei sau erorii umane, lipsa

procedurilor de lucru, lipsa de personal);

· riscul legislativ (interpretarea legii).

Pentru administrarea riscului de plata si al celui operational trebuie avute in vedere trei

perspective:

noi legislații privind datoria publică, conform căreia, Ministerul Finanțelor Publice va

prelua operațiunile de natura datoriei guvernamentale efectuate actualmente de ministere

de linie și/sau companii pentru împrumuturile contractate de către acestea și garantate de

stat și pentru împrumuturile contractate de Ministerul Finanțelor Publice și

subimprumutate acestora, care au ca unică sursă de rambursare bugetul general

consolidat. Această procedură impune modificarea contractelor și acordurilor cu

instituțiile finanțatoare, modificarea cadrului legislativ de aprobare a acestor contracte,

precum si predarea sau primirea obligațiilor de tragere si de rambursare la nivelul

Ministerului Finantelor Publice prin încheierea unor protocoale cu ordonatorii principali

de credite;

îmbunătățirea direcției generale de trezorerie și datorie publică, atât prin implementarea

deplină a sistemului de management al datoriei guvernamentale, cât și prin

implementarea aplicației de licitație electronică, care, pe de o parte au in vedere

reducerea riscului operațional și eficientizarea modalității de efectuare a operațiunilor

prin reducerea timpilor necesari efectuării acestora, dar, trebuie avută in vedere

finalizarea și testarea riguroasă a acestor sisteme astfel încât să se asigure ca facilitățile și

funcționalitățile acestora sunt oferite cu maximă acuratețe, cu promptitudine și în condiții

de siguranța. De asemenea, se va asigura instruirea corespunzătoare personalului care va

utiliza aplicațiile electronice menționate;

operațiunile noi ce urmează a fi realizate, în special operațiunile de încasări și plăți în

valută prin deschiderea de conturi corespondente cu instituții financiare românești și/sau

străine care vor presupune atât asumarea unui risc de credit suplimentar (în momentul de

față aceste operațiuni se efectuează prin BNR) cât și a unei responsabilități crescute,

având în vedere utilizarea mesajelor specifice operațiunilor în valută aferente sistemului

electronic de plăți.

Pentru îmbunătățirea structurii portofoliului de datorie publică guvernamentală, în

vederea reducerii expunerilor față de riscul valutar, riscul de rată a dobânzii, de credit și riscul de

refinanțare, cât și în scopul creșterii datoriei negociabile (contractată prin instrumente

tranzactionabile) s-au avut în vedere următoarele masuri:

creșterea ponderii datoriei publice guvernamentale în lei în totalul datoriei publice

guvernamentale

creșterea ponderii datoriei publice guvernamentale în euro în totalul datoriei publice

guvernamentale în valută

reducerea gradului de refinanțare pentru datoria publică guvernamentală, atât în lei cât și

în euro

7

creșterea ponderii datoriei cu dobândă fixă în totalul datoriei publice guvernamentale

contractarea datoriei în valută în principal prin lansarea de emisiuni de obligațiuni pe

piețele internaționale de capital concomitent cu reducerea împrumuturilor contractate de

la instituțiile financiare internaționale în totalul datoriei publice guvernamentale în valută

distribuirea cât mai uniform a serviciului datoriei publice guvernamentale

recuperarea sumelor platite de MEF în contul garanțiilor sau subîmprumuturilor.

Îndeplinirea obiectivelor de mai sus sunt prezentate în tabelul următor:

Obiective 2008 2009 2010

- Cresterea controlată datoriei publice guvernamentale(%PIB)

19,5%

27,8%

35,6%

Reducerea costurilor cu datoria publică guvernamentală pe

termen mediu si lung; ponderea plăților de dobânzi din bugetul

general consolidat în PIB

0,7%

1,2%

1,4%

- Limitarea riscurilor financiare aferente portofoliului de datorie

publică guvernamentală, prin:

1. Riscul valutar

a. creșterea ponderii datoriei publice guvernamentale în lei în

totalul datoriei guvernamentale

59,7%

47,1%

45,3%

b. creșterea ponderii datoriei publice guvernamentale în euro în

totalul datoriei publice în valută (%)

69,5%

78,5%

78,2%

c. scaderea ponderii datoriei publice guvernamentale în euro în

total datorie publică guvernamentală (%)

28%

41,5%

42,8%

2. Riscul de refinanțare

a. reducerea gradului de refinanțare pentru datorie publică

guvernamentală (ponderea datoriei pe termen scurt în total datorie

publică guvernamentală) (%)

