Examen: 20 grile (minim 10)- eliminatorii/ 4 lucrări in timpul anului:1. comentariu la o hotărâre a Curţii Constituţionale (1pct)2. recurs împotriva unei soluţii de arestare (2pct)3. excepţie de neconstituţionalitate (3pct)4. plângere adresata CEDO (4pct)- trebuie să obţii minim 5 puncte pentru a intra în examen- lucrările se trimit la consti@raduchirita.ro- trebuie să ne înscriem până pe 10 martie pentru lucrări

Speţă sau speţe cu totul pe masă .

Bibliografie: CEDO: Art. 2-14 + Comentariile la protocolul 1, 4, 7, 12.

22.02.2012CLASIFICARI ALE DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE

1. Împărţirea între drepturi şi libertăţiDrepturile= acele interese protejate pe care persoana căreia îi sunt protejate nu poate

sa renunţe la exerciţiul lor.Libertăţile= acele interese pe care persoana în cauză poate să decidă în mod liber dacă

şi le exercită sau nu; - conţin întotdeauna şi un aspect negativEx: - dreptul de proprietate (libertate) - libertatea de exprimare (libertate) - dreptul la o instanţă imparţială (drept) - dreptul de a nu fi supus unei discriminări (drept) - dreptul la intimitate (libertate) - dreptul de a te căsători (libertate) - dreptul la exprimare ca martor în proces (drept)

Importanţa distincţiei : libertatea presupune si un aspect negativ, iar dreptul nu.Ex: dreptul la viaţă; in Romania e un drept - ai dreptul de a trai, dar nu si dreptul de a muri

2. Drepturi şi libertăţi fundamentale – drepturi şi libertăţi nefundamentale.Ex: dreptul de a fi prezent undeva - dr. nefundamental dreptul de proprietate - dr. fundamental libertatea sexuala - dr. fundamental

Drepturile fundamentale= acele interese care ţin de esenţa unei societăţi şi a căror încălcare lezează nu doar persoana în cauza, ci întreaga societate. - in principiu, încălcarea drepturilor fundamentale se sancţionează penal.

Importanta clasificării: încălcarea unui drept fundamental este echivalenta cu caracterul neconstituţional al actului respectiv.

1

3. Drepturi relative si drepturi absoluteDrepturile relative= cele care pot fi limitateDrepturile absolute= cele care nu pot fi limitate

- a limita un drept= nu se permite exercitarea unui drept in anumite situaţiiEx: interdicţia discriminării - dr. absolut dreptul de proprietate - dr. relativ libertatea de exprimare - dr. relativ principiul legalităţii - dr. absolut

Importanţa distincţiei: in cazul drepturilor absolute, orice atingere adusa acelui drept constituie un act de încălcare a dreptului cu consecinţele care se impun de la caz la caz; in cazul drepturilor relative, atingerile aduse exerciţiului acelui drept se împart în atingeri/ limitări justificate care sunt legale şi constituţionale + atingeri/ limitări nejustificate care sunt echivalente cu încălcarea dreptului.

Condiţiile de justificare a ingerinţei:- art. 53 Constituţie, art. 8-11 alin. (2) CEDO1. ingerinţa să fie prevăzută de o norma juridica

Actul juridic trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:- actul normativ să fie accesibil= să fie făcut public în aşa fel încât orice persoană interesată să poată lua cunoştinţă de conţinutul său;- actul normativ să fie previzibil= trebuie redactat în aşa fel încât orice persoană interesată să poată să anticipeze situaţiile în care actul normativ se aplică şi care sunt consecinţele sale.Hotărârea KOKINAKIS c. GRECIA.2. ingerinţa să vizeze un scop legitim3. ingerinţa să fie necesară într-o societate democratică pentru atingerea scopului legitim vizatHANDYSIDE c. Marea Britanie

3. 1. ingerinţa trebuie să aibă la bază o nevoie socială imperioasă: ingerinţa să fi fost determinată de un risc actual sau iminent pentru scopul legitim vizat

3. 2. ingerinţa să constea într-o limitare a drepturilor şi nu într-o anulare a lorEx: dreptul de acces la justiţie - suma modică - limitare: taxa de timbru

- suma exorbitantă - anulare3. 3. ingerinţa să nu se aplice discriminatoriu3. 4. ingerinţa să fie utilă pentru atingerea scopului vizat3.5. între limitarea drepturilor fundamentale şi scopul vizat să existe o anumită

proporţionalitate3. 6. ingerinţa să fie însoţită de anumite garanţii împotriva arbitrariului în funcţie

de gravitatea ingerinţei

27.02.2012SISTEMELE DE PROTEJARE ALE DREPTURILOR FUNDAMENTALE

Exista mai multe sisteme:1. apelul la instanţa de judecată2. recursul la excepţia de neconstituţionalitate

- când încălcarea drepturilor fundamentale se produce printr-o lege/ ordonanţăSisteme interne:

2

- sistemul din cadru ONU- exista comitet in cadrul ONU pentru drepturile omului care sancţionează încălcări ale drepturilor fundamentale menţionate în pacte internaţionale; funcţionează din raţiuni politice- sistemul din faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului

Curtea Europeana a Drepturilor Omului este o instanţă internaţională care funcţionează în cadrul Consiliului Europei - are sediul la Strasbourg.- este formată dintr-un număr de judecători egal cu numărul statelor care au ratificat convenţia, fiecare stat desemnând un judecător- România a ratificat Convenţia la 20 iunie 1994, dată de la care ea se aplică cu prioritate faţă de orice altă dispoziţie de drept intern.- art. 20 alin. (1) Constituţie - Convenţia Europeană are forţa juridică superioară oricărei alte norme, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, Convenţia Europeană are forţa juridică egală cu Constituţia

Procedura în faţa Curţii Europene- Curtea Europeană poate fi sesizată cu o plângere - aceasta plângere trebuie să îndeplinească mai multe condiţii de admisibilitate:1. Calitatea procesuala activa (cine poate fi reclamant). Are calitate procesuală activă: - orice persoană fizică cu următoarele precizări:

- în cazul minorilor plângerea trebuie formulată de persoana care potrivit dreptului intern este reprezentantul legal al minorului; - atunci când obiectul plângerii îl reprezintă încălcarea dreptului la viaţă de familie prin retragerea drepturilor părinteşti, plângerea poate fi formulată pentru minor şi de părintele căruia i s-a retras calitatea de reprezentant legal- aceleaşi reguli şi la persoanele lipsite de discernământ însă de multe ori Curtea a judecat plângeri formulate de însăşi persoanele în cauză

- grupurile de persoane- organizaţiile neguvernamentale= orice persoană juridică de drept privat + orice persoană juridică de drept public, cu excepţia acelora prin care statul îşi exercită suveranitatea;

- plângerea în numele unei persoane juridice trebuie semnată de persoana care are calitatea de reprezentat legal potrivit dreptului intern

- în principiu, acţionarii unei persoane juridice nu pot introduce plângere în numele ei; totuşi, atunci când obiectul plângerii îl reprezintă dizolvarea persoanei juridice, plângerea poate fi introdusa şi de foştii ei acţionari, asociaţi etc. (în numele persoanei juridice)

- plângerile în numele unei persoane juridice care nu a fost încă înfiinţată se pot introduce de către cei care au dorit înfiinţarea persoanei dacă obiectul plângerii îl reprezintă refuzul de a-l înfiinţa

- pentru a avea calitate procesuală activă, orice persoană, grup de persoane sau organizaţie neguvernamentala trebuie să se afle sub jurisdicţia statului împotriva căruia face plângerea

- pentru a avea calitate procesuală activă, orice persoană aflată sub jurisdicţia statului pârât mai trebuie sa aibă o calitate: să fie victimă a încălcării drepturilor sale fundamentale

- exista 3 categorii de persoane care au calitate de victimă:1. victimele directe= acele persoane asupra cărora se răsfrâng în mod direct

consecinţele încălcării unui drept fundamental

3

2. victimele indirecte= acele categorii de persoane care suferă indirect încălcarea drepturilor altuia şi pot sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului atunci când victima directă nu o poate face (obiectul plângerii trebuie să fie acela că victima nu o poate face)

3. victimele potenţiale= acele persoane care n-am suportat încă o încălcare a drepturilor fundamentale însă un astfel de act este iminent

2. Calitatea procesuală pasivă; au numai statele care au ratificat Convenţia Europeană- ne putem îndrepta doar asupra unui act/omisiune care aparţine statului, nu şi a unei persoane de drept privat- jurisprudenţă: -BOSPHOR AIR- companie aviatică turcească care folosea un avion închiriat de la statul sârb

- hotărârea X şi Y contra Olanda=> teoria obligaţiilor pozitive

3. Epuizarea căilor de recurs interne- cale de recurs internă= orice mijloc procedural reglementat prin lege, prin care o persoana poate sa obţină încetarea încălcării drepturilor sale şi repararea prejudiciului

Nu trebuie epuizate căile de recurs interne atunci când:1. nu exista nici o procedură internă certă stabilită fie prin lege, fie printr-o

jurisprudenţă constantă a instanţelor2. calea de recurs internă e inaccesibilă= imposibilitate obiectivă care nu se datorează

culpei persoanei în cauză de a uza de o anumită cale de recurs (remediu)3. calea de recurs este inutilă, adică atunci când există o practică constantă şi unanimă

de a respinge astfel de căi în situaţii similare4. căile de recurs sunt ineficace, adică acelea care presupunând ca sunt admise, nu pot

repara integral încălcarea drepturilor fundamentale produsă5. persoana în cauză a uzat deja de un remediu util şi eficace, fără succes

- epuizarea căilor de recurs interne implică obligaţia de a uza de toate căile ordinare de atac pe care le prevede legea interna- prin excepţie, trebuie uzat şi de căile extraordinare de atac atunci când obiectul plângerii este o încălcare de ordin procedural, sancţionată prin calea extraordinară de atacEx: orice pers acuzată penal are dreptul să fie prezentă la propriul proces, dacă în recurs pers e condamnată şi nu a fost citată, inculpatul poate face o contestaţie în anulare; dacă judecarea a fost în fond, fără prezenţa inculpatului nu mai e necesară calea extraordinară

