CAPITOLUL IIMPORTANŢA ŞI ACTUALITATEA TEMEI

1.1. Importanţa introducerii unor căi şi mijloace de individualizare în etapa iniţială de pregatire a gimnaştilor

începători.

Etapa iniţială de pregătire în gimnastica sportivă masculină cuprinde grupele de incepatori, copii între 4 si 7 ani.

Şcoala mişcarii, ţinuta corectă, stilul executiei caracterizat prin usurinta, desimvoltura si frumuseţe se formează mai uşor la vârsta copilăriei. Actualmente, procesul complex de depistare, pregătire şi perfecţionare a tinerilor talente în gimnastica sportivă este asigurată de secţiile de gimnastică a cluburilor sportive şcolare.

Pregătirea modernă demonstrează că în gimnastica sportivă bazele performanţei trebuie puse la vârsta copilăriei urmând ca pe parcursul instruiri să fie selecţionate elementele talentate.

Pentru copiii care încep să practice gimnastica de la vârsta de 4-6 ani etapa trebuie să dureze între 1 şi 2 ani iar pentru copiii care încep la vârsta de 6-7 ani, un an. În această perioada iniţială de pregătire, dezvoltarea motricitaţi generale constituie obiectivul de bază şi are în vedere copilul in perioada de vârstă în care se pot exercita influenţe favorabile asupra creşterii si dezvoltări organismului (în egală măsură sfera somatică şi functională).

Proporţionalitatea şi armonia formelor copilului,ţinuta corectă şi estetica, formarea unui număr cât mai mare de deprinderi motrice de bază şi specifice insuşite corect.

Urmarind în ultimi ani competiţile noastre de copii se observă un slab nivel in ceea ce priveşte dezvoltarea calitatilor motrice.Unii copii dotaţi la categoria IV-a şi a III-a îi vedem lucrând cu uşurinta,copii care însa pe masura ce cresc raman în urma in ceea ce priveste capacitatea motrica raportata la dezvoltarea lor segmentara. Acest fapt are repercursiuni rapide asupra nivelului,tehnic si al tinutei corporale, ducand la plafonarea copilului sau chiar la dispariţia lui din gimnastică.

Cauza o constituie neînţelegerea problemei pregătirii motrice generale si speciale, se trece cu multa usurinţă peste pregătirea iniţială de bază, dupa o lună sau doua deja se abordeaza elemente globale din gimnastică sportiva din dorinta de a intra cat mai repede in concurs.

Pentru realizarea obictivelor de pregătire si performanţa atat la nivelul începătorilor cât şi la grupele de avansaţi şi performanţă devine tot mai necesară perfectionarea si modernizarea activitaţii de instruire în

1

vederea găsirii de noi metode, procedee şi mijloace prin care să se acţioneze în timpul antrenamentelor precum şi perfectionarea continuă a celor existente, a celor aşa zise tradiţionale, în baza noilor obiective de performanţă ce stau în faţa gimnasticii sportive masculine.

Pentru a aduce o contribuţie calitativă la pregătirea copiilor gimnaşti, profesori din cadrul secţilor de gimnastică au datoria de a asigura un nivel calitativ ridicat şi eficient în timpul antrenamentelor, perfecţionarea conţinutului, metodelor şi formelor de organizare a activitaţii de antrenament cu scopul optimizări procesului instructiv-educativ care să dinamizeze dezvoltarea capacităţi motrice, a dezvoltării calitaţilor motrice.

Şi antrenamentul din gimnastică este supus perfectionarii modernizării continue, nu prin simple adăugări de cunoştinţe sau anumite selectări, ci printr-o restructurare de pe poziţii noi, de pe poziţia teoriei sistemice si operationale care să-i confere un grad crescut de eficienţă.

Modernizarea nu trebuie sa însemne negarea experienţei acumulate de antrenamentul tradiţional în practica gimnasticii, nu presupune renunţarea la principiile, metodele folosite cu bune rezultate de-a lungul timpului.

Modernizarea reprezintă un proces de reevaluare ce sa dovedit şi se dovedeşte în continuare valoros pentru procesul instructiv, precum şi de introducerea unor elemente noi solicitate de actuala orientare a gimnasticii.

Luând în considerare particularităţile individuale şi cerintele de pregătire şi performanţa a gimnasticii se poate adapta principiul pregătirii individualizarii şi colective în gradul cel mai înalt şi cu perspective optime de eficienţă maxima chiar incepand cu pregatirea initiala a copiilor gimnasti. Orice formă de antrenament care nu tine seama de particularităţile individuale şi care nu foloseşte căi şi mijloace de individualizare nu poate să ducă spre rezultate optime.

Pregătirea copiilor este de neconceput făra cunoaşterea particularităţilor de vârstă şi a influenţei diferitelor regimuri de activitate motrică. Copii gimnaşti pot atinge o pregătire sportiva superioară cu condiţia ca pregătirea motrică generală şi motrică speciala sa fie realizate corespunzator în toate etapele de pregătire prin folosirea unei metodologi noi de predare care să asigure dirijarea operativă a procesului de instruire.

În pregătirea individualizată a sportivilor începatori căile şi mijloacele comune se aleg şi se aplică diferenţiat (pe grupe şi subgrupe de nivel). În ce priveşte volumul, intensitatea, complexitatea, forma, succesiunea prin adaptarea lor la particularităţile individuale si in forma de cerinţele de performanţă actuale a gimnasticii sportive masculine.

2

1.2. Motivarea temei

Prezenta lucrare se înscrie pe linia intensificarii, activitaţii de cercetare în scopul îmbunatăţirii metodologiei de instruire in domeniul gimnasticii sportive la vârsta copiilor. Tema aleasă face parte din tematica generală a îmbunatatirii si pefecţionarii activitaţii instructiv-educative şi a carei fundamentare stiinţifică se impune cu necesitate sporita in condiţiile actuale.

În gimnastica de performanţă atât la vârsta copiilor cât şi a juniorilor, se constată necesitatea elaborarii unor tehnologii superioare de instruire, unitare bazate pe modelare, individualizare obiectivizare care sa foloseasca mijloace rationalizate standardizate cu eficienta maxima a caror prelucrare sa permită verificarea clara a influenţelor asupra obiectivelor instruirii.

3

CAPITOLUL IIREFLECTAREA TEMEI ÎN LITERATURA DE

SPECIALITATE

2.1. Despre individualizare

În literatura de specialitate şi în practica se întalnesc numeroase şi diferite definiţii, opini despre INDIVIDUALIZAREA ANTRENAMENTULUI SPORTIV.

Dintre toate acestea am reţinut, sistematizat, urmatoarele-individualizare este o activitate metodico-stiintifica speciala de tratare a sportivilor în funcţie de particularităţile individuale şi de cerinţele specifice ale ramurilor si nivelului sportiv.

Antrenamentul individualizat este procesul instructiv educativ in cursul căruia se aplica practic metoda individualizarii.

Aplicarea practica a antrenamentului individualizat se poate face in patru forme de lucru

a) antrenamntul colectiv,când se lucrează cu doi sau mai mulţi sportivi deodata

b) în antrenamentul individual îndrumat, când sportivul lucrează singur sub îndrumarea antrenorului

c) în antrenamentul individual independent când sportivul lucrează singur sub propria sa conducere, având sau nu indicaţii de la antrenor

d) în antrenamentul combinat, în care sportivul aplică indicaţiile pentru individualizarea pregătirii sale în fiecare din cele trei forme de antrenament menţionate.

Individualizarea antrenamentului se reflectă atît în procesul cunoaşterii individualitaţii sportivului cat şi în alegerea, gasirea, creerea şi aplicarea celor mai adecvate căi şi mijloace pentru obţinerea la timp a obiectivelor de pregătire şi performanţa planificate.

În ultima perioadă în antrenamentul sportiv sa precizat metodele optimale, finale si intermediare pentru diferite categori de varsta in gimnastica sportivă. Mai puţin sa realizat însa în stabilirea metodelor operaţionale, neexistand o cantificare precisă a celor mai eficiente mijloace. De astfel greutăţile pe care le-am întâmpinat în lucrare se referă la ele, mentionate mai sus de specialitate şi la gasirea bibliografiei de specialitate care să elucideze aceasta problemă.

4

2.2. Individualizarea antrenamentului,cerinţa imperioasă într-un sport individual

Într-o clasificare metodică a sporturilor, gimnasitica a figurat întodeauna şi va figura in categoria sporturilor individuale. Succesul gimnastului depinde de calitatile si potentialul lui ca si de modul de valorificare a acestora, realizarile sportivului fiind destul de putin influentate de artificii tactice.

Ori faţă de aceste considerente, individualizarea efortului capată în antrenamentul sportivului gimnast o importanţă deosebita deoarece particularitaţile individuale trebuie sa determine în principal dar nu exclusiv aspectul cantitativ şi calitativ al efortului în timpul antrenamentului.

Din punct de vedere biologic individualizarea efortului in gimnastică presupune atat adaptarea volumului si intensitatii efortului cât şi alegerea mijloacelor şi metodelor de antrenament in funcţie de particularitatile individuale de anumite stări speciale ale gimnastilor de tipul de activitate nervoasă superioara, de dezvoltare fizica şi a calitatilor motrice, de alte solicitari extrasportive.

Desigur ca, privind din aceasta prizma individualizarea în gimnastica este deosebit de complicata si cere foarte mult discernamant.

Vârsta este un prim factor de individualizare. Gimnastica sportivă a ajuns sportul vârstelor fragede deci din acest punct de vedere individualizarea în funcţie de asta se impune cu acuitate.

La copii un aspect important va fi dozarea corespunzatoare a efortului si din acest punct de vedere, la varste mici se va lucra cu un volum ceva mai mic faţă de intensitate, accentul căzând pe dezvoltarea calitatilor motrice importante (indemanare, mobilitate şi forţa izotonica) şi pe formarea de deprinderi motrice corecte şi stabile.

O mare atenţie se va acorda si copiilor care incep drumul performantei în gimnastică, copii care vin cu o “zestre” morfofunctionala extrem de variata, dar şi cu rezerve functionale diferite. Deasemenea nivelul diferit al dezvoltari fizice şi în special al calitatilor motrice impune ca si pe aceasta linie sa existe preocupari de individualizare a efortului, deoarece este dea dreptul neştiinţific să supui la acelasi efort (ca volum si intensitate) copii cu dezvoltare fizica diferita. Dar este foarte normal a căuta să se aducă pe fiecare gimnast la nivelul de dezvoltare fizica cerut de marea performanţă din gimnastica pledând în antrenamnt tocmai pe laturile deficitare.

Aceasta înseamna individualizarea efortului dar nu numai atât căci se mai cere ca în paralel cu aceasta munca dirijarea efortului fiecarui gimnast să se faca spre valorificarea eficienta a laturilor dezvoltarii fizice

5

care au un nivel acceptabil, iar alcatuirea exerciţiilor spre valorificarea acelorasi laturi.

2.3. Particularitaţile somato-funcţionale, ale copiilor de 4-7 ani

Se remarcă o evidenta intensicarea a procesului de clasificare. Oasele prezintă în structura lor o apreciabila cantitate de ţesut cartilaginos, fapt care determină slaba rezistenţă a acestor la solicitari mai intense şi chiar şi deformarea lor dacă intervin factori favorizanti in acest sens.

Sistemul articular se întăreşte, mai ales catre 7-8 ani, insa nu suficient prezentând aspecte de instabilitate.

Pe baza datelor clinice şi experimentale o serie de cercetari au ajuns la concluzia ca la varsta de 6 ani se produce o modificare morfofunctionala in organismul copiilor denumita de ei PRIMA SCHIMBARE DE ÎNFĂŢIŞARE, aproape tot atât de importantă ca şi cea de-a doua schimbare caracteristica perioadei pubertane (Tănasescu Gh).

După observaţiile lui Densiuc P., ceea mai mare creştere a capacităţii motrice la copii are loc la etatea de 5 ani. Exerciţiul motric la această vârstă are un rol deosebit în vederea perfecţionări a copiilor.

Conferenţiar Tănasescu Gh. în cautarea unei exprimări cât mai sugestive compara creerul copilului la aceasta varsta cu un burete cu o mare capacitate corticala deosebita ce usureaza si munca antrenorilor.

Muşchi sunt relativ slab dezvoltaţi, flexorii mai bine în comparaţie cu extensorii. Tonusul muscular mai scăzut permite efectuarea mai ampla a mişcărilor dar este defavorabil celor fine, precise. Forţa musculară este redusă iar menţinerea constanta a echilibrului cere un efort suplimentar.

Din punct de vedere funcţional se obsearvă predominatia excitatiei in dauna inhibitiei conditionate de diferentiere ceea ce determina voiosie si starea de agitatie aproape continua a copilului dar si instabilitatea relativa a concentrarii si mentinerii atentiei.

Plasticitatea accentuata a sistemului nervos central la aceasta varsta asigura o receptivitate deosebita, dar slaba dezvoltare a inhibitiei de diferentiere ingreuneaza fixarea stabila a notiunilor noi. Analizatori se dezvolta intens dimensiunile lor, precum si capacitatea lor functionala, fiind cu mici excepti apropiate de cele constante la adulti.

Reţeau vasculara este relativ bine dezvoltata. Dezvoltarea mai rapida a arterelor de tip elastic usureaza sarcina miocardului.Venele se dezvolta si ele in ritm rapid, capilarele sunt largi.

Aparatul cardiovascular la acesta varsta este relativ mult solicitat si in repaus, in vedera satisfaceri nevoilor de irigatie cu sange, a diferite

6

ţesuturi, al caror metabolism este mai crescut in comparatie cu a adultilor. Principalii indici cardiovasculari caracteristici la aceste vârste sunt:

frecvenţa cardiacă ridicată; viteza crescută a sângelui circulant; volumul sistolic mic; tensiune arteriala mică; elasticitatea vaselor mare.

În efort intensitatea circulaţiei este limitata, reglarea neuro-humorala a hemostaziei circulatori fiind deficitara.

Aparatul respirator este anatomic slab dezvoltat, dar in repaus satisface cerintele oxigenarii organismului in crestere fara dificultati.In conditii de solicitari suplimentare, de orice natura (exercitiul fizic),capacitatea functionala a aparatului respirator se epuizeaza repede,ceea ce constituie unul din principali factori limitativi ai efortului la aceasta varsta.

