ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE FINANTE BANCI BURSE DE VALORI

REFERAT

INTEGRAREA ROMANIEI IN UNIUNEA EUROPEANA

ASPECTE GENERALE

COORDONATORI: Profesor universitar doctor Silviu Negutu

Asistent universitar Marius Cristian Neacsu

AUTOR:

2007, seria C , grupa 1512

BUCURESTI 2007

CUPRINS

I. EXTINDEREA CATRE EST A UNIUNII EUROPENE ……........ 3

II. PRINCIPII SI PROCEDURI ……………………. 7

III.CADRUL INSTITUTIONAL AL DIALOGULUI UE –ROMANIA ….. 9

IV.ADERAREA ROMANIEI LA UE ……………….. 11

V. AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE ADERARII ……….. 12

VI. BIBLIOGRAFIE ……………………………… 14

1

”Civilizatia adevarata a unui popor consista nu in adoptarea cu deridicata de legi, institutii, etichete, haine straine. Ea consista in dezvoltarea naturala, organica a propriilor puteri, a propriilor facultati ale sale. ”

Mihai Eminescu

I EXTINDEREA CATRE EST A UNIUNII EUROPENE

In epoca moderna Europa a reprezentat centrul lumii. De aici s-au lansat principalele curente, de aici au plecat marii exploratori, aici s-a inventat parlamentarismul. Razboaiele mondiale au slabit forta continentului, facand posibila ascensiunea Statelor Unite ale Americii (care chiar daca s-au implicat in razboi, nu au suferit distrugeri teritoriale si nici nu le-a fost afectata economia intr-o foarte mare masura. Pentru urmatoarea perioada puterea lumii a fost

2

impartita intre SUA si URSS in asa numitul razboi rece, Europa ramanand pe un plan secund.  In conditiile in care, dupa caderea comunismului Rusia si-a pierdut statutul de putere mondiala (si ii va fi tot mai greu sa-l recupereze, datorita situatiei economice precare in care se afla si datorita pierderii anumitor republici importante), statele asiatice (China, Japonia) se dezvolta tot mai mult, SUA isi consolideaza puterea mondiala jucand un rol din ce in ce mai important in conducerea lumii, era necesar ca Europa sa inceapa un proces de autodefinire si de autoafirmare. Cursa economica este cea in care sunt implicate azi majoritatea statelor lumii, SUA, Europa si Japonia fiind cele trei superputeri economice. Cine va detine suprematia economica este clar ca va conduce lumea. Este bine de precizat faptul ca nici un stat nu mai poate face fata singur problemelor dezvoltarii contemporane, este si motivul pentru care vorbim de regiuni economice. Exista trei astfel de regiuni, care au fiecare cate o locomotiva: Uniunea Europeana cu Germania, NAFTA cu SUA si Asia- Pacific cu Japonia. Capacitatea acestei locomotive este cea care asigura puterea de inaintare a intregii regiuni. Este si motivul pentru care Z. Brzezinski afirma ca fara Germania si Franta, Uniunea Europeana nu mai poate exista. Prin decizia de extindere a Uniunii Europene luata la Helsinki, Europa a inaugurat un nou model de dezvoltare bazat nu pe potentialul unei tari, ci pe cel al unei intregi regiuni geografice. A trecut de la un proces preponderent economic, la unul preponderent geopolitic, dictat de realitatile actuale. Integrarea fostelor tari socialiste insemnand luarea acestora din sfera de influenta a Rusiei, dar si o incercare de supradimensionare a spatiului detinut, de crestere a puterii (daca judecam lucrurile pe termen lung). Toate acestea se justifica prin prisma presiunii pe care o cunoaste Uniunea Europeana in competitia economica cu celelalte centre de putere.  Pozitia geografica si geopolitica a tarilor invitate la negocieri este foarte importanta. Astfel Lituania, Letonia si Estonia (ultima invitata deja din anul 1998) izoleaza Rusia, taindu-i accesul la Marea Baltica (portiunea ramasa acesteia este mult prea in nord, unde ghetarii ingreuneaza navigatia in cea mai mare parte a timpului). Se stie foarte bine ca atunci cand Rusia a avut capitala la Petrograd si iesire la Marea Baltica, ea a fost o tara prospera, mult legata cu Occidentul, liberala si deschisa schimburilor. Ori pierderea Republicilor Baltice din sfera ei de influenta o condamna la inchistare si la regres economic. Aderarea Romaniei, Bulgariei si a Turciei la Uniunea Europeana este de natura sa izoleze de tot Rusia, prin intreruperea accesului acesteia la Marea Neagra (Ucraina nefacand parte din CSI). In aceste conditii ea nu va mai putea sa joace un rol important in aceasta zona. Este motivul pentru care politicienii rusi nu agreaza Occidentul, orientandu-si realizarea de aliante spre Asia. Acest lucru este de o potriva periculos daca tinem cont de faptul ca Rusia detine un teritoriu important in Eurasia si ca o alianta a acesteia cu China sau Japonia este de natura sa ingrijoreze Europa. Masuri in acest sens s-au luat, Uniunea Europeana incercand in permanenta realizarea de contacte cu Rusia pentru a preintampina constituirea unei noi puteri. Din pacate Rusia nu s-a impacat inca cu gandul ca nu mai este un imperiu, nostalgia dupa acesta fiind inca prezenta. Iata de ce decizia de aderare la Uniunea Europeana a tarilor foste socialiste este foarte importanta, chiar daca acestea inca nu sunt pregatite din punct de vedere economic. Turcia este unul dintre statele pivot ale lumii, de origine islamica. Importanta lui strategica este foarte mare. Este situat la o rascruce de civilizatii, religii si rute comericale. Ea este cea care vegheaza stramtorile Bosfor si Dardanele, asigurand echilibru si stabiliate in S-E Europei. Aflarea Turciei in sfera de influenta a Uniunii Europene da posibilitatea acesteia de a exercita si o oarecare influenta in lumea islamica, dar acest lucru ramane de vazut (cum se va impaca Europa cu fundamentalismul islamic). Poate va reusi o temperare a acestuia prin oferirea alternativei unei economii prospere. Prin Turcia, Uniunea obtine o importanta punte de legatura cu Asia si cu Orientul Mijlociu.