05.03.20124. Tardivitatea plângerii- termenul de introducere a plângerii este de 6 luni de la data ultimei decizii interne definitive (de la data la care s-au epuizat căile de recurs interne)

Situaţii particulare:1. Încălcarea continuă= atunci când actul statului se prelungeşte în timpEx: încălcarea dreptului la o durată rezonabilă a procedurii- în cazul încălcărilor continue, plângerea poate fi introdusă oricând până la epuizarea actului contrar Convenţiei2. Atunci când nu există obligaţia de a epuiza căile de recurs interne, termenul de 6 luni se socoteşte de la data actului prin care s-au încălcat drepturi fundamentale

4

5. Presupusa încălcare a Convenţiei să fi produs un prejudiciu important- un litigiu este suficient de important ca să fie judecat dacă se regăseşte în una din următoarele situaţii:1. obiectul plângerii îl constituie încălcarea unor drepturi nepatrimoniale2. în cazul în care obiectul plângerii este un drept de natura patrimonială, trebuie ca valoarea prejudiciului să depăşească 1000 €3. indiferent de natura dreptului invocat, plângerea vizează un aspect important pentru interpretarea Convenţiei sau pentru statul pârât

6. Plângerea să nu fie în mod vădit nefondată= din examinarea plângerii la prima vedere să rezulte măcar în aparenţă o încălcare a prevederilor Convenţiei

7. Plângerea să nu fie anonimă

8. Plângerea să nu fie abuzivă sau injurioasă

9. Să nu existe o altă instanţă internaţională sesizată cu aceeaşi plângere

10. Instanţa (Curtea) să aibă competenţa temporală- în cazul României: Curtea poate judeca doar actele statului român de după 20.06.1994 (atunci a ratificat România Convenţia)Ex: din 1948 pana in 1954 s-au făcut mai multe naţionalizări; în 1995- prima lege prin care statul român s-a obligat să dea o parte din case înapoi; în 2001- lege prin care România s-a obligat să dea toate casele înapoi

11. Curtea să aibă competenţa personală - reclamantul să aibă calitate procesuală activă, iar pârât să fie un stat care a ratificat Convenţia - nu au ratificat Belarusul şi Vaticanul

12. Existenţa competenţei spaţiale - se pune problema în cazul statelor care au colonii

13. Să existe competenţa materiala a Curţii- Curtea are competenţa să verifice numai încălcarea drepturilor care sunt prevăzute în Convenţie şi în protocoalele adiţionale la ConvenţieEx: Curtea nu are competenţă materială să verifice respectarea dreptului la muncă, respectarea dreptului la un proces echitabil în alte domenii decât cel penal şi civil

PROCEDURA IN FAŢA CURŢII EUROPENE- orice plângere se înregistrează de către grefă- grefa are dreptul de a nu înregistra plângerile care nu îndeplinesc condiţiile de formă- grefierul face un raport; judecătorul semnează raportul- în funcţie de raportul făcut de grefă, plângerea poate avea mai multe drumuri:

1. omul de la grefă sa considere că plângerea e în mod evident inadmisibilă (fără nici o urmă de îndoială una din condiţii nu e îndeplinită)- plângerea merge la un judecător care va da o decizie de respingere a plângerii ca inadmisibilă; aceasta decizie e irevocabilă, nu se motivează şi nu se publică

2. omul de la grefă consideră că admisibilitatea plângerii e discutabilă- plângerea e trimisă la un comitet de 3 judecători care au mai multe variante:

5

- să o respingă ca inadmisibilă printr-o decizie nemotivată, irevocabilă şi care nu se publică

- sa comunice plângerea către stat (pârât) după care sa judecă admisibilitatea plângerii în funcţie de cele 2 poziţii puse faţă în faţa. Există 2 variante: 1. să se respingă plângerea ca inadmisibilă; dacă se respinge după comunicare se motivează şi se publică 2. se declară admisibilă

- plângerile repetitive= acele plângeri care sunt formulate de persoane aflate într-o situaţie identică cu alte persoane ale căror plângeri au fost admise printr-o jurisprudenţă constantă a Curţii; sunt trimise tot la un comitet de 3 judecători care vor pronunţa o hotărâre de admitere fără să o comunice

- să comunice plângerea - acele plângeri pe care cel de la grefă consideră că se va admite; plângerea va fi examinată de o cameră de 7 judecători pe fondHotărârile camerelor sunt, în principiu, definitive însă ele pot face obiectul unei cereri de reexaminare în termen de 3 luni de la data pronunţării; cererea de reexaminare este de competenţa unui comitet de 5 judecători care dacă constată că soluţia camerei a fost determinată de o gravă eroare de fapt sau problemele pe care le ridica plângerea sunt extrem de importante pentru interpretarea Convenţiei, atunci acel comitet de 5 judecători va trimite plângerea către Marea Cameră care e formată dintr-un complet de 17 judecători şi care o va rejudeca

- procedura pilot: se apelează la procedura pilot atunci când situaţia supusă judecăţii Curţii este una care afectează un număr foarte mare de persoane şi există riscul unui număr foarte mare de plângeri; printr-o hotărâre pilot Curtea poate stabili obligaţii generale ale statului pârât care să vizeze repararea situaţiei nu numai pentru reclamant/ reclamanţi, ci pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie- procedura este în principal scrisă- este obligatoriu orală doar în procedura pilot şi în faţa Marii camere- procedura se desfăşoară în limba oficială a statului pârât până la momentul comunicării, după care limba procedurii va fi una din cele 2 limbi oficiale ale Curţii: engleza sau franceza- după momentul comunicării asistenţa juridică este obligatorie- oricând în cursul procedurii parţiale pot negocia o înţelegere amiabilă prin intermediul grefei aceasta înţelegere se materializează printr-o declaraţie unilaterală a statului prin care recunoaşte încălcarea unora dintre drepturile din Convenţie şi se obligă să plătească o suma de bani cu titlu de despăgubiri

Efectele unei hotărâri de admitere de către Curte:- Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu are competenţa să anuleze hotărâri judecătoreşti, să pronunţe hotărâri în locul instanţelor naţionale, să emită sau să anuleze acte administrative sau legi- CEDO poate să constate încălcarea drepturilor şi obligarea la despăgubiri- în situaţii excepţionale, Curtea poate cere statelor să facă ceva- în dreptul procedural român, în măsura în care se admite o plângere de către CEDO, iar încetarea încălcării sau a consecinţelor sale s-ar putea realiza prin casarea unei hotărâri judecătoreşti persoana în cauză are calea revizuirii prin care poate să obţină acest lucruEx: o persoană a fost subiect al unei percheziţii în condiţii care la prima vedere au fost contrare legii....Curtea acoperă 3 tipuri de prejudicii:

1. prejudicii materiale care pot fi acoperite în măsura în care între încălcarea constatată şi prejudiciul produs există un raport direct de cauzalitate

2. prejudicii morale3. cheltuielile de judecată

6

14.02.2012OBLIGATIILE STATULUI

Obligaţiile statului sunt de 2 feluri:1. obligaţii negative - obligaţiile statului de a se abţine de la acte prin care să

încalce drepturi fundamentale2. obligaţii pozitive - obligaţiile statului de a face - de a garanta respectarea

efectivă a drepturilor fundamentale în raporturile dintre privaţi sau în raporturile sale cu privaţii (ex: obligaţia statului de a se asigura că noi respectam drepturile altora)- obligaţiile pozitive sunt obligaţii de mijloace

Exista 3 obligaţii pozitive mari:2.1. obligaţia de legiferare - statul având obligaţia de a adopta reglementări prin care

să protejeze drepturile fundamentale ale persoaneiEx: NACHOVA contra BULGARIA- 2 pers au evadat, poliţia i-a căutat, i-au găsit în satul natal şi i-au împuşcat în cap; Curtea a constatat că Bulgaria şi-a încălcat obligaţia de legiferare (uzul de arme de foc din dotare)

2.2. obligaţia statului de a lua măsuri administrative atunci când există un pericol cunoscut şi concret de a se produce o afectare gravă a unui drept fundamental al unei persoaneEx: lângă Istanbul lângă groapa de gunoi locuiau mai multe familii în locuinţe de carton; municipalitatea a fost sesizată de nişte inspectori că s-a format o bula de gaz sub gunoaie care poate exploda în orice moment; autorităţile au trimis nişte somaţii către pers care locuiau ilegal; s-a sesizat Curtea; primăria ştia că poate exploda şi trebuia să ia măsuri pentru a le proteja viaţa (de exemplu, să evacueze cu forţa zona respectivă) - Cauza TATAR contra România: prin 2000 de la prea multa ploaie s-a umplut un lac cu cianură care s-a scurt în Tisa; familia Tatar locuia pe malul Tisei; copilul familiei a suferit o degradare a sănătăţii probându-se că una din cauze a fost consumul de apă contaminată cu cianură; s-a făcut o plângere în faţa Curţii; Curtea a supus că atâta timp cât statul român a ştiut că în apă e mare cantitatea de cianură, acesta avea obligaţia de a avertiza familia în acest sens; România nu a făcut nimic; doar la 2-3 zile de la incident a apărut un comunicat. - situaţia expulzărilor sau extrădărilor

2.3. obligaţia statului de a realiza o anchetă penala eficace ori de cate ori există suspiciunea existenţei unei încălcări grave a unui drept fundamental (= obligaţia statului de a nu muşamaliza anumite fapte)

- ancheta penala este eficace numai dacă are o durată rezonabilă de timpEx: ŞANDRU şi alţii contra România - a intervenit prescripţia pentru infracţiuni, doar 2 pers au fost condamnate pentru infracţiunea de genocid care e imprescriptibilă (1989 Timişoara); a durat 12 ani; Curtea a spus că dacă sunt foarte multe victime trebuia să se grăbească ancheta

- obligaţia ca anchetatorii să se bucure de independenţă faţă de cei anchetaţiEx: ŞANDRU şi alţii contra România - ancheta s-a făcut de procuror militar; ancheta avea la un moment dat ca subiect pe ministrul apărării; o mare parte a anchetei s-a făcut de procurori cu grad de colonel, când cei mai mulţi infractori aveau grad de general. ANGHELESCU contra României - s-a lovit singur la cap de un bar, a ieşit mare scandal, apoi a fost bătut de organele de ordine - şi a cerut să se constate că a fost lovit de poliţişti; cazul a fost anchetat de procuror militar; poliţiştii au anchetat poliţiştii - nu e corect.