49,3%

37,8%

35,2%

b. durata medie rămasă a portofoliului de datorie publică

guvernamentală (ani)

3

3,7

4

3. Riscul de rată de dobândă

a. creșterea ponderii datoriei cu dobândă fixă în totalul datoriei

publice guvernamentale (%)

31,3%

42,4%

52%

8

Cu ajutorul tabelului și a graficului se poate observa că deficitele bugetare au crescut

semnificativ în anii 2009 și 2010, în anul 2009 cu 7,4%, iar în anul 2010 cu 6,6%. Acest lucru

determină creșterea datoriei publice guvernamentale. prin emiterea de emisiuni ale titlurilor de

stat pe piața internă și externă a contractării de împrumuturi în cadrul pachetului financiar extern.

Măsurile de consolidare fiscal luate în anii 2009 si 2010 pentru reducerea deficitului bugetar au

foest eficiente, astfel rezultând o reducere a riscului de creștere a datoriei publice

guvernamentale în cei 2 ani. Costul aferent volumelor mari de tituluri de stat emise pentru

finanțarea deficitului bugetar de pe piața internă și pentru refinanțarea datoriei publice s-a

reflectat în indicatorul de pondere a plățlor de dobândă în PIB, care a crescut până la 1,2% în

anul 2009 de la 0,7% la sfârșitul anului 2008. Emisiunile de titluri de stat pe piața internă au fost

orientate preponderant către scadențe pe termen scurt datorită creșterii incertitudinilor privind

condițiile lichidității de pe piața monetară, a celor privind perspectivele de creștere a economiei

și implicit a evoluției deficitului bugetar, precum și a așteptărilor inflaționiste, în special pentru

anul 2010.

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

Risculvalutar

Riscul derefinantare

Riscul dedobândă

2008

2009

2010

b. creșterea datoriei negociabile în totalul datoriei publice

guvernamentale (%)

26,1%

40,8%

42,4%

- Dezvoltarea pieței titulurilor de stat (mld lei)

- emisiunile de titluri de stat din perioadă, mai puțin cele pentru

refinanțarea titlurilor de stat scadente (emisiuni noi)

8,5

29,3

20

9

Se observă de asemenea o expunere ridicată față de riscuri de piață, fapt reflectat în

scăderea ponderii datoriei publice guvernamentale în lei în total datorie publică guvernamentală

și implicit, creșterea ponderii datoriei publice guvernamentale în euro în total datorie publică

guvernamentală. Astfel, în anul 2009, respectiv în primele 9 luni ale anului 2010 indicatorul

ponderea datoriei publice guvernamentale în lei în total datorie publică guvernamentală s-a

înrăutățit ca urmare a contractării împrumuturilor în valută de pe piața internă, dar și a

împrumuturilor externe și a emisiunii de eurobligațiuni necesare susținerii nivelurilor ridicate ale

deficitelor bugetare aferente anilor 2009 și 2010, în timp ce în anul 2008 indicatorul s-a menținut

conform limitei stabilite în Strategie. În acest caz emisiunile de titluri de stat în euro pe termen

scurt si termen mediu au reprezentat instrumente alternative de finanțare, în condiții avantajoase

de cost și scadență, ca urmare a reducerii nivelului ratei rezervelor minime obligatorii aplicabile

pasivelor în valută ale instituțiilor de credit de la 30% la 25%, precum și a angajamentului

primelor 9 bănci străine de a-și menține expunerea pe România.

În ceea ce privește gradul de refinanțare, situația indicatorului s-a îmbunătățit atât în anul

2009 cât și în anul 2010, prin creșterea ponderii deținute de împrumuturile contractate pe termen

mediu și lung de la 50,7% în anul 2008 la 64% la sfârșitul anului 2010.

Ponderea ridicată de datorie pe termen scurt indică un risc ridicat de refinanțare a

portofoliului de datorie publică guvernamentală, ca urmare a finanțării temporare din

disponibilitățile contului curent general al trezoreriei statului, dar și a emisiunilor preponderente

de certificate de trezorerie în anul 2009 și în primul semestru al anului 2010. Deși se prevedea o

reducere gradual a finanțării temporare, în cursul anului 2008 această datoriei a crescut cu 10,2

mld lei, cu impact asuprea indicatorilor privind gradul de refinanțare și ponderea datoriei publice

guvernamentale cu rată variabilă de dobândă în total datorie publică guvernamentală, în timp ce

în anul 2009, ca urmare a finanțării deficitului bugetar prin emisiuni de tituluri de stat pe piața

internă și a contractării de împrumuturi externe nu s-au mai utilizat ca instrument de finanțare

împrumuturile din disponibilitățile contului curent general al trezoreriei statului.