3

Au fost chemate la negocieri de asemenea Malta si Cipru (ultima in 1998). Decizia in ceea ce le priveste este justificabila tot din punct de vedere geopolitic (desi economiceste ele stau mai bine decat Romania, Bulgaria sau Turcia). In teoria zonei pivot, Mackinder spunea ca Anglia va fi in Mid Ocean o Malta la o alta scara. Din acesta afirmatie putem deduce cat de important este, pentru cineva care doreste sa domine Marea Mediterana, sa aiba in sfera lui de influenta Malta. Datorita pozitiei geografice (intre Sicilia si tarmul Africii), Malta poate conferi nu doar avantajul de a domina marea ci si acela de a avea influenta in continentul african. Ea poate constitui si un fel de refugiu (ceea ce inseamna "malta" in feniciana). Ea a fost stapanita pe rand de cartaginezi, de romani, de bizantini si de arabi, pentru ca in final sa devina colonie engleza, devenind cea mai importanta baza navala si aeronavala britanica. Importanta ei a fost recunoscuta deci inca din antichitate, Uniunea Europeana neputand ignora acest fapt. Cipru este si ea o tara cu o pozitie geografica strategica (in bazinul rasaritean al Marii Mediterane, aproape de Turcia), intre Europa, Asia Mica si Africa de Nord. Este de asemenea o tara ravnita de marile imperii (Egipt, Asiria, Persia, Macedonia, Roman, Bizant, Arab si Englez). De aici se poate controla nu doar Africa ci si Asia Mica, influenta Uniunii Europene putand ajunge si aici.Era de asteptat ca un stat aflat sub influenta greaca si turca (in partea de nord) sa fie chemat si el la negocieri avand in vedere ca si Turcia a fost invitata, iar Grecia este membra din 1981. Poate acum problema controlului asupra Ciprului (dintre Grecia si Turcia) va fi rezolvata. Slovacia a fost chemata si ea la negocieri, Cehia, Polonia, Ungaria si Slovenia fiind invitate din 1998. Cu aceasta ultima aderare Uniunea Europeana va avea pana in 2025, 28 de membrii, adica va cuprinde toata Europa cu exceptia Norvegiei, Elvetiei si a statelor create din fosta Jugoslavie (mai putin Slovenia). Populatia Uniunii va numara 500 milioane, ceea ce va reprezenta o crestere de 30 % . Daca avem in vedere afirmatia lui Simion Mehedinti, si anume ca "puterea natiunilor creste si scade precum creste si scade populatia lor" , decizia de extindere teritoriala a Uniunii Europene isi gaseste inca o justificare. Puterea ei va creste nu doar datorita numarului de populatie marit ci si ca urmare a teritoriilor inglobate (se cunoaste formula lui Ray Cline, care spune ca puterea perceputa este data si de populatie si teritoriu, nu doar de puterea economica, militara, de planificare si de vointa).  Europa secolului al XXI- lea trebuie sa fie o Europa care sa nu sa mai sfasie, care sa fie competenta pe plan mondial, sa fie o adevarata putere si sa aiba un rol puternic de jucat in ordinea lumii, nu sa stea pasiva fara sa poata sa faca nimic (asa cum s-a intamplat atunci cand NATO a decis sa intervina in Kosovo). O decizie in acest sens a fost luata la summitul de la Helsinki, cand s-a decis ca pana cel tarziu 2003 sa se creeze o forta europeana in scopuri umanitare si de mentinere a pacii. Trei organisme urmeaza sa fie create pentru realizarea acestui deziderat: o comisie politica de securitate, o comisie militara si un stat major (care sa ofere expertiza).  Uniunea Europeana s-a creat initial pe considerente economice dar ea nu a pierdut niciodata din vedere aspectul politic. Chiar atunci cand s-a infiintat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (in 1950), in afara de libera circulatie a carbunelui intre Franta si Germania, Uniunea mai asigura si "prezervarea pacii" intre cele doua state. Prin decizia de aderare a tarilor din Estul Europei la Uniunea Europeana, caracterul geopolitic a primat in fata celui economic (realizabil si el dar pe termen lung). Ceea ce face sa existe pareri contradictorii cu privire la aceasta aderare oarecum fortata, este faptul ca pendului economic al Uniunii nu a avut aceeasi frecventa de miscare cu cel politic. Daca din punct de vedere politic, asa cum am aratat, decizia este binevenita si in interesul viitorului Uniunii ca putere mondiala, din punct de vedere economic nu putem afirma acelasi lucru. Exista deja un decalaj considerabil intre statele foste comuniste (chemate la negociere in 1998) si tarile membre, chiar si intre statele membre existau diferente (spre exemplu in prezent PIB-ul Poloniei il depaseste pe acel al Greciei). Deci,