- este obligatorie participarea victimelor la ancheta penală desfăşuratăCurtea a constatat ca cel mai bun mod de a nu se muşamaliza ancheta este participarea victimelor la ea

- o ancheta este eficace daca se desfăşoară toate activităţile de ancheta rezonabil a fi desfăşurate

7

Ex - ANGHELESCU c. României - omul a avut un incident verbal cu un poliţist; a susţinut că a fost luat de poliţişti şi bătut cu bastoanele, poliţiştii că s-a lovit la bar; nu s-a început plângerea penală pentru că s-a constatat că şi-a provocat singur leziunea; trebuiau anchetaţi cei din bar - multe cereri turceşti vizează faptul că mulţi oameni au murit în penitenciare; cei de la penitenciar susţin că au murit din cauze naturale, dar nu s-a făcut autopsie; apropiaţii spun că au murit din cauza condiţiilor din penitenciar.

DREPTURILE FUNDAMENTALE

DREPTUL LA VIAŢĂ- nu se ştie exact daca e drept sau libertate- e un drept relativ

Orice drept fundamental are 2 componente:1. un interes personal al persoanei de a-şi exercita acel drept2. un interes al societăţii

- în momentul în care există un conflict între cele 2 interese, se pune problema care din ele prevalează: dacă prevalează interesul societăţii e un drept, daca nu e o libertate- interesul personal în cazul dreptului la viaţă: dorinţa de a trai manifestată prin instinctul de autoconservare care există din momentul naşterii

x x xmomentul concepţiei naşterea decesul

interesul statului creşte

- daca sunt 2 drepturi în conflict, statul are obligaţia de a trasa linia dintre eleEx: libertatea de exprimare, dreptul la viaţă publică - când se publică poze într-o anumită postură cu o persoană- de la momentul naşterii există ambele interese: şi cel personal şi cel al societăţii- în timpul vieţii prevalează interesul societăţii- dacă avem în vedere interesul personal - viaţă se termină în momentul morţii cerebrale

Obligaţiile negative ale statului în raport cu dreptul la viaţă- dreptul la viaţă e un drept relativ şi poate suporta limitări (în situaţia legitimei apărări)- dreptul statului de a nu ne ucide. Condiţii suplimentare pentru a putea limita un drept:

1. recursul la forţă să fie absolut necesar în situaţia datăEx: MC CANN contra Marii Britanii - serviciile de securitate au avut informaţia că este în Gibraltar o maşina capcană; în faţa unei secţii de poliţie se parchează o dubită albă din care ies două pers; poliţia îi strigă crezând că e acea maşină; în momentul în care au fost somaţi cei 2 au fugit (au fost împuşcaţi); familiile lor au făcut plângere cum că li s-a încălcat dreptul la viaţă pentru că nu s-au făcut verificări pentru a vedea dacă cei 2 sunt terorişti sau nu;

8

- în Olanda o pers a furat o motocicletă, poliţia l-a urmărit, omul s-a oprit la un moment dat, iar poliţistul a scos o armă; omul a scos un pistol, moment în care a fost împuşcat; pistolul lui era de cauciuc. - ISAEVA c. Rusia - după ce ruşii au cucerit un oraş, armata rusă şi-a dat acordul să părăsească oraşul convoiul civil; la graniţă au fost întorşi; convoiul a fost supravegheat de avioane ruse; s-a tras cu puşca spre avioane; comandantul avionului a tras cu o racheta; necesitatea recursului la forţă.

2. scopul legitim urmărit să fie unul din următoarele:- protecţia vieţii unei persoane - legitima apărare- împiedicarea unei evadări sau reţinerea unei persoane- împiedicarea unei revolte

Obligaţiile pozitive în cazul dreptului la viaţă1. de a reglementa regimul armelor de foc, în special utilizarea acestora de către forţele de ordine;2. de a elibera din starea de detenţie orice persoană care se află in pericol de a muri datorită condiţiilor de detenţie.

Cauza GAGIN c. României: persoana în cauză, orfană la 18 ani a fost condamnată la 25 ani pentru omor deosebit de grav şi alte infracţiuni. În detenţie a făcut hepatită şi alte boli virale. A fost transferată la spitalul penitenciarului, nu s-a agravat boala. Eliberată în spitalul civil, cererea avea termen mare, între timp a murit. Cere Curţii înainte de deces respectarea dreptului la demnitate. Neavând succesori în România, nu exista un interes. Judecată pe art. 2 (de la viaţă), se contată încălcarea dreptului la viaţă. De la data constatării stării grave de sănătate, statul român avea obligaţia de a-l elibera şi a-l trimite într-un spital civil. Mai avea 6 luni pana la moarte şi a fost pus in libertate. România şi-a încălcat obligaţia de a proteja un drept fundamental.

19.03.2012DREPTUL DE A NU FI SUPUS TORTURII TRATAMENTELOR INUMANE SAU DEGRADANTE: DREPTUL LA DEMNITATEdrept absolut; nu suportă niciodată limitare.

tortură = orice tratament sau pedeapsă aplicată cu intenţie şi care produce consecinţe de ordin fizic sau/şi psihic extrem de grave.

- gravitatea se estimează prin raportare la vârsta, sexul, starea de sănătate şi contextul în care se aplică un astfel de tratament asupra unei pers.

ex: Pendulul palestinian (spânzurat cu mâinile legate la spate); lovirea unei pers de către autorităţi în timpul audierii acesteia…

inumane = acele tratamente care sunt aplicate cu intenţie şi produc consecinţe fizice/psihice având un minim de gravitate.

degradante = acele tratamente care au drept consecinţă umilirea persoanei sau aducerea ei într-o situaţie de inferioritate.

!!! aspecte de reţinut: spaţiul ‚‚de mişcare’’ al statului ; - şi linia minimului de gravitate.

9

Obligaţiile pozitive ale statului (aceleaşi) : - legiferare; - măsuri administrative;- anchetă penală eficace.

! obligaţia pozitivă de a face o anchetă penală eficace – PANTEA c. RO(un avocat din Oradea arestat preventiv – incident cu gardienii de serviciu – ajunge la spital cu leziuni craniene – întrucât a stat în aceeaşi celulă cu deţinuţii – ulterior eliberat din arest preventiv pentru legitimă apărare. – problema din speţă: din arest preventiv omul nevinovat ajunge în celulă cu deţinuţi foarte periculoşi.)

DREPTUL LA LIBERTATE drept relativ; - suportă limitări doar în situaţii speciale (condiţii mult mai stricte pentru aplicarea legală a limitării).

! potrivit Constituţiei privarea de libertate se dispune de către procuror.dreptul la libertate ≠ libera circulaţie (există milioane de tipuri de limitări a liberei circulaţii şi se poate dispune de către oricine).

privare de libertate = IICJ – închiderea în propria casă nu constituie privare de libertateCEDO: GUZZARDI c. Italia (dus pe o insulă lângă o bază militară.. 20km)

- avem privare de libertate (şi nu o restricţionare a dreptului la libera circulaţie) ori de câte ori atunci când persoane în cauză nu-şi poate satisface minimele nevoi sociale pe care le are.

- interdicţia de a părăsi o localitate nu constituie privare de libertate, ci o restricţionare a dreptului la liberă circulaţii.

AMMUUR şi alţii c. Franţa (olandezi reţinuţi în aeroportul francez (perioada revoluţiei) – cerere de azil respinsă; într-un sfârşit se hotărăsc să accepte propunerea statului francez şi pleacă în Olanda – judecare’ lipsă – acţiunea a fost introdusă de către un ONG – Curtea a hotărât că a fost o privare de libertate)

COMS şi alţii c. Belgia (afacerea vagabondajului) dreptul la libertate – este un drept şi nu o libertate.statul trebuie să garanteze exercitarea acestui drept; consimţământul persoanelor nu înlătură situaţia încălcării dreptului la libertate.

!!! privare de libertate – intervine un obstacol fizic sau psihic.C.art.200 – interzice privarea de libertate, art.5 Convenţia Euro. a Dr. Omului.

Situaţiile-n care o persoană poate fi privată de libertate (6 ipoteze):! condiţiile generale +

1. arestarea preventivă:- inculpatul se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la condamnarea efectivă.

CEDO – ARESTAREA PREVENTIVĂ NU ESTE O FORMĂ DE EXECUTARE ANTICIPATĂ A PEDEPSEI – îl arestez pentru a proteja societatea în raport de ceea ce ar

10

putea face-n libertate. ! Astfel, trebuie evaluat PERICOLUL PUBLIC care ar rezulta din punerea sa în libertate.

Instanţa care dispune arestarea preventivă a unei persoane nu trebuie să stabilească dacă persoana în cauză a comis sau nu infracţiunea care i se reproşează, ci trebuie să stabilească dacă există vreun pericol pentru societate sau pentru bunul mers al justiţiei, în măsura în care procedura s-ar desfăşura cu inculpatul liber.

* Simpla gravitate a faptei nu justifică arestarea preventivă a persoanei.ex: LETEUR / LE TELLIER c. Franţa (terorism).

* Arestarea poate să fie justificată de existenţa fie a unui risc ca inculpatul să fugă, fie a unui risc ca acesta să influenţeze ancheta, fie a unui risc de a comite o altă infracţiune.

Justificarea stării preventive poate să aibă 3surse:1. riscul dovedit de a fugi;2. riscul dovedit de a comite alte infracţiuni;3. riscul dovedit de a afecta buna desfăşurare a procesului penal.

! dovedit = trebuie dovedit ca există riscul (ex: încercări anterioare), şi nu posibilitatea/presupunerea.

Riscul de a fi afectat ordinea socială trebuie să subziste pe toată perioada detenţiei, iar autorităţile au obligaţia de a desfăşura ancheta cu celeritate astfel încât starea de detenţie preventivă să înceteze cât mai rapid.