În aceste condiții, în anul 2009 împrumuturile pentru finanțarea temporară din

disponibilitățile contului curent general al trezoreriei statului au scăzut cu 11,5 mld lei față de

sfârșitul anului 200, iar la sfârșitul anului 2010 s-au situat în valoare absolută la un nivel de 31,4

mld lei (în creștere cu 3,3 mld lei comparativ cu sfârșitul anului 2009).

Acumularea deficitelor bugetare finațate temporar constituie încă un element pentru care

se impune ca finanțarea temporară să fie refinanțată prin titluri de stat gradual pe o perioadă

îndelungată de timp, pentru a reduce impactul pe piața internă și a nu afecta major costul acestor

finanțări.

Modificarea cererii mediilor investiționale a condus la o abatere de la structura stabilită

de Strategie în anul 2008, deoarece acestea si-au orientat plasamentele către active cu un risc

scăzut și pe maturități scurte și medii. Maturitățile pe termen scurt și mediu au fost în topul

investitorilor atât în anul 2008 cât și în anul 2009. Astfel ca urmare a accentuării crizei financiare

a crescut dorința investitorilor pentru instrumentele pe termen mediu și foarte scurt, structura

emisiunilor de titluri în lei deteriorându-se și mai mult, ajungând la 87% pe termen scurt și 13%

pe termen mediu. În anul 2010 structura emisiunior de titluri s-a îmbunătățit față de anul 2009,

însă a ramas și o situație nefavorabila datorită riscului de refinanțare.

Referitor la riscul de credit datorat riscului bugetar cauzat de acordarea de garanții de stat

și subîmprumuturi, se observă că în anul 2009 plățile din fondul de risc, în contul împrumuturilor

subîmprumutate operatorilor economici și al celor garantate de stat, au scăzut până la 0,09% în

10

PIB, față de 0,1% în PIB la sfârșitul lui 2008, în timp ce anul în 2010 plățile efectuate din fondul

de risc au reprezentat 0,03% în PIB. Pentru reducerea riscului operațional, MFP a preluat

împrumuturile contractate de ordonatorii principali de credite sau de operatorii economici cu

garanția statului și/sau contractate de MFP și subîmprumutate acestora.

III. STRATEGIA MACROECONOMICĂ ÎN PERIOADA 2011-2013 ÎN

ROMÂNIA

1. Creșterea economică. Zona Euro

Redresarea economică a ajuns într-un moment de stagnare. De aceea în trimestrul actual

și in cele care vor urma se așteaptă și o stagnare a PIB-ului. Criza datoriilor suverane din statele

membre ale zonei euro s-a răspândit, sustenabilitatea datoriei țărilor cu economii avansate din

afara UE a intrat la rândul său în atenția investitorilor, iar economia globală și-a pierdut suflul.

Pe fondul acestor perspective nefavorabile și al incertitudinii crescânde, se estimează că

firmele își vor amâna sau chiar anula investițiile. Conform proiecțiilor, gospodăriile vor consuma

cu prudență, iar unele state membre vor continua eforturile de reducere a nivelurilor ridicate de

îndatorare. De asemenea, băncile vor continua probabil să restrângă operațiunile de împrumut și

astfel să limiteze posibilitățile de investiție și consum. Consolidarea bugetară a devenit tot mai

mult o urgență, în condițiile în care preocupările legate de sustenabilitate au devenit mai acute și

s-au extins și asupra unor țări care nu fuseseră afectate înainte.

Măsurile strategice adoptate în ultimele luni ar putea fi eficace în reducerea nesiguranței

legate de datoria suvernă și de criza pieței financiare, fapt care va da treptat un impuls

investițiilor și consumului. Pentru 2012 se estimează o creștere anuală a PIB-ului de 0,6% în UE

și de 0,5% în zona euro. În 2013, nu se va înregistra o creștere spectaculoasă; nivelul acesteia se

va situa la 1,5% în UE și la 1,3% în zona euro. Niciun grup de state membre nu va rămâne

neafectat de încetinirea economică preconizată, însă vor exista diferențe la nivelul creșterii.

În 2012 se estimează o stagnare a creșterii în domeniul ocupării forței de muncă. Ritmul

de creștere a PIB-ului preconizat pentru a doua jumătate a anului viitor este prea moderat pentru

a genera rezultate durabile pe piața muncii. Nu se estimează că șomajul va scădea în cursul

perioadei acoperite de previziuni. Pe piața muncii continuă să existe diferențe considerabile între

statele membre.

