Enigma Otilieide G. Calinescu (autor canonic) -roman interbelic modern realist social de tip balzacianEnigma Otiliei (1938) (al doilea roman dupa Cartea Nuntii) constituie o materializare a teoriei balzaciene despre menirea neamului de a oferi o fresca obiectiva a societatii in care traieste autorul, dar si o ilustrare a conceptiei sale despre curentele literare clasicism, romantism, realism. Balzacianismul este prezent in "Enigma Otiliei" prin tema romanului, care ilustreaza viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, societate degradata sub puterea mistificatoare a banului, intreaga actiune a romanului construindu-se in jurul averii lui mos Costache Giurgiuveanu, care concentreaza fapteie si reactiile tuturor celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai putin de mostenire. De altfel, Balzac a concentrat ideea ca banii, averea au putere distrugatoare asupra eticii unei societati, afirmand: "Zeul la care se inchina toti este banul". Tot aici se inscrie si motivul literar al mostenirii, majoritatea personajelor pazind cu strasnicie integritatea averii lui Costache Giurgiuveanu. Elementele romantice se adauga celor balzaciene, prin cateva trasaturi evidente: folosirea antitezei in caracterizarea unor personaje, Felix cu Titi, Otilia cu Aurica, mos. Costache cu Pascalopol, se opun prin trasaturile esentiale: inteligenta, ambitie, frumusete, delicatete, farmec, generozitate, in antiteza cu debilitatea mintala, apatia, uratenia, acreala, rautatea, invidia, avaritia; descrierea naturii uraganului intr-un registru fantastic, descrierea casei vechi, paraginite, cu scari care scartaie, cu giurgiuvele scorojite amintind de casa lui Dionis din nuvela eminesciana; motivul "orfanului", evidentiat in roman prin Felix si Otilia, supusi - din aceasta cauza - rautatilor inveninate ale clanului Tulea Elementele realiste sunt evidentiate in roman prin: tema care reflecta stadiul societatii burgheze in plina degradare morala sub puterea mistificatoare a banului, caruia "i se inchina toti"; personajele sunt tipice, luate din realitatea oricarei societati, tipuri umane specifice, determinate social in raport cu mediul. (N.Filimon, I.L.Caragiale) Elemente ale clasicismului reies mai ales din: simetria romanului, care incepe cu o imagine dezolanta a casei lui Costache Giurgiuveanu si se termina cu aceeasi imagine lugubra: "Aici nu sta nimeni"; personajele sunt caractere construite pe o dominanta psihica: Costache Giurgiuveanu avaritia, Leonida Pascalopol - nobletea sufleteasca, Stanica Ratiu - arivismul si demagogia, Aglae - rautatea si invidia etc. Titlul initial Parintii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a paternitatii, pt ca fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia, ca niste parinti. Editorul propune schimbare titlului in Enigma Otiliei, titlu mai sugestiv pentru imprrbizibilul eroinei. Romanul, alcatuit din 20 de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmaresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor : destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui Stanica. Actiunea romanului nu se desfasoara pe un singur fir epic ci se structureaza pe doua planuri: a) viata burgheziei la inceputul sec. al XX lea; b) drumul formarii unui tanar intelectual. 1. Primul plan ilustreaza istoria mosteniri, care dezvolta conflicte intre cele doua familii implicate: Costache Giurgiuveanu-Otilia Marculescu, fiica vitrega a batranului; clanul Tulea compus din Aglae si Simion parintii, Aurica, Olimpia si Titi odraslele cu un viitor incert, la care se adauga Stanica Ratiu, avocat fara procese, concubinul Olimpiei. Eforturile acestora sunt canalizate statornic spre inlaturarea Otiliei de la mostenire.