Art.23 din Constituţie: – arestarea unei persoane se dispune doar de către instanţă; este obligatorie o verificare a stării de detenţie din partea instanţei din 30 în 30 de zile în perioada urmăririi penale şi din 60 în 60 de zile în faza de judecată.Durata maximă a arestului preventiv în faza de urmărire penală este de 80 de zile.

2. internarea medicală:- constituie o privare de libertate numai dacă lipseşte acordul persoanei internate; în

principiu acel acord se prezumă.- problemele apar în situaţiile în care nu avem acordul persoanei în cauză iar atunci

vorbim despre privare de libertate; vorbim despre minori şi despre persoanele fără discernământ.

În principiu, pentru internarea minorilor nu avem privare de libertate atunci când există acordul părintelui/tutorelui, totuşi în situaţia unor tratamente medicale neobişnuite, în măsura-n care există un dezacord expres al minorului situaţia va fi calificată ca fiind privare de libertate.

Persoanele fără discernământ în raport de care se consideră că internarea lor psihiatrică este o privare de libertate.

Privarea de libertate poate fi justificată dacă sunt îndeplinite două condiţii:- aviz medical anterior privării;- posibilitate unui control judecătoresc ulterior.

11

ex: hotărârea FILIP c. Rom. (pers fără discernământ internată medical fără aviz medical anterior internării – astfel face plângere în faţa CEDO, iar aceştia îi dau dreptate).

3. privarea de libertate a minorilor în scopul educării acestora.ex: grădiniţa, internate..; - dacă se descoperă un alt scop (şi nu acela al educării) atunci avem privare de libertate.

4. privarea de libertate necesară pentru asigurarea executării unei obligaţii legale. (ex: vamă, la parchet pentru declaraţii).

5. privarea de libertate în urma unei condamnări penale.6. privarea de libertate în scopul expulzării sau extrădării unei persoane.

Problemele majore apar în legătură cu 2 situaţii care nu se încadrează în cele 6 ipoteze:1. ex: azilanţii, locul unde stau până se analizează cererea de azil; cauza AMURG c. Franţa.2. trebuie analizată existenţa/inexistenţa scopului.

28.03.2012DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL: art.21 Constituţie; art.6 Convenţie.- cel mai important dintre toate drepturile: pentru a-ţi proteja celelalte drepturi e necesar dreptul la un proces echitabil - înglobează mai multe drepturi

- nu se aplică cu privire la orice procedură, ex: litigii electorale, litigii disciplinare.- cele două articole se plică doar în materie penală şi civilă.

Art. 6 din Convenţia Europeană nu se aplica la toate procesele (doar litigiilor in materie penală şi în materie civilă); Art. 21 din Constituţie => se aplică la toate procesele, nu pare să-şi limiteze domeniul de incidenţă, dar jurisprudenţa face o anumită limitare:

Art. 6 din CEDO se aplică în materie penală:ENGEL c. Olanda (militar arestat două luni pentru că a avut un conflict cu

comandantul său – delict disciplinar sancţionat penal - natura faptei şi severitatea sancţiunii – fapta este privită de CEDO ca şi infracţiune - nu a beneficiat de dreptul la un proces echitabil, nu a fost prezent un judecător.)

OZTURK c. Germaniei (nu s-a putut adresa instanţei, Germania considera că fapta sa a fost un delict administrativ şi nu o faptă penală -)

ANGHEL c. României (tulburare a liniştii publice - pe legea interna o contravenţie , care se putea sancţiona cu o amendă şi se putea transforma în pedeapsa cu închisoare în caz de neexecutare)

Sunt folosite 3 criterii pentru a verifica dacă un delict e penal:Răspunderea administrativă= vizează delicte de încălcare foarte puţin importantă a unei legi

1. calificarea internă - dacă prin legea internă fapta e considerată ca fiind infracţiune, e delict penal.

2. criteriul naturii infracţiunii - sunt considerate fapte penale acele fapte care chiar dacă nu sunt calificate ca fiind infracţiuni, lezează ordinea publică în general, având o natură apropiată de cea a infracţiunilor clasice

12

Ex: conducerea pe drumurilor publice cu o alcoolemie de peste 0,8 e contravenţie, dar are natură penală

3. criteriul severităţii şi scopului sancţiunii - sunt considerate penale faptele care se sancţionează cu măsuri de ordin punitiv şi care constau în privare de libertate, limitarea substanţială a unor drepturi sau sancţiuni pecuniare cu un cuantum foarte mare.Ex: in cauza ENGEL fapta are caracter penal

02.04.2012Litigiile civile = toate litigiile care au ca şi obiect aspecte patrimoniale, precum şi toate litigiile care ţin de familie sau de identitatea persoanei.Ex: litigiile de dreptul muncii, litigiile care vizează o autorizaţie de construcţie…

Nu sunt litigii civile:- litigiile de drept constituţional instituţional- litigiile care au ca şi obiect exercitarea puterii statului (ex: dacă e revocat din funcţie un consilier local, o formă de exercitarea a puterii, nu au contract de munca)- litigiile privitoare la intrarea străinilor pe teritoriul României etc.

- majoritatea litigiilor sunt civile (se discuta despre bani)- în litigiile non-civile nu se ajunge în justiţie (nu exista dreptul la un proces echitabil, accesul la justiţie)

DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL ÎN MATERIE PENALĂ

1. Dreptul de acces la justiţieÎn materie penală, dreptul de acces la justiţie este recunoscut numai persoanei acuzate

penal, nu şi victimei unei infracţiuni.- victima poate face plângere penală- e un drept, nu o libertate

Acest drept implica faptul ca orice persoană acuzată penal să fie condamnată definitiv doar de către o instanţă de judecată (o sancţiune penală definitivă nu poate fi aplicată de niciun alt organ decât o instanţă de judecată).

Hotărârea GRECU contra România: s-a început urmărirea penală împotriva lui Grecu, procurorul a constatat că fapta lui nu prezintă pericol social şi i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ.

2. Prezumţia de nevinovăţie - Implică:a) dreptul la tăcere - consecinţa a prezumţiei de nevinovăţie

Jurisprudenţa CEDO: prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la tăcere implică interdicţia de a interpreta tăcerea drept o admitere a vinovăţiei, cu excepţia acelor situaţii în care în mod rezonabil persoana acuzată trebuie să dea nişte explicaţii.

Cauza SAUNDERS contra Marea Britanie : poliţia britanică a făcut o percheziţie într-un imobil unde era mult explozibil şi Saunders. A fost acuzat că adera la o grupare teroristă. Trebuie admis că tăcerea reprezintă o acceptare a culpabilităţii sale sau lipsa unei explicaţii.- nu creează dreptul de a oferi informaţii false- declaraţia dată sub presiuni sau violente este nulă !

13

Hotărârea FUNKE c. Franţa: Funke era suspectat că ar comite o infracţiune de contrabandă, poliţia i-a cerut să depună extrasele de cont, a refuzat şi a fost amendat pe zilele de refuz.

CEDO: nici o persoană nu poate fi obligată să contribuie la propria incriminare nici prin interogatoriu, nici altfel.- acest drept este relativ => permite limitări atunci când o persoană este obligată să pună la dispoziţia autorităţilor lucruri pe care autorităţile nu le pot obţine altfel.

Care e momentul de la care o persoana beneficiază de dreptul la tăcere?- dacă o persoană e citată ca martor într-un proces penal şi refuză să dea declaraţii comite

infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Cauza SERVE contra Franţa: Serve a fost trimis in judecată pentru o infracţiune, a refuzat să dea declaraţii; a fost citat ca martor la un alt proces, a refuzat să dea declaraţii şi a fost acuzat că a depus mărturie mincinoasă.

Ce se întâmplă cu probele izvorâte din mărturiile date sub presiuni sau violenţe?Ex: se dă o declaraţie cu locul unde e ascuns un pistol; poliţia merge şi îl ia. E nula proba?Teoria fructului otrăvit: o proba nula nu poate produce efecte juridice.Teorie: doar proba e nula, informaţiile obţinute şi care conduc la alte probe sunt valabile.

Protejarea prezumţiei în raporturile cu terţii (Cine mai trebuie sa respecte prezumţia de nevinovăţie în afară de instanţă?)

Hotărâre: ministrul de externe francez a fost împuşcat în Paris în plină zi în anii 80. Făptuitorul e necunoscut. Poliţia franceză a prins inculpatul. S-a făcut o conferinţă de presă unde poliţiştii au povestit cum l-au prins pe criminalul cu sânge rece. Inculpatul a făcut plângere la CEDO că i s-a încălcat dreptul la prezumţia de nevinovăţie. (nu el era vinovatul). Statul francez s-a apărat: când l-au prins şi s-a făcut conferinţa nu era acuzat, ministrul de externe şi poliţia îl puteau acuza.

Cele 2 argumente au fost respinse de Curte: atâta vreme cât un om e reţinut nu puteau spune că nu l-au acuzat. Slujba ministerului de interne se manifestă în faţa instanţelor de judecată, nu în faţa opiniei publicului. Curtea a supus că organele de anchetă pot informa oamenii despre anchetele în curs, dar nu trebuie formulate în aşa fel încât să se evidenţieze vinovăţia acuzatului.

Sarcina probei aparţine acuzării:- singurele care ridică probleme sunt prezumţiile

Hotărârea SALABIAKU contra Franţa: Curtea a spus că utilizarea unor prezumţii de vinovăţie nu aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie în măsura în care acele prezumţii chiar sunt prezumţii adică în măsura în care ceea ce se prezumă este un fapt care este de regulă adevărat, dar care este imposibil de probat; a 2-a condiţie pentru a utiliza o astfel de prezumţie este ca ea să fie relativă, să poată fi combătută în sens contrar.

09.04.2012DREPTUL LA O DURATĂ REZONABILĂ A PROCEDURII:Este un DREPT şi nu libertate. statul (procurori + instanţe) are obligaţia să asigure exercitarea acestui drept chiar dacă cetăţeanul nu vrea acest lucru.

