FEBRA AFTOAS

Boal contagioas, epizootico-panzootic, acut, comun biongulatelor exprimat prin eruptie veziculo-aftoasa pe mucoase i piele, benign la adulte, mortal la tineret.

virusul se cultiva pe celule renale BHKboala se afla pe lista A nr. 010

ETIOLOGIE: Fam. Picornaviridae, Gen Aftovirus

7 tipuri antigenice majore: A (1-32), O (1-11), C (1-5) determin panzootii;SAT 1(7), SAT2 (3), SAT3 (4) epizootii in Africa de Sud;ASIA1 (3) in Asia.

Patogenetic nu exista diferente indiferent de serotip sunt prezente aceleasi expresii clinice.

Virusurile aftoase:

bune imunogene, fiecare tip genereaza Ac specifici luinu induc imunitate incrucisata la animale exista si antigene comune, dar Ac, fata de acestea, nu asigura protectia completa (fata de fiecare tip de tulpina).

DIAGNOSTICUL se adreseaz simultan identificarii tipurilor A, O, C virale din zona geografica respectiva;

exista subtipuri care nu influeneaz diagnosticul i combaterea, dar care intereseaza studiile epidemiologice (circulaia tulpinilor virale).

CLINIC - boala este febrila insotita de eruptie veziculoasa

VIRULENA (patogenitatea) tulpinilor:(susceptibilitatea crescut a unei specii sau rase fa de o tulpin)

= doza minim infecioas ntre specii i difuzibilitatea (ambele sunt variabile) .

Epidemiologia molecular aplicat n focarele din SAT a evideniat fenomene de evoluie genetic prin apariia genelor mutante: virus escape mutants.

Virusul prezint epiteliotropism (explic patogeneza, localizarea semnelor clinice).

Virusul se izoleaz pe culturi celulare (linii susceptibile de cobai i hamster).

PROPRIETATI FIZICO-CHIMICE: Sensibilitate:- la formol i alcool, - la pH-ul acid mai mic de < 5 virusul este inactivat

Rezist: - in mediul extern (rezist n materiale biologice cu proteine ce l protejeaza contra denaturarilor). - pe furaje, aternut, ap - cteva luni - vara, pe pune, n lichidul aftelor - 2 sptmni. n lapte neacidulat, unt, smantana nefermentata, ca - 2 saptamani (dac produsele sunt inute la frigider) i o sptmn la 18-200C; n carne virusul se poate distruge in condiiile acidifierii acesteia; cnd nu a fost refrigerat - 2 saptamani.

Virusul supravieuiete cel mai mult la nivelul mduvei osoase, apoi in esuturile care nu se matureaz, cel mai uor distrugandu-se n fibra muscular.

Tehnologia prevede refrigerare in timp scurt dupa sacrificarea de necesitate si eviscerare.

Produsele (carne) ce rezulta din sacrificarea de necesitate a animalelor bolnave de febra aftoasa, realizeaza procese de maturare(+4C) post-sacrificare ce duc la supravieuirea virusului aftos.

Carnea provenit de la animalele febrile nu se d n consum .

RECEPTIVITATE: - biongulatele domestice i slbatice, n ordine descresctoare: taurine, suine, oi, capre, bubaline, reni, cerbi, cmile, antilope, suidee, elefantul. - infecie natural spontan: arici, obolan, oarece. refractare in mod natural: cabalinele i pasarile;

Factorii de risc: specie, rasa, doza infectanta, patogenitatea tulpinii. Doza minim infectanta (DMI) din diferite tipuri de virus determina aceeasi expresie clinica de boala. Statusul imun: animalele care au trecut prin boala au Ac protectori fata de un anumit tip de virus i devin refractare la infectia cu acel tip EPIDEMIOLOGIE

SURSELE DE INFECTIE PRIMARE:

animalele bolnave i produsele lor, animalele trecute prin boala ce raman purtatoare si eliminatoare de virus timp de 3-6 luni dupa trecerea prin boala (bivolii sunt posibili purtatori asimptomatici, serologic negativi). animalele infectate elimina cele mai mari cantitati de virus in perioada febrila, materialul patologic cel mai bogat in virus fiind lichidul de afta = limfa aftoasa (prin deschidere se amesteca cu saliva i astfel fac ca saliva s devin modul de transmitere a virusului de la animalul bolnav la animalul sanatos).