Anul 2011 marchează trecerea de la stabilizarea la consolidarea finanțelor publice. Nivelul

deficitului bugetar pe 2011 este estimat în prezent la 4,7% din PIB în UE și la 4,1% în zona euro.

Pentru 2012, se preconizează că deficitul va atinge 3,9% în UE și 3,4% în zona euro. Previziunile

actuale nu includ măsurile de consolidare probabile, dar încă neadoptate. Ipoteza tehnică

referitoare la menținerea politicilor actuale ar putea avea o greutate mai mare decât de obicei

asupra previziunilor. Pe baza acestei ipoteze, se estimează că ponderea agregată a datoriei în PIB

va atinge o valoare maximă de 85% în 2012, după care se va stabiliza în 2013. În zona euro, se

estimează că ponderea datoriei va continua să crească ușor în perioada acoperită de previziuni,

depășind 90% în 2012.

11

2. Inflație și curs de schimb

Principalul factor declanșator al inflației a fost constituit de către prețurile de energie în

anul 2011. Deoarece se estimează că ele vor cunoaște o scădere treptată, se preconizează că și

inflația globală va reveni în 2012 sub nivelul de 2%. Încetinirea prelungită a creșterii economice

va continua să modereze presiunile implicate asupra prețurilor, iar salariile vor cunoaște probabil

doar o creștere moderată. În perioada 2011-2013, temperarea impactului majorării de TVA,

avansarea unei politici salariale prudente și continuarea reformelor structurale vor menține

procesul de dezinflație pe un traseu sustenabil. Astfel, rata inflației urmează să scadă până la

nivelul de 2,8% în anul 2013. Continuarea procesului de dezinflație va contribui la ajustarea

suplimentară a așteptărilor inflaționiste.

Indicatori 2011 2012 2013

Inflația în PIB(%) la sfârșitul anului

3,2

3

2,8

Inflația în PIB(%)- medie anuală

5,3

3,5

3,2

Deflatorul produsului intern brut(%în PIB)

4,8

5,9

5,3

Cursul de schimb(lei/euro)-medie anuală

4,21

4,18

4,16

12

Pentru perioada acoperită de strategie se estimează revenirea tendinței de apreciere în

termeni nominali a monedei naționale în raport cu euro, începând cu anul 2011.

Răspunsul României la efectele crizei economice și recesiunii economiei s-a concretizat

în adoptarea, în anul 2010, a unui buget consolidat, având ca principală coordonată limitarea

creșterii deficitului intern, dar și a celui intern.

3. Deficitul bugetar

Menținerea obiectivului de consolidare fiscal-bguetară rămâne în continuare o prioritate a

Guvernului României.Politica fiscal-bugetară pentru anul 2011 rămâne o politică prudentă,

puternic ancorată în angajamentele asumate în relația cu instituțiile financiare internaționale.

Pentru anul 2011 s-a avut în vedere continuarea eforturilor de consolidare fiscală pentru

atingerea unei ținte de deficit de 4,4% din PIB, respectiv 3% în anul 2012.

A. OBIECTIVELE STRATEGIEI DE ADMINISTRARE A DATORIEI PUBLICE

GUVERNAMENTALE PENTRU PERIOADA 2011-2013

Obiectivele principale ale Strategiei sunt în principiu aceleași prezentate anterior pentru

perioada 2008-2010 și anume:

0

1

2

3

4

5

6

20112012

2013

Inflația în perioada 2011-2013

13

1. Creșterea controlată a datoriei publice guvernamentale, astfel încat nivelul acesteia să se

mențină rezonabil în limita prevăzută prin Tratatul de la Maastricht – Nu se întrevăd anumite

alunecări care să conducă la creșterea datoriei publice guvernamentale la nivele nesustenabile,

deși pe perioada de analiză necesitățile de finanțare a deficitului bugetar și de refinanțare a

datoriei publice guvernamentale sunt mari. În contextual unei creșteri economice medii de 3,3%,

în perioada 2011-2013, se presupune că necesitățile de finanțare se vor reduce semnificativ,

odată cu implementarea măsurilor de consolidare fiscal începând cu anul 2011. În acelasi timp

Ministerul de Finanțe Publice are în vedere acordarea de garanții de stat doar pentru

prefinanțarea de proiecte/programe de interes național, cu efect multiplicator în economie.