Imprimarea unui ritm respirator corect si intarirea muschilor respiratori va asigura copiilor o respiratie suficient de ampla, necesara maririi amplitudinilor miscarilor respiratorii si realizari unui debit respirator mult crescut corespunzator cerintelor de oxigenare a tesuturilor in efort.

Activitatea glandelor cu secretie interna este insuficienta la aceasta varsta.

2.4. Particularităţile motrice ale copiilor de 4-7 ani

La vârsta de 4-7 ani, datorita fenomenului de acceleratie se constata disponibilitati motrice mari,ceea ce permite formarea corecta a priceperilor si deprinderilor motrice de baza si specifice gimnasticii sportive si posibilitatea pregatiri sistematice timpuri (K.Paschen).

Nivelul si particularitatile capacitatii motrice a copiilor la aceasta varsta pot fi studiate prin prisma calitatilor motrice si a deprinderilor motrice de baza si specifice.

2.4.1. Calităţile motrice în gimnastică

Dacă la modul general, motricitatea omului este rezumatul unor particularitati calitative ale aptitudinilor motrice diferite,la gimnasti combinatile,miscarile si legaturile din exercitii poarta amprenta unor modalitati diferite de manifestare a aptitudinilor motrice.De aici si genul de gimnast care lucreaza mai mult “din forta”,”din balans” etc.

Deasemenea din lipsa uneia sau alteia dintre aceste calitati motrice sau din imposibiliatea folosiri lor la momentul oportun, cerut de exeritiu,

7

exista acele frecvente de punctari in arbitraj.Este, deci vorba de calitatile motrice de baza (forta,viteza,rezistenta si indemnare).

Calităţile motrice, mai ales unele dintre ele au suscitat si mai suscita inca multe controverse in randul specialistilor, sfera lor nefiind inca precizata. Dintre toate, îndemanarea este ceea care ridica cele mai multe probleme. Plecand de la aceste considerente generale, in prezenta lucrare voi trata calitatile in functie de cerintele acestui sport, de varsta incepatorilor, de importanata lor in efortul specific cerut in gimnastica de performanta.

După părerea Dr.E.Avramoff ponderea cestor calitati motrice in gimnastica este in ordinea urmatoarea:

îndemanarea; forţa; rezistenţa; viteza.

Aceste calitati motrice în procesul de antrenament sunt influentate calitativ si cantitativ diferentiat,pe de-o parte datorita dependentei lor de zestrea ereditara,iar pe de alta parte datorita solicitarilor diferite in antrenamentul de gimnastica.

În ceea ce priveşte dependenta lor de zestrea ereditara,se apreciaza ca daca indemanarea si viteza fac parte dintre calitatile stabile,putin perfectabile,adica partial si numai pana la o anumita varsat, fiind prea putin influentate de mediul si factorii săi, forta si rezistenta dimpotriva fac parte din acele calitati perfectabile prin antrenament.

Aceste aprecieri în antrenament in general si in gimnastica in special au o mare importanta pentru ca ele jaloneaza inca de la selectie si mai apoi in antrenament atitudinea specialistilor in fata educari calitatilor fizice.

În acelaşi timp trebuie apreciat un lucru destul de cunoscut:in gimnastica ca si in alte sporturi de altfel aceste calitati nu se manifesta separat,ci printr-o imbinare in functie de cerintele efortului.Totodata este stiut ca pentru obtinerea unor indici ridicati la o anumite calitate fizica este necesar ca si celelalte calitati fizice sa se afle la un anumit nivel de dezvoltare.

În privinţa calităţilor fizice studiul si perfectionarea lor trebuie sa fie o preocupare cat mai timpurie impusa mai ales de caracterul perfectabil al unora dintre calitati.

Subliniez faptul că vârsta pregatiri initiale a incepatorilor este varsta la care se pot intreprindre pe linia metodic-pedagogica actiuni eficiente in directia perfectionari ulterioare a calitatilor.La aceasta varsta orientativ asigura in antrenament prin cai si mijloace de individualizare urmatoarea dozare:

30% pentru dezvoltarea îndemanarii

8

30% pentru dezvoltarea vitezei (de reacţie în special) 20% pentru dezvoltarea forţei 20% pentru dezvoltarea rezistenţei

2.5.Bazele individualizării antrenamntului

În orice domeniu în care se desfasoara o munca pedagogica principiul individualizarii este recunoscut,recomnadat si aplicat pe masura cerintelor si a posibilitatilor teoretice,organizatorice,metodice si tehnice.

M.Epuran arată că unii profesori greşesc când nu ţin seama de deosebirile care exista intre componenti aceluiasi colectiv. El trateaza pe toti copii ca fiind egali in ceea ce priveste capacitatea de munca,taria vointei sau aptitudinile. Mai mult pedagogi gresesc cand nu tin seama de particularitatile de varsta,grad de pregatire si ii supun pe copii la eforturi mai mari decat posobilitatile lor sau netinand seama de particularitatile psihice nu pocedeaza cu tact pedagogic si creeaza copiilor complexe de inferioritate,facand din ei oameni timizi,fricosi neancrezatori in forta lor.

Principiul individualizări decurge din principiul accesibilitati pe care il aplica, il completeaza si il extinde la particularitatile fiecarui elev. Principiul accesibilitati ridica cerinta de a pune atat continutul si volumul cat si metodele si procedeele procesului instructiv,educativ in deplina concordanta cu particularitatile si cu posibilitatile generale de varsta ale copiilor.

Principiul individualizării merge mai departe cu aplicarea principiului accesibilitatii, ridicand cerinta de a se tine seama si de particularitatile individuale ale fiecarui copil.Fiecare copil este studiat cu atentie si metoda pentru a i se cunoaste particularitatiile proprii.

Transpusă în domeniul teoriei si metodicii antrenamentului sportiv, principiu accesibilitatii si al individualizarii impun necesitatea de a structura si efectua instruirea in concordanta cu particularitatile sportivilor, cu posibilitatile si gradul lor de pregatire. Respectarea cestor principii presupune:

- studierea amănunţită a particularităţilor de vârstă şi individuale ale sportivilor ;

- accesibilitatea temelor de instruire şi a eforturilor fizice. Potrivit particularităţilor individuale de vârstă şi gradul de pregătire, se stabileşte complexitatea temelor se aleg metodele si mijloacele, se gradează şi se dozeaza volumul şi intensitatea efortului ;

- asigurarea pregătirii pentru învăţare şi antrenamnt prin aplicarea justă a principiului sistematizarii,al succesiuni metodice a sarcinilor,

9

metodelor si mijloacelor de invatare in antrenament. Metodele şi mijloacele instruirii trebuie să fie şi ele accesibile si individualízate ;

-individualizarea trebuie să se realizeze şi prin organizarea muncii si folosirii metodelor si mijloacelor care corespund cel mai mult particularitailor individuale sau dintre sarcinile pregatirii diferitilor sportivi sau poate folosi si metoda de instruirii in colectiv, respectand totodata cerintele principiului individualizarii.

Preocuparea pentru individualizarea pregătirii sportive a luat naştere şi s-a dezvoltat în cursul eforturilor intreprinse, prin studiu şi experimentări, în direcţia imbunatatirii metodelor folosite in pregatirea sportiva pentru obtinera unor performante din ce in ce mai inalte.

Principiul metodic al pregătirii sportive individualizate a aparut ca un pretios filon calauzitor spre unele metode de pregatire superioare desi dificile.Pasiunea pentru profesiune si devotamenetul pentru sportivi capabili sa-si imbunatateasca necontenit performantele au stimulat cautarile si realizarile specialistilor in aceasta noua directie a pregatiri sportive.

Exista o tendinţă spre a ne considera antrenamntul individualizat drept forma cea mai fireasca, stiintifica si eficienta a pregatiri sportivilor.

Profesor M.Epruran propune termenul de “tratare individuală a sportivilor” în locul expresiei “respectarea particularitatilor individuale pe care o considera unilaterală, insuficientă pentru a exprima just si complet înţelesul şi conţinutul “individualizării”.

Autorul arată că “principiul individualizarii presupune cunoasterea determinarii biologice si sociale a particularitatiile individuale si in acelasi timp a condiitilor in care aceste particularitati se manifesta”.

În activitatea sportiva sunt solicitate mai ales particularitatile din domeniul activitatii motrice,a intelectului,a afectivitatii si alte insusiri ale personalitatii.

Individualizarea trebuie sa se bazeze pe caracterizarea completa a subiectului, incadrarea in timp facandu-se ca urmare a sintetizari tuturor datelor cu provire la particularitatile acestora.

Calea spre performanţele inalte este deschisa si asigurata de perfectionarea metodelor de selectie, initiere si orientare,de pregatire timpurie si de adancire a specializarii sportive,de dezvoltarea si pregatirea fizica,de valorificarea resurselor psihice individuale.

Elementul de bază asupra căruia se exercita actiunea metodelor stiintifice de pregatire sportiva este sportivul, privit ca individ,ca personalitate, care este caracterizata de anumite particularitai individuale. Procesul de pregatire sportiva este eficient nu nu mai gratie nievului stiintific al metodelor de antrenament ci si datorita masurii in care este adaptat ,prin studiu si metode stiintific,particularitatilor individuale ale fiecarui sportiv.

10

În esenţă, pregătirea sportivă este ştiinţifică şi eficienţa dacă foloseste metode adaptate la particularitatile individuale ale sportivului si la specificul activitatii sportive. Preblema individualizarii pregatirii sportivilor este vasta,complexa,cu multe si variate aspecte,cu nuante de interpretare, cu puncte de vedere aparent deosebite sau chiar contradictorii.

2.5.1. Individualizare, o necesitate a antrenamentului sportiv

Problema adaptării activitaţii pe subgrupe de nivel şi individuală în gimnastica se dezbata tot maim mult in ultima vreme in teoria antrenamntului sportiv s-a emis si s-a experimentat teoria grupelor omogene, pentru a evita consecintele negative ale diferentierii morfologice din cadrul grupelor, alcatuite dupa criteriul datelor morfologie si nu dupa cel al varstei sau nivelul grupei.

În ultimi ani, toate lucrarile metodice prevad cerinte si reguli in vedrea respectarii particularitatilor de varsta,precum si obligatia tratarii individualizate a copiilor in antrenament. Nu se dau insa indicatii amanuntite si precise dupa cum se face studiul individualitatii,nici despre instruirea individualizata pe ramuri sportive si nivele de pregatire, lasandu-se astfel drum liber unei variante game de interpretari si aplicati practice.

Luarea în consideratie din ce în ce mai mult a caracteristicilor individuale ale copiilor ar contribui în mod hotărâtor la imbunatatirea organizarii si instruirii antrenamntului in gimnastica.

Experienta unor profesori şi antrenori din ţară care au aplicat forme şi metode de individualizare la grupele de avansaţi şi de performanţă, au scos în evidenţă urmatoarele constatării:

a) existenţa unor numeroase diferenţieri între particularităţile individuale ale copiilor din aceiasi grupa si varsta creaza mari dificultati in alcatuirea unor grupe sau subgrupe omogene cat si in planificarea continutului metodlor si mijloacelor de lucru;

b) Lipsurile sau insuficienţa condiţiilor de lucru obliga pe antrenori sa se limiteze la a lucra cu toti copii la un nivel mediu sau minim,in functie de ceea ce permite baza materiala.

Căile si mijloacele de rezolvarea individualizării pot fi urmatoarele:a) cunoaşterea particularitatilor individuale ale copiilor prin

examene medicale,probe de control;b) alcatuirea de subgrupe omogene in cadrul grupei;

11

c) stabilirea conţinutului unei tehnologii didactice cu sistem de actionare corespunzatoare pentru fiecare subgrupa;

d) dozarea si gradarea efortului in concordanta cu particularitatile individuale ale copiilor din subgrupe;

e) planificarea individualizata pe subgrupe;f) evidenţa activităţii ;g) organizarea sistematică a lecţior de control si a concursurilorde

verificare in raport cu particularitatile individuale.Orice forma de antrenamnt care nu ţine seama de articularitatile

individuale si care nu foloseste o metodica adecvata a acestor prticularitaii nu poate sa duca spre rezultate optime.

Experienţa practică şi studiul au dovedit ca antrenamentul cu program comun, unuiform pentru toti sportivii,nu poate rezolva total obiectivele si sarcinile pregatirii.

Individualizarea trebuie sa se aplice in toate aspectele instruirii sportive, incepand cu dezvoltarea fizica in timpul cresterii, continuand cu pregatirea motrica generala si specifica cu initiera si instruirea de baza pe factori insistand de timpuri pe specializare, depistand si pregatind performantele maxime individuale in specializarea aleasa.

2.5.2. Ponderea antrenamentului individualizat în cadrul antrenamentului general

O problema importantă şi totodată dificila este aceea de a stabili in mod oboectiv si cu maxima precizie ce loc ocupa antrenamntul individualizat in procesul instruiriii sportivilor pe varste,pe grupe de nivel pe categorii pe factori,pe prioade,pe etape,cicluri si lectii ca volum,intensitate si complexitate,pe diferite tipuri de sportivi.

Un inceput de rezolvare a problemei ponderei individualizarii se face atunci cand incercam sa raspundem la intrebarile:

când se începe şi se face individualizarea? unde este locul individualizării în procesul de instruire? cât antrenament individualizat facem? cum se face antrenamentul individualizat.

Depaşind această prima etapa de orientare asupra ponderii asupra antrenamntului individualizat este necesar sa studiem pe baza de date obiective ce loc trebuie sa acordam antrenamentului individualizat al fiecarei subgrupe, al fiecarui sportiv.

Ponderea antrenamentului general sau individualizat este considerata foarte diferit de la disciplina la disciplina si apare in numeroase puncte de vedere, exista si únele divergente de pareri. Majoritatea deosebirilor se datoreaza diferentelor de specific pe ramuri,

12

gradului diferit de pregatire sau experienta profesionala, varsta sau valoare a sportivilor cu carea au lucrat antrenorii, conditiilor diferite de lucru.

Când se începe şi cum se face individualizarea pe vârste ? Se recomandă din primul moment al procesului instruirii copiilor.

Cu cât ne vom ocupa mai din timp de individualizare, cu atat vom avea mai putini sportivi fruntasi deficienti, iar rezultatele categoriilor superiore vor creste.