2. Al doilea plan al romanului prezinta destinul tanarului Felix Sima, rams orfan, venit in Bucuresti pentru a studia medicina si pentru a se dedica profesiunii alese. Acesta traieste prima sa experienta erotica, sincera si profunda, care constituie fondul liric al romanului. In casa lui Costache Giurgiuveanu, unde locuieste tanarul, vine adesea Leonida Pascalopol, mosier cu maniere alese, prieten al lui mos Costache, admirator fidel al domnisoarei Otilia pe care o coplesea cu atentii si gesturi de un cavalerism rafinat. Otilia il iubeste pe Felix, dar vrea sa-l ajute sa se realizeze in cariera lui, intuind cu maturitate dorinta lui de a ajunge cineva. Funcia convenional a incipitului, de a face trecerea de la real la ficional, se realizeaz i prin timpul verbului imperfectul. Acesta red o aciune aflat in curs de desfurare, astfel cititorul avnd senzaia c evenimentele se petrec sub ochii si. Prin relaia cu finalul se genereaz simetrie la nivelul formei, cuvintele cu caracter anticipativ. Subiectul Felix Sima,un tnr de 18 ani,vine n Bucureti la tutorele su Costache Giurgiuveanu pentru a urma Facultatea de medicin, fiind fiul doctorului Iosif Sima. La inceput e primit cu raceala de de mos Costache care ii spune ca aici nu sta nimeni, dar apoi e recunoscut de Otilia si prezentat familiei Tulea si lui Pascalopol, aflati in casa lui mos Costache. Felix se indragosteste de Otilia, dar fata e simpatizat si de Pascalopol. Cei trei fac o calatorie la mosia lui Pascalopol, prilej cu care dragostea lui Felix devine mai puternica. Pascalopol trebuie sa se intoarca cu afaceri in Bucuresti. Tinerii raman singuri si Felix isi declara dragostea , dar fata crede ca pt el e mai importanta cariera sa de medic. Revenind la mosie, Pascalopol aduce noutati despre familia Tulea: Stanica s-a casatorit oficial cu Olimpia pt a primi zestrea acesteia, o casa, iar din neglijenta acestora moare Relisor, copilul lor. Reveniti la Bucuresti, relatia Otiliei cu familia Tulea devine tensionata din cauza Aglaei si a Auricai. Felix se inscrie la Fac. de Med., iar Pascalopol insista pe langa Costache sa o infieze pe Otilia, pt a-i asigura viitorul. Acesta nu stie daca o iubeste pasional sau patern pe Otilia, dar ii vrea binele. Un episod din roman relateaza casatoria secreta a lui Titi cu Ana Sohatchi, care se sfarseste repede cu divort. Otilia pleaca la Paris cu Pascalopol, eveniment care il socheaza pe Felix. El va avea o relatie amoroasa cu o curtezana, Georgeta. Intre timp, Simion Tulea, sotul Aglaei, innebuneste crezandu-se Iisus si e internat intr-un senatoriu de boli nervoase, fiind abandonat de familie. Otilia si Pascalopol se intorc si Costache fericit ii declara ca ii construieste o casa Otiliei. Face insa atac cerebral cazand la pat bolnav. E ingrijit de Otilia , dar pazit cu vigilenta de Aglae si Stanica , care vor banii batranului avar pe care ii tinea sub saltea. Stanica ii provoaca moartea batranului furandu-i banii cand nimeni nu era in preajma acestuia. Stanica o paraseste pe Olimpia, se casatoreste cu Georgeta, iar cu banii furati deschide o avocatura. Dupa inmormantarea lui mos Costache, Otilia pleaca iar la Paris cu Pascalopol. Finalul romanului prezinta destinul personajelor. Otilia s-a casatorit cu Pascalopol, dupa un timp acesta ii reda libertatea si ea pleaca cu un conte la Buenos Aires, devenind artista; Felix a devenit medic renumit. Dupa cativa ani, Felix se intalneste cu Pascalopol care ii arata o poza a Otiliei, o femeie frumoasa si schimbata. Felix se duce si se uita la casa darapanata a lui mos Costache. Cuplul Felix-Otilia este dup cum am spus, unul scenic, nu concret, cu toate c cei doi se iubesc. Otilia este pentru Felix o engim de la nceput pn la sfrit. El mereu a privit-o de pe o treapt a maturitii mai joas dect cea pe care se afla Otilia. Aceast diferen este cu att mai mare cu ct n general fetele de aceeai vrst cu bieii sunt mai mature i mai ales datorit copilriei zbuciumate a Otiliei, cci dup moartea mamei, a fost mereu atacat cu rutate de mtua sa, Aglae. Otilia a nvat s menin un echilibru fragil