4

era nevoie mai intai de timp, de un ragaz care sa-i permita Uniunii sa asimileze noile tari membre, sa inlature decalajele, sa faca anumite restructurari institutionale si sa-si rezolve problemele deja existente (cu anumite tari membre care nu mai tineau pasul cu liderii). Economiceste, Uniunea Europeana absorbind tari mai putin pregatite, risca sa-si diminueze viteza de inaintare, sa piarda timp si pozitii castigate cu greu. Totusi la Helsinki s-a decis: sunt invitate la negocieri din 2000 inca sapte tari a caror economie este in decalaj nu doar fata de statele membre ci si fata de cele invitate in 1998: Polonia, Cehia, Ungaria etc. Misiunea Europei va fi de doua ori mai grea pentru a ajuta aceste tari sa-si redreseze economia. Intrebarea este de ce ? Raspunsul este simplu: avantajele pe termen mediu si lung, acestea fiind singurele care conteaza. Extinderea Uniunii Europene spre est aduce deci in prim plan disputa intre adancirea si largirea integrarii. Este clar ca in conditiile largirii actuale a Uniunii, cursa mondiala poate fi momentan pierduta de Europa in favoarea celorlalte regiuni Asia-Pacific si NAFTA.  Fostul ministru de externe al Frantei, Jean-François Poncet isi punea intrebarea legat de viitorul Europei: "spatiu economic sau putere mondiala". Se pare ca Uniunea vrea sa fie si una si alta. Pentru a deveni putere mondiala Uniunea Europeana trebuie sa-si intareasca institutiile, sa aiba o moneda comuna (ceea ce s-a intamplat deja), o diplomatie comuna si o aparare comuna. Toate aceste deziderate s-au avut in vedere la Helsinki, spre a fi realizate intr-un viitor apropiat. Anumiti politicieni au adoptat, de mai multa vreme, pozitii defavorabile constituirii Europei ca putere mondiala care sa concureze America. Charles de Gaulle si Margaret Thatcher sunt unii dintre acestia. Ei sustin faptul ca, constituirea unui superstar european ar genera o lume mai periculoasa, cu blocuri de putere aflate in competitie. Viziunea aceasta este sintetizata in formula "Europa a la carte sau Europa cu geometrie variabila". Aceasta ar insemna ca statele componente si-ar putea alege politicile in functie de scopul lor imediat, in cadrul unor institutii mai mult simbolice. Acest deziderat este insa iluzoriu deoarece istoria ne-a demonstrat ca, Comunitatea Europeana a evoluat intr-o directie supranationala, pe trei paliere de integrare: realizarea uniunii monetare, integrarea politica si militara si elaborarea unei politici interne si de securitate sociala comune. Uniunea Europeana trebuia sa-si supradimensioneze teritoriul datorita pozitiei geopolitice in care sa afla. Alt argument in favoarea summitului de la Helsinki poate fi faptul ca, in domeniul cercetarii nici o tara europeana ori cat de dezvoltata ar fi ea, nu poate rezista concurentei de peste ocean decat daca si-ar realiza proiectele in colaborare cu alte state membre. Nivelul cheltuielilor facute pentru cercetare nu este mai mic, dar alocarile se fac dispersat. Acest lucru nu poate decat sa duca la accentuarea decalajului dintre Europa si celelalte zone. Doar o Europa supranationala poate face fata evolutiei tehnologice care are loc la ora actuala in lume cu viteze foarte mari. Tarile foste socialiste pot fi folosite si ele in acest sens, deoarece au pe de o parte forta de munca calificata si ieftina, iar pe de alta parte acest demers ar asigura noi locuri de munca. Alt argument pentru extinderea europeana se refera la primirea la negocieri a unor state de religie musulmana sau a unor tari aflate din punct de vedere geografic la confluenta acestor civilizatii. In prezent fundamentalismul islamic castiga teren. In plus aceasta religie este prezenta in: tarile Magrebului (semnal ingrijorator deoarece Algeria a fost o tara in principal francofona, statele din Magreb fiind sub influenta Europei), in Franta unde exista circa 5 milioane de islamisti (fiind a doua religie dupa cea crestina) si sa nu omitem faptul ca, s-au creat doua state islamice in Europa ca urmare a destramarii Jugoslaviei si a razboaielor etnice care au avut loc aici. Iata ca Europa trebuie sa fie unita si pentru a face fata acestei presiuni (in conditiile in care populatia Europei inregistreaza spor negativ de crestere, iar cea din lumea islamica este intr-o continua crestere). Pericolul unei migratii din acest sens este cu atat mai