Datorită nivelului redus al datoriei publice guvernamentale în produsul intern brut, precum și în

contextual economic și financiar actual, Ministerul Finanțelor Publice va monitoriza foarte atent

trendul principalilor indicatori ai datoriei publice guvernamentale.

Cu o datorie publică care a urcat într-un ritm alert în ultimii doi ani, apropiindu-se de 40% din

Produsul Intern Brut, Ministerul Finanţelor trebuie să se grăbească cu implementarea unor

măsuri de modernizare, pentru că piaţa locală devine prea mică pentru a susţine nevoia statului

de finanţare. Intenţia Ministerului Finanţelor de a trece la un management activ al datoriei

publice este apreciată de analişti, care susţin că este foarte important ca obiectivele anunţate să se

materializeze având în vedere creşterea substanţială a datoriei în ultimii ani şi preponderenţa

împrumuturilor pe termen scurt. Datoria publică a crescut substanţial în ultimii ani, nu mai este

mică. Managementul datoriei publice devine o problemă mai mare. Pieţele financiare locale sunt

destul de puţin adânci, nu sunt suficient de dezvoltate şi nu permit absorbţia datoriei publice. De

asemenea trebuie luată în considerare contrângerea esențială pentru managementul datoriei

publice: reducerea deficitului bugetar pentru a nu mai pune presiune pe datorie.

19.5

27.8

35.6 37 36.3

34.9

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

35.0

40.0

2008 2009 2010 2011 2012 2013

Proiecția datoriei publice guvernamentale(%PIB)

14

Anul trecut datoria publică a crescut într-un ritm rapid de 32%, în condiţiile în care statul

s-a împrumutat masiv şi a ajuns la un nou maxim istoric de 194 mld. lei (46 mld. euro). Practic,

datoria publică a crescut de la 35 la 46 mld. euro în 2010, adică cu 1 mld. euro pe lună.

Pentru protejarea împotriva riscului de curs valutar şi riscului de dobândă, Ministerul Finanţelor

intenţionează să utilizeze în perioada următoare instrumente financiare derivate, cum ar fi swap

de rată de dobândă prin care datoria cu rată variabilă să fie preschimbată în datorie cu dobândă

fixă sau swap de curs, potrivit Strategiei de administrare a datoriei publice.

Pentru protejarea împotriva riscului de curs valutar şi riscului de dobândă, Ministerul Finanţelor

intenţionează să utilizeze în perioada următoare instrumente financiare derivate, cum ar fi swap

de rată de dobândă prin care datoria cu rată variabilă să fie preschimbată în datorie cu dobândă

fixă sau swap de curs, potrivit Strategiei de administrare a datoriei publice.

Finanțele vor trece astfel la folosirea instrumentelor financiare derivate, în condițiile în care se

minimizează riscul. Acestea se pot folosi pentru reducerea riscului valutar sau de dobândă,

ambele existente în portofoliul datoriei Finanțelor.

2. Dezvoltarea pieței titlurilor de stat – este un process continuu și de durată care contribuie la

creșterea lichidității, eficienței și transparenței pieței titlurilor de stat. Strategia de finanțare a

deficitului bugetar în perioada 2011-2013 din surse interne în proporție de 50% se va desfășura

pe emisiuni de titluri de stat; aceasta acordă o deosebită atenție pieței interne ca sursă de

finanțare, prezintă avantajul reducerii riscului valutar, dar și a reducerii numărului de operațiuni

aferente datoriei publice guvernamentale. Obiectivul de dezvoltare a pieței titlurilor de stat ține

cont și de faptul că pentru acoperirea nevoilor de plasament se vor emite titluri de stat pe termen

mediu și lung, contribuind astfel la diminuarea riscului de refinanțare. Pentru creşterea eficienţei

pieţei titlurilor de stat pe termen scurt se va avea în vedere implementarea sistemului electronic

de licitaţii de titluri de stat. În ceea ce priveşte asigurarea transparenţei şi predictibilităţii

modului de contractare şi administrare a datoriei publice guvernamentale în lei, cât şi pentru

evaluarea regulată a necesităţilor investiţionale la nivelul pieţei, precum şi a aşteptărilor

referitoare la condiţiile de piaţă, se va menţine o consultare periodică cu participanţii de pe piaţa

internă.