ntre casa Tulea i casa Giurgiuveanu. Extraordinara capacitate de pricepere a atitudinii celor din jur i-a fost foarte folositoare pentru a atenua orice conflict s-ar fi ivit ntre Felix i Pascalopol. Ea tia foarte bine c amndoi o iubesc, ns nu las loc de certitudine nici unuia, dorind s se fac vdit care e mai bun pentru ea. Dei volubilitatea ei face s fie vzut ca nebun de celelalte personaje cu orizonturi scurte(Aglae, Marina) Otilia este o profund gnditoare. Ea msoar continuu tot ce este n jurul ei i alege cu chibzuin atunci cnd alege. O dovad bun a acestei meticuloase judeci o gsim n seara cnd l cheam pe Felix s doarm la ea. Pentru ea, acela a fost testul suprem prin care s-i dea seama dac e potrivit

pentru ea s fie cu Felix. Prin caracterizare direct naratorul precizeaz trsturile fizice: are 18-19 ani, faa mslinie, ochi foarte albatri, prul n bucle, siluet perfect cu oase subiri ca de ogar. Felix ajunge n casa unchiului su pentru c era nc minor i pn la majorat acela era tutorele su. Personalitatea lui Felix nu evolueaz de la acest moment, ci doar se accentueaz detaliile privind comportamentul su. De la nceput este un observator, o fire sensibil, dominat de a judeca, msura pe toate cele din jur. Lipsa aceasta a spontaneitii se va pstra pe tot parcursul vieuirii sale n aceeai cas cu Otilia. Mereu va fi cu mintea copleit de ncercarea de a o nelege, de a o nchipui complet pe verioara sa. ntotdeauna Otilia va determina starea amndurora, el doar aliniindu-se atitudinii ei. Este totui ceva care st n calea unei dependee totale: profunditatea lui, pe care o observ i Otilia. Aceast profunditate a principiilor, a judecilor de valoare, l ine pe Felix cu gnduri caste atunci cnd este chemat de Otilia la ea n camer. Fiind mai puin matur, Felix nu are nc tria de a fi independent de Otilia, dar nici nu este cu totul lipsit de statornicia unor gnduri. El apare ca ntr-o stare de trecere ctre o convingere fa de principiile sale afiat ntru totul i nu doar cu reinere cum face ct timp st n cas cu Otilia. Aceast treapt superioar a unor convingeri de nestrmutat o prevede Otilia i consider c nu ar fi potrivit pentru ei doi s fie mpreun. Conflictul preponderent exterior se contureaz n jurul motenirii lui Costache Giurgiuveanu i antreneaz cele dou familii a lui Costache Giurgiuveanu Otilia Mrculescu i familia Tulea. De asemenea, n interiorul familiei Tulea se dezvolt alte numeroase conflicte. Conflictul interior surprinde procesul maturizrii lui Felix,rednd prin intermediul monologului interior ezitrile, procesele de clarificare sau de luare a deciziilor,comparaiile, judecile cu privire la lumea pe care ncepe s o cunoasc. TEHNICI NARATIVE - nlnuire nlnuirea sevenelor narative se face cronologic, ntreinnd omogenitatea i unitatea la nivelcompoziional. De asemenea prin nlnuire se realizeaz aspectul de comedie uman prin scenele cu dublu caracter dramatic i comic sau tragicomice ori grotei. Aici se nscriu apariiile lui Stnic, ocuparea militreasc a casei luimo Costache de ctre clanul Tulea, secvena sfinirii casei lui mo Costache precum i multe altele. - alternan Prin intermediul alternanei planurilor narative, autorul realizeaz caracterul de fresc aBucuretiului de dinainte de primul rzboi mondial, oferind spre analiz o imagine complex a societii acelei perioade. Imaginea oaului ca labirint este de asemenea accentuat prin intermediul alternanei. De asemenea, prin intermediul aceleiai tehnici, personajele sunt conturate mai pregnant datorit contrastului care ngroa liniiledefinitorii ale portretelor i personalitilor. - retrospectiv Retrospectiva funcioneaz ca ancor pentru personaje n spaiul ficional, ofer explicaii imotivaii ale aciunilor personajelor, poate conine elemente anticipative, contribuind la construcia unui personajomogen, realizat ca unitate stabil, previzibil, explicabil. - elips Elipsa, prezent n special la finalul romanului, are rolul de a ambiguiza imaginea Otiliei, sporind misterulce nvluie feminitatea.