14

Momentul de la care începe să se socotească durata unei proceduri penale este momentul la care unei persoane i se comunică în mod oficial explicit sau implicit că este suspectată de comiterea unei infracţiuni (comunicare explicită = rezoluţie de începere a urmăririi penale; comunicarea implicită poate să apară într-o multitudine de circumstanţe – interogatoriu, percheziţii..)

Punctul final al procedurii este momentul condamnării definitive sau al achitării definitive. (definitiv = când o hotărâre nu este atacată – fond sau apel - sau nu mai poate fi atacată – recurs.)

Există trei criterii de determinare a caracterului rezonabil al duratei procedurii:1. vizează complexitatea cauzei – se apreciază în concret şi depinde de nr de martori

sau inculpaţi, expertize, etc.2. vizează comportamentul statului şi al inculpatului – cel mai important criteriu –

se încearcă determinarea culpabilului pentru prelungirea procedurii până la un anumit punct; (în concret se face un tabel cronologic – dacă se identifică perioade lungi de timp în care nu s-a făcut nimic trebuie să determinăm culpabilul, dacă culpa este a cetăţeanului atunci nu s-a încălcat respectivul drept.) cele mai banale exemple pentru întârzierea procedurii: citarea eronată a părţilor, expertizele.

3. vizează importanţa cauzei în funcţie de obiectul cauzei există cauze care trebuie tratate cât mai repede (cauze cu arestaţi, cauze în care s-au luat măsuri provizorii, etc).

DREPTUL LA O PROCEDURĂ CONTRADICTORIE- procesul să fie o dezbatere între părţi care se află pe poziţii de egalitate asistată de un

judecător; elementele de fapt şi de drept vor fi stabilite de către judecător.

Avem probleme în a asigura egalitatea părţilor în materie penală ! (nu există egalitate între mine şi parchet când vine vorba de administrarea probelor, plus rechizitoriul făcut de procuror.)

Consecinţele dreptului la o procedură contradictorie:1. orice persoană acuzată penal are dreptul de a fi prezentă la propriul proces (libertate absolută – cel acuzat şi-l exercită sau nu, dar libertatea sa nu poate suporta limitări din partea statului).

Ce facem când persoana în cauză nu poate să fie prezentă?! în situaţia în care persoana acuzată penal nu poate fi găsită, fără să existe dovada că se sustrage, procesul se poate desfăşura şi în lipsă (procedura în contumacie – lipsă – este o situaţie de excepţie), însă odată ce persoana acuzată este găsită aceasta are dreptul la rejudecarea cauzei în prezenţa sa. (hotărârea anterioară rămâne cu un semn de întrebare, dar nu se casează, deci dacă fapta s-a prescris nu contează iar hotărârea va fi pusă în executare).! în sistemul nostru rejudecarea cauzei nu este obligatorie, iar rejudecarea cauzei nu ia de la început (aşa cum ar trebui).

2. orice persoană acuzată penal are dreptul să i se comunice într-o manieră detaliată acuzaţia şi faptele care i se reproşează (drept absolut).- interceptări ‚secret de stat’ (ascunse faţă de acuzat)- mărturii anonime (mărturiile nu-s ascunse faţă de acuzat, identitatea martorului este ascunsă faţă de toate persoanele parte la proces) – există justificare faţă de protejarea martorului, dar

15

acuzatul nu se poate apăra întrucât nu poate invoca adevăratele motive pentru care martorul ar depune o mărturie mincinoasă.- investigatorii sub acoperire;

Condiţii de utilizare a martorilor anonimi (CEDO):1. să existe motivarea probată a justificării pentru care se utilizează mărturia

anonimă;2. mărturia anonimă să nu fie principala probă a vinovăţiei, ci dor să ajute la

stabilirea vinovăţiei, deci să nu o determine în mod efectiv.3. utilizarea mărturiei anonime să fie compensată într-un anumit fel în cursul

procedurii (‚compensare’ = în unele state identitatea martorului este cunoscută de judecător – şi eventual şi de către avocatul apărării – deci aceştia îl pot interoga separat.)

07.05.2012DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL ÎN MATERIE CIVILĂ:include o sumă de alte drepturi:

1. dreptul de acces la justiţie -- dreptul oricărei pers de a se adresa unei instanţe care să-i soluţioneze litigiul civil a cărui parte este; (cauză=dosar=pricina=litigiu)! taxa de timbru – neconstituţională ?! – CC respinge excepţia.

- PP securităţii raporturilor juridice civile (invenţie CEDO): exemplu - hotărârea BRUMĂRESCU c. RO – imobil naţionalizat prin anii ’50. - de regulă, un raport juridic stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu mai poate fi pus în discuţie; (faza 1)

- hot. BEIAN c. RO – (faza 2) – militar trecut în rezervă, recurs respins de ICCJ în cazul numitului, dar acceptat în cazul altor persoane aflate în situaţii identice – CEDO a spus că raporturile stabilite prin hotărâri definitive trebuie să se caracterizeze şi prin stabilitate faţă de alţii – trebuie asigurată coerenţa raporturilor civile care se nasc (ocolind precedentul) – astfel s-a deschis cutia pandorei, Curtea a fost ‚‚inundată’’ cu astfel de plângeri prin care se demonstrează că instanţele române nu-şi păstrează coerenţa.

- hot. TUDOR TUDOR c. RO – casă naţionalizată, cerere pe L.10 ptr despăgubiri întrucât casa nu mai exista – pe cale administrativă nu s-a rezolvat nimic – astfel ajunge în faţa instanţei (Curtea de Apel) – cu 5zile înainte o altă instanţă a stabilit că instanţa poate stabili cumulul despăgubirilor – în cazul lui Tudor TUDOR instanţa a spus că nu poate stabili valoarea despăgubirilor reclamantului – CEDO a spus că este aceeaşi situaţia ca şi-n cazul BEIAN c. ROÎN CONCLUZIE SUNTEM ÎN AER. EXISTĂ ÎNTREBAREA: ALŢII CUM FAC?RĂSPUNSUL ESTE SIMPLU: NU DAU LEGI ABERANTE !

Condiţiile accesului la justiţie:- existenţa unei legi care să permită sesizarea instanţei de judecată cu litigiul; - sesizarea instanţei să nu fie supusă unor limitări nejustificare (trebuie să verificăm

dacă limitările suportate sunt justificate: accesibilă, previzibilă, scop legitim); exemple de limitări problematice: termenele şi taxa de timbru

16

- instanţa să aibă plenitudine de jurisdicţie (să poată pronunţa asupra tuturor aspectelor de drept şi de fapt pe care le ridică litigiul).

- statul să asigure executarea hotărârii judecătoreşti pronunţate.

Precizări suplimentare privind a 4a condiţie:! atunci când hotărârea pronunţată este împotriva statului (obligaţie de rezultat) , acesta are obligaţia de a pune în executare automat hotărârea judecătorească fără a putea invoca lipsa resurselor financiare şi fără să fie nevoie de vreo procedură suplimentară (executare silită). ! atunci cel împotriva căruia se pronunţă hotărârea este o persoană privată, statul are o obligaţie de mijloace de a asigura executarea hotărârii - (depune toate diligenţele necesare pentru executare = executor judecătoresc).

2. dreptul la o durată rezonabilă a procesului:- CEDO l-a dezvoltat pentru a asigura încrederea populaţiei în justiţie.- modul de calcul al unei proceduri: punctul de la care se socoteşte durata procedurii în materie civilă este, în principiu, data cererii de chemare în judecată; prin excepţie, dacă legea stabileşte obligativitatea unei proceduri prealabile, durata procedurii se socoteşte de la data demarării acelei proceduri.- punctul final al duratei procesului se calculează în raport de data executării hotărârii judecătoreşti (şi nu de data pronunţării).

DIFERENŢA ÎNTRE LITIGIU şi cauză – proces – dosar 1998 – casă naţionalizată2001 – legea 10 – fie casa înapoi, fie despăgubiri. 2005 – dă în judecată primarul.2009 – se termină procesul2012 – hotărârea este sau nu executată.! durata procedurii/litigiului/procesului civil: 2012-1998.

Criteriile de determinare ale caracterului rezonabil sunt acelaşi ca şi-n materie penală, dar se dă o importanţă mai mare cauzei:- complexitatea cauzei- comportamentul părţilor- !!! importanţa cauzei .

3. dreptul la o instanţă independentă şi imparţială:- TEORIA APARENŢEI – un judecător este lipsit de independenţă şi imparţialitate

atunci când se creează o aparenţă în acest sens.

4. dreptul la o procedură contradictorie … etc.

LIBERTATEA DE EXPRIMARE şi dreptul corelativ de a fi informat: (primul semn al unei societăţi sănătoase la cap) libertatea de exprimare a presei ! steguleţ roşu UE.

17

Libertatea de a fi informaţi este grav influenţată de două aspecte: nu avem publicaţie care să nu fie influenţată de zona politică; majoritatea informaţiilor furnizate maschează încălcarea acestui drept prin furnizarea de informaţii de interes mediocru sau fără importanţă.

Libertatea de exprimare garantată de art. 10 Constituţie şi art. 30 din Convenţie.Libertate relativă – poate suporta limitări.Implică următoarele principii: - libertatea de exprimare implică şi libertatea corelativă de a primi informaţii;- libertatea de exprimare include nu numai dreptul de a face afirmaţii neutre, ci şi dreptul de a face afirmaţii care şochează, rănesc sau îngrijorează o parte a populaţiei;- libertatea de exprimare nu include doar cuvintele, ci şi orice alt gest făcut cu scopul de a exprima în mod public o anumită idee.

14.05.2012

Libertatea de exprimare:- afirmaţiile prin care se aduce atingere imaginii/demnităţii unei persoane trebuie clasificate în două: judecăţi de valoare şi informaţii factuale.Judecăţile de valoare – opinia subiectivă a unei persoane cu privire la o altă persoană sau la un eveniment.Informaţiile factuale – descrierea unor evenimente/persoane d.p.d.v. obiectiv.

judecăţile de valoare – x e antrenor prost, femeia aia e frumoasă.informaţiile factuale – clădirea aia e construită în stil baroc, femeia x e blondă.

