Portofoliu pedagogic

Vară Simona

MMRN-FEAA

2011

Proiect didactic

Plan de lectie

Unitatea scolara:Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor,Iasi

Obiectul:Economie

Clasa:IX-a

Durata:50min

Tema:Inflatia

Competenta specifica vizata: Insusirea notiunii de inflatie

Competente derivate:aparitia inflatiei

Rolul inflatiei in economie

Cunoasterea notiunii de inflatie si efectele pe care le produce ea

Tipul lectiri:

Strategia didactica:explicatia,conversatia,expunerea

Resurse materiale:manualele alternative sau ziarii/reviste de specialitate

Bibliografie:Alexandru Tugui, Inflatia.Concepte, teorii si politici economice, Ed.Economica ;

Etapele lectiei

I Moment organizatoric

-se prezinta practicantul si se justifica prezenta lui la ora

-se face prezenta elevilor si se noteaza apsentele in catalog

-se pregateste cadrul material necesar realizarii lectiei in conditii optime

II Reactoalizarea cunostintelor

-intrebari adresate elevilor din lectia anterioara

III Trecerea la lectia noua:

Tecerea la noua lectie se face printr-o metoda noua de predare braistorming-ul aceasta metoda fiind

utiliza pe tot parcursul lectiei

Profesorul cere cat mai multe idei, lansand intrebari de genul :

                Imi poate explica cineva ce este inflatia?

                 Credeti ca ea poate aduce un efect negativ economiei ?

                 De ce apare inflatia  ?

Un elev va aduna toate raspunsurile pe tabla, clasificandu-le daca este nevoie..

Elevilor li se solicita sa-si pregateasca caietele de notite pe care vor schita elementele lectiei noi.

IV Anuntarea lectiei noi

Se comunica titlul lectiei noi :’’Inflatia’’

V Desfasurarea lectiei:

1.Prezentarea notiunii de inflatie

2.Date generale inflatie

3.Nivelul inflatiei in Uniunea Europeana clasificata pe tari

-Se precizeaza planul lectiei,apoi se prezinta notiunea de infltie. Li se solicita elevilor sa

precizeze care este rolul inflatiei in economie.

-Se prezinta date generale despre inflatie, nivelul acesteia pe 5 ani in tarile din Uniunea

Europeana inclusiv in Romania

-Se prezinta cum se stabileste nivelul inflatiei, de ce anume depinde ea in economie

-Se stabilesc efectele inflatiei.

VI Feed-back

Pentru o asimilare mai buna a notiunilor prezentate se utilizeaza un mediu cat mai interactiv de

predare, prin solicitarea de exemple. Acest demers ajuta la corectarea elevilor pentru aspectele

neclare chiar in momentul predarii la finalul lectiei, intr-o rubrica separata, special dedicata

neclaritatilor aparute.

„Personalitatii profesorului eficient”

Ce inseamna pentru noi un profesor, aceea fiinta care dupa parinti detine cel mai

important loc in vederea implementarii de cunostinte si a invatatarii a tot ceea ce trebuie sa stim

noi pentru a putea supravietui macar in aceasta lume, pentru noi cei care plecati usor, usor de

acasa, mai mult impinsi de catre parinti decat cu vointa proprie, mai mult speriati decat plini de

incredere, mai mult cu lacrimi in ochi decat fericiti pasim pentru prima oara pe treptele scolii?

El este cel care ne initiaza cu adevarat in arta de a invata, in arta cunoasterii. El este cel

care ne cunoaste cand suntem mici, nu numai ca varsta ci si ca pregatire, si ne duce pas cu pas

spre varf, spre treapta de sus a fiecaruia dintre noi. El e cel ce detine jumatatile zilelor noastre,

celelalte jumatati fiind detinute de prieteni, familie, comunitate!

Acum ca am spus cateva cuvinte despre ce este acest „profesor”, cred ca putem sa ne

decidem si asupra ce este un „bun profesor”!