- pluriperspectivism Tehnica oglinzilor paralele / pluriperspectivismului utilizat cu precdere n cazul Otiliei,ambiguizeaz imaginea acesteia i face esena sa imposibil de fixat. Fiecare personaj propune o imagine a Otiliei cecontrasteaz cu prerile celorlai, aceasta rmnnd un mister pentru brbaii care ncearc s o defineasc idevenind ilustrativ pentru categoria eternului feminin. Pauza descriptiv apare n roman n episodul vizitei la moia lui Pascalopol, acest momentizolnd cele trei personaje ce nu sunt angajate n lupta pentru motenire i subliniaz superioritatea acestora fa decelelalte personaje. Detaliile confer spaiului valoare arhetipal crend senzaia infinitului i sugernd posibilitateaevadrii din contingent prin aspectul mitologic pe care l ia cmpia n imaginaia lui Felix. n acest spaiu cei doitineri petrec clipe de comuniune sufleteasc, iubirea fiind proiectat n ideal n acest spaiu ocrotitor, liber de prejudeci, conveii sociale i condiionri materiale, senzaia fiind de nlare cosmic: Lipsii de viziunea pmntului, cei doi se simeau plutind n aer ca pe o nav. Sufletul lui Felix se umplu de o linite sfnt. - analiz psihologic Analiza psihologic este realizat n spirit balzacian evideniind nu att frmntrileindividualizatoare ale personajelor ct elementele sugestive pentru ncadrarea acestora ntr-o tipologie. Deasemenea se contureaz astfel dimensiunea interioar a personajelor.- monolog interior utilizat n special n

cazul lui felix reflect ezitrile i ntrebrile ce apar n procesulmaturizrii, fiind ns i o modalitate de a oferi imaginea lumii aa cum este perceput de acel ochi al inoceneinecesar satiriconului. Tipologia personajelor este de esen clasic. Acestea sunt conturate realist dominate de o singur trstur fundamental:sunt tipuri general umane de circulaie universal (avarul, arivistul,baba absolut) aa concepea scriitorul:psihologia unu individ a devenit artitea interesant dect cnd a intrat intr-un tip. 1. Costache Giurgiuveanu este tipul avarului universal 2. Leonida Pascalopol este aristocratului generos capabil de noblete sufleteasca 3. Stanica Ratiu este tipul parvenitului, a arivistului fara scrupul moral si al demagogului 4. Aglae este intruchiparea rautatii si a invidiei, baba absoluta fara cusur in rau 5. Aurica este fata batrana macinata de complexe erotice neimplinite 6. Titi un caz patologic de degerenescenta 7. Otilia este intruchiparea feminitatii, a enigmaticului feminin evoluand in conditile societatii respective spre platitudine 8. Felix, intelectualul in decenire, martor si actor al spectacolului de viata desfasurat in fata cititorului. Tehnica detaliului este o modalitate epica a romancierului, prin care acesta incadreaza cu precizie actiunea in timp si spatiu ("Intr-o seara, de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, [...] in strada Antim, venind dinspre strada Sfintii Apostoli..."), descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu ("zidaria era crapata si scorojita [...] un grilaj inalt si greoi ruginit si cazut putin pe spate...") creeaza atmosfera in care se vor derula destinele personajelor, dar are si implicatii caracterologice pentru proprietar. Conturarea personajelor se bazeaza, de asemenea pe folosirea detaliului atat pentru descrierea fizionomiei acestora cat si pentru descrierea coafurii, a imbracamintei, a gesturilor, a timbrului vocii, construind personajul in totalitate, fizic, moral si in miscare: "Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi evitand impresia de exces, carnos la fata si rumen ca un negustor, insa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii carunte. Parul rar dar bine ales intr-o carare care mergea din mijlo-cul fruntii pana la ceafa, lantul greu de aur cu breloc la vesta, hainele de stofa fina, parfu-mul discret in care intra si o nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desavarsire, in apro-piere, neajunsurile varstei si ale corpolentei" (descrierea lui Pascalopol, prin ochii lui Felix). E un roman reprezentativ al literaturii romane, o creatie originala, care raspunde principiului formulat de prozator: trebuie sa fim cat mai originali si ceea ce confera originalitate unui roman nu e metoda ci realismul fundamental...