Individualizarea începe cu asezarea si alinierea copiilor in rand dupa inaltime si alte criterii, cu primul examen medical, cu recrutarea, alegerea, selectia si orientarea copiilor pentru practicarea sportului la clubul sportiv. Inca din perioada de atragere si initiere in sport este bine se se intrebuinteze forme de individualizare, cate 20 – 30 min intr.-o lectie de antrenament, in cursul caruia sa se poata acorda fiecarui copil cele mai accesibile si mai atractive exercitii.

Individualizarea începe de la primul contact cu activitatea sportiva, cu obiective si sarcini limitate la dezvoltarea fizica, initierea motrica de baza si specifica, cu metode şi mijloace adecvate varstei.

Individualizarea în scop de performanta cu obiective şi sarcini apropriate sau indepartate, se face odata cu pregatirea pentru competitii, cand sportivul dovedeste aptitudini certe pentru performanta in perspectiva.

Datele şi valorile asupra ponderii pe factori, pe etape, pe efortul specific, pe volum si intensitate se afla prin studiu si experimente efectuate chiar asupra sportivului respectiv sau subgrupei, in cursul procesului normal de instruire.

Evidienţa datelor cantitative şi calitative asupra complexitatii, volumului si intensitatii in genere si pe factori serveste atat pentru studiul de baza, cat si pentru gradarea, dozarea si planificarea eforturilor in curs si in viitor. Prin corelatiile stabilite intre componentele efortului specific si profilul programului de pregatire se ofera posibilitati de a stabili just atat greselile si justetea instruirii anterioare si actuale.

O analiză obiectivă evidentează adevarul ca în gimnastică pregatirea trebuie sa se desfasoare atat prin programul comun cat si individualizat, in proportii variate, in diferitele etape ale formarii gimnastilor, însa in stransa interdependenta si influentare reciproca.

Începand de la primi pasi ai copiilor in gimnastica si pana la pregatirea gimnastilor din categoria I-a si maestri, individualizarea trebuie sa fie prezenta in procesul de instruire.

În individualizare se poate realiza o organizare si o desfasurare optima a muncii de instruire pentru obtinerea rezultatelor maxime de la fiecare gimnast.

13

P. Dungaciu: „cercetările legate de individualizarea antrenamentului în gimnastica sunt insuficiente, iar legatura de specialitate autohtona abordează înca prea puţin aceasta problema, nefiind elaborate materiale si indicatii precise pentru indrumarea antrenorilor”.

2.5.3. Metode şi mijloace pentru antrenamentul individualizat

Metodele şi mijloacele constituie caile si uneltele cu ajutorul carora putem indeplini scopul, obiectivele si sarcinile instruirii.

În general, pregatirea individualizata sportiva foloseste metode si mijloace cunoscute din metodica pregatirii comune. În pregatirea individualizata a sportivului numarul si varietatea lor merg spre infinit, deoarece, pe langa metodele si mijloacele cunoscute se cauta si se creaza neincetat altele noi, corespunzatoare scopurilor, cerintelor, obiectivelor, sarcinilor instruirii sportive individualizate.

În pregatirea individualizata a sportivului metodele si mijloacele comune se aleg si se aplica in mod diferentiat, de la sportiv la sportiv, accesibil si individualizat, adica adaptate la particularitatiile individuale si in functie de cerintele de performanta ale gimnasticii.

În timp ce în metodica pregatirii comune metodele si mijloacele se folosesc in mod diferentiat, la fel pentru toti, in metodica pregatirii sportive individualizate se face necontenit o operatie de alegere, de adaptare, de aplicare in forme noi sau creerea unor noi metode si mijloace, avand tot timpul drept calauza cunostiintele dobandite asupra particularitatiilor individuale si asupra obiectivelor si sarcinilor care tintesc obtinerea performantei in ramura sau proba sportiva respectiva.

Folosirea metodelor şi mijloacelor nu urmeaza intotdeauna aceeasi ordine in care se studiaza sau in care se aplica in mod obisnuit la copii, incepatori.

În munca de individualizare a pregatirii sportive intalnim rareori cazuri de sportivi cu particularitati apropriate sau asemanatoare, la care sa fie posibila folosirea mijloacelor si metodelor de pregatire in aceeasi ordine si combinatie.

În cele mai multe cazuri există deosebiri importante între sportivi chiar atunci când au, practiv, obiective şi sarcini asemănătoare.

Deosebirile mici, în aparenţă, între particularităţile sportivilor impun tratări individuale diferenţiate, cu mijloace şi metode deosebite de la sportiv la sportiv, prin modificări în ceea ce priveşte volumul, intensitatea, complexitatea, forma, succesiunea, prin adaptarea lor neâncetată. Astfel, de exemplu, deşi se folosesc pentru fiecare sportiv metode şi mijloace de atragere, de lămurire, de convingere, de educarea

14

conştiinţei şi a conştiinciozităţii, de instruire pe factori, de aplicare a complexităţii, volumului şi intensităţii etc., metodica aplicării lor diferă de la sportiv la sportiv.

Diferenţierea metodelor şi mijloacelor există şi trebuie să existe totdeauna în raport direct cu diferenţierile dintre particularităţile individuale. Deci, fiecărui sportiv i se aplică metodele şi mijloacele alese, create sau adaptate pentru el. Situaţia specifică a unor sportivi necesită folosirea unor metode şi mijloace noi sau aplicarea celor obişnuite în forme noi.

Antrenorul are infinite posibilităţi de a obţine, efecte variate, deosebite, prin aplicarea diferenţiată a metodelor şi mijloacelor pregătirii sportive.

În anumite etape sau lecţii este necesar să fie schimbate metodele şi mijloacele sau forma lor de aplicare, urmărind îndeplinirea aceloraşi sarcini pe căi diferite la doi sportivi cu particularităţi individuale deosebite. Aplicarea diferenţiată a aceluiaşi excitant la acelaşi sportiv poate să dea efecte deosebite, datorită metodei diferenţiate de aplicare.

Metodele de aplicare şi însuşire a exerciţiilor fizice sunt folosite în mod variat, în raport cu vârsta, cu categoria sportivă, cu ramura sau proba, cu capacitatea şi calităţile de percepere ale sportivului, cu complexitatea şi dificultatea îndeplinirii obiectivelor sau sarcinilor de pregătire, cu perioada sau etapa de pregătire, cu calendarul competiţional.

În predarea exerciţiilor la începători şi la copii trebuie să predomine metoda globală, ca şi cea intuitivă, a demonstraţiei.

În cursul instruirii de bază, metoda fragmentară de predare începe să fie din ce în ce mai necesară. Exerciţiile predate şi învăţate global trebuie să fie ulterior analizate, precizate şi repetate în mod fragmentar, pentru a fi însuşite la un nivel superior. În unele etape, metoda fragmentară de studiu şi repetare a exerciţiilor devine preponderentă sau alternativă cu cea globală.

La început, metoda fragmentării poate fi ajutată numai de metoda demonstraţiei mişcărilor, ca şi la metoda globală. Însă, pe masura însuşirii formei generale a mişcărilor, metoda fragmentară cere tot mai mult sprijinul metodei explicaţiei şi al celorlalte metode de bază de vorbire care se adresează celui de-al doilea sistem de semnalizare (convorbirea, comanda, indicaţia, semnalizările, analiza critică).

Treptat, pe măsura creşterii nivelului de instruire şi educaţiei a sportivului, se ajunge la folosirea combinată a metodelor globale şi fragmentare, a demonstraţiei şi explicaţiei, urmărindu-se realizarea unui proces instructiv-educativ complet, complex şi variat, cu efecte adânci şi multilaterale, care angrenează şi influenţează particularităţile individuale în direcţia tuturor factorilor.

15

Sportivul trebuie să fie atras, angrenat, mobilizat şi stimulat să aplice conştient şi conştiincios programul său individual de antrenament. Pentru aceasta antrenorul, ajutat de către sportiv şi alte persoane angrenate în procesul desfăşurării pregătirii lui individuale, trebuie să se străduiască să folosescă în mod adecvat şi creator toate metodele, procedeele şi mijloacele cunoscute în pregătirea sportivă, precum şi altele noi, create special pentru anumiţi sportivi.

Desigur, aplicarea diferenţiată a pregătirii sportive, adaptată la particularităţiile individuale, ramâne un principiu care se respectă în permanenţă. Astfel, în afară de metodele înfăţişate mai sus, mai trebuie folosite, separat şi în combinaţii, următoarele metode:

analiza şi discuţia critică studiul fotografiilor, chinogramelor, filmelor, al publicaţiilor

de specialitate vizionarea unor antrenamente sau competiţii de nivel

superior participarea la numeroase competiţii cu adversarii de valoare

cel puţin egală şi cu condiţii atît variabile, cât şi identice cu cele din competiţiile cuprinse în obiectivele planului de pregătire al sportivului.

Individualizarea pregătirii pe factori se face studiind neîncetat cauzele care pot favoriza progresul, care provoacă dificultăţi în progres sau duc la greşeli.

Uneori cauzele provin din insuficienţa pregătirii fizice. Lipsurile din prigătirea fizică generală sau specifică dăunează atât pregătirii tehnice, ba chiar şi comportării psihice.

Îmbinarea pregătirii fizice generale cu pregătirea fizică specifică şi cu cea tehnică pe tot parcursul anului, menţinând un raport adecvat între cei trei factori ai pregătirii, este un imperativ pentru majoritatea programelor de antrenament individualizat.

Sunt foarte utile metodele şi mijloacele din alte ramuri, cu valoare complimentară, multilaterală sau pentru deconectarea fizică, nervoasă sau psihică.

Se folosesc diferenţieri de complexitate, densitate, durată, volum, intesitate, cantitate, greutate, repetări, în raport cu particularităţiile individuale, cu specificul ramurii, probei, concursurilor.

Se acordă atenţie: orientării celei mai eficiente în privinţa ritmului şi stilului în

tehnică dominanţelor optime pentru obţinerea randamentului maxim dozării şi progresiei optime în dezvoltarea şi perfecţionarea de

perspectivă

16

metodelor şi mijloacelor celor mai adecvate, particularităţiilor individuale.

În pregătirea fizică, iar uneori şi în pregătirea tehnică, se pot folosi metodele moderne de antrenament, în măsura în care ele sunt corespunzătoare cu obictivele şi sarcinile antrenamentului indivdualizat.

Izometria şi izotonia sunt utilizabile diferenţiat, în mod adecvat pentru orice sporiv, din orice ramură, ca şi metoda repetărilor, a antrenamentului cu intervale şi a eforturilor variabile.

Antrenamentul în circuit este util la începători (pentru instruirea fizică şi tehnică), iar la avansaţi pentru perfecţionarea fizică şi tehnică.

Cum se poate educa trăsăturile psihice?Pedagogia psihicului posedă metode şi mijloace consacrate pentru

educaţia psihologică. Sunt indicate acele metode şi mijloace ale pedagogiei generale care pot fi utile pentru educarea psihologică generală a sportivului.

Însă pentru educarea trăsăturilor psihice individualităţii sportivului şi ramurii, cele mai adecvate metode şi mijloace sunt însăşi metodele şi mijloacele activităţii sportive specifice.

Individualizarea educaţiei psihologice a sportivului trebuie să fie privită ca cea mai importantă dintre acţiunile pedagogice ale antrenamentului sportiv, prezentă în aproape toate acţiunile sale metodice.

Prin cunoaşterea particularităţilor psihice individuale şi prin educarea lor cu metode şi mijloace adecvate scopului se pot rezolva în mod strălucit obiectivele de bază ale pregătirii sportive de performanţă.

Metode pentru pregătirea psihică: trezirea interesului sportivului pentru scopul şi metodele

individualizării psihice obţinerea asentimentului şi colaborării sportivului prezentarea şi însuşirea obiectivelor, sarcinilor, metodelor şi

mijloacelor pregătirii psihice individualizate agrenarea conştientă, progresivă în lucru stimularea, evidenţierea complicarea şi îngreunarea treptată a condiţiilor de lucru sprijin şi influenţă din partea colectivului şi antrenorului

Verificarea nivelului de pregătire la care se află sportivii în diferite etape, în urma procesului continu de adaptare la efort şi creşterea capacităţii de muncă specifică se face cu ajutorul probelor şi normelor de control.

Probele de control trebuie să fie alese şi stabilite în concordanţă cu specificul efortului din ramura respectivă, cu particularităţile individuale ale sportivului şi cu nivelul general şi specific de pregătire al acestora.

17

Pentru începători probele de control prilejuiesc îndeosebi verificarea gradului de dezvoltare şi pregătire fizică generală şi specifică.

Este important şi util ca probele de control să aibă continuitate şi o progresie pe o durată lungă de pregătire pentru a putea urmări evoluţia indicilor valorici realizaţi de către sportivi.

Probele şi normele de control nu trebuie să fie considerate drept cerinţe implacabile, şi metode şi mijloace de verificare a eficacităţii muncii de instruire depuse pentru orientarea pregătirii în viitor. Periodicitatea lor normală este dată de începutul, apogeul şi sfârşitul unei perioade de pregătire.

Trecerea probelor de control poate fi planificată la date precise sau se poate face şi atunci când se simte nevoia unei verificări a capacităţii de efort.

Probele şi normele de control generale pentru pregătirea fizică şi tehnică trebuie alese sau create astfel încât ele să reprezinte atât forme simple şi fragmentare de control a gradului de pregătire, cât şi forme complexe din pregătirea totală a sportivului, astfel încât să ofere posibilităţi obiective de apreciere în vederea obiectivelor de performanţă.

O altă caracteristică a probelor de control în antrenamentul individualizat este adaptarea lor la particularităţile individuale, ceea ce crează posibilitatea de a folosi probe de control diferenţiate de la sportivi la sportivi, în cadrul aceleaşi grupe.

Diferenţierea probelor sau normelor de control este impusă de numeroşi factori, indici şi particularităţi individuale, între care unele sunt de primă importanţă (vârstă, dezvoltare fizică, nivel de instruire şi experienţa anterioară şi curentă, calităţi dominante etc).

Alegerea probelor de control şi stabilirea normelor progresive pe baza unor criterii obiective strict individuale constituie o sarcină importantă şi plină de răspundere pentru antrenorii şi medicii sportivi.

Datorită cunoştinţelor şi datelor asupra particularităţilor individuale, precum şi asupra cerinţelor ramurii de sport, ei pot alege probe şi stabili norme de control corespunzătoare cu capacitatea din momentul respectiv şi nivelul ei viitor pentru fiecare sportiv.