5

iminent. O Uniune extinsa pana la Turcia, Malta, Cipru, Slovenia va avea un alt cuvant de spus . Un alt argument pro extindere a Uniunii Europene este acela ca, SUA joaca un rol din ce in ce mai important in lume. De aceea sunt temeiuri adanci pentru ca Europa sa devina o adevarata putere mondiala, cu institutii proprii de aparare. Doar asa ea va putea face fata procesului de globalizare si va influenta in mod real viata economica internationala. In literatura de specialitate s-a discutat foarte mult asupra intrebarii: cui va apartine secolul urmator, Americii sau Europei ? Multi autori l-au considerat un secol al Pacificului (oceanul viitorului, locul unde se vor confrunta marile puteri, maritime si continentale), deoarece alte state importante: China si Japonia se intrevad ca vor deveni mari puteri. Altii il considera al doilea secol american, datorita avansului tehnologic pe care il detine SUA intr-un domeniu de maxima importanta: sfera informatica. Este adevarat ca exista si analisti care opteaza pentru o influenta europeana in acest secol. Doar evolutia geopolitica a lumii ne va putea raspunde. Samuel Huntington este de parere ca "sceptrul de lider mondial" detinut de America va trece in mana Uniunii Europene daca: aceasta va realiza coeziunea politica intre tarile membre, va dispune de populatia necesara (fapt realizabil prin decizia luata la Helsinki), va avea resursele si bunastarea economica necesare (tarile din estul Europei detin importante bogatii naturale, care pot fi exploatate), va avea tehnologia necesara (posibil in conditiile in care statele vor coopera intre ele) si va avea forta militara rela si potentiala (deziderat realizabil pana in 2003). Dupa cum observam multe dintre aceste conditii sunt posibil de realizat, atunci de ce sa nu speram ca Europa va deveni o putere mondiala ? Acelasi autor mai spune ca Japonia, SUA si Rusia s-au specializat in investitii, in consum si in arme, in vreme ce Europa a realizat un echilibru intre aceste trei domenii (investeste mai putin, consuma mai putin si se inarmeaza mai putin). Huntington conchide astfel: "daca secolul urmator nu va fi american, atunci este foarte probabil ca va fi european". Paul Kennedy ne avertizeaza asupra pericolelor catastrofale care s-ar produce daca unificarea nu s-ar realiza. Faptul ca s-a creat acesta uniune economica a dus in primul rand, la disparitia granitelor dintre tari. Ori Kennedy ne avertizeaza tocmai asupra costurilor care ar fi fost imense daca aceasta comunitate nu ar fi existat (costul legat de tranzactiile de schimb dintr-o moneda in alta, costul referitor la timpul pierdut la granita, costul legat de obtinerea de vize, costul legat de ingreunarea tranzactiilor comerciale etc).  Decizia de extindere a Uniunii Europene este categoric una politica. Prin inglobarea noilor state ea va putea sa controleze Marea Neagra cu stramtorile Bosfor si Dardanele precum si Marea Baltica, deci va detine principalele rute comerciale din zona, extinzandu-si zona de influenta (cum de fapt am precizat deja). Uniunea isi va putea valorifica anumite avantaje din aceasta integrare si pe termen scurt. Ma refer la extinderea pietii de desfacere, la importul de materii prime si la exportul de produse cu un grad inalt tehnologic.  Totusi avantajul principal este acela pe termen lung si anume cel politic. Cat de repede va reusi Uniunea Europeana sa inlature decalajele economice dintre tarile membre si cat de repede va realiza reforma institutionala ramane de vazut. Oricum, de acest lucru depinde ramanerea ei in cursa pentru castigarea supreatiei de putere mondiala pentru secolul al XXI- lea.