Enigma Otiliei -caracterizare-

Otilia este personajul principal al romanului, un personaj atipic, fiind un caracter in formare, oferind mai multe chipuri, in functie de cei care o recepteaza si-i interpreteaza gesturile, atitudinea si comportamentul. Putem, asadar, din perspectiva mai multor tipuri de caracterizare (directa,indirecta, autocaracterizare) sa-i surprindem trasaturile caracteristice. Autorul o descrie ca fiind o tanara ce amesteca o seriozitate rece, blazata cu cele mai teribile copilarii.Prin elemente ale pluriperspectivismului, aceasta 'enigma' se dezvaluie intr-un fel cititorului, prin parerile exprimate de ceilalti actanti din roman la adresa personajului eponim, ceea ce-l face un personaj controversat. Din informatiile extrase se poate face o caracterizare destul de complexa a Otiliei.Dupa cum am spus la inceput, Otilia este un caracter in formare, evoluand treptat pe parcurs. Caracterizare indirecta: -talentata , studenta la Conservator , ii placea sa cante nebuneste la pian. Canta zguduitor si delicat, intr-un tumul de pasiuni, stapanite si justificate, reflectand prin acest talent o parte din felul ei de-a fi. -printr-un procedeu al balzacianismului putem sa o caracterizam pe Otilia din perspectiva mediului in care traieste. >Camera acesteia devine un element important din care putem sustrage unele informatii referitoare la stilul de viata al fetei. Camera otilie mirosea patrunzator a pudra si parfumuri => fire sofisticata, eleganta, cocheta, vrand tot timpul sa fie in pas cu moda. >Un pantof era in pat, pe o carte deschisa. [] Covorul era semanat cu note muzicale, rasfirate nebuneste. [] In cutia in care trebuia sa caute degetarul, erau aruncate laolalta ace, batiste subtiri, carti de vizita, bucati de ciocolata muscate cu dintii.[...] rochii si jupoane zvarlite in graba. => camera Otiliei era intr-o dezordine totala, haine aruncate in toate partile, sertarele [] erau trase afara in felurite grade denota o persoana dezordonata, cu o viata agitata. O persoana care nu este in stare sa-si organizeze bine timpul, facand lucrurile in graba, superficiala, dupa cum ea insasi se caracterizeaza. -fire copilaroasa, caracterizata prin iesiri nebunesti, puerile, in ciuda varstei de 18-19 ani pe care o avea, ca dovada afirmatiile si gesturile pe care le facea in anumite momente: Imi vine uneori sa alerg, sa zbor. sau As vrea sa merg cu picioarele goale prin iarba! - momente in care incepea sa alerge prin curte, intr-unul din cazuri luandu-l prin surprindere pana si pe Felix, care este nevoit sa ia parte la jocul acesteia. *1 -isi infaptuieste o prolepsa a viitorului propriei vieti prin metoda cititului in palma, dezvaluindu-i lui Felix amuzantul fapt, dupa parerea ei, cum ca ar fi capabila de o dragoste profunda: Am linia inimii neteda, asta inseamna ca sunt o fata de inima, capabila de dragoste profunda (ce nostim!). => superstitioasa -este obisnuita sa I se faca toate poftele, fiind ajutata din toate partile, ca dovada, nelipsindu-i nimic material. Este intretinuta in special de Pascalopol, insa si de mos Costache. -Otilia recunoaste ca nu este in stare sa-si hotarasca lucrurile dinainte, fapt care accentueaza proasta organizare a propriei sale vieti. Nu promit nimic, privesc viata care se desfasoara. Caracterizare directa: Caracterizarea directa se desprinde mai mult din tehnica pluriperspectivismului, Otilia fiind caracterizata in special de catre ea insasi, sau de catre celelalte personaje, insa portretul fizic intocmit de autor se rezuma doar la cateva notiuni generale, lasand ca restul caracteristicilor sa fie enumerate de ceilalti actanti, sau desprinzandu-se indirect din felul ei de-a fi, din felul cum se comporta, cum vorbeste, cum isi manifesta gesturile fata de cei din jur. Dupa cum spuneam, caracterizarea directa facuta de autor se rezuma doar la cateva notiuni generale atribuite personajului eponim: Faa maslinie, nas mic, ochi albastri , cu o stapanire desavarsita de femeie. , un cap prelung si tanar de fata, incarcat de bucle, cazand pana la umeri. Fat subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larca pe poale, dar stransa tare la mijloc is cu o mare colereta de dantela pe umeri.