SURSELE DE INFECTIE SECUNDARE: furaje, apa, pasune, curenti de aer.TRANSMITEREA INFECTIEI: pe cale orala, pe calea mucoasei nazale i conjunctivale, transcutanat (leziuni).

DINAMICA EPIDEMIOLOGICA

timp-spaiu - are cea mai mare difuzabilitate in timp si spatiu: caracter panzootic datorat mai multor factori:

populaie - mai multe gazde natural susceptibile.

- virusul eliminat supravietuieste in mediu un timp suficient pentru a se intalni cu o gazda receptiva (se elimina prin saliva, aerosoli); - vectori (animale care nu fac boala, dar circuiteaz pasiv si activ virusul: psri migratoare, aerosoli in curentii de aer - vanturi dominante 260 km). ca urmare a imunitatii induse de fiecare tip de virus aftos, epidemiile se succed la intervale de timp de 3-4 ani sub forma de valuri (se reinnoieste populatia de animale suceptibile, cele imunizate ies din efectiv). Daca in populatia data patrunde alt tip de virus, dispare succesiunea de valuri.

INTRODUCEREA VIRUSULUI intr-un teritoriu se datoreaza: produselor contaminate sau purtatorilor si eliminatorilor clinic sntoi

Boala: net exprimata la bovine, puternic la suine si discreta la ovine (!!!!). Circuitarea din zonele endemice in zonele indemne se face prin ovine, urmatoarea gazda fiind porcul (consuma resturi menajere, ape grase si este specie eliminatoare de virusi intr-o cantitate suficienta cat sa produca imbolnavirea bovinelor).

Intr-un teritoriu nu se imbolnavesc simultan toate speciile susceptibile.

La bovine, febra aftoas se confund cu alte afeciuni cu caracter enzootic. chioptura ca i semn clinic frecvent se ntlnete la ovine.

DISTRIBUTIA GEOGRAFICA A FEBREI AFTOASE:

Europa este indemna de febra aftoasa; nu se mai practic vaccinarea;

n Israel nu se mai practica vaccinarea;

ultimul val de febra aftoasa dupa 2000 in Anglia,

cteva focare au fost i n Olanda, Franta, Germania, dar au fost lichidate si acum sunt indemne.

n America de Sud endemic, se practica vaccinarea.

PATOGENEZA- aparitia unei afte primare la locul de ptrundere + reactie febril pasager + viremie consecutiv, virusul se localizeaza la nivelul epiteliului mucoaselor, pielii glabre are loc eruptia secundara aftoasa si sindrom febril. In lipsa complicatiilor bacteriene, aftele se deschid spontan, se cicatrizeaza per primam dupa 10 zile de la eruptie animalul fiind refacut, dar ramane purtator, eliminator.

CLINICExantem veziculos la examenul histologic indic degenerescena hidropic vacuolizant i necroza de colicvaie in stratul Malpighi fr afectarea membranei bazale cicatrizare rapid, fr cicatrici.

BOVINELE ADULTE

Forma benigna:sindrom febril infectios, cu dispnee, tahicardie, sialoree caracteristica, cu zgomot de plescait pentru ca animalul incearca deglutitia; n evolutia acuta se constata scaderea productiei de lapte.

Constant urmatoarele localizari ale aftelor:

BUCAL: sialoreea caracteristica, consecinta a deschiderii aftelor din cavitatea bucala care stimuleaza secretia glandelor salivare pentru ca leziunile aftoase sunt dureroase.