6

II PRINCIPII SI PROCEDURI

Pentru a deveni un nou stat membru al Uniunii Europene, Romania trebuie sa indeplineasca criteriile de aderare stabilite la Copenhaga si sa se alinieze la legislatia si politicile Uniunii Europene, legislatie cunoscuta sub denumirea de “Aquis” comunitar).

Negocierile de aderare au stabilit conditiile in care “Aquis-ul” comunitar este aplicat in Romania, inainte si dupa aderare (in toata perioada de tranzitie stabilita in timpul negocierilor- ceea ce semnifica exceptarea temporara de la aplicarea anumitor exigente ale legislatiei europene) si maniera in care Romania va participa la institutiile si la bugetul Uniunii.

Din motive obiective, legislatia Uniunii Europene este divizata in 30 de capitole de negociere, fiecare acoperind un anumit domeniu, la care se adauga capitolul 31 - Diverse, negociat in final, care se refera la alte aspecte ale negocierilor. Acestea sunt declarate inchise in momentul in care toate capitolele sunt inchise ("nimic nu este hotarat pana cand totul este hotarat"). Pana in acel moment capitolele de negociere sunt considerate a fi provizoriu inchise. O tara candidata are dreptul de a redeschide in orice moment negocierile daca legislatia UE a fost modificata iar tara respectiva nu poate aplica legislatia pana la momentul aderarii sale si cere noi perioade de tranzitie sau, daca situatia initiala a tarii candidate a suferit modificari si a fost ceruta o abordare diferita a unui anumit capitol. Uniunea Europeana poate cere redeschiderea unui capitol daca Statul candidat nu-si indeplineste angajamentele (de exemplu nu ajunge sa implementeze o lege inainte de termenul limita convenit) sau daca Uniunea vrea sa ceara noi perioade de tranzitie sau sa le renegocieze pe cele deja stabilite.

In 1997 Consiliul a cazut de acord asupra procedurilor de negociere in cazul celei de-a cincea largiri a UE cu 12 tari, aici fiind cuprinsa si Romania. Conferintele Interguvernamentale de Aderare pentru fiecare tara candidata au reunit in sedinte ministrii sau adjunctii lor, adica reprezentantii permanenti pentru fiecare stat membru si negociatorii sefi pentru tarile candidate.

Negocierile cu tarile candidate au fost intiate tinandu-se cont de situatia prezenta din fiecare dintre ele. Ritmul negocierilor depindea de gradul de pregatire a fiecarei tari candidate si, de asemenea, de complexitatea problemelor ce trebuiau rezolvate. Comisia a propus pozitii de negociere comune pentru Uniunea Europeana privind fiecare capitol si aceste pozitii au fost adoptate in unanimitate de catre Consiliu.

Fiecare etapa de negociere (de exemplu deschiderea, inchiderea provizorie sau permanenta a unui capitol) este formalizata prin Conferinta de Aderare. Deschiderea unui capitol de negociere este  conditionata de nivelul de adoptare a Aquis-ului comunitar si de planurile de implemetare a Aquis-ului restant in perioada urmatoare. Inchiderea unui capitol de negociere presupune un progres semnificativ in adoptarea aquis-ului, existenta unei "capacitati administrative" (institutii ce dispun de resurse umane si financiare adecvate) care sa poata implementa si supraveghea aplicarea legislatiei si de asemenea un angajament credibil si complet pentru transpunerea si implementarea aquis-ului ramas.

7

Rezultatele negocierilor sunt incluse in Tratatul de Aderare. El este prezentat Consiliului in vederea aprobarii si Parlamentului European, care trebuie sa-si dea acordul. Dupa semnare Trataul de Aderare este trimis statelor membre si statelor candidate in vederea ratificarii, ceea ce implica uneori un referendum. El intra in vigoare si tara candidata devine stat membru de la data aderarii. Organizarea negocierilor si pregatirea pentru aderare in Romania

In Romania, Ministerul pentru Integrare Europeana si Delegatia Nationala pentru Negocierile de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana sunt responsabile de coordonarea negocierilor si pregatirea in vederea aderarii. Delegatia Nationala a elaborat documentele de pozitie in care Romania isi prezinta pozitia vizavi de fiecare capitol de negociere, situatia adoptarii legislatiei europene, calendarul si conditiile adoptarii si aplicarii aquis-ului care nu a fost inca implementat. Documentele de pozitie au fost discutate la nivelul Comitetelor parlamentare, a sindicatelor si patronatelor si a ONG-urilor. Pentru a facilita aceste consultari, a fost creat un Consiliu Consultativ pentru Negocierile de Aderare la Uniunea Europeana. Documentele de pozitie au fost apoi adoptate de care Guvernul Romaniei si prezentate Uniunii Europene.

Evolutia Negocierilor

In 13 octombrie 1999, Comisia a recomandat statelor membre sa deschida negocierile cu Romania. Consiliul European de la Helsinki din 10-11 decembrie 1999 a decis sa initieze negocierile cu Romania. Acestea au fost oficial deschise in 15 februarie 2000.