Autorul accentueaza mai mult pe tehnica reflectarii poliedrice (pluriperspectivism). Parerile referitoare la Otilia sunt inpartite in functie de scopul si interesele fiecarui personaj, de ce vrea fiecare sa obtina de pe urma acesteia. Sa incepem, asadar, prin felul in care actantul principal, eponim, al romanului se autocaracterizeaza. Din punctul sau de vedere, Otilia este o fata cu un temperament nefericit. Se plictiseste repede, suferind cand este contrariata. Se observa ca o zapacita, o fata pentru oamenii blazati, care au nevoie de rasetele tineretii, ca Pascalopol. Este o fire capricioasa, dupa cum recunoaste ea insasi, vrea sa aiba parte de libertate, sa nu fie presata de ceilalti, ca dovada gesturile sponate pe care le face, in special iesirile cu Pascalopol, ca de exemplu, aceasta dorinta de libertate ducand-o pana la Paris. Desi isi doreste sa fie independenta si sa aiba parte de libertate, recunoaste ca simte nevoia unei ocrotiri. Tine la familia ei si la cei dragi din jurul ei, in special la papa, nu-i pasa de diferenta numelui in cazul adoptiei, supand ca-l va iubi pe tatal ei vitrec indiferent de cum va proceda in aceasta situatie. Raportata la celelalte personaje, opiniile se schimba putin, nascandu-se conflicte exterioare intre ea si o parte ceilalti actanti participanti la actiune. In opinia Aglaei, care umbla, la fel ca restul claunui Tulea, dupa averea lui mos Costache, Otilia este o zanatica . o zapacita , are instincte de lux , stricata. Se observa pe parcursul romanului teama celor din clanul Tulea de a nu cumva averea lui Costache Giurgiuveanu sa cada pe mana Otiliei, mostenirea fiind tema romanului, un cerc din mijlocul caruia se ramifica raze catre fiecare personaj ce vrea sa inainteze pe acele fascicule pentru a ajunge la centru, adica la averea batranului. Aurica, fata batrana, este invidioasa pe succesul Otiliei la barbati, caracterizand-o pe aceasta ca fiind sireata, falsa, fat fr cpti si fr prini, o fata care nu stie nimic. Raportandu-ne la procentajul perspectivelor caracteristicilor aduse de fiecare personaj in parte la adresa Otiliei, poate Stanica are cea mai mare pondere. Este privita de acesta ca o nostima fata, delicioasa, dar usuratica, cheltuitoare. E de parere ca se incadreaza in sfera femeilor care te ruineaza.De catre acesta, Otilia este privita mai mult doar din punct de vedere fizic, o fata de o frumusete rara , o fata superba , incantatoare. Raportat la aria sentimentala, sufletul Otiliei era impenetrabil, si, daca ea juca constient o comedie, o juca cu multa finete si gratie. ; Este sufleteste obosita, blazata - iata ca din perspectiva lui Stanica, Otilia este vazuta ca o femeie blazata, in ciuda sentimentelor pe care fata I le destaiune lui Felix. Crezand-o o fire materialista si care te ruineaza, dupa cum afirma la inceput, crede ca A divortat de Pascalopol dupa ce l-a tocat.. Remarca insa talentul ei, laudandu-i felul admirabil de a canta la pian si capacitatea acesteia de a vorbi doua limbi straine. Georgeta o caracterizeaza pe Otilia fara sa o cunoasca, bazandu-se doar pe imaginea ce i-a facut-o Felix. Are un sentiment de stima fa de aceasta, doar din felul in care Felix vorbeste despre ea. Cu toate acestea, in mintea lui Felix si a lui Pascalopol, Otilia ramane doar o enigma.Pentru Felix este o fata de care s-a indragostit, dar o fata incapabila de a lua decizii.Doreste sa o ia de sotie pentru calitatile ei, insa din cauza conflicelor interioare nu stie ce parere sa aiba despre ea: sa o considere ca o sora, ca o mama, sau ca o sotie.