Importanţa diferenţei: - o afirmaţie care lezează pe cineva nu atrage sancţionare dacă se dovedeşte că afirmaţia este adevărată.hot. LINGENS c. Anglia – politician, scrie un cotidian şi lezează o persoană importantă – instanţa îl pune pe Lingens să facă profa afirmaţiilor, el nu reuşeşte şi este sancţionat – CEDO spune apoi că în cazul informaţiilor factuale statele poate să sancţioneze pe cei care nu dovedesc veritatea sau să impună limitări, în cazul judecăţilor de valoare nu se poate atrage sancţionarea pentru că ele ţin de subiectivismul persoanelor.

în raport de informaţiile factuale – hot. DALBAN c. RO 94-95 – acuza un senator neamţ şi un economist din domeniul agriculturii – este acuzat de calomnie, apelează la Curte spunând că i s-a încălcat libertatea de exprimare – CEDO a venit şi a spus că în speţă informaţiile erau luate dintr-un raport al poliţiei economice (deci nu erau zvonuri şi se bucurau de verosimilitate, iar ziaristul doar a publicat nişte informaţii oficiale). -) la informaţiile factuale – chiar dacă nu pot fi dovedite – pers în cauză nu poate fi sancţionată decât dacă a acţionat cu rea-credinţă (adică dacă ştia adevărul sau dacă l-ar fi putut cunoaşte).

În raport de informaţiile factuale, persoana poate fi sancţionată dacă:- afirmaţia să nu fi fost adevărată,- sa fi acţionat cu rea credinţă.

C.V.Tudor c. România. – a făcut securist un senator şi fusese deţinut politic, senatorul câştigă procesul în România, iar Vadim se duce la CEDO – curtea spune că o judecată de valoare poate fi sancţionată în măsura-n care ea nu are la bază nici un fel de informaţie factuală –

18

în speţă, dacă ar fi existat informaţii cum că senatorul ar fi avut legături cu Securitatea atunci Vadim ar fi putut fi sancţionat. Trebuie făcută distincţia:- judecăţile de valoare – pot fi sancţionate numai dacă sunt pur insultătoare (bă eşti un cretin) sau dacă sunt lipsite de orice bază factuală; - informaţiile factuale - pot fi sancţionate numai dacă nu s-a probat că sunt reale şi dacă au fost făcute cu rea credinţă.

Libertatea de exprimare (în special) a presei şi dreptul la intimitate şi imagine ?!Trebuie trasată o limită a libertăţii de exprimare .. linia de echilibru.

hot. VON HANOVER c. Germania – CEDO – Presa joacă un rol important ‚câinele de pază al democraţiei’ – orice stat normal la cap are nevoie de o presă puternică şi care să nu fie subordonată altor interese – presa trebuie să fie independentă şi să i se permită să publice informaţii/imagini de interes general astfel să se poată autofinanţa. CEDO – o anumită libertate, nejustificată la prima vedere, trebuie acordată presei pentru a publica imagini cu fotbalişti/actori/politicieni.. – trebuie hrănită curiozitatea publicului, dar impusă totuşi o limită .Linia de echilibru trebuie trasată acolo unde persoana intră într-o intimitate protejată – astfel, dacă eşti în public ai o intimitate limitate şi vag protejată. Cât timp persoana este pe stradă se pot face fotografii, când persoana intră într-un restaurant/hotel acest lucru nu mai este permis.

În raport de persoanele obişnuite – Curte de Casaţie franceză – viaţa unor oameni obişnuiţi care nu sunt vedete – linia trebuie dusă spre intimitate.. în raport de oamenii obişnuiţi nu există curiozitatea publicului; linia trebuie dusă până la punctul în care oamenii pot fi individualizaţi – se pot face fotografii cu condiţia să nu individualizezi subiectul – nu-ţi trebuie acordul persoanelor când fotografiezi un grup, dar când individualizezi o persoană trebuie acordul persoanei în cauză.

În cazul politicienilor, linia se trasează altfel – un ziar norvegian a primit o informaţie secretă cum că un ministru îşi înşeală soţia – un ziarist urmăreşte persoana în cauză şi se angajează la hotelul respectiv şi îi fotografiază pe ministru şi amanta sa – ministrul îşi dă demisia şi spune în instanţă că fotografiile respective depăşesc graniţa intimităţii. CEDO – viaţa privată a politicienilor nu mai ţine doar de curiozitatea publicului, ci de interesul publicului – trebuie să’i cunosc cu adevărat caracterul ca să ştiu dacă îl susţin sau îl votez. Ţinând de interesul public, libertatea de exprimare trebuie să fie mai larga decât în cazul celorlalte persoane publice. În momentul în care devii politician accepţi că publicul trebuie să cunoască mai multe decât ceea ce vrei tu să’i spui. Politicienii trebuie să accepte un grad mai mare de ingerinţă decât celelalte categorii de persoane… linia de echilibru aprindu-se în faţa casei omului.

Criteriile speciale de exprimare a proporţionalităţii libertăţii de exprimare:- în principiu, sancţionarea unei persoane ptr afirmaţii care lezează demnitatea altuia nu poate conduce la aplicarea unor sancţiuni penale, ci doar disciplinare sau civile. (CEDO hot. c Ro – ziarist din Baia Mare face ‚praf’ un judecător – ziaristul este condamnat… 2 ani de închisoare+sancţiuni civile; CEDO a spus că dacă sancţionezi penal un ziarist; libertatea

19

presei este încălcată întrucât nimeni nu va mai publica zvonuri care pot fi adevărate, iar pe care nu le poate proba.)- în cazul libertăţii presei, analiza proporţionalităţii se face în funcţie de existenţa unui interes public raportat la subiectul abordat – informaţiile de interes public justificând foarte greu sancţiunea.

2 reguli:- cenzura este interzisă în mod absolut; interdicţia afirmării a ceva pe baza unui control făcut înainte de publicarea informaţiilor. (cenzura făcută de către stat înainte de publicare). excepţia : cenzura militară = ziariştii de pe front.- libertatea presei include şi protecţia sursei – un jurnalist nu poate fi obligat să divulge sursa informaţiilor publicate.

DREPTUL LA VIAŢĂ PRIVATĂ , DE FAMILIE, INVIOLABILITATEA DOMICILIULUI ŞI A CORESPONDENŢEI - art.8 Convenţie, 26-28 Constituţie

VIAŢĂ PRIVATĂCEDO – dreptul de a fi lăsat în pace; viaţa privată este ceea ce nu înseamnă viaţă publică.

VIAŢA PUBLICĂ – în viaţa publică a unei pers intră următoarele aspecte: 1.viaţa sa profesională în sens larg; 2.acele aspecte ale vieţii unei pers pe care-n mod benevol aceasta le aduce la cunoştinţa unui număr nedeterminat de persoane – hot. JAGGAR şi alţii c. Marii Britanii (club gay – casetă video).Rămân în viaţa privată acele aspecte care ajung publice prin natura stării şi fără intenţia directă a subiectului de a expune respectivele aspecte.3.actele unei persoane făcute cu scopul de a fi publice (dacă mă întâlnesc cu 3 prieteni la bere e viaţă privată, dacă particip la o manifestare este viaţă publică)

Hot. ROTARU c. României – dosar în arhiva fostei securităţi – CEDO a spus că o dată cu trecerea timpului aspecte ale vieţii publice se întorc în spera privată pentru că este vorba de amintiri/istorie şi aspecte care nu mai interesează pe nimeni, ci doar persoana în cauză deci viaţa sa privată. VIAŢA DE FAMILIE – beneficiază de o protecţie mult mai mareX, Y şi Z c. Marii Britanii – X mama lui Z, divorţează, Z rămâne la ea şi trăieşte cu Y - tot femeie – solicită instanţei să recunoască că XYZ sunt o familie – cerere respinsă, ajunge la CEDO şi spune că li se încalcă dreptul la familie.CEDO – cel mai mare grad de intimitate pe care îl are cineva este în familie; familia este o relaţie de viaţă privată extrem-extrem de strângă.

Există viaţă de familie între următoarele categorii de persoane:- între soţi, indiferent de starea lor de fapt;- între părinţi şi copii – indiferent de starea de fapt sau dacă există act de paternitate sau nu;- între fraţi până la momentul declarării independenţei faţă de familie (plecarea ‚forţată’ de acasă);- între persoane care nu au nici o legătură juridică sau de sânge, în măsura în care persoanele în cauză se comportă ca o familie legitimă. - între rudele de sânge, altele decât părinţi, copii şi fraţi – în măsura în care între ele există o legătură/dependenţă materială şi emoţională.

20

între X şi Z avem viaţă de familie;între Y şi Z avem viaţă de familie;între X şi Y nu avem viaţă de familie – dacă în statul respectiv relaţiile homosexuale nu sunt permise.

DOMICILIU - o persoană poate să aibă mai multe domicilii în acelaşi timp, domiciliul nu este acela din buletin, ci este acela unde omul îşi trăieşte intimitatea (aici intră şi camera de hotel), - nu include neapărat o locuinţă, ci orice loc în care omul duce o bună parte din viaţa sa intimă (birou, maşină..) CORESPONDENŢĂ când a fost făcută Convenţia lumea încă mai scria scrisori.

- comunicare privată – indiferent de mijloace : scrisori, email, fax..

21.05.2012PRINCIPALELE ATINGERI ADUSE DREPTULUI LA VIAŢĂ PRIVATĂlibertate relativă – cel mai limitat drept dintre toate;

SUPRAVEGHEREA SECRETĂ a persoanelor:toate limitările, pentru a fi constituţionale, trebuie să fie reglementate !!!interceptarea audio/video nu este reglementată – iar judecătorii uită acest aspect.doar interceptarea telefonică este reglementată, filajul de orice fel nu.

DATELE CU CARACTER PERONAL – chestii simple, gen nume-adresă, până la lucruri complicate, gen situaţia medicală, de familie, de studii..Legea privind datele cu caracter personal – este fundamental greşită, întrucât reglementează doar colectarea datelor, nu şi folosirea acestora.

- avem 4.800.000 de dosare în arhiva securităţii – nu există o raţiune pentru păstrarea acestora după 1989.