18

CAPITOLUL IIIMETODOLOGIA CERCETĂRII, IPOTEZA,

SARCINI ŞI METODE DE CERCETARE

3.1. Plecăm de la premiza că pregătirea iniţială a copiilor începători în gimnastica sportivă băieţi se desfăşoară după

metoda clasică

Formula IPOTEZA precum că, introducând căi şi mijloace de individualizare în pregătirea iniţială a sportivilor începători in gimnastică sportivă, se vor obţine rezultate superioare pe planul dezvoltării fizice, a motricităţii generale şi a motriciăţii specifice.

În anul 1985 a apărut Programa secţiilor de gimnastică băieţi pentru cluburile sportive şcolare, dar ea jalonează doar sarcinile instruirii, tehnologii de acţionare numai pentru pregătirea artistică la toate nivelurile (începători, avansaţi, performanţă).

Ştiind că la grupele de performanţă şi mare performanţă din club şi din ţară se aplică cu mult succes metoda antrenamentului individualizat, am observat că dacă introduc căi şi mijloace de individualizare şi în pregătirea copiilor începători 4-6 ani cu care lucrez în cadrul clubului , realizez rezultate mai bune şi îmi îndeplinesc obiectivele de instruire cu indicii superiori.

3.2. Sarcinile cercetării

1. Stabilirea obiectivelor anuale2. Programarea şi elaborarea planificării:

Plan de persepectivă Plan anual de pregătire Planuri de etapă

3. Programarea conţinutului procesului instructiv educativ prin introducerea unor căi şi mijloace de individualizare în funcţie de subgrupe de nivel.

4. Stabilirea subgrupelor de nivel în urma rezultatelor obţinute la testele selecţiei.

5. Investigarea dezvoltării fizice.6. Investigarea capacităţii motrice generale.

19

7. Investigarea capacităţii motrice specifice3.3. Metoda testelor

1. Studierea materialului bibliografic2. Observaţia ştinţifică sa realizat atît în timpul investigaţiei cît şi pe

timpul experimentului3. Metoda antropometrică, pentru parametrii morfologici : talie,

anvergură, bust, greutate, perimetrul toracic în inspiraţie şi expiraţie4. Metoda testelor, de motricitate pentru obiectivizarea potenţialului

motric sub aspectul indicilor de: îndemânare, de forţă, de viteză, rezistenţă, gradul de însuşire a elementelor de bază din acrobatică.

5. Metode de prelucrare statistico-matematică, prelucrarea următorilor indici:

Media aritmetică ponderată ca parametru al tendinţei centrale: _ X= E.X./n , X – media aritmetică ponderată

E – suma X – valoarea unei mărimi a observaţiei

n – numărurul de cazur Indici de împrăştiere, pentru a avea o imagine bună asupra

răspândirii valorice a observaţiilor individuale faţă de media observaţiilor, am calculat abaterea standard după formula _2

_ ∑ (x 1 – x) S = + √ n – 1 ,

E – suma n – numărul de cazuri x 1 – valoarea individuală a observaţiilor X – valoarea medie a observaţiilor

Gradul de omogenitate al colectivului studiat l-am determinat prin calcularea coeficientului de variaţie după formula: _S x 100

C.V. = x

C.V. – coeficientul de variaţie S – abaterea standard X – media aritmetică

20

CAPITOLUL IVOBIECTIVELE, SCOPUL, ORGANIZAREA,

CONŢINUTUL ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRII

4.1. Obiectivele lucrării

Plecând de la premisa că pregătirea iniţială a copiilor începători în gimnastica sportivă băieţi, se desfăşoară după metoda calsică, prin prezentul experiment, vreau să arat că, prin aplicarea cu succes a metodei antrenamentului individualizat, am obţinut rezultate mai bune şi am realizat obiectivele propuse cu indici superiori.

4.2. Scopul lucrării

Lucrarea îşi propune să sistematizeze un set de metode şi mijloace pentru dezvoltarea şi aplicarea la grupele de copii începători (4-6 ani), cu care lucrez în cadrul clubului, “ metoda antrenamentului individualizat ”.

În elaborarea lucrării am utilizat următoarele metode de cercetare ştiinţifică care îşi găsesc o largă aplicabilitate în domeniul educaţie fizice şi sportului.

4.3. Organizarea cercetării

Prezenta cercetare s-a desfăşurat la CLUBUL SPORTIV ŞCOLAR din ARAD, secţia gimnastică sportivă băieţi, la grupele de începători, cuprinzând:

Grupa 414 – martor – 14 copii Grupa 413 – experimentală 14 copii

În total 28 de copii de vârstă 4-6 ani, cu care lucrez în sălile grădiniţelor nr.14 şi 15.

Testarea s-a efectuat în sălile amenajate la aceste grădiniţe pentru iniţiere în gimnastică.

Testarea s-a efectuat la următoarele probe şi norme de control:1. Dezvoltarea fizică:

Înălţimea Anvergură Bust Greutate Perimetrul torace în inspiraţie Perimetrul torace în respiraţie

21

2. Dezvoltarea capacităţii motrice generale: Alergarea de viteză pe 20 m., cu startul de sus Flotări, din sprijin facial, pe palme şi pe vârful

picioarelor, nr. de repetări Forţa musculaturii abdominale, culcat dorsal pe plan

înclinat 45° ridicarea picioarelor apropriate până la nivelul prizei mâinilor, nr de repetări

Forţa musculaturii spatelui, culcat facial la ladă, picioarele sprijinite, ridicarea trunchiului peste orizontală, nr de repetări

Sărituri cu ambele picioare pe bancă sus-jos, în limită de timp 30 sec

Menţinerea în atârnat cu braţele îndoite (sec)3. Dezvoltarea capacităţii motrice specifice:

Podul din culcat Sfoara laterală Testul Matorin. Testul măsoară coordonarea

generală şi constă dintr-o săritură cu întoarcere în jurul axei longitudinale a corpului (spre stînca şi spre dreapta). Un cerc se împarte în 8 sectoare şi se numerotează în sensul acelor ceasornicului, fie invers. Copilul ia poziţia stând, cu tălpile apropriate, având între ele linia care desparte sectorul unu de opt. De exemplu prin săritură cu întoarcere spre dreapta copilul să aterizeze în sectorul 7 sau dacă are o detentă bună şi o rotaţie cu viteză mai mare poate să aterizeze în sectorul 3, ceea ce înseamnă intrarea în rotaţia a doua şi deci o performanţă foarte bună consemnată cu 11 ( 8 + 3 = 11 ). Cifrele transformându-se în grade.

Exerciţiul impus, executat pentru notă.Exerciţiul impus:

Pas cu stângul înainte, braţele se ridică prin înainte în lateral (palma în sus)

Pas cu dreptul înainte, braţele se ridică prin lateral sus (palmele faţă în faţă)

Pas cu stângul înainte, rotarea prin încrucişare în faţă a braţelor în lateral

Cumpăna pe piciorul stâng, braţele lateral (2sec) Coborârea piciorului drept şi a braţelor în sprijin ghemuit Rostogolire înainte în sprijin ghemuit şi (fără oprire)

22

Săritură cu întoarcere 180°, cu rotarea braţelor prin încrucuşare în faţă sus, lăsare în sprijin ghemuit şi (fără oprire)

Rostogolire înapoi în sprijin ghemuit Rulare înapoi în stînd pe omoplaţi (2 sec) Rulare înainte şi ghemuit, braţele înainte Ridicare prin val, braţele sus Rostogolire înainte şi săritură cu extensie în stând

Exerciţiul impus cuprinde exerciţii şi elemente însuşite din acrobatică: cumpene, rulări, rostogoliri ghemuite, stând pe omoplaţi.

Condiţiile materiale ale sălilor amenajate la grădiniţe sunt bune iniţierea şi pregătirea începătorilor, baza materială fiind compusă din: zece saltele de gimnastică, patru bănci de gimnastică, o ladă mare de gimnastică, două lăzi de gimnastică, o scară fixă, mingi medicinale de 1 kg, bidonaşe de plastic umplute cu nisip de 0,5 kg, bastoane de gimnastică şi cercuri.

Pentru realizarea cercetării am folosit: cântarul, cm, cronometrul, banca de gimnastică, lada de gimnastică, saltele şi bara fixă.

Examenul antropometric a fost efectuat la dispensarul gradiniţei împreună cu asistenţa medicală din grădiniţă.

4.4 Conţinutul cercetării

La grupa de experiment am acţionat în concordanţă cu introducerea unor căi şi mijloace de individualizare a pregătirii în proporţie de 40-50%, iar 50-60% antrenament clasic comun cu toate cele trei subgrupe.

La grupa experimentală am folosit în lecţia de antrenament în mod permanent individualizarea cu lucru pe subgrupe pentru momentul lecţiei:

Dezvoltarea capacităţii motrice specifice Învăţarea elementelor de bază din acrobatică Dezvoltarea calităţilor motrice respectiv îndemânare,

mobilitate, viteză, forţă şi rezistenţăLa grupa martor lecţiile de instruire s-au desfăşurat după

planificarea, conţinutul şi structura clasică.Pentru ilustrarea concretă a mijloacelor folosite individualizat pe

cele trei subgrupe de nivel, prezint în continuare: Tabel cu înregistrări individuale obţinut la selecţia de

grupa experimentală şi transformarea performanţei celor cinci probe de control în puncte, subgrupa 1,4 copii cu 280 puncte, subgrupa 2,5 copii dintre care 2 cu 300 puncte şi 3 cu 310, subgrupa trei 5 copii dintre care 3 cu 320 puncte şi 2 cu 330 puncte

23

Plan de perspectivă, comun pentru grupa experimentală şi martor

Planul anual, întocmit înainte de selecţie ghid fiindu-mi rezultatele din anul trecut de la grupele de începători cu rezultate mai bune

Sisteme de acţionare pentru dezvoltarea calităţilor motrice Algoritmi pentru dezvoltarea capacităţii motrice şi

învăţarea elementelor de bază din acrobatică pentru realizarea modelului copilului gimnast începător de vârsta 5-6 ani

4.4.1. Tabel cu înregistrările individuale obţinute la testele selecţiei, grupa 413 – (începători) experimentală

Numele şi prenumele

Vârsta 20 m

S. în l un.

Naveta Abdomen Mobilitate Total puncte

1. Iancu Andrei

5 5,640

1,2980

17,640

1670

5250

280

2. Anghel Cristian

4 6,350

1,0570

20,140

1370

5050

280

3.HochfelnerIosif

5 6,140

1,1260

16,850

1770

5560

280

4. Lengel Cristian

4 6,740

1,1460

18,950

1580

5050

280

5. Sugar Flavius

5 5,950

1,1360

16,450

1880

5560

300

6. Tivădarul Aurel

5 6,040

1,2070

16,050

1670

6070

300

7. Tirnău Florin

5 5,940

1,2170

14,660

2090

5150

310

8. Sebin Cristian

5 5,550

1,1660

14,860

1980

5560

310

9. Olarul Marius

5 5,850

1,0650

14,070

1770

6070

310

10. Dobândă Adrian

5 5,940

1,1560

13,970

2190

5560

320

11.Hrehoreţ Silviu

5 5,450

1,1460

13,870

1670

6470

320

12. Rista Adrian

4 6,250

1,0360

17,460

1680

5670

320

13. Marcu Ştefănuţ

4 6,640

1,1070

17,260

1580

5880

330

14. Eftimie Bogdan

5 5,650

1,1860

16,050

2090

6480

330

24

Criteriul performanţelor la probele şi normele de control a selecţiei şi transformarea lor în puncte a stat la baza formării subgrupelor de nivel pentru antrenament individualizat

4.4.2. Plan de perspectivăGrupa martor413-414 Experimentală începători

AN

UL

ŞC

OL

AR

VÂ

RS

TA

SARCINI DE REZOLVAT

VOLUM CLASIFICARESPORTIVĂ

SĂ

PT

. AN

UA

2004

- 20

05

4-5

AN

I

1. Pregătirea motrică generală2. Pregătirea motrică specifică3. Iniţierea tehnică elementară în acrobatică4. Introducerea individualizari în antrenament5. Dezvoltarea interesului pt gimn.

6 -

7 or

e

250

ore

NORME DE

CONTROL

2005

-200

6

6-7

AN

I

1. Perfecţionarea pregătirii motrice generale2. Perfecţionarea pregătirii motrice

specifice3. Iniţierea tehnică elementeră la

acrobatică,inel,cal,sărituri,paralele,bară

7 -

10 o

re

400

ore

Norme de control categoria „Mic Gimnast”3aparate:sol, inele, sărituri

2006

-200

7

7-8

AN

I

1. Începerea pregătirii specializate2. Dezvoltarea şi perfecţionarea indicilor

pregătirii fizice generale şi specifice

14 -

18

ore

600

- 80

0 or

e Categoria „Mic Gimnast”6

aparateCategoria IV

Exerciţii impuse6 aparate

2007

-200

8

8-9

AN

I

1. Perfecţionarea pregătirii specializate2. Participarea în competiţii de nivel

naţional3. Perfecţionarea pregătirii fizice generale

şi speciale

18 -

24

ore

1000

ore

Categoria IVExerciţii impuse

6 aparateExerciţii libere

alese6 aparate

25

GR

UP

A M

AR

TO

R41

3-41

4IN

CE

PĂ

TO

RI

4.4.