3. Reducerea costurilor cu datoria publică guvernamentală și a riscului bugetar cauzat de

acordarea de garanții de stat și subîmprumuturi – se urmărește minimizarea costurilor pe

termen lung la un nivel acceptabil al riscurilor. În concordanță cu obiectivul de reducere a

costurilor cu datoria publică guvernamentală se va urmări asigurarea flexibilității în alegerea

piețelor accesate pentru asigurarea surselor de finanțare și a valutei în care sunt denominate în

aceste instrumente de datorie atât pe piața internă cât și pe cea externă. Astfel se va realize un

program care să permit maximă flexibilitate în accesarea piețelor financiare externe, în sensul

valorificării tranzacțiilor pe piață. De aceea Ministerul Finanțelor Publice urmărește adoptarea

unor politici de finanțare care să asigure o prezență constantă a României pe piață și să

favorizeze minimizarea costurilor pe termen lung, evitând schimbări bruște de comportament

nejustificate ce pot duce la perceperea unei prime de lichiditate.

Plăți de dobânzi din buget în PIB vs. Plăți de dobânzi din buget în venituri

(%)

15

Conform graficului se presupune că în perioada 2010-2013 costul datoriei publice

guvernamentale în PIB va crește atât ca valoare absolută, cât și ca pondere în PIB, în principal

datorită datoriei contractate sau care urmează a fi contractată pentru finanțarea deficitelor

bugetare excesive. Estimările privind costul datoriei publice guvernamentale plătit din buget în

PIB indică o creștere semnificativă a acestui indicator în 2010 (1,4%) față de anul 2009 (1%), iar

în perspectiva anilor 2012-2013 menținerea la un nivel relativ constant.

4. Limitarea riscurilor aferente portofoliului de datorie publică guvernamentală – se au în vedere

următoarele:

A. Diminuarea riscurilor financiare:

reducerea riscului de refinanțare

reducerea riscului valutar

creducerea riscului de rată de dobândă

creșterea datoriei negociabile în totalul datoriei publice guvernamentale

distribuirea cât mai uniforma a serviciului datoriei publice guvernamentale

reducerea riscului de lichiditate

B. Diminuarea riscului de credit:

reducerea riscului bugetar cauzat de acordarea de garanții de stat și subîmprumuturi

realizarea managementului activ al lichidităților

C. Reducerea riscului operațional

B. INSTRUMENTELE UTILIZATE PENTRU IMPLEMENTAREA STRATEGIEI

Instrumentele de datorie publică guvernamentală avute în vedere în perioada 2011-2013 sunt:

0

1

2

3

4

5

20092010

20112012

2013

3.2 3.7

4.6 4.4 4.4

1 1.2 1.5 1.5 1.4

16

1. Emisiunile de titluri de stat pe piața internă – elaborate cu scadențe de 3,5,7 și 10 ani. Se va

urmări extinderea maturității titlurilor de stat și se va analiza posibilitatea emiterii de instrumente

specifice cerute de investitori, ca de exmplu lansarea unor serii de titluri de stat indexate la

indicele prețurilor de consum.

2. Emisiunile de titluri de stat de pe piața externă – reprezentate în funcție de necesitățile de

finanțare a deficitului bugetar și de refinantare a datoriei publice, dar și a evoluției condițiilor

financiare de pe aceste piețe și cele oferite de piața internă. Finanțarea din surse externe a

deficitului bugetar se va asigura preponderent din emisiuni pe piețele externe de capital,

începând cu anul 2012. Datorită dezvoltării și diversificării instrumentelor de finanțare, se vor

utiliza atât instrumente de datorie în euro, cât și în alte valute comparativ cu instrumentele

standard în lei.

3. Împrumuturi de la instituțiile financiare internaționale – în condițiile în care lichiditatea

pe piețele internaționale de capital se va îmbunătăți, emisiunile de eurobligațiuni vor constitui

principala sursă de finanțare externă. În anii 2010-2011 finanțarea din surse externe a deficitului

bugetar se va asigura și din pachetul financiar încheiat cu FMI, UE și BM.

C. IMPACTUL IMPLEMENTĂRII NOII STRATEGII ASUPRA DATORIEI

PUBLICE GUVERNAMENTALE

% din PIB 2009 2010 2011 2012 2013

Nivelul datoriei publice guvernamentale 27,8 35,6 37 36,3 34,9

Modificarea datoriei publice

guvernamentale(%)

8,3 7,8 2,1 -0,7 -1,4

Deficitul primar -6,2 -5,2 -2,6 -1,5 -1,2

Creșterea reală PIB -1,4 -0,5 0,5 1,3 1,5

Rata reală a dobânzii 2,6 1,9 1,3 0,4 0,1

Ajustări stoc - flux 13,3 11,6 2,9 -0,9 -1,8

Rata dobânzii implicite asupra datoriei 5,1 5,5 5,1 4,8 4,8

17

Conform graficului de mai sus se poate observa influența unei creșteri economice sub

așteptări în perioada acoperită de Strategie are un impact realativ constant asupra nivelului de