-SUPRAVEGHEREA INFORMATICĂ/VIRTUALĂ a persoanelor:

- există o Directivă a UE de acum 5ani (implementată în majoritatea statelor europene) – privind datele de conexiune ale persoanelor (scopul: combaterea terorismului) – impune statelor să facă o bază de date privind toate conexiunile (fără conţinut). Curtea Constituţională a declarat legea de implementare a respectivei directive neconstituţională, spunând că nu oferă nici un fel de garanţii persoanelor supravegheate.

Din nefericire, UE monitorizează această ‚problemă’ şi va sancţiona România dacă nu se va adopta o lege în acest sens.

Astfel de limitări ale vieţii private, par la prima vedere că nu afectează persoanelor, dar puse cap la cap se obţine un mecanism interesant şi complex care poate oricând să pună persoana în dificultate. (site-uri de ştiri, de filme, de cumpărături) Scopul acestor baze de date nu este prinderea infractorilor, şi nici ajutarea procurorilor în anchetele penale, ci efectiv studierea mentalităţii şi obiceiurilor cotidiene ale persoanelor.

ACTA vine şi spune că protejează proprietatea intelectuală. fix brânză !

21

nu există pagină de internet, care în viziunea ACTA să nu fie infracţiune.în ziua de azi, controlul internetului înseamnă efectiv controlul omului.

(Radu Chiriţă: eu dacă nu am net o săptămână, sunt un om mort – profesional ..)

DREPTUL LA VIAŢĂ FAMILIALĂ orice limitare a vieţii de familie trebuie analizată mult mai strict.

LIMITĂRILE CLASICE ALE DR LA O VIAŢĂ DE FAMILIE:Prima vizează pierderea drepturilor părinteşti – cel mai discutat subiect. poate să intervină în urma unor acte ale adultului care afectează viaţa copilului; poate să intervină în urma unei stări de fapt (expulzarea); sau ca urmare a separării părinţilor.

- oricare din aceste ipoteze trebuie să facă controlul strict al unor criterii/reguli:1. interdicţia de exercitare a drepturilor părinteşti se poate dispune numai atunci

când tratamentul aplicat copilului este intenţionat ( exemplu: hotărâre am Curţii de Apel Suceava – viza pierderea drepturilor părinţilor asupra copilului întrucât nu avea suficiente venituri pentru ai putea întreţine – hotărâre foarte severă întrucât se pierd toate drepturile asupra copilului, inclusiv contactul cu acesta; starea de sărăcie poate să fie o chestiune temporară + pentru unele familii mai importante decât luxul şi comoditatea sunt legăturile emoţionale şi fireşti dintr-o familie.)

2. în momentul în care se dispune punerea unor persoane membrii de familie într-o situaţie de imposibilitate de păstrare a legăturii cu copii – acea imposibilitate trebuie păstrată într-o manieră reală şi nu abstractă.

ex: cetăţean irakian, familie numeroasă în România, el este expulzat; legăturile se pierd .. care ar fi soluţia? să se ducă toată familia în Irak?

3. într-un raport de exerciţiul drepturilor părinteşti statul are şi obligaţii pozitive – obligaţia de a se asigura că copii păstrează raportul cu părinţii + obligaţia de a interveni atunci când aceste raporturi sunt tulburate de persoane străine.

ex: hot. IGNACOLO c. ZENIDE – un român şi o franţuzoaică căsătoriţi şi au un copil – Franţa; divorţ şi hotărâre judecătorească de încredinţare a copilului, mama şi-a recuperat copilul după 5ani – din cauza lipsei de interes a autorităţilor Române.

Convenţia de la Haga privind efectele de drept privat al răpirii internaţionale de copii - luarea propriului copil, fără ştirea celuilalt părinte.Persoana care susţine că i-a fost luat copilul în alt stat are posibilitatea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti de urgenţă (cerere de constatare a răpirii internaţionale de copii) prin care se constată acest lucru – iar părintele în cauză se duce în statul respectiv pentru aş putea recupera copilul.ex: hot. KAR c. RO – soţia constată că soţul este homosexual, divorţează, copilul rămâne la mamă, aceasta se recăsătoreşte şi se mută cu noul soţ şi copilul în SUA, tatăl copilului face o cerere de constatare a răpirii, copilul este luat din SUA şi trimis în România – în final problemele se rezolvă; dar mereu trebuie să privim în spatele aspectelor juridice din speţă, astfel mai important este psihicul copilului minor fiind, apoi toate aspectele ale vieţii de familie pe care cei trei le pierd vând nevrând atunci când se întorc din SUA în România pentru a le explica instanţelor române că tatăl copilului ştia de situaţia acestora, iar instanţa pronunţase o hotărâre prin care vizitele se făceau în vacanţele minorului.

22

Pe Convenţia de la Haga privind acest aspect se fac o mulţime de abuzuri, chiar dacă la prima vedere aceasta protejează viaţa familială !

DREPTUL DE PROPRIETATEART. 44 Constituţie ART 1 PROTOCOLUL NR.1 CEDO – Protocol ratificat prin anii ”80- unul dintre cele mai noi drepturi fundamentale;

Domeniul de aplicabilitate (care drepturi de proprietate sunt socotite a fi drepturi de proprietate; apoi ce înseamnă ‚bunuri’):CEDO – a venit să definească noţiunea de ‚bunuri’Hot. SPOR şi LONROTH c. Suedia - prin ‚bun’ se înţelege, pe lângă bunurile corporale, orice drept de natura patrimonială pe care îl are o persoană, inclusiv drepturile de creanţă, drepturile care decurg din autorizaţii sau licenţe, drepturile de asigurări sociale şi aşa mai departe, totuşi prin ‚bun’ se înţeleg doar aceste drepturi actuale, Convenţia negarantând dreptul de a obţine un bun. (- nu ai drept asupra bunurilor aflate deja în patrimoniul unei alte persoane.)

Ulterior, CEDO a revenit asupra definiţiei - Hot. PINE VALLEY c. IrlandaDeşi Convenţia nu garantează dreptul de a obţine proprietatea unui bun, ea totuşi garantează speranţa legitimă de a obţine proprietatea unui bun. această ‚speranţă legitimă’ apare în ipoteza în care o persoană nu are un bun, dar îndeplineşte absolut toate condiţiile prevăzute în lege şi în jurisprudenţă pentru a obţine acel bun. ex: casele naţionalizate; L.10/2001 – fie casa înapoi, fie despăgubiri. îndeplinesc toate condiţiile şi urmează să primesc banii respectivi – de la acest moment apare ‚speranţa legitimă’ – când Primarul dă o decizie privind rezolvarea acestui aspect eu am deja o creanţă. – înainte că instanţa competentă să se exprime definitiv pe Legea 10 nu am ‚speranţă legitimă’.

Ingerinţele statului în exerciţiul dreptului de proprietate trebuie clasificate în 3:1. privare de proprietate: – include situaţiile în care o persoană pierde definitiv cele mai importante atribute ale proprietăţii – cel mai tipic ex: exproprierea.Trebuie spus că această pierdere poate fi de drept sau de fapt – de drept, când se realizează printr-un act juridic –hot judecătorească, act administrativ, lege; de fapt – atunci când nu există nici un fel de act de pierdere a atributelor proprietăţii, însă în fapt, ca urmare a unui act al statului, o persoană nu-şi poate exercita atributele cele mai importante ale dreptului de proprietate (expropriere de fapt – impropriu spus.)

Hot. Burghelia c. Ro – teren lângă un lac de acumulare, statul ia hotărârea să mărească debitul acelui lac, terenul a fost inundat – persoana nu a fost expropriată, dar nu îşi poate exercita drepturile ce se nasc din dreptul de proprietate – expropriere de fapt. Alt caz de expropriere de fapt – teren, statul construieşte un aeroport şi prin lege este interzisă utilizarea terenurilor pe o rază importantă de metri.

Privarea de proprietate (şi de drept şi de fapt) este posibilă numai dacă sunt îndeplinite aceleaşi condiţii (lege, previzibilă, accesibilă, legitimă..) +alte două:+ scopul legitim al unei privări de proprietate poate fi numai o cauză de utilitate publică, alte drepturi pot fi limitate şi dacă privesc o cauză de utilitate privată.

23

+ pentru a fi proporţională, privarea de proprietate implică, de regulă, obligaţia statului de a despăgubi persoana privată de proprietate (valabil şi pentru exproprierea de fapt).

2.reglementarea folosinţei lucrurilor: - acoperă acele limitări ale proprietăţii care intervin atunci când o persoană păstrează toate atributele proprietăţii, însă unul, sau mai multe din acestea sunt limitate printr-o prevedere legală.

exemple:- am o maşină, trebuie să merg pe partea dreaptă, trebuie să opresc la semafor, pot s-o vând dar trebuie să îndeplinesc nişte cerinţe şi nişte formalităţi.- am un teren, când îl vând trebuie să respect legea – act autentic.

Este o limitare a proprietăţii care se analizează foarte lejer, întrucât efectiv trebuie îndeplinite doar două condiţii: reglementarea să fie făcută printr-o normă juridică; scopul să fie unul de interes public.CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂINTERES PUBLIC – noţiune largă ‚serveşte la ceva’

3.(cea mai frecventă formă de limitare) INGERINŢĂ GENERALĂ A DREPTULUI DE PROPRIETATE (CEDO) - toate acele limitări care se încadrează între celelalte două limitări. (privarea de proprietate - ……… - reglementarea folosinţei lucrurilor)ex: sechestru – nu am pierdut bunul, dar nici nu pot să îl folosesc; accesiunea imobiliară – fac o casă pe terenul altuia – o pierd dar primesc bani pe construcţie. Astfel de ingerinţe generale, pot să intervină dacă sunt respectate condiţiile generale + două precizări suplimentare: 1. existenţa unei compensaţii patrimoniale; 2. scopul legitim să nu impună o sarcină excesivă doar unei persoane.

SITUAŢIA IMOBILELOR NAŢIONALIZATE ‚jurisprudenţă atât de bogată încât lumea ar fi mai săracă fără ea’ România este singurul stat comunist care a naţionalizat tot, de la terenuri, case, izvoare, păduri, până la fabrici, colibe, ateliere de croitorie şi coteţe.