3. P

LA

N D

E P

RE

GĂ

TIR

E A

NU

AL

200

4 –

2004

IUN

113

19,3

862 55

,511

2,5

34;5

;72

0°

10; 1

2;

20

5,3;

18;2

0 22

NO

TA

8,

50 x x

x

x

x

x

8

1 2

3 4

1Îtă

rire

a să

nătă

ţii

şi d

ezvo

ltar

ea o

rgan

ism

ului

în

creş

tere

2.P

regă

tire

a m

otri

că g

ener

ală

cu a

ccen

t pe

dez

volt

area

for

ţei,v

itez

ei d

e ex

ecuţ

ie,a

mob

ilit

ăţii

,a e

xecu

ţiei

ale

men

telo

r st

atic

e cu

men

ţine

rea

pozi

ţii

core

cte

a co

loan

ei.3

Pre

găti

rea

mot

rică

spe

cifi

că,în

car

e se

inc

lud:

miş

cări

sim

ulta

ne a

le d

ifer

itel

or s

egm

ente

ale

cor

pulu

i(co

ordo

nare

a);

ex p

t ap

reci

erea

miş

cări

lor

în s

paţi

u,în

tim

p şi

dup

ă gr

adul

de

înco

rdar

e m

uscu

lară

,ex

pt în

bună

tăţi

rea

func

apa

ratu

lui

vest

ibul

ar4F

orm

area

ţin

utei

5Stu

dier

ea b

azel

or e

lem

enta

re d

in

acro

bati

că6I

ntro

duce

rea”

Indi

vidu

aliz

ării

Ӕn

antr

7Dez

volt

area

inte

resu

lui p

t gim

nast

ică

MA

I

60,7

x x

x

x 7

1 2

3 4

AP

R

x x

x x

6

1 2

3 4

MA

R

x x

x x

x 5

1 2

3 4

FE

B

x x

x x

PR

EG

ĂT

ITO

AR

E 4

1 2

3 4

IAN

x x

x x

3

1 2

3 4

DE

C

x x

x x

x 2

1 2

3 4

NO

V

109,

117

,42

60 58,7

-54

,1

44,3

0,18

0 3,3, 4

5,3

34 11

NO

TA

10

x x

x x

x x

1

1 2

3 4

OC

T ACŢIUNI SELECŢIE ÎN GRĂDINIŢĂ

MO

D D

E

VE

RIF

ICA

RE

CO

NF

OR

MT

AB

EL

ES

EL

EC

ŢIA

ÎN

SP

OR

TP

RE

ŞC

OL

AR

II

PO

DU

L D

E J

OS

SF

OA

RA

TE

ST

NA

TO

RIN

FL

OT

ĂR

I,A

BD

OM

EN

SP

AT

E

20m

,săr

t pe

banc

ăJo

s-su

s 30

min

TR

AC

Ţ.M

EN

Ţ

EX

ER

CIŢ

IIL

IBE

R A

LE

SE

PE

RIO

AD

A D

E P

RE

GĂ

TIR

E

ET

AP

A D

E P

RE

GĂ

TIR

E

SĂ

PT

ĂM

ÂN

ILE

IND

ICA

TO

RI

ÎNĂ

LŢ

IME

GR

EU

TA

TE

BU

ST

PE

R.T

OR

.I.E

ÎND

EM

ÂN

AR

EA

FO

RŢ

A

VIT

EZ

A

RE

ZIS

TE

NŢ

A

ST

ÂN

D P

E

OM

OP

LA

ŢI

AN

TR

. GR

ĂD

.A

NT

R. L

A S

AL

ĂN

OR

.PR

OB

.CO

NT

CO

NC

.P.C

ON

T

CO

MP

ON

EN

TE

DE

YV

OL

TA

RE

FIZ

ICĂ

CA

LIT

ĂŢ

IM

OT

RIC

E

INIŢ

IER

E

AC

RO

BA

TIC

Ă

DIV

ER

SE

OB

IEC

TIV

ED

E

INS

TR

UIR

E

4.4.4. Proiecte de tehnologie didactică

26

1.Sisteme de acţionare pentru dezvoltarea vitezeia)viteza de reacţie

Subgr.1V.1.

Culcat dorsal,ridicarea în stând la semnal (6x1; 50sec) Stând, şezând la semnal (8x1; 50sec) Şezând, ridicare în stând la semnal (6x1; 50sec)

V.2. Mers, şezând la semnal (6x1; 50sec) Mers, culcat facial la semnal (8x1; 50sec) Mers, culcat dorsal la semnal (6x1; 50sec)

V.3. Stând ghemuit faţă în faţă săritură cu atingerea palmelor sus a

partenerului(6x1; 50sec) Stând ghemuit spate în spate, săritură şi întoarcere faţă în faţă(8x1;

50sec)

Subgr.2V.4.

Culcat dorsal, ridicare în stând la semnal ( 7x1 ; 45 sec ) Stând, şezând la semnal ( 9x1 ; 45 sec ) Şezând, ridicarea în stând la semnal ( 7x1 ; 45 sec )

V.5. Mers, şezând la semnal ( 7x1 ; 45 sec ) Mers, culcat facial la semnal ( 9x1 ; 45 sec ) Mers, culcat dorsal la semnal ( 7x1 ; 45 sec )

V.6. Stând ghemuit faţă în faţă săritură cu atingerea palmelor sus a

partenerului ( 7x1 ; 45 sec ) Stând ghemuit spate în spate, săritură şi întoarcere faţă în faţă ( 7x1

; 45 sec )

Subgr.3V.7.

Culcat dorsal, ridicare în stând la semnal ( 6x1 ; 40 sec ) Stând, şezând,culcat facial la semnal ( 8x1 ; 40 sec ) Şezând, ridicarea în stând,săritură cu întoarcere la semnal( 6x1 ; 40

sec )V.8.

Mers, şezând,ghemuit la semnal( 6x1 ; 40 sec )

27

Mers, culcat facial spre dreapta, rulare în culcat dorsal la semnal( 8x1 ; 40 sec )

Mers, culcat dorsal, şezând ghemui la semnal( 6x1 ; 40 sec )V.9.

Stând ghemuit faţă în faţă cu întoarcere( 6x1 ; 40 sec ) Stând ghemuit umăr la umăr, săritură, întoarcere 90° cu atingerea

palmelor sus a partenerului( 6x1 ; 40 sec )

b)viteza de execuţie şi repetiţieSubgr.1V.10.

Stând cu mâinile pe şolduri, aplecarea trunchiului în ritm rapid ( 6x1 ; 50 sec )

Stând, rotare înapoi a braţelor în ritm rapid 10”( 6x1 ; 50 sec ) Stând cu mâinile pe umeri, răsucirea trunchiului în ritm rapid 10”

( 6x1 ; 50 sec )V11.

Alergare pe loc cu genunchii sus( 6x1 ; 50 sec ) Alergare pe loc cu călcâiele la şezută( 7x1 ; 50 sec )

V.12. Alergare 10 metri( 6x1 ; 50 sec ) Alergare cu handicap 10m( 6x1 ; 50 sec )

Subgr.2V.13.

Stând cu mâinile pe şolduri, aplecarea trunchiului în ritm rapid 8” ( 8x1 ; 50 sec )

Stând, rotare înapoi a braţelor în ritm rapid 10”( 7x1 ; 40 sec ) Stând cu mâinile pe umeri, răsucirea trunchiului în ritm rapid 10”

( 8x1 ; 40 sec )V.14.

Alergare pe loc cu genunchii sus( 7x1 ; 40 sec ) Alergare pe loc cu călcâiele la şezută( 8x1 ; 40 sec )

V.15. Alergare 10 metri( 7x1 ; 40 sec ) Alergare cu handicap 10m( 6x1 ; 40 sec )

Subgr.3V.16.

Stând pe bancă, aplecare a trunchiului rapid 8” ( 8x1 ; 40 sec ) Stând, rotarea braţelor cu săritură, rapid 10” ( 7x1 ; 40 sec ) Stând, îndoit cu mâimile lateral, răsucirea tr. 10” ( 8x1 ; 40 sec )

28

V.17. Alergare cu genunchi sus 10” ( 8x1 ; 40 sec ) Alergare pe loc cu călcâiele la şezută( 8x1 ; 40 sec )

V.18. Alergare 12metri( 6x1 ; 40 sec ) Alergare cu handicap 12m( 5x1 ; 40 sec )

2. Sisteme de acţionare pentru dezvoltarea forţei

a)forţa generală pentru membrele inferioare

Subgr.1F.1.

Ridicări pe vârfuri în ritm rapid (25x3 ; 40 sec) Ridicări pe vârfuri în ritm lent (30x3 ; 30 sec) Genunflexiuni pe ambele picioare în ritm lent (25x3 ; 40 sec)

F.2. Genunflexiuni pe ambele picioare în ritm rapid(15x3 ; 40 sec) Sărituri ca mingea pe ambele picuoare(30x3 ; 30 sec)

F.3. Săritură de pe un picior pe celălalt 25x (3-3; 40 sec) Sărituri succesive pe acelaşi picior 30x (3-3 ;50 sec)

Subgr.2F.4.

Ridicări pe vârfuri în ritm rapid (30x3 ; 40 sec) Ridicări pe vârfuri în ritm lent (30x3 ; 30 sec) Genunflexiuni pe ambele picioare în ritm lent (25x3 ; 40 sec)

F.5. Genunflexiuni pe ambele picioare în ritm rapid(15x3 ; 35 sec) Sărituri ca mingea pe ambele picuoare(35x3 ; 30 sec)

F.6. Săritură de pe un picior pe celălalt 30x (3-3; 30 sec) Sărituri succesive pe acelaşi picior 35x (3-3 ;45 sec)

Subgr.3F.7.

Stând sprijinit pe pingeaua picioarelor pe marginea băncii de gimnastică, ridicari pe vârfuri în ritm rapid (25x3 ; 40 sec)

Acelaşi în ritm lent (35x3 ; 30 sec) Genuflexiuni cu săritură sus, lent (10x3 ; 30sec)

29

F.8. Genuflexiuni cu săritură sus,RAPID (6X3 ; 40SEC) Sărituri succesive pe ambele picioarepeste jucării(35x3 ;30sec)

F.9. Sărituri succesive pe acelaşi picior peste obstacole joase (15x3 ; 40

sec) Săritură sus-jos pe bancă (30”x3 ;50sec)

b) forţa generală pentru membrele superioare

Subgr.1F.10.

Roaba menţinută în poziţie corectă (10”x6 50 sec) Roaba,mers (8mx3 ;30 sec)

F.11. Flotări din sprijin pe genunchi (8x3 ;30sec) Culcat facial pe banca de gimnastică, tracţiuni cu ambele

braţe(9x3 ;30sec)F.12.

Flotări din sprijin pe braţe şi vârfuri pe sol (6x3 ; 30sec) Deplasari laterale cu vârfurile sprijinite pe banca şi mâinile pe sol

9mx3 30sec

Subgr.2F.13.

Roaba menţinută în poziţie corectă (10”x6 50 sec) Roaba,mers (10mx3 ;30 sec)

F.14. Flotări din sprijin pe perete (8x3 ;30sec) Culcat facial pe bancă, tracţiuni alternative cu o mână

F.15. Flotări cu sprijinul palmelor pe bancă(6x3 ;30sec) Şezând cu spatele la bancă, palmele pe marginea băncii cu coatele

îndoite, întinderea şi îndoirea br şi tr (15x3 ; 30sec)

Subgr.3F.16.

Roaba,mers (10mx3 ;30 sec) Culcat facial, sprijinit cu picioarele pe perete, deplasarea succesivă

a picioarelor pe perete în sus şi în jos şi a braţelor înapoi-înainte (6x3 ,25sec)

F.17. Flotări , lent (6x3 ;30 sec)

30

Culcat dorsal atârnat la marginea mesei, partenerul pe masuţă, (4x3;30sec)

F.18. Flotări,rapid (6x3;30sec)

c)forţă pentru centura scapulo-humerală

Subgr.1F.19.

Abducţii şi adducţii a BRAŢELOR (40x3 ; 30sec) Idem cu gr de 1,4 kg (8x3 ;30sec)

Subgr.2F.20.

Abducţii şi subducţii a BRAŢELOR (50x3 ; 30sec) Idem cu gr de 1,4 kg (8x3 ;30sec)

F.21. Stând cu braţele sus cu un baston, răsucirea umerilor (15x3 ;30sec) Abducţi şi adducţii cu gr de 1,2 kg (8x3 ;30sec)

d)forţă pentru spate

Subgr.1F.22.

Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea picioarelor sus-jos, lent(20”x3)

F.23. Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea trunchiului sus-jos,

lent(20”x3)F.24.

Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea trunchiului şi a picioarelor ,lent (20secx3)

Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea trunchiului şi a picioarelor ,rapid (10secx3)

Subgr.2F.25.

Idem F.22. (25sec x 3)F.26.

Idem 23 (25 sec x 3)F.27.

Idem 24 (30 sec x 3)

31

Subgr.3F.28.

Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea picioarelor şi forfecarea lor ,lent(20sec x 3 )

Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea picioarelor şi forfecarea lor ,rapid(15sec x 3 )

F.29. Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea trunchiului şi a picioarelor

forfecarea lor,lent (20secx3) Culcat facial, mâinile la ceafă, ridicarea trunchiului şi a picioarelor

forfecarea lor,rapid (15secx3)F.30.

Culcat facial aplecat, picioarele sprijinite, ridicarea trunchiului sus în ritm lent (20sec x 3)

Culcat facial aplecat, picioarele sprijinite, ridicarea trunchiului sus în ritm rapid (10sec x 3)

e) forţa pentru abdomen

Subgr.1F.31.

Culcat dorsal, mâinile la ceafă, aducerea genunchilor la piept (20sec ; 3x)

Culcat dorsal, mâinile la ceafă, un genunchi la piept un picior întins la 45°, schimbarea alternativă a picioarelor (20 sec ; 3x)

F.32. Culcat dorsal, mâinile la ceafă, ridicarea la 45° a picioarelor şi

coborârea lor,lent(20sec;3x) Culcat dorsal, mâinile la ceafă, ridicarea la 45° a picioarelor şi

coborârea lor,rapid(10sec;3x)F.33.

Culcat dorsal, mâinile încrucuşate la piept,ridicarea trunchiului şi coborârea lui,rapid(10sec;3x)

Subgr.2F.34

Culcat dorsal mâinile la ceafă,îndoirea şi întinderea genunchilor la piept(25sec;3x)

Culcat dorsal mâinile la ceafă,îndoirea şi întinderea alternativă genunchilor la piept(25sec;3x)

F.35. Culcat dorsal, mâinile la ceafă, ridicarea la 45° a picioarelor şi

coborârea lor,rapid(10sec;3x)

32

Idem,rapidF.36.