Felix Sima

El reprezint "vocea autorului", fiind tot timpul martor al evenimentelor i actor atunci cnd este nevoie de micare, pentru a crea cmp de aciune celorlalte personaje. El cltorete mult, cunoate i prin el cunoatem mult lume. El este martor i actor n acelai timp. De altfel, intriga romanului se declaneaz o dat cu sosirea lui n casa lui Costache Giurgiuveanu. Potretul fizic al tnrului este realizat prin descriere. Uniforma neagr i era strns pe talie ca un vestmnt militar, iar gulerul tare i apca umflat i ddeau un aer brbtesc. Faa i era juvenil, aproape feminin din pricina uvielor mari de pr care-i cdeau de sub apc. Terminase liceul la Iai i venise la Bucureti, la tutorele su Costache Giurgiuveanu, s urmeze cursurile Facultii de medicin. Tnrul e studios, s-a dedicat crilor i lumea lui adevrat este lumea tiinei. Primul contact cu familia Giurgiuveanu l face chiar n seara sosirii. Otilia este cea care-l prezint celorlali membri ai familiei i, ntr-un fel, atenueaz contactul dur cu acetia. Btrnul l primete rece, chiar ostil. Aglae l privete cu dumnie, vznd n el un posibil pretendent la motenirea lui Costache. l numete orfan care trebuie s-i fac un rost ca s nu cad pe capul altuia. Biatul este complexat de situaia lui de orfan i orice aluzie i trezete o puternic revolt. Ceilali vd n lipsa prinilor o infirmitate, Otilia ns l protejeaz din primele momente. Ea devine ntruparea feminitii. La nceput, fa de Otilia nu are dect sentimente de prietenie, apoi totul se transform n dragoste. Prima noapte n casa lui mo Costache o va petrece n camera Otiliei. Camera fetei devine pentru Felix un trm al visului i al misterului feminin. Apropierea de Otilia se produce datorit faptului c ea era orfan, maturizarea lui Felix se va produce rapid i Otilia l va ajuta s se ncadreze n familie. Ea este protectoarea lui, l ajut s se mbrace, i cumpr chiar o cravat. Devine din ce n ce mai apropiat de el. Totodat, n sufletul lui Felix se nate un sentiment de gelozie fa de Pascalopol, moierul tomnatic, cu o cultur aleas, la nceput manifestat sub forma unei aversiuni fa de domnul "gras", care struie mereu n preajma Otiliei. Transformarea lui Felix n casa din strada Antim se va produce rapid. Libertatea i risipete timiditatea, dndu-i sentimentul valorii lui personale. Devine ambiios, vrnd s depeasc condiia de orfan tolerat n acea cas, ateapt cu nerbdare s nceap facultatea, s-i fac o carier. Pascalopol l privete pe Felix, la nceput, cu o politee rezervat, apoi convingndu-se de inofensivitatea lui ncepe s-l priveasc mai prietenos i chiar "patern". Felix va ajunge s fac o obsesie pentru Otilia. Zi i noapte este dominat de chipul ei. In caiete, scria caligrafic "Iubesc pe Otilia". El o iubete sincer pe fat, dar ezit, e labil. De aceea, Otilia l va prefera pe Pascalopol care-i asigur stabilitate i protecie, acceptnd, nu fr unele remucri, s devin doamna Pascalopol.