După ’89 – La începutul anilor ’90 – multe acţiunii în revendicare în faţa instanţelor române – CEDO nu are jurisdicţie decât pentru situaţiile apărute după

naţionalizare – trecere gratuită a unui bun în patrimoniul statului;privatizare – Lenin – ‚cel mai mare rahat din cauza cărora muncitorii nu sunt bine văzuţi în societate’ – astfel toate terenurile, animalele etc. au fost puse la comun (CAP, IAS) – un soi de persoane juridice, cu scop economic, dar care nu are personalitate juridică – nu cooperativa dobândea ‚fructele’, ci persoanele care au pus bunurile respective la comun.

Legea 18/1991 – s-au desfiinţat CAP-urile şi urma ca persoanele să-şi primească înapoi bunurile; au apărut probleme şi procese. (fond funciar)

24

Din ’94 nu s-au mai admis acţiuni în revendicare.În ’95 – prin lege s-a stabilit că casele naţionalizate se vor da înapoi în cazul în care proprietarii locuiau acolo, iar ‚chiriaşii statului’ puteau cumpăra casa în care locuiau iniţial cu chirie.După ’97 – au apărut cazurile în care pe o casă existau două acte de proprietate diferite, respectiv un contract de vânzare-cumpărare prin care statul a dat chiriaşului proprietatea; şi hotărâre judecătorească de primire a casei naţionalizate în mod abuziv în timpul comunismului.

În 2001 s-a hotărât statul să rezolve problema Legea 10/2001 (casele) şi Legea 1/2001 (terenurile agricole şi forestiere – Legea ‚Lupu’) - ulterior statul a constatat că nu are bani pentru despăgubirea persoanelor care nu şi-au putut redobândii proprietatea.

În 2007 la presiunile venite din partea UE – România mai adoptă o lege şi spune că rezolvă problema – fabrici şi uzine, acţiuni la electrica, la rom-gaz etc.. – se transferau din partea statului acţiuni pentru a acoperi despăgubirile persoanelor care şi le obţinuseră ulterior prin hotărâri judecătoreşti; apoi s-au terminat şi acţiunile, iar operaţiunea de plată a fost suspendată.Hotărâre Pilot din partea UE (Tanasiu) - 18 luni pentru a se da o lege în acest sens, momentan avem doar un proiect de lege .

CEDOPINC ŞI PINCOVA – ‚nu poţi rezolva o nedreptate făcând o altă nedreptate’cel care trebuie să suporte consecinţele naţionalizării trebuie să fie statul !case - nu trebuie să suporte consecinţele chiriaşii, dar nici foştii proprietari.teren - nu trebuie să suport nici eu, nici cel al cărui teren l-am ocupat din greşeala statului.

Sub o formă sau alta, statul trebuie să suporte consecinţele, pentru că el a obţinut şi beneficiile.

INTERZICEREA DISCRIMINĂRII:- drept absolut,Art. 14 Constituţie / Art. 1 din Protocolul nr.12 CEDO (înlocuieşte art.12 C)

DISCRIMINARE ≠ DIFERENŢĂ DE TRATAMENT

Pentru a exista discriminare trebuie îndeplinite 3 condiţii:1. existenţa unei diferenţe de tratament - diferenţa de tratament trebuie să creeze o

situaţie mai puţin favorabilă unei persoane. (discriminarea pozitivă este acceptată şi nu intră în discuţie încălcarea drepturilor altuia)

- diferenţa de tratament trebuie să fie constatată între două grupuri de persoane – indiferent de criteriul diferenţierii –- proba diferenţei de tratament – uneori diferenţa de tratament se face prin lege iar proba este însăşi actul normativ; dar în ultimii ani discriminările nu se mai fac prin lege – aici se pune problema probei.

25

Ex: hot. D.H. c. Cehia - instituţie de învăţământ specială pentru rromi, - ‚‚acele discriminări care stau la baza unor politici nespuse se pot proba prin statistici’’; în Malta – discriminare între bărbaţi şi femei (juraţi) – statistic s-a demonstrat această politică ascunsă a statului de a discrimina femeile.

2. această condiţie de diferenţei să nu aibă o justificare obiectivă şi rezonabilă -

justificare obiectivă = atunci când scopul urmărit de către stat şi criteriul după care se face separarea în grupuri este determinat pe cale obiectivă. acel criteriu care separă grupurile să poată fi determinat/determinabil.justificare rezonabilă = între scopul vizat de către stat şi dezavantajele produse unui grup de persoane trebuie să existe un raport de proporţionalitate. (diferenţierea să fie rezonabilă)

Există anumite diferenţe de tratament care nu permit nici un fel de justificare obiectivă şi rezonabilă: religie, etnie, culoare, rasă …

3 Principii de la care pleacă discuţia despre discriminare:1. statele şi legea în general trebuie să ofere tuturor tratament egal , iar discriminările pozitive ale unor grupuri etnice ori rasiale trebuie să rămână la nivel de excepţie. 2. (Afacerea vălului islamic) orice persoană, indiferent de originea sa, are dreptul să-şi păstreze tradiţiile culturale/religioase/etnice, însă aici vorbim despre o cultură care s-a mutat din Maroc/Algeria/Tunisia în Franţa – astfel că CEDO a spus că ai două opţiuni: când te muţi – fie accepţi şi te adaptezi culturii majorităţii, fie te întorci de unde ai venit.3. singura formă de diferenţă de tratament în cazul căreia sunt considerate a fi forme de discriminare şi afirmaţiile.

În linii mari prin afirmaţii nu se face discriminare sau diferenţiere de tratament, însă în rezolvarea problemei trebuie plecat de la o situaţie reală ETNICĂ sau RASIALĂ: între anumite grupuri există anumite tensiuni – români-unguri / nemţi-francezi – aici există discriminare.

Românii sunt tâmpiţi !Ungurii sunt proşti !Ruşii sunt securişti !Nemţii nu au simţul umorului !

În astfel de cazuri afirmaţiile pot fi catalogate ca formă de discriminare.

Cauza MOLDOVAN şi alţii c. RO – o hotărâre judecătorească unde în motivarea se spune că ‚ţiganii’ nu vor primi despăgubiri pentru lucrurile lor întrucât ‚oricum erau bunuri furate, pentru că vorbim despre ţigani, deci nu li se cuvine nimic’.Cauza BORZAN c. RO – procuror : martorul nu este demn de crezare pentru că este ţigan.etc.

Legea română nu sancţionează (nici contravenţional) astfel de afirmaţii făcute în public, astfel că tensiunea creşte, iar statul nu are grijă de ordinea publică.

26

3. Diferenţa de tratament să privească exerciţiul unui drept prevăzut de lege – să aplic un tratament diferit unor drepturi recunoscute, nu contează dacă este un drept fundamental sau nu. (inclusiv dreptul de acces la o funcţie publică).

DREPTUL LA UN REMEDIU INTERNArt.13 CEDO(garantează dreptul la un remediu intern, şi nu dreptul la un recurs intern)Art. 13 garantează dreptul la o cale de recurs internă prin care orice persoană care susţine că este victima unei încălcări a unui drept fundamental să poată sesiza un organ intern cu o cale de recurs accesibilă, utilă şi eficace.

ex: dacă eu susţin că m-a bătut, statul trebuie să-mi ofere remediul de a apela la o instanţă, indiferent dacă dreptul de fond a fost încălcat sau nu.- nu este dreptul de a obţine constatarea încălcării, ci efectiv dreptul de a mă adresa instanţei.(penal, civil, administrativ…)

! să nu spunem niciodată că Art.13 garantează dreptul la un recurs intern.

DREPTUL LA LIBERTATEA DE OPINIE, CONŞTIINŢĂ ŞI RELIGIE, PRECUM ŞI LIBERTATEA DE MANIFESTARE RELIGIOASĂ

libertatea de opinie de aici este fix ce are omul în cap (a nu se confunda cu libertatea de exprimare); libertatea de conştiinţă de aici se rezumă tot la gândirea omului, la fel şi libertatea de religie - acestea nu pot fi limitate – fiind drepturi absolute.

Libertatea de manifestare a religiei – este o libertate relativă şi poate fi limitată în condiţiile generale.

RELIGIE = un set de credinţe însoţit de anumite ritualuri care sunt împărtăşite de un număr nedeterminat de persoane şi care au o anumită vechime, care sunt bazate pe o Carte socotită a fi sfântă şi pe un set de instituţii.

ex: Stoicismul e filozofie, nu religie, pentru că nu are instituţie.

Diferenţa mare dintre filozofie şi religie este că în filozofie percepţiile se încearcă a fi demonstrate (dar nu au instituţie de coordonare), iar în religie nu se încearcă demonstrarea respectivelor percepţii.

CEDO (cauză contra Moldova) a spus că statul nu trebuie să intervină în formarea instituţiilor privind religia, neputând interzice

LIBERTATEA DE ASOCIERE ŞI LIBERTATEA MANIFESTŢIILOR PUBLICElibertăţi relative;

27

Dreptul de a manifesta public: Convenţia şi Constituţia garantează doar dreptul de a manifesta paşnic. ‚în măsura în care câteva persoane devin agresive nu vorbim de manifestaţie care nu este paşnică, dacă majoritatea este agresivă atunci vorbim de un drept negarantat de Constituţie sau Convenţie astfel că poate fi limitat oricând’.

Pentru a fi proporţional cu scopul vizat, manifestaţie trebuie organizată după informarea autorităţilor, şi nu doar cu acordul acestora.

Folosirea forţei de către autorităţi nu poate fi justificată de caracterul ilegal al unei manifestaţii sau de simple incidente violente în cadrul unei manifestaţii.

Manifestaţiile ilegale se sancţionează maxim cu amenzi contravenţionale, în nici un caz cu violenţe din partea statului… pentru că astfel nu temperezi violenţa, ci o provoci. Mai sunt manifestaţiile spontane (de bucurie generală – ex: campionat de fotbal) aici se pune problema şi dacă manifestanţii pot fi amendaţi, ţinând cont că scopul vizat este legitim.

EXAMEN:

Cursuri + seminarii;ART 1-14ART 1 din PROTOCOLUL nr.1 (proprietatea)

BAFTĂ !

28