îndatorare de 0,3% - 0,4% din PIB, de vreme ce influența deprecierii monedei naționale are un

impact semnificativ de până la 1,9% din PIB. Influența asupra plăților de dobândă din bugetul de

stat a deprecierii monedei locale față de euro si dolar cu 5% și a creșterii cu 1% a ratelor de

dobândă. În cazul prognozei plăților de dobânzi din bugetul de stat în PIB se observă că în

ambele cazuri impactul este relativ redus (sub 0,1% din PIB).

D. FACTORII NEGATIVI CARE INFLUENȚEAZĂ IMPLEMENTAREA

STRATEGIEI

1. Înrăutățirea prognozei indicatorilor macroeconomici – un factor important îl reprezintă o

potențială încetinire a creșterii economice la nivel global, și în special a economiei principalilor

parteneri exteri ai României, conformat cu o reducere a intrărilor de capital. Evoluția economiei

mondiale și europene în special a fost cauza pentru care ritmul de redresare a economiei

naționale s-a situat sub așteptări, ținând cont și de menținerea la un nivel scăzut al consumului și

un ritm modest al procesului de reluare a creditării în perioada 2011-2013. La creșterea peste

așteptări a costului finanțării în perioada de analiză ar putea contribui un factor denumit

fluctuația parității euro față de celelalte valute împreună cu creșterea ratelor dobânzilor de

referință.

-10

-5

0

5

10

15

20

25

30

35

40

2009

2010

2011

2012

2013

18

2. Consolidarea fiscală diminuată ca urmare a creșterii economice sub așteptări - o urmare

a creșterii economice sub așteptări este cea a încasărilor de venituri bugetare sub prognoza luată

în calcul la stabilirea deficitului bugetar, astfel rezultând creșterea țintelor de deficit bugetar dacă

nu se iau măsuri de consolidare fiscală suplimentare. Implementarea reformelor structurale

conform graficului stabilit cu FMI, UE și BM reprezină un factor important în realizarea

consolidării fiscale pe termen mediu.

Indicatori 2009 2010 2011 2012 2013

PIB nominal (mld lei)

491,3

511,6

544,4

599,1

659,4

Creștere PIB (%)

-7,1

-1,9

1,5

3,9

4,5

Datorie publică guvernamentală (mld lei)

136,5

182,3

201,6

217,6

230

Ponderea datoriei publice

guvernamentale în PIB (%)

27,8

35,6

37

36,3

34,9

IV. STRATEGIA DE ADMINISTRARE A DATORIEI PUBLICE

GUVERNAMENTALE ÎN SPANIA ȘI GRECIA COMPARATIV CU ROMÂNIA

1. Datoria publică în Spania

Datoria publică a Spaniei a crescut în anul 2011, mai precis în al doilea trimestru al

acestui an la 65,2% din PIB, cu 8% mai mult decât în perioada similară a anului trecut, potrivit

datelor publicate de către Banca Centrală a Spaniei și citate de AFP. Nivelul datoriei spaniole

este cu 5% peste limita stabilită în Pactul de Stabilitate al UE, de 60%, dar rămâne cu

aproximativ 20 de puncte sub media europeană, de 85,1% în 2010. Datoria publică a Spaniei era

la finele lunii iunie de 702,8 miliarde de euro, reprezentând 65,2% din PIB, comparativ cu 63,8%

la sfârșitul primului trimestru. Autoritățile de la Madrid intenționează să încheie anul cu o datorie

de 67,2% din PIB și doresc să mențină nivelul datoriei publice sub 70% din PIB până în 2014.

Recent, guvernul spaniol a adoptat "regula de aur" a bugetului, care prevede că începând

cu 2020 datoria nu va depăși nivelul de 60% din PIB cerut de Pactul de Stabilitate. Datoria

publică a Spaniei, ca procent din PIB, a crescut constant începând din primul trimestru din 2008,

când se situa la 35,8% din PIB, după un deceniu de declin. AFP arată că situația din 17 regiuni

autonome este deosibit de îngrijorătoare. În al doilea trimestru din 2011, datoriile cumulate ale

19

acestora au ajuns la 133,17 miliarde de euro, adică 12,4% din PIB față de 10,2% din PIB în urmă

cu un an, în vreme ce datoriile municipalităților au rămas constante, la 37,64 miliarde de euro

(3,5% din PIB).