Culcat dorsal, mâinile încrucuşate la piept,ridicarea trunchiului şi coborârea lui,rapid(12sec;3x)

Idem,lent

Subgr.3F.37

Culcat dorsal, mâinile la ceafă, ridicarea la 45° a picioarelor şi forfecarea lor în plan orizontal(25sec 3x)

Culcat dorsal, mâinile încrucuşate la piept,ridicarea trunchiului şi coborârea lui,rapid(25sec;3x)

F.38. Culcat dorsal, mâinile la ceafă, ridicarea la 45° a picioarelor şi

forfecarea lor,rapid(15sec 3x) Idem,lent

F.39. Sprijin între două măsuţe,ridicarea picioarelor la 90°(6x3 30sec) Sprijin între 2 măsuţe, ridicarea genunchilor la piept(6x3 30sec)

3. Sisteme de acţionare pentru dezvoltarea îndemânării

Subgr.1Î.1.

Mers peste obstacole (20mx5) Din stând, alergare până la ladă, escaladarea acesteia, alergarea pe

bara de gimnastică, aruncarea şi prinderea unei mingi de 3x, alergarea până la scara fixă, urcare pe aceasta până la şipca de sus, rapid şi coborârea lentă, întoarcere prin alergare şi aşezare în stânga şirului(4x40 sec)

Î.2. Din stând ridicarea mingii medicinale şi alergarea cu ea până la o

linie trasată, la întoarcere rularea mingii şi transmiterea ei următorului, în continuare căţărarea pe o bancă înclinată trecere de pe bancă pe scară fixă şi coborâre (5x40 sec)

Î.3. Mers cu spatele printre obstacole (5x20m) Alergare cu genunchii sus printre obstacole (5x15m)

Subgr.2Î.4.

Mers lateral pe vârfuri printre obstacole (5x20m)Î.5.

33

Alergare laterală cu genunchii sus printre obstacole (5x15m)

Subgr.3Î.6.

Alergare laterală printre obstacole (5x25m) Ştafeta acrobatică cu 3 elemente însuşite (5x40sec)

Î.7. Sărituri cu ambele picioare peste obstacole (5x20m) Sărituri pe un picior peste obstacole (6x10m)

4. Sisteme de acţionare pentru dezvoltarea rezistenţei

a) rezistenţa aerobăSubgr.1R.1

Alegare uşoară tempou1/4 (2 minx2) Alegare uşoară tempou1/4 (3 minx2) Alegare uşoară tempou2/4 (3 minx2)

Subgr.2R.2

Alegare uşoară tempou1/4 (3,30 minx2) Alegare uşoară tempou1/4 (3,30 minx2) Alegare uşoară tempou2/4 (4 min)

Subgr.3R.3

Alegare uşoară tempou1/4 (3 minx2) Alegare uşoară tempou1/4 (4 minx2) Alegare uşoară tempou2/4 (5 minx2)

5. Sisteme de acţionare pentru dezvoltarea motricităţii specifice

a) coordonareaSubgr.1S.1

Balansarea unui braţ înainte şi înapoi precedat de aceeaşi mişcare a piciorului, de aceeaşi parte

Ducerea unui braţ lateral precedat de aceeaşi mişcare cu un piciorS.2

Ducerea braţelor în direcţii diferite în combinaţie cu mişcările piciorului drept (16x3 40 sec)

Idem, stângu

34

Subgr.2S.3

Ducerea simultană a braţelor în diferite direcţii (dr lateral, st înainte şi invers) (16x3 40 sec)

Mişcări analoage, braţul drept se duce înainte iar stîngul înapoi, cu ducerea unui picior lateral

S.4 Balansul piciorului stâng spre dreptul şi al braţului prin jos spre

stânga (16x3 40 sec) Sărituri pe ambele picioare combinate cu mişcări de braţe, mâini pe

şolduri, la umeri, sus şi în ordine inversă jos (24x3 40 sec)

Subgr.3S.5

Stând, un pas înainte cu piciorul drept cu ducerea braţului stâng înainte şi a dreptei sus, 3 paşi cu stîngu, coborîrea braţului dr înainte şi st sus

S.6 Alergare cu întoarcere 360°, 4-6x în fiecare parte (3x20m) Stînd, o săritură îndepărtată, o mână pe şold una înainte, săritură în

apropiat, o mână sus şi una pe umăr

b) dezvoltarea capacităţii de apreciere a mişcărilor în timp. În spaţiu şi după gradul de încordare musculară

Subgr.1S.7

Stând, trecerea în sprijin ghemuit executat în 4, 2, 1 timpi Semigenuflexiuni şi genuflexiuni (4x20)

S.8 Şezând depărtat menţinerea corectă a corpului (10sec) Aplecarea înainte cu spatele drept cu efort maxim şi minim (3x16)

S.9 Culcat dorsal, ridicarea picioarelor la 45-90° Mers vioi cu pas pe fiecare timp şi bătaia palmelor

Subgr.2S.10

Mers cu un pas pe 2 timpi (3x30m) Mers pe vârfuri cu 2 greutăţi în mână (3x20m)

S.11 Genuflexiuni cu ingreunare şi fără (4x20m)

35

Subgr.3S.12

Mers cu bătaie din palme sus şi jos pe 2 timpi (3x20m) Din sprijin pe genunchi flotări, lent

S.13 Mers vioi cu bătaie din palme sus şi jos 4 timpi (3x25m) Alergare cu paşi mari şi mici

S.14 Sărituri pe 2 înălţimi diferite Ridicarea unei greutăţi de 1 kg şi 3-5 kg, de 2kg şi 6-10 kg

c) pentru îmbunătăţirea funcţia aparatului vestibularSubgr.1S.15.

Stând, întoarcere de 90°(3x30) Rulare înainte,înapoi din diferite poziţii de plecare

S.16. Stânt, întoarcere de 120°(3x20) Rulare laterală din diferite poziţii de plecare

Subgr.2S.17.

De pe obstacole,săritură sus,şi întoarcere 90°(3x20) Rulări laterale ghemuite (4-6x)

S.18. De pe obstacole,săritură sus,şi întoarcere 180°(3x20) Poziţii răsturnate, stând pe cap, pe omoplaţi la perete cu

ajutor(2x12)

Subgr.3S.19.

Mers, la semnal săritură cu întoacere 90°-180° (4-16x) Poziţii răsturnate, stând pe cap, pe mâini cu ajutor sau sprijin la

perete (4-6x)S.20.

Stând pe bancă,întoarceri 270-360° (8x) Alergare,la semnal săritură cu întoarcere 90-180°

d) echilibrulSubgr.1S.21.

Mers pe olinie trasată,înainte, lateral şi înapoi(4-6x 6m) Cumpăna pe un genunchi (16x3)

36

S.22. Mers pe banca de gimnastică cu variante de mers (3-6-x 6m)

Subgr.2S.23.

Variante sărituri cu deplasare pe bancă (3-6 x 6m) Mers pe bancă cu diferite poziţii a braţelor şi balansarea unui picior

S.24. Mers pe parte îngustă a băncii de gimnastică,cu diferite poziţii a

braţelor (6x6m)

Subgr.3S.25.

Mers pe linia trasată,înainte lateral şi înapoi cu un obiect pe cap (6x6m)

Cumpănă pe un picior înainte la sol şi pe bancă (16x3)S.26.

Alergare pe bancă cu variante de alergare şi poziţii diferite a braţelor

e) mobilitateSubgr.1S.27.

Şezând cu picioarele întinse şi apropriate, îndoirea trunchiului înainte cu ajutorul partenerului care apasă cu palmele pe spatele executantului la nivelul omoplaţilor (16x3)

Sprijin pe genunchi şi palme, balansarea unui picior înapoi şi lateral (6x16)

S.28. Stând cu trunchiul aplecat, îndoirea lui înainte cu arcuiri până la

atingerea solului cu palmele (3x16) Stând sprijinit la perete, balansarea unui picior înainte,înapoi şi

lateral (2x20)S.29.

Stând cu trunchiul aplecat,îndoirea lui până la atingerea picioarelor cu fruntea şi cu pieptul

Stând aplecat depărtat cu palmele sprijinite pe sol la perete, depărtarea picioarelor cât e posibil (30x3)

37

Subgr.2S.30.

Şezând cu picioarele cât mai mult îndepărtate, îndoirea trunchiului înainte cu ajutorul partenerului care apasă cu palmele pe spatele executantului la nivelul omoplaţilor (30x3)

Podul din culcat cu partener (6x3)S.31.

Culcat dorsal,picioarele ridicate la 90° depărtate, partenerul împinge uşor şi forţează depărtarea picioarelor (3x)

Legănări în pod cu ajutorul parteneruluiS.32.

Stând aplecat,sprijinit cu picioarele depărtate arcuirea în sfoară laterală (3x)

Subgr.3S.33.

Stând costal la scara fixă, aşezarea unui picior întins la nivelul şoldului , îndoirea piciorului de bază (15x3)

Stând apropiat aplecat pe banca de gimnastică, îndoirea trunchiului înainte cu arcuire

S.34 Podul de jos, legănări înainte înapoi (30secx3)

f) sisteme de acţionare pentru însuşirea şi consolidarea elementelor de bază din acrobatică

RulăriSubgr.1A.1.

Poziţia grupat din şezând în 2 şi 4 timpi (30 sec x3) Rulare înapoi înainte şi ridicare în ghemuit (8x4)

Subgr.2A.2

Poziţia grupat din şezând depărtat în 2 şi 4 timpi (30sec x3) Stând ghemuit sprijinit, rulare înapoi înainte, ridicare în stând (8x4)

Subgr.3A.3

Culcat dorsal, sezând grupat în 2 şi 4 timpi (30sec x3) Rulare înapoi înainte, săritură şi oprire în stând

Rostogoliri lateralSubgr.1A.4

Culcat facial, braţele sus, rostogoliri laterale cu picioarele depărtate Idem cu picioarele apropiate (6x6)

38

Subgr.2A.5

Culcat facial, mâinile prind gleznele, o rostogolire dreapta, revenire, rostogolire stânga, revenire (8x6)

4-5 rostogoliri laterale legate, 2 rostogoliri ghemuite, ridicare în stând (8x)

Subgr.3A.6

Stând ghemuit, rulare înainte înapoi, 2-4 rostogoliri laterale ghemuite (8x)

Sprijin pe genunchi, mainile la spate, rulare înainte înapoi pe piept, culcat facial, 3-4 rostogoliri laterale (10x)

Stând pe omoplaţiSubgr.1A.7

Culcat dorsal cu capul spre scara fixă, apucat de şipca a II, îndoirea picioarelor cu apropierea genunchilor la piept, menţinerea poziţiei şi revenirii

Culcat dorsal cu capul spre perete, întinderea picioarelor şi atingerea peretelui cât mai sus (10x3)

Subgr.2A.8

Şezând, rulare înapoi cu corpul grupat şi în momentul sprijinului pe omoplaţi şi ceafă, întinderea braţelor şi sprijinirea lor pe saltea (8x6)

Stând pe omoplaţi cu ajutor (6x6)Subgr.3A.9

Culcat dorsal cu capul spre perete, ridicarea picioarelor şi atingerea peretelui cat mai sus (8x4)

Culcat dorsal 2 rostogoliri lateral, stând pe omoplaţi 2 sec Podul din culcat

Subgr.1A. 10

Rulări pe piept apucat de gambe cu extensia accentuată a coloanei vertebrale (8x3)

Podul de jos cu ajutorul partenerului Rulare înapoi-înainte, podul de jos (8x6)

Subgr.2A. 11

Stând pe genunchi extensia trunchiului cu atingerea solului cu mâinele (8x3)

Stând pe omoplaţi, podul de jos (8x6)

39

Subgr.3A.12

Stând depărtat la distanţă de 1m de scara fixă, extensia trunchiului, mâinele apucă o şipcă deplasându-se în jos din scară în scară cu ajutorul partenerului (6x3)

Culcat dorsal, podul lent executant în 4 timpi şi repede în 1 timp Rostogolire ghemuită înainte

Subgr.1A.13

Şezând, îndoirea trunchiului înainte până la atingerea genunchilor cu fruntea (16x3)

Sprijin ghemuit rostogolit înainte legate (8x6)Subgr.2A.14

Stând pe genunchi aşezat pe călcâie, îndoirea trunchiului înainte până la atingerea genunchilor cu fruntea (16x3)

Sprijin stând depărtat, rostogolire înainte în aşezat depărtat (8x6)Subgr.3A.15

Şezând grupat rulare înapoi şi revenire în ritm lent şi rapid (8x3) Pas înainte şi rostogolire 3-5 rostogoliri înainte rapid

Rostogoliri ghemuite înapoiSubgr.1A.16

Sprijin ghemuit, rulare înapoi cu sprijinirea mâinilor pe de o parte şi cealaltă parte a capului (8x6)

Rostogoliri înapoi pe un plan înclinatSubgr.2A.17

Sprijin ghemuit cu desprindere uşoară de pe saltea în momentul sprijinului pe mâini (8x6)

Sprijin ghemuit 6 rostogoliri înapoiSubgr.3A.18

Rostogoliri înapoi pe un uşor plan înclinat (8x3) Stând, rulare înapoi cu desprindere uşoară de pe saltea în momentul

sprijinului pe mâini (8x6) Stând, rostogolire înapoi, săritură cu întoarcere 90°

40

CAPITOLUL VDATELE OBŢINUTE ÎN EXPERIMENT ŞI

INTERPRETAREA LOR

5.1 Discutarea rezultatelor obţinute pe plan somato-funcţional

5.1.1 Înălţimea în ortostatism (cm) Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %

-X

Experimentală 105,57 112,93 7,36 6,97Martor 104,79 110,36 5,57 5,32

S Experimentală 4,84 7,04 2,20 45,45Martor 5,65 5,62 0,02 0,35

CV Experimentală 4,58 6,23 1,65 36,02Martor 5,39 5,09 0,30 5,56

La înălţime grupa experimentală are valori mai ridicate decât grupa martor la testarea iniţială, grupa experimentală 105,57 cm şi grupa martor 104,79 cm. Creşterea atât la grupa experimentală cât şi la cea martor este mai mare la testarea a doua, 112,93cm la grupa experimentală şi 110,36 cm la grupa martor. Comparând datele testărilor iniţiale şi finale cu valorile obiectivului (modelului) de talie 109,1 – 113 cm se observă diferenţe foarte mici la ambele grupe. Valori ce se încadrează în parametri din studiul biometric al preşcolarilor în „selecţia în sport preşcolar”

Omogenitatea este foarte bună la ambele grupe şi la ambele testări.

41

Dispersia este foarte bună de 4,84 la grupa experimentală şi 5,65 la grupa martor. La T1 este de 7,04 şi 5,62 la grupa experimentală şi respectiv martor la T2.