PODAL: evolutia insotita de infectie secundara duce la exongulare (rara la bovine). Leziunile din regiunea coronala, santul interdigital (afte) si inflamatia acuta a aftelor duce la schiopaturi.

MAMAR: suprafata cutanata cu invelisul pilos nu este afectata, ugerul mai rar (in special mamelonul), aftele de pe mamelon se observa in timpul mulsului care devine dificil, dar este obligatoriu pentru ca altfel se produce mamita.

Forma maligna, septico-toxica (particular):- evolueaza la viei, mortalitate sub 30-40%, cauza morii = tulburarile digestive si sindromul febril, timpanismul, tulburarile respiratorii si impactul asupra circulatiei sincopa, asfixie.

Forma septico-toxica propriu-zisa apare la sugari cu exprimari clinice polimorfe digestive, respiratorii, cardiace, nervoase.

Forme atipice /avortate /oculte fr erupie aftoas.

LA OVINE:incubatie:1-8 zile, sindrom febril, inapetenta, scaderea rumegatului, eruptie aftoasa pe limba, la nivelul membrelor, mameloanelor i rar pe bot . salivaia este puin semnificativa - frecvent apare localizarea podal.

LA SUINE: erupie pe rt, membre, la scroafe i pe glanda mamar, la gestante avort i la femelele lactante, agalaxie. frecvent afectate: zonele cu piele fin (perineu, scrot, vulva).

MORFOPATOLOGIC Leziune caracteristic: afta are iniial coninut, transparent, opalescent, bogat n proteine i separat de exterior printr-un perete subire, friagil;

n afara aftelor pe piele glabra si mucoase explorabile, exista afte pe mucoasa cailor respiratorii, digestiva, prestomace (diaree, timpanism);

la viei apare degenerescena cardiac i degenerescena musculaturii striate ce capt aspect de muchi fiert. BIONGULAT CE PREZINTA ERUPTIE AFTOASA, SCHIOPATURA SI SINDROM FEBRIL = SUSPICIUNE DE FEBR AFTOAS!

CONFIRMARE- materialul patologic = lichidul de afta recoltat din afte nedeschise; izolarea pe culturi celulare;IDENTIFICAREA - serologic fa de fiecare tip de virus al febrei aftoase posibil implicat (seroneutralizare, RFC, cromatografie, ELISA - metode standardizate in toate rile afiliate OIE, rezultatul putndu-se compara ntre laboratoare). Manipularea probelor suspecte de febra aftoasa - in conditii particulare ce impiedica diseminarea agentului cauzal si doar anumite laboratoare indeplinesc conditiile de biosecuritate. Probele recoltate fr pericol de scurgere, deteriorare, se introduc in cutie, apoi in recipieni cu formol i se scot din focar prin transbordare spre laborator.

FEBRA AFTOASA SE VINDECA SPONTAN

suspicionarea febrei aftoase impune instituirea masurilor de RESTRICTIONARE TOTALA A CIRCULATIEI n / i din focar, n zona focarului; \ se anun DSVSA , ANSVSA, primria i poliia.

COMBATEREA Cu implicarea administratiei teritoriale, a medicului veterinar, DSV locala judeteana si ANSV trebuie anuntate (notificate-Ord156/27.12.) in cel mai scurt timp posibil astfel scazand riscul diseminarii prin deplasare din focar spre alte zone a bolii.

Medicul veterinar formuleaz DIAGNOSTICUL DE SUSPICIUNE, DISPUNE INSTITUIREA RESTRICTIILOR DE CIRCULATIE CU AJUTORUL ADMINISTRATIEI LOCALE, iar elucidarea suspiciunii prin DIAGNOSTICUL DE CONFIRMARE se face prin examen de laborator seroneutralizare, RFC, cromatografie, ELISA, ntre timp nimic nu trebuie sa ias din focar n zonele nvecinate: produse, oameni, mijloace de transport (exist baraje poliieneti care mpiedic intrarea i ieirea din zona respectiv).