Gradul ridicat de autonomie al regiunilor spaniole este o sursă de îngrijorare pentru

piețele financiare, care se tem că datoriile acestora vor pune în pericol obiectivul guvernului de a

reduce deficitul la 6% din PIB în 2011 și 3% in 2013.

Situația financiară a Spaniei continuă să îngrijoreze piețele. Astfel, agenția de evaluare

financiară Moody's se teme că guvernul va avea numai un control limitat al finanțelor regionale,

într-o țară foarte descentralizată, în pofida măsurilor de austeritate implementate.

Spre comparație, la finele lunii iunie datoria publică a României era de 214 miliarde de lei (circa

50,5 miliarde de euro), adica 39,4% din PIB.

Se pare că situația României este mai gravă față de cea a Spaniei, iar aceasta din urmă nu

are nevoie de un plan de salvare nici măcar pe departe, există doar o instabilitate pe piețele

financiare, estimându-se că aceasta va dispărea.

2. Datoria publică în Grecia

Grecia datorează în total cam de șapte ori mai mult decât datorează România, iar cu noul

împrumut de opt ori mai mult. România a datorat în 2008 mai mulți bani decât în 2009 dar și-a

plătit aproape 10% din datorie în 2008. Grecia are exporturi anuale cifrate la o valoare de 50%

din cât exportă România, iar aceasta le afectează drastic bugetul.

Grecia are un deficit bugetar de 13,6% din PIB și a fost nevoită să ia cele mai dure

măsuri dintre țările care au adoptat euro ca monedă națională. Datoria statului era în 2009 de

115% din PIB și, pentru a evita intrarea în incapacitate de plată, guvernul a fost nevoit să

combine drastice reduceri de salarii și pensii cu majorări de taxe, deci a ales recomandarea FMI

de a aplica un tratament mixt.

Grecia va trebui să suporte o supraveghere permanentă din partea unei misiuni europene,

care să se convingă de transpunerea în practică a reformelor angajate în schimbul reducerii

datoriei sale publice. Deși pericolul de moment pare să fi fost îndepărtat, iar riscul Greciei s-a

redus semnificativ, problema decalajului de productivitate și a capacității economiei reale de a

genera veniturile necesare achitării datoriilor rămâne valabilă.Compensarea financiară a unor

deficite structurale și a unor mentalități de consum peste posibilitățile reale nu se poate face

decât cu caracter excepțional. De aceea, prin măsurile de guvernanță europeană ce urmează a fi

instituite se va viza eliminarea cauzelor crizei actuale.

V. CONCLUZII

Având în vedere creșterea PIB-ului estimată pe baza subiectului de raportare, riscul unei

recesiuni nu este de trecut cu vederea. Principalele riscuri rezultă din situația datoriilor absolute,

a industriei financiare și a comerțului mondial. Există de asemenea posibilitatea unor interacțiuni

negative. Încetinirea creșterii afectează țările cu probleme legate de datoria suverană, a căror

20

situația are impact asupra bunului mers al industriei financiare. Printre punctele pozitive, este

posibil ca încrederea să se restabilească mai repede decât se presupune în prezent, ceea ce ar

putea crea condițiile necesare pentru o redresare mai rapidă a investițiilor și a consumului privat.

Creșterea globală ar putea da dovadă de o mai mare reziliență decât se prevăzuse în

scenariul de referință contribuind astfel la dezvoltarea exporturilor nete ale UE.

În concluzie, riscurile legate de evoluția inflației par a fi proporționate în mare, însă o

scădere mai evidențiată a prețurilor la produsele de bază ar putea determina creșterea veniturilor

reale și a consumului.

BIBLIOGRAFIE

Moșteanu T., Cataramă D., Câmpeanu E., - ”Gestiunea Datoriei Publice”, Editura Universitară,

București 2005

Daianu N., Vrânceanu.R, - ”România și Uniunea Europeană. Inflație, balanță de plăti, creștere

economic”, Editura Polinom, București 2002

Stroe Radu, Armeanu Dan – ”Finanțe”

Angelescu C., Ciucur D., - ”Economia României și Uniunea Europeana” - Volumul I

Cosma D., Labunet A., Mutascu M., - ”Buget și Trezorerie Publică”, Editura Bion, Satu

Mare,2001

Monitorul oficial al României, partea I, Nr. 439/28.06.2007

Ordinul nr. 1954/16.12.2005

Site-uri:

www.mfinante.ro

www.zf.ro

www.sfin.ro

www.juridice.ro