Omogenitatea deasemeni este bună la ambele grupe şi la ambele testări, dar la fel ca şi la dispersie şi la omogenitate se observă o creştere în cadrul grupei experimentală şi anume de la T1= 4,58 la T2= 6,23.

Valorile acestea dovedesc că orientarea în ce priveşte selecţia a fost bună la ambele grupe.

Înălţimea corporală este un parametru preţios al dezvoltării corporale (staturale) care oferă informaţii asupra condiţiilor de fond şi durată.

5.1.1. Anvergura braţelor (cm)

Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %-X

Experimentală 103,7 109,78 6,08 5,86Martor 103,29 109,36 6,07 5,88

S Experimentală 4,72 7,90 3,18 67,37Martor 6,29 4,85 1,34 21,30

CV Experimentală 4,57 7,19 2,62 57,33Martor 6,08 4,43 1,65 27,13

Obiectivul (modelul) 110,3 – 112,5 cm. Între măsurătorile iniţiale şi obiectiv există o diferenţă mare atât la grupa experimentală cât şi la grupa martor.

Se constată o creştere de 6,08 la T2 la grupa experimentală şi de 0,7 la grupa martor, valorile de creştere a mediilor iniţiale şi finale sunt suficiente pentru încadrarea în valorile modelului la această vârstă.

42

Ambele grupe prezintă şi la acest indice o omogenitate bună, deşi obiectivul 110,3 – 112,3 cm nu s-a realizat întrucât copii din ambele grupe au rămas cu anvergura subvalorile taliei.

Valorile de 103,7 cm la T1 şi 109,78 cm la T2 pentru grupa experimentală şi valorile de 103,29 cm la T1 şi 109,36 cm pentru grupa martor se încadrează în parametri din studiul biomotric al preşcolarilor în „selecţia în sport-preşcolari”.

La grupa experimentală la testarea iniţială nici o valoloare a avergurei nu depăşeşte talia, la testarea finală valorile a 2 copii egalează talia. La grupa martor la testarea iniţială valorile a 2 copii depăşesc valorile taliei cu 1 cm, la testarea finală 3 copii depăşesc cu 1 cm talia şi 1 o egalează.

Majoritatea valoriilor se situează în aproprierea valorii taliei

5.1.3. Bust sau înalţimea în şezând (cm)

Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %-X

Experimentală 56,14 57,58 1,44 2,56Martor 56 58,79 2,79 4,98

S Experimentală 2,28 1,92 0,36 0,16Martor 2,41 2,57 0,16 6,64

CV Experimentală 4,06 3,32 0,74 18,22Martor 4,30 4,37 0,07 1,63

La grupa experimentală la testarea iniţială valoarea este de 56,14 cm, iar la grupa martor de 56 cm. La testarea finală grupa experimentală obţine 57,58 cm, iar grupa martor 58,79 cm. Rete de creştere la grupa de experiment este de 1,44 cm, iar la cea martor de 2,79 cm. Dispersia este

43

bună la ambele testări de 2,28 la T1 şi 1,92 la T2 pentru grupa experimentală şi de 2,41 la T1 şi 2,57 la T2 pentru grupa martor.

Bustul este un indice al dezvoltării staturale care oferă informaţii despre armonia dezvoltării. Evoluţia acestuia este mai mică decât evoluţia taliei, sporul fiind dat la această vârstă numai de creşterea membrelor inferioare.

Talia la grupa experimentală prezintă o valoare de 7,36 cm, iar a bustului de 1,44 cm. La grupa martor talia 5,57 cm şi bustul de 2,79 cm.

Omogenitatea este foarte bună, grupa experimentală prezintă valori de 4,06 la T1 şi 3,32 la T2. Grupa martor prezintă valori de 4,30 la T1 şi 4,37 la T2.

Obiectivul, 60-62 cm nu s-a atins deoarece din selecţie copii au plecat cu parametrii mai scăzuţi 56,14 cm grupa experimentală şi 56 cm grupa martor, dar aceste valori se gasesc în parametri optimi chiar favorizanţi pentru practicarea gimnasticii sportive.

5.1.4. Greutatea corporală (kg)Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %

-X

Experimentală 16,42 18,93 2,51 15,29Martor 15,82 17,82 2,00 12,64

S Experimentală 1,69 2,50 0,81 47,93Martor 1,94 1,54 0,40 20,62

CV Experimentală 10,29 13,20 2,91 28,28Martor 12,26 8,64 3,62 29,53

La testarea iniţială grupa de experiment are valori de 16,42 kg, iar cea martor de 15,82. La testarea a 2 grupa de experiment are valori de 18,93 kg ,iar cea martor de 17,82.

44

Progresul este de 2,51 kg la grupa experimantală şi de 2 kg la grupa martor.

Dispersia este bună la ambele grupe şi la ambele testări, fiind de 1,69 la testarea iniţială şi 2,50 la testarea finală pentru grupa experimentală, şi de 1,94 şi 1,54 pentru grupa martor.

Omogenitatea este bună la grupa experimentală, atât la testarea iniţială cât şi la cea finală de 10,29 şi 13,20, la grupa martor omogenitatea este de 12,26 la testarea iniţială şi 8,64 la testarea finală. Măsurătorile efectuate ne arată că, copii satisfac cerinţelor de greutate mică, buni pentru practicarea gimnasticii sportive.

Obiectivul, 17,42-19,38 cm s-a realizat în valori foarte bune atât la grupa martor cât şi la cea experimentală.

4.1.5. Perimetrul toracec în inspiraţie (cm)Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %

-X

Experimentală 55,35 58,14 2,79 5,04Martor 53,42 57,93 4,51 8,44

S Experimentală 2,58 2,92 0,34 13,18Martor 2,87 2,75 0,12 4,18

CV Experimentală 4,66 5,02 0,36 0,08Martor 5,37 4,74 0,63 11,73

Grupa de experiment are valoare de 55,35 iar grupa martor de 53,42 cm la testarea iniţială. La cea finală de 58,14 cm respectiv 57,93 cm pentru grupa martor.

Rata de creştere este de 2,79 cm pentru grupa experimentală şi 4,51 cm pentru grupa martor. Procentual rata de creştere este de 5,04% pentru grupa experimentlă şi 8,44% pentru grupa martor.

45

Dispersia este mică la ambele testări pentru ambele grupe: 2,58 la testarea iniţială şi 2,92 la cea finală pentru grupa experimentală şi 2,87 la testarea iniţială şi 2,75 la testarea finală pentru grupa martor.

Omogenitatea este mare pentru ambele grupe fiind de 4,66 la testarea iniţială şi de 5,02 la testarea finală pentru grupa experimentală iar pentru martor de 5,37 la testarea iniţială şi de 4,74 la testarea finală. Omogenitatea grupei este mare, creşterea perimetrului toracec fiind în strânsă legătură cu creşterea în înălţime.

5.1.6. Perimetrul toracic în expiraţie (cm)Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %

-X

Experimentală 52 55 3 5,77Martor 50,71 53,21 3,50 6,90

S Experimentală 2,48 3,01 0,53 21,30Martor 2,36 2,48 0,12 5,08

CV Experimentală 4,76 5,47 0,71 14,91Martor 4,65 4,66 0,01 0,21

Grupa experimentală are valori de 52 cm iar grupa martor 50,71 cm la testarea iniţială, la testarea finală grupa experimentală 55 cm şi 53,21 cm pentru grupa martor.

Rata de creştere este de 3cm pentru grupa experimentală în procente 5,77%, de 3,50 cm şi 6,90% pentru grupa martor.

Dispersia este mică la ambele testări pentru ambele grupe, de 2,48 la testarea iniţială şi 3,01 la cea finală pentru grupa experimentală şi 2,36 la testarea iniţială şi 2,48 la cea finală pentru grupa martor.

Omogenitatea este mare pentru ambele grupe, pentru grupa experimentală de 4,76 la T1 şi 5,47 la T2 iar pentru grupa martor de 4,65 la T1 şi 4,66 la T2.

46

5.2. Discutarea rezultatelor pe planul capacităţiilor motrice generale

5.2.1. Alergarea de viteză pe 20m (sec)Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %

-X

Experimentală 5,84 5,57 0,27 4,62Martor 5,94 5,47 0,47 7,91

S Experimentală 0,42 0,48 0,06 14,29Martor 0,56 0,48 0,08 14,29

CV Experimentală 7,19 8,61 1,42 19,75Martor 9,42 8,77 0,65 6,90

La alergarea de viteză 20m rezultatele grupei experimentale la testarea iniţială sunt aproximativ egale cu ale grupei martor 5,84 sec şi 5,94 sec, egalitate ce se menţine şi la testare finală 5,57 sec pentru grupa experimentală şi 5,47 sec pentru grupa martor.

Media de 5,6 sec la testarea finală pentru ambele grupe constituie o performanţă doar bună, pentru viitor fiind necesare găsirea unor mijloace pentru dezvoltarea vitezei de deplasare mai eficiente.

Omogenitatea grupelor este bună atât la testarea iniţială cât şi la cea finală.

Dispersia la grupa experimentală este de 6,48 la testarea finală egală cu a grupei martor. Progresul nu este mare de la T1 la T2 încât să putem spune că sunt rezultate foarte bune, deaceea se impune o atenţie mai mare în pregătire pentru abordarea exerciţiilor de dezvoltarea a vitezei. Obiectivul de 5,3 sec a fost obţinut de 3 sportivi din subgrupa 3 cu performanţe de 4,5 sec; 5,1sec; 5,2 sec. Un sportiv din subgrupa 2 cu 5,2 sec iar din subgrupa 3 niciunu.

47

5.2.2. Flotări pe sol (sprijin facial pe palme şi pe vârful picioarelor)

Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %-X

Experimentală 2,93 12,07 9,14 311,95Martor 3,07 11,36 8,29 270,03

S Experimentală 1,43 4,02 2,59 181,12Martor 1,81 2,11 0,30 16,57

CV Experimentală 48,80 30,30 18,50 37,91Martor 58,95 18,57 40,38 68,50

Obiectivul din selecţie, 3 flotări şi 10 la sfârşitul anului de pregătire a fost depăşit de grupa experiementală având media de 12,07 număr de repetări, iar grupa martor 11,36 nr. de repetări. rata progresului a fost de 7 flotări, rată ce a fost depăşită de ambele grupe, dar mai superior de grupa experimentală. Ea la testarea finală având o rată de progres de 9,14 iar grupa martor de 8,29.

Raportând măsurătorile iniţiale la cele finale se observă o îmbunătăţire substanţială a rezultatelor. Mediile finale depăşesc cu mult obiectivul, grupele având o omogenitate bună.

48

5.2.3. Forţa musculaturii abdominale (culcat dorsal pe plan înclinat la 45°, ridicarea picioarelor apropiate până la nivelul prizei mâinilor)

Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %-X

Experimentală 3,07 14,36 11,31 370,82Martor 3,05 13,36 10,29 335,18

S Experimentală 1,16 3,79 2,63 226,72Martor 1,32 5,66 4,34 328,79

CV Experimentală 33,14 26,39 6,75 20,37Martor 42,99 42,36 0,63 1,47

La testul pentru forţa musculaturii abdominale grupa experimentală obţine la T1 3,07 repetări faţă de 3,05 repetări ale grupei martor, la T2 valorile sunt de 14,36 repetări la grupa experimentală, iar la grupa martor de 13,36 repetări. La grupa experimentală între testarea iniţială-finală se realizează o rată de progres de 10,31 repetări, iar la grupa martor de 10,29 repetări.

Dispersia este mică la ambele testări, de 1,16 la testarea iniţială şi de 3,79 la testarea finală, 1,32 la T1 şi 5,66 la T2 pentru grupa martor.

Omogenitatea grupei experimentale este foarte bună însă diferenţa dintre subgrupe se menţine. Subgrupa 3 în care sunt incluşi vârfurile şi se lucrează cu mijloace mai complexe nu obţin cele mai bune rezultate. În schimb grupa martor se caracterizează printr-o omogenitate slabă 42,29 la T1 şi 42,36 la T2, această omogenitate scăzută este datorată performanţelor a 4 copii care nu si-au îndeplinit obiectivele iar vârfurile au valori superioare.

49

5.2.4. Forţa musculaturii spatelui (culcat facial la lada de gimnastică, picioarele sprijinite ridicarea trunchiului peste orizontală şi revenire)

Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %-X

Experimentală 3,50 22,07 18,57 530,57Martor 3,86 20,57 16,71 432,90

S Experimentală 1,50 4,61 3,11 207,33Martor 0,66 2,06 1,40 212,12

CV Experimentală 42,85 20,88 21,97 51,27Martor 17,09 10,01 7,08 41,42

La testul pentru forţa musculaturii spatelui grupa experimentală obţine la T1 3,50 repetări faţă de 3,86 repetări ale grupei martor, la T2 valorile sunt de 22,07 repetări la grupa experimentală, iar la grupa martor de 20,5 repetări. Deci un progres de 16,71 nr de repetări, dar mai mic decât a grupei experimentale.

Dispersia este mică la ambele grupe. Se observă lipsa omogenităţii la grupa experiementală la T1 42,85 şi scăderea ei la T2 de 20,88. Slaba omogenitate este dată de subgrupa 1 care obţine la această probă valori scăzute. Obiectivul este de 4,20 repetări. Subgrupa 3 a îndeplinit acest obiectiv prin cei 5 copii, 4 din subgrupa 2 şi toţi 4 copii din subgrupa 1 nu şi-au îndeplinit obiectivele.

Şi rezultatele acestei probe atestă eficienţa introducerii unor căi şi mijloace de individualizare.

50

5.2.5 Sărituri pe bancă sus-jos, în limită de timp 30 sec (nr. repetări)

Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %-X

Experimentală 3,14 21,71 18,57 591,40Martor 4,36 21,57 17,21 395,41

S Experimentală 3,71 3,74 0,03 0,81Martor 3,89 3,28 0,61 15,68

CV Experimentală 118,15 17,22 100,93 85,42Martor 89,22 15,20 74,02 0,83

La sărituri pe bancă sus-jos, în limită de timp 30 sec grupa experimentală obţine la T1 3,14 faţă de 4,36 nr. de repetări al grupei martor rezultat mai bun decât al grupei experimentale. Însă la T2 grupa experimentală depăşeşte cu nr. de repetări 21,71 grupa martor 21,57 nr. de repetări.