In 2000 (in timpul presedintiilor franceza si portugheza), noua capitole au fost deschise si sase au fost provizoriu inchise: 16- Intreprinderi Mici si Mijlocii, 17 - Stiinta si Cercetare, 18 - Educatie si Formare Profesionala, 26 - Relatii externe, 27 - Politica externa si de securitate comuna, 12 - Statistici.

In 2001 (in timpul presedintiilor suedeza si belgiana) opt capitole au fost deschise si trei au fost provizoriu inchise: 8 - Pescuit, 23- Protectia Consumatorului si a Sanatatii si 5 - Dreptul Societatiilor Comerciale.

In 2002 (sub presedintiile spaniola si daneza) ultimele 13 capitole au fost deschise si sapte au fost provizoriu inchise: 11- Uniune Economica si Monetara, 13 -  Politica Sociala si Ocuparea Fortei de Munca, 15 - Politica Industriala, 19 - Telecomunicatii si Informatica, 20 - Cultura si Audio- visual, 25 -  Uniune Vamala si 30 - Institutii.

In 2003 (in timpul presedintiilor greaca si italiana), sase capitole au fost provizoriu inchise: 1 - Libera Circulatie a Marfurilor, 2 -  Libera Circulatie a Persoanelor, 4 -  Libera Circulatie a Capitalurilor, 9-  Politica in domeniul transporturilor, 10- Impozite si  28- Control financiar.

In 2004 (sub presedintiile irlandeza si olandeza), ultimele noua capitole au fost inchise : 3 - Libera Circulatie a Serviciilor, 6 -  Politica in Domeniul Concurentei, 7 - Agricultura, 14 - Energie, 21 - Politica regionala si coordonarea elementelor structurale,  22 - Mediu Inconjurator, 24 -  Justitie si Afaceri Interne,  29 - Dispozitii Financiare si Bugetare si 31 - Altele.

Romania a incheiat negocierile in 14 decembrie 2004 cand Conferinta de aderare a ajuns la un acord general final asupra inchiderii tuturor celor 31 de capitole de negociere. Consiliul European din 17 decembrie 2004 a anuntat cu satisfactie inchiderea negocierilor si a solicitat

8

finalizarea Tratatului de aderare cu Romania (si cu Bulgaria) care includea rezultatele negocierilor.

Tratatul de Aderare a fost semnat la Luxembourg in 25 aprilie 2005, dupa aprobarea Parlamentului European, pe 13 aprilie.

Dupa semnarea Tratatului, in calitate de stat in curs de aderare, Romania beneficiaza de statut de observator activ in Consiliul Uniunii Europene si in comitetele si grupurile de lucru de la Comisia Europeana. Statutul de observator activ ii permite Romaniei sa detina o pozitie in institutiile Uniunii Europene si sa fie implicata in procesul decizional al Uniunii in aceeasi masura ca si statele membre chiar daca fara drept de vot. Pana la aderare, Romania isi va continua pregatirile interne, conform angajamentelor asumate in timpul negocierilor, concentrandu-se asupra partilor sensibile, Concurenta si Afaceri interne, strans legate de cauza de salvgardare inclusa in pachetul de negociere.Indeplinirea angajamentelor de negociere este atent monitorizata de catre Comisia Europeana in colaborare cu Guvernul Romaniei. Un raportul complet de monitorizare al Comisiei Europene a fost prezentat la 16 mai 2006. Dupa aderare Romania va beneficia de perioade de tranzitie pentru cateva aspecte punctuale cuprinse in 8 capitole : 3 -  Libera Circulatie a Serviciilor  4 - Libera Circulatie a Capitalurilor, 6 - Concurenta, 7 - Agricultura, 9 - Politica in domeniul Transporturilor,  10 - Impozitare, 14 - Energie si 22 - Mediu Inconjurator.

III CADRUL INSTITUTIONAL AL DIALOGULUI U.E. – ROMANIA

Cadrul dialogului institutionalizat intre cele doua parti a fost stabilit prin Acordul European de Asociere, la doua niveluri:

1. parlamentar;

2. guvernamental.

1. La nivel parlamentar, dialogul Romania - Uniunea Europeana se desfasoara prin intermediul Comitetului Parlamentar Mixt de Asociere Romania - Uniunea Europeana. Comitetul Parlamentar Mixt are caracter bilateral, iar reuniunile sale se desfasoara de doua ori pe an, la Bucuresti, respectiv Bruxelles. Din 20 aprilie 1995, data primului comitet parlamentar, pana in prezent, s-au desfasurat opt reuniuni ale acestui organism. Partile implicate participa cu doisprezece membri reprezentand fiecare delegatie, conducatorii delegatiilor asigurand in acelasi timp si co-presedintia Comitetului Parlamentar Mixt de Asociere.