Relatia dintre Otilia si Felix

Enigma Otiliei este romanul in care G Calinescu pledeaza pentru un roman realist, bazat pe omniscienta, ubicuitate narativa, cronologii si tipologii, acesta fiind publicat in anul 1938. Roman citadin prin excelenta, EO contine cea mai bogata galerie de tipuri umane si de caractere din intreaga proza romaneasca. Tema de fundal a romanului este viata burgheziei bucurestene de la inceputul de sec. XX. Pe acest fundal de epoca se reliefeaza trei teme balzaciene, reprezentate prin mostenire, paternitate si arivism, se formeaza personalitatea tanarului F Sima (de aceea putand fi considerat un Bildungsroman) si se desfasoara idila dintre cei doi adolescenti (tema iubirii). Felix si Otilia sunt personajele principale ale romanului, prezentate de naratorul auctorial inca din capitolul expozitiv. Otilia Marculescu este pupila lui Mos Costache Giurgiuveanu, fiica celei de-a doua sotii a acestuia dintr-o casatorie anterioara. Este, deci, orfana de ambii parinti, ramasa in grija avarului Costache. Avusese o copilarie trista, crescuse fara dragostea si protectia materna. Adolescenta este marcata de frustrari, mai ales ca este o mare amatoare de lux. Otilia este studenta la Conservator, o tanara sensibila cu temperament de artista si gusturi rafinate. Felix este baiatul doctorului Sima de la Iasi, orfan si el de ambii parinti, crescut la internat, deci lipsit de dragostea parinteasca. Ajunge in grija unchiului CG, a carui prima sotie fusese sora doctorului Sima. Felix este prezentat in incipit, in seara in care sosise la Bucuresti pe strada Antim, cautand casa in care urma sa locuiasca pana la majorat. Conditia de orfani ii apropie pe cei doi din momentul in care se cunosc. Tanara este cea care il salveaza pe Felix din situatia penibila de a nu fi fost recunoscut de unchiul sau. Il introduce in salon si il prezinta celor aflati in jurul mesei de joc. Constienta de atmosfera ostila generata de clanul Tulea si in special de Aglae, Otilia devine protectoare, aproape materna cu Felix, caruia ii ofera cu generozitate camera sa. Impresionat de nobletea si de franchetea (sinceritatea) Otiliei, Felix se indragosteste instantaneu, fiind prima lui dragoste. Iubirea lui Felix este umbrita, insa, de sentimentul geloziei provocat de imprevizibila adolescenta, care nu-si ascunde interesul pt mosierul Pascalopol. In realitate, Otilia nu il iubeste, ci il admira si il respecta pt ca ii ofera protectie in fata clanului Tulea si garantia unei vieti lipsite de griji. Felix admira, de asemenea, la Otilia dezinteresul sincer pt averea batranului avar. Fata simte ca Mos Costache intarzie adoptia de teama Aglaei si, mahnita, pleaca pentru un timp la Paris, cu mosierul. Plecarea Otiliei trezeste mandria ranita a adolescentului, care are o scurta aventura cu Georgeta, o curtezana de lux din societatea bucuresteana. Dupa intoarcerea Otiliei, Felix se simte vinovat, cu atat mai mult cu cat aventura lui ii este iertata. Cei doi tineri au moduri diferite de a intelege iubirea. Felix respecta conventiile sociale, nu-si permite sa fie nedelicat cu fata pe care o iubeste si este dispus sa astepte oricat pana la casatorie. Otilia este o nonconformista, care concepe dragostea ca pe o libertate absoluta. Ea ii declara intr-o noapte lui Felix ca pot fi impreuna si fara binecuvantarea lui popa Tuica. De aceea, Felix va fi profund contrariat a doua zi de dimineata, cand constata ca Otilia l-a parasit, optand pentru Pascalopol si punand astfel capat relatiei printr-un bilet succint. Peste ani, Felix (devenit profesor universitar si casatorit cu o femeie influenta) se intalneste intamplator cu Pascalopol. Acesta ii marturiseste ca i-a redat libertatea Otiliei si ii ofera o fotografie recenta a femeii, in care nu o mai recunoaste pe adolescenta de odinioara. Este surprins de aerul de platitudine al Otiliei, fotografia confirmand avertismentul adolescentei din trecut noi, femeile, nu traim decat 5-6 ani. Naratorul mai precizeaza ca Felix se inchide in biroul lui si studiaza o fotografie mai veche a Otiliei. Intr-o secventa scurta, realizata in stil indirect-liber, el surprinde gandurile lui Felix: nu numai Otilia era o enigma, ci si destinul insusi. Cuplul Felix-Otilia ilustreaza, asadar, esecul in iubire...