Rata progresului este de 18,57 nr. de repetări la grupa experimentală şi de 17,21 la grupa martor.

Dispersia este mică la ambele grupe, la ambele testări. La grupa experimentală la T1 3,71 şi 3,74 la T2, la grupa martor 3,89 pentru T1 şi pentru T2 de 3,28.

Omogenitatea la T1 a fost foarte mică la grupa experimentală 118,15 iar la grupa martor de 89,22. Aceasta se datorează diferenţelor foarte mari a rezultatelor copiilor din grupa experimentală, 3 copii cu 0 repetări, 2 copii cu o repetare, 5 copii cu 2 repetări, 1 copil cu 4 repetări, 1 copil cu 6 repetări şi 1 copil cu 10 repetări.

51

La grupa martor la T1 rezultatele sunt mai bune: 1 copil cu 0 repetări, 2 copii cu 2 repetări, 3 copii cu 3 repetări, 2 copii cu 4 repetări, 1 copil cu 5, 1 copil cu 6 repetări, 1 copil cu 10, 1 copil cu 15. Dar la sfârşitul experimentului la T2 omogenitatea devine bună, 17,22 la grupa experimentală şi 15,20 la grupa martor.

Obiectivul de 3 repetări din selecţie şi 18 repetări la T2 a fost depăşit la grupa experimentală de 13 copii din 14, cu rezultate mai bune cu cei din subgrupa 3.

5.2.6. Menţinere în atârnat cu braţele îndoite (sec)

Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %-X

Experimentală 11,21 29,14 17,93 159,95Martor 13,43 24,64 11,21 83,47

S Experimentală 5,29 11,48 6,19 117,01Martor 8,59 12,38 3,79 44,12

CV Experimentală 47,19 39,39 7,80 16,53Martor 63,96 50,24 13,72 21,45

La menţinere în atârnat obiectivul propus 11,25 sec a fost realizat numai de grupa experimentală care obţine la T2 29,14 sec faţă de 24,64 sec cât obţine grupa martor.

La grupa experimentală rata progresului este de 17,93 sec iar la grupa martor numai 11,21 sec.

Dispersia la ambele grupe este mică situându-se la grupa experimentală la T1 5,29 şi 11,48 la T2. La grupa martor dispersia este de 8,59 la T1 şi de 12,38 la T2.

52

Omogenitatea la acest test prezintă valori de 47,19 la T1 şi 39,39 la T2 pentru grupa experimentală iar pentru grupa martor 63,96 la T1 şi 50,24 la T2. Omogenitatea se datorează diferenţelor mari ale performanţelor minime şi maxime foarte diferenţiate, grupa martor între 0-6 sec iar cea maximă 21-31 sec, iar la experimentală minim 5 sec maxim 25 sec. La T2 se observă o apropiere a valorilor individuale în special la grupa experimentală care depăşeşte grupa martor.

Procentual progresul performanţei la grupa experimentală este de 159,95 % şi la grupa martor de 83,97 %.

Obiectivul de 11-22 sec este depăşit de ambele grupe.

5.3 Discutarea rezultatelor pe planul capacităţii motrice specifice

5.3.1. Podul din culcat (cm)

Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %-X

Experimentală 58,21 36,93 21,28 36,56Martor 56,43 38 18,43 32,66

S Experimentală 3,70 3,40 0,30 8,11Martor 2,43 2,66 0,23 9,47

CV Experimentală 6,35 9,20 2,85 44,88Martor 4,30 7 2,70 62,80

Podul obiectivizat prin distanţa dintre braţe şi picioare. Grupa experimentală obţine media de 58,21 cm la T1 iar la T2 36,93 cm, realizând o rată de creştere de 21,28 cm, adică 36,50 %. Grupa martor realizează la T1 56,43 cm iar la T2 38cm deci 32,36%.

53

Se realizează o dispersie mică la ambele grupe şi la ambele testări. De la 3,70 la 3,40 la grupa experimentală şi de 2,43 la 2,66 la grupa martor. Omogenitatea la ambele grupe este bună, 6,35 la testarea iniţială şi 9,20 la testarea finală pentru grupa experimentală şi 4,30 la T1 şi 7 la T2 pentru grupa martor.

Obiectivul de 44-34 cm nu a fost realizat de nici o grupă, dar această lipsă de mobilitate este compensată de o forţă crescută a copiilor care este mai hotărâtoare şi favorizantă în pregătirea viitoare.

Valorile performanţelor individuale pentru grupa experimentală, la T1 nici un copil nu a realizat obiectivul, la T2 doar 2 copii din subgrupa 1 a îndeplinit obiectivul. La grupa martor la T1 nici un copil nu a realizat obiectivul, la T2 1 copil a realiazat obiectivul.

Deşi obiectivul nu este îndeplinit rata progresului este mare la fiecare copil şi la fiecare grupă, rata de progres fiind evidentă în favoarea grupei experimentale. Rezultatele se pot duce la indici mai superiori, încercând şi alte mijloace în procesul instructiv.

5.3.2. Sfoara laterală (cm)

Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %-X

Experimentală 38,92 4,07 34,85 89,54Martor 28,21 11 17,21 61,01

S Experimentală 5,25 2,12 3,13 59,62Martor 4,20 2,77 1,43 34,05

CV Experimentală 13,48 55,08 31,60 234,42Martor 14,88 25,18 10,30 69,22

Proba care indică mobilitatea articulară a membrelor inferioare, prezintă medii de 38,92 cm la T1 şi 4,07 la T2 pentru grupa experimentală şi medii de 28,21 la T1 şi 11 cm la T2 pentru grupa martor. Rata de creştere 34,85 adică 89,54% pentru grupa experimentală şi de 17,21 cm reprezentând 61,01 % pentru grupa martor.

54

Dispersia este bună la ambele grupe la T1 5,25 pentru grupa experimentală şi 4,20 pentru grupa martor, la T2 fiind mică ajungând la 2,12 pentru grupa experimentală şi 2,77 la grupa martor.

Omogenitatea este bună la testarea iniţială dar în scădere multă la testarea finală de la 13,48 la 55,08 pentru grupa experimentală. Grupa martor prezintă la T1 o omogenitate de 14,88 în descreştere la T2 25,18. Obiectivul 5-30 cm nu a fost îndeplinit 4 copii.

Din grupa experimentală 12 şi-au îndeplinit obiectivul de 5 cm, din grupa martor nici unu.

5.3.3 Testul Matorin (grade)

Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %-X

Experimentală 173,57 456,43 282,86 162,97Martor 199,29 394,29 195 97,85

S Experimentală 70,18 127,37 57,19 81,49Martor 78,36 160,61 82,25 104,96

CV Experimentală 40,49 27,90 12,59 31,09Martor 39,31 40,73 1,42 3,61

La proba Matorin grupa experimentală obţine la T1 valori mai scăzute decât grupa martor, grupa experimentală 173,57 ° şi grupa martor 199,29 °, însă la T2 grupa experimentală o depăşeşte pe cea martor, obţine valori de 456,43° iar grupa martor 394,29.

Rata de creştere pentru grupa experimentală este de 282,86° ceea ce înseamnă un procent de 162,97% , iar pentru grupa martor rata de creştere este de numai 195° deci un procent de 97,85%.

55

Dispersia este mai mare la ambele grupe la T1 mărindu-se şi mai mult la T2, pentru grupa experimentală fiind relativ mai mică decât cea martor.

Omogenitatea la grupa experimentală la T1 este de 40,49, T2 prezintă valori relativ mai mici depăşind grupa martor. Grupa martor la T1 prezintă valori de 39,91 iar la T2 această valoare creşte la 40,73.

Obiectivul propus de 180-720°. Rata de progres este evident mai mare la grupa experimentală dar nu suficient pentru îndeplinirea obiectivului de ambele grupe.

Acest obiectiv a fost inclus pentru prima dată în pregătire, neavând posibilitatea să anticipez progresul real, obiectivul a fost fixat mai mult cu intenţia de a-i stimula pe copii în pregătire.

5.3.4. Exerciţiul impus, care cuprinde elemente însuşite şi consolidate din acrobatică (notă)

Indici Grupa T1 T2 T2-T1 %-X

Experimentală 0 8,80 8,80Martor 0 8,40 8,40

S Experimentală 0,38 0,38Martor 0,41 0,41

CV Experimentală 0 4,31 4,31Martor 0 4,88 4,88

Neavând nici o cunoştinţă sau deprindere formată, copii aflându-se în pregătire după selecţie la testarea iniţială toţi pornesc cu nota 0, urmând ca la testarea finală să prezinte exerciţiul impus cu elementele însuşite şi consolidate din acrobatică. Grupa experimentală obţine media notelor de 8,80 superior mediei de 8,40 obţinut de grupa martor.

56

Dispersia prezintă valori bune de 0,38 la grupa experimentală şi 0,41 la grupa martor. Omogenitatea este foarte bună la ambele grupe, grupa experimentală prezintă valoarea de 4,31 iar cea martor de 4,88.

Obiectivul propus pentru ambele grupe este nota 8,50, realizat: în grupa experimentală au îndeplinit obiectivul, 3 nu obţinând note de: 8,20, 8,40, 8,40 iar în grupa martor se prezintă cu 6 copii care şi-au îndeplinit obiectivul obţinând note de 8,50 şi mai mari, 8 copii neîndeplinindu-şi obiectivul, dar fiind în apropierea notei de 8.

57

CAPITOLUL VICONCLUZII ŞI PROPUNERI

Desfăşurând procesul de instruire în conformitate cu introducerea unor căi şi mijloace de individualizare a pregătirii sportivilor pentru obţinerea la timp a obiectivilor planificate la începători se obţin rezultate superioare atât pe planul dezvoltării fizice cât şi al capacităţii motrice generale şi specifice.

Progresul în activitatea sportivă este consecinţa luptei dintre vechi şi nou, a luptei pentru promovarea ideilor şi tehnologiilor noi care să promoveze performanţe sportive înalte.

Prin introducerea unor mijloace şi căi de individualizare şi la grupele de începători, propuse în lucrare, reprezintă un stadiu nou al exigenţelor spre care tindem în activitatea prezentă şi viitoare pentru a ridica calitatea instruirii timpurii în gimnastica sportivă.

1. La grupul cercetat se constată că indicii somatici apreciaţi pe baza investigaţiilor făcute se dovedesc superior grupului de referinţă.

2. Paralel cu evoluţia somatică se constată o creştere a indicilor motrici fapt ce rezultă din prelucrarea datelor.

3. Introducerea unor căi şi mijloace de individualizare se asigură îndeplinirea obiectivelor de instruire la indicii superiori.

4. Căi şi mijloace de individualizare, trebuie să fie prezente tot timpul în procesul de selecţie, orientare şi instruire cu începătorii în forme simple pentru organizarea optimă a desfăşurării lecţiei de antrenament.

5. Stabilirea modalităţilor de diferenţiere a volumului şi intensităţii efortului pe subgrupe de nivel şi individualizat permite o manevrare operaţională a mijloacelor folosite, astfel încât să se îndeplinească sarcinile şi obiectivele pentru fiecare lecţie, ciclu săptămânal, etapă sau plan anual.

6. Alternarea activităţii comune cu cea individualizată pe subgrupe de nivel crează un cadru afectiv emoţional, propice participării conştiente şi active a fiecărui copil.

7. Abordarea individualizării şi nivelul începătorilor pretinde din partea antrenorului o muncă mai susţinută, o corespunzătoare pregătire pentru fiecare lecţie.

8. O analiză obiectivă a introducerii unor şi căi şi mijloace de individualizare a pregătirii începătorilor, evidenţiază adevărul că antrenamentele trebuie să se desfăşoare permanent atât prin programe comune, cât şi individualizate în proporţii variate.

În urma experimentului am ajuns la concluzia că ipoteza potrivit căreia prin introducerea unor căi şi mijloace de individualizare a pregătirii grupelor de începători este confirmată de rezultatele cercetării:

58

Creşterea eficienţei lecţiilor de antrenament Îndeplinirea la timp şi superior a obiectivelor Progresul fiind evident mai mare la grupa experimentală

împărţită pe subgrupe, folosind mijloace individualizateLa majoritatea probelor motrice şi a obiectivelor unde grupa martor

avea performanţe iniţiale mai bune, acestea au fost ajunse şi depăşite de grupa experimentală, care a progresat evident mai rapid.

În urma constatărilor făcute de-a lungul experimentului, consider util să fac următoarele propuneri:

Îmi propun să generealizez la toate grupele de începători cu care voi lucra, introducerea căilor şi mijloacelor de individualizare.

Elaborarea de către Federaţia Română de Gimnastică a unor „programe de pregătire” complexe la toate nivelurile (începători, avansaţi şi performanţă) care să cuprindă modele de instruire pe nivele şi vârste, cu tehnologiile de acţionare cele mai eficiente

59

BIBLIOGRAFIE

1. BAIASU, N. şi colab. ,”Gimnastica” .vol.I, Editura Sport-

Turism,Bucureşti, 1985

2. BAIASU, N. şi colab. ,”Gimnastica” .vol.II, Editura Sport-

Turism,Bucureşti, 1985

3. DRAGNEA, A., “ Antrenamentul sportiv”, Editura Didactică şi

Pedagogica, Bucureşti, 1996

4. DRAGNEA, A., “ Teoria sportului”, Editura FEST, Bucureşti,

2002

5. DUNGACIU, P., MAGDA, S., “Exerciţii pregătitoare pentru

gimnastica sportivă”, Editura Consiliului Naţional pentru educaţie

fizică şi sport, Bucureşti, 1970

6. Dungagiu P. – „Aspecte ale antrenamentului modern în

gimnastică”,editura Sport-Turism 1985

7. EPURAN, M., şi colab., DRAGNEA, A., “ Metodologia cercetării

activităţilor corporale”, vol. I-II, Bucuresti, 1978

8. Grigore Vasilica – „Gimnastica”, editura Bren, Bucureşti 2003

9. Grosu E., Pascau I., Cucu B. – „Gimnastica”, editura C.M.I., Cluj-

Napoca, 1998

10. Marolicaru M. – „Tratarea diferenţiată în educaţie fizică”,

Editura Sport-Turism 1986

11. PASCAN, IOAN, “ Gimnastica acrobatică în şcoală”, Editura

Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1996

12. RUSU, ILEANA CORNELIA şi colab., “ Gimnastica” , Univ.

“Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1996

60