Reuniunile se inchid prin adoptarea si semnarea unui document final, cu titlu de recomandare, document cu valoare politica. Acesta este inaintat in acelasi timp Guvernului Romaniei si institutiilor comunitare. Documentul se considera adoptat prin votul majoritatii fiecarei parti participante la reuniune.

Partea romana ester reprezentata de membrii Comisiei pentru Integrare Europeana a Parlamentului Romaniei. Atributiile Comisiei acopera un domeniu vast al procesului de integrare, de la

9

problemele de armonizare a legislatiei romanesti cu legislatia comunitara, pana la dezbaterea strategiei si prioritatilor in domeniul integrarii europene. In realizarea acestor functii Comisia pentru Integrare Europeana a Parlamentului colaboreaza cu comisiile de politica externa ale Camerei Deputatilor si Senatului.

Pentru a asigura uniformitatea adoptarii legislatiei romanesti armonizate cu legislatia comunitara, in cadrul Consiliului Legislativ - institutie abilitata cu avizarea proiectelor de acte normative pentru realizarea unui sistem legislativ unitar - a fost creat un departament specializat avand atributii in acest sens.

2. La nivel guvernamental, colaborarea dintre Romania si Uniunea Europeana se desfasoara in cadrul Consiliului de Asociere (dialog la nivel politic) si al Comitetului de Asociere (dialog la nivel tehnic). Acesta din urma, conform art. 110 din Acordul European de Asociere, asista Consiliul de Asociere. Discutiile se desfasoara la nivel bilateral, Comitetul de Asociere fiind format din reprezentanti ai Guvernului Romaniei, pe de o parte, si reprezentanti ai Consiliului Comunitatilor Europene si membri ai Comisiei Europene, pe de alta parte.

Reuniunile acestui organism se desfasoara anual, de regula in luna octombrie, alternativ la Bucuresti si la Bruxelles. Discutiile privesc analiza individuala a indeplinirii prevederilor Acordului European si a progreselor inregistrate in procesul de pre-aderare.

De asemenea este analizata activitatea subcomitetelor pentru integrare europeana pe domenii. Subcomitetele de asociere, care au o procedura de desfasurare asemanatoare Comitetului de Asociere, analizeaza punctual sectoarele care fac obiectul integrarii europene. Numarul acestora a crescut, ajungandu-se in 1999 la 8 subcomitete de asociere:

Subcomitetul 1 - Agricultura si pescuit; Subcomitetul 2 - Piata interna;

Subcomitetul 3 - Comert, industrie si produse CECO;

Subcomitetul 4 - Probleme economice si monetare si circulatia capitalului;

Subcomitetul 5 - Inovatie;

Subcomitetul 6 - Transport, protectia mediului, energie (inclusiv retele trans-europene);

Subcomitetul 7 - Dezvoltare regionala, ocuparea fortei de munca si politica sociala;

Subcomitetul 8 - Vama, droguri si spalarea banilor.

10

IV ADERAREA ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANA

Principii:· principiul statului de drept si al respectarii legii, cu stabilirea unui sistem legislativ uniform si asigurarea protectiei drepturilor derivand din reglementarile comunitare; · principiul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului-norma juridica avand valoare universala; · principiul statului-social; · principiul pluralismului cultural; · principiul subsidiaritatii. 

Obiective:· stabilitatea institutiilor ce garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului, respectul fata de minoritati si protectia acestora; · existenta unei economii de piata functionale, precum si capacitatea de-a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din interiorul Uniunii; · capacitatea de a-si asuma obligatiile ce decurg din calitatea de membru al UE, inclusiv aderarea la telurile uniunii politice, economice si monetare.· consolidarea sistemului politic si a institutiilor democratice; · crearea unui climat economic si social care sa ofere maximum de satisfactie si beneficii cetatenilor ei; · eficientizarea structurilor si mecanismelor economiei de piata; · intarirea cooperarii politice, economice si culturale cu statele membre ale Uniunii Europene si cu tarile candidate; · consolidarea statutului Romaniei pe scena europeana si internationala in termeni de stabilitate si securitate. 

Prioritati:- Ajustarea structurala la cerintele Pietei Interne a Uniunii si la politicile comune ale UE :· atingerea si consolidarea stabilitatii macroeconomice in vederea crearii conditiilor pentru dezvoltarea economica durabila; · accelerarea ajustarii structurale a economiei pentru a recupera intarzierile in domeniul transformarilor economico-sociale; · aplicarea unei politici monetare ferme, neinflationiste si a unei politici fiscale capabile sa corecteze deficitul bugetar si sa impulsioneze activitatea economica, orientata in principal spre export; · dezvoltarea regionala si locala, cresterea solidaritatii si a coeziunii economico-sociale; · atenuarea consecintelor defavorabile in plan social ale reformelor economice, cu precadere pentru categoriile vulnerabile; · relansarea dialogului social, la nivel central si local; stimularea consolidarii si dezvoltarii in continuare a societatii civile; · armonizarea legislativa (preluarea si implementarea <<acquis communautaire>>); · indeplinirea, graduala, a criteriilor de convergenta necesare pentru participarea subsecventa la Uniunea Economica si Monetara.- Alinierea la principiile, normele si actiunile Politicii Externe si de Securitate Comune- Ajustarea institutionala si operationala si intarirea cooperarii cu statele membre si candidate in

11

domeniul Justitie si Afaceri Interne;- O reforma structurala si functionala a administratiei publice, in vederea cresterii supletei, eficientei si coerentei actului administrativ, reducerii birocratiei, eliminarii disfunctionalitatilor si suprapunerilor de competente si sporirii gradului de compatibilitate cu administratiile din tarile comunitare. 

V. AVANTAJE SI DEZAVANTAJELE ADERARII LA UE

· un climat politic si economic stabil care ar stimula o dezvoltare durabila;  · o predictibilitate si o stabilitate crescute ale mediului economic; · cresterea competitivitatii pe piata interna, ceea ce va conduce la motivarea si stimularea agentilor economici autohtoni in sensul sporirii productivitatii si a eficientei prin dezvoltarea de noi produse si servicii, introducerea tehnologiilor moderne si diminuarea costurilor de productie; · dezvoltarea comertului, un stimul important pentru economia nationala si piata fortei de munca; · accesul sporit la pietele de capital si investitii europene, la noile echipamente si sisteme informationale, la <<know-how>>-ul managerial si tehnicile organizationale din tarile dezvoltate; · prezenta agentilor economici romani pe o piata unica de mari dimensiuni si cu o portanta deosebita; · oportunitati deosebite oferite de implementarea Uniunii Economice si Monetare; · intarirea securitatii nationale prin integrarea in mecanismele PESC; · oportunitatea de a participa plenar la procesele de luare a deciziilor privind viitoarea configurare a Europei; · cresterea prestigiului si consolidarea statutului Romaniei in relatiile cu alti actori statali, atat pe plan politic, cat si economic; · dobandirea de catre cetatenii romani a drepturilor decurgand din acordarea "cetateniei europene"; · perspective de perfectionare profesionala si acces pe piata europeana a muncii pentru cetatenii romani. 

La aceste avantaje directe se adauga, ca un corolar, si costul in termeni de "lost opportunities" pe care l-ar genera ne-aderarea Romaniei la Uniunea Europeana: · izolarea si indepartarea de la procesele de luare a deciziilor, de la mecanismele de PESC, implicand dificultati si cheltuieli sporite pentru impunerea autonoma pe scena politica si economica; · izolarea economica a Romaniei, in conditiile in care UE detine in prezent circa 60 % din comertul exterior romanesc; · restrangerea posibilitatilor de acces a produselor romanesti pe piata comunitara; · cresterea vulnerabilitatii produselor romanesti in fata masurilor de aparare comerciala si a obstacolelor tehnice practicate de UE fata de tarile terte; · cresterea decalajului economic dintre Romania si tarile din zona care vor adera la UE, datorita in principal imposibilitatii de a beneficia de fondurile comunitare de dezvoltare; · diminuarea sanselor de aliniere in perspectiva la "acquis"-ul comunitar, avand in vedere ca integrarea intracomunitara evolueaza in permanenta; 

12

· dificultati in obtinerea consensului la nivelul UE pentru aderarea altor tari candidate, in conditiile cresterii numarului de state membre ale UE; · scaderea posibilitatilor Romaniei de a dezvolta o agricultura competitiva ca urmare a neintegrarii la timp in mecanismele Politicii Agricole Comune.

13

BIBLIOGRAFIE

1) Negut Silviu (2005) Introducere in geopolitica, Bucuresti:Meteor Press;

2) Berevoescu, I., Chiribucă, D., Comşa, M., Grigorescu, N., Lăzăroiu, A.,Pană, M., Pop, L. şi

Stănculescu, M. (1999). Feţele schimbării. Românii şi provocările tranziţiei. Bucureşti: Ed.

Nemira;

3) Huntington, Samuel, Paul. (1968/1999). Ordinea politică a societăţilor în schimbare, Iaşi: Ed.

Polirom;

4) Zamfir, E., Bădescu, I., Zamfir, C. (coord). (2000). Starea societăţii româneşti după 10 ani de

tranziţie. Bucureşti: Ed. Expert;

5) Bădescu, Ilie, Dungaciu, Dan. (1995). Sociologia şi geopolitica frontierei,

Bucureşti: Ed. Floarea Albastră;

WEBGRAFIE

1) www.geopolitica.ro

2) www.euractiv.ro

3) http://europa.eu

4) http://ro.wikipedia.org

14