Pentru fiecare treapta a scolii, incepand de la primara, generala, liceu si facultate notiunea

de bun profesor nu neaparat ca se schimba, insa isi aduce imbunatari. Pentru un elev, acest lucru

inseamna cel care: glumeste la ore, care nu e morocanos, care nu iti da de facut teme acasa prea

multe, care merge cu tine in excursie, care te invoieste cand ai nevoie fara sa se supere, care te

ajuta sa pregatesti balul bobocilor, care te iarta cand nu stii si as putea spune inca o multime de

astfel de calitati al unui bun profesor de pana la liceu inclusiv. Ca sa arat ce inseamna pentru un

student un bun profesor, am sa imi citez chiar unul din profesorii mei care acum cateva zile

spune: „Pentru voi un profesor bun e cel care va da grilele completate sa le invatati, sau cel care

va spune dinainte toate variantele posibile si voi le invatati pe de rost”! Dupa cateva momente de

gandire profunda in randul studentului, ceva ii spune, asa e, are dreptate, si deci asta ar insemna

un profesor bun cat timp tu elev sau student te lupti din greu cu inamicul tau de moarte numit

scoala sau facultate.

Dupa o lunga si atenta cercetare parca nu e chiar asa, parca ceva iti spune: „nu asta

inseamna un bun profesor”! Intotdeauna imi ziceam ca abia astept sa scap de scoala generala din

cauza profesoarei mele de matematica, care mereu ne intreba tabla inmultirii, pe care apropo, asa

cum ne zicea si ea mereu, nu am sa o uit niciodata si chiar daca ma trezesc in mijlocul noptii si

ma intreaba cineva tot am sa stiu sa ii raspund sau in liceul din cauza profesorului meu de

informatica si a problemelor lui cu broaste din C++, insa acum cand stau bine si ma gandesc cam

asta inseamna un profesor cu adevarat bun, cel care dupa o lunga si nefericita lupta cu tine elevul

sau studentul, reuseste sa iti intipareasca in memorie informatie, cunostinte sau abilitati, pe care

nu le vei uita niciodata si care binenteles ca iti vor fi de ajutor tot timpul, cu toate ca „tu”, la acel

moment nu crezi acest lucru sau poate ca nu vrezi sa vezi, iar insistenta cu care acel profesor iti

impune sa inveti acel lucru pe tine te face sa il vezi ca un profesor nu asa bun ca ceilalti. Nu pot

spune ca cei enuntati mai sus sunt profesori rai sau care nu le pasa ce predau insa daca imbinam

cele doua categorii va reiesi un profesor cu adevarat bun.

Calitatile pe care trebuie sa le detina un profesor bun, de orice gen, nu neaparat numai cel

de economie, sunt: sa fie stapan pe ceea ce preda, asta nu inseamna neaparat ca daca nu stie ceva

gata nu e un profesor bun, sunt unele lucruri care se invata odata cu studentii, insa trebuie sa isi

stie materia si mai ales sa stie sa o si prezinte intr-un mod in care sa prezinte interes si pentru

elev sau student, nu numai pentru el. Cu cat un profesor foloseste exemple concrete, din lumea

reala sau fotografii care sa intareasca ceea ce el preda cu atat va avea mai multa intelegere, in

sensul de acaparare de cunostinte, din partea elevilor sai, iar la sfarsitul anului, respectiv anilor

de studii va avea un numar mai mare de elevi promovati cu note mari.

Apoi sa fie comunicativ, daca ai vreo intrebare legata de lectie si numai sa poti vorbi cu

el, sa poti gresi fara sa fii insultat, sa stii ca daca vei avea vreo problema ai cu cine sa vorbesti

despre ea.

Si nu in ultimul rand sa fie la curent cu toate schimbarile, in fiecare luna, daca nu in

fiecare zi chiar se produc schimbari in economie fiecarei tari, sunt schimbari bune, insa sunt si

schimbari dezavantajoase ca sa spunem asa care de obicei se intampla din cauza deciziilor gresite

care sunt luate. De aceea e nevoie ca mereu sa urmarim schimbarile care se produc in economie.

Astea sunt cele cateva calitati pe care un bun profesor de economie ar trebui sa le detina,

insa sunt sigura ca acestea nu sunt singurele.

Un bun profesor se vede intotdeauna dupa elevii sai.

Metoda clasica complementara cu metoda moderna

Metodologia didactică desemnează sistemul metodelor utilizate în procesul de învăţământ

precum şi teoria care stă la baza acestuia. Sunt luate în considerare: natura, funcţiile, clasificarea

metodelor de învăţământ, precum şi caracterizarea, descrierea lor, cu precizarea cerinţelor de

utilizare.

În ultimele decenii educaţia a dobândit noi conţinuturi, acoperind o arie lărgită şi noi

finalităţi, bazate pe valori democratice şi aspiraţii moderne ale indivizilor, corelate cu inovaţia şi

reforma din învăţământ. Astfel, rolul şcolii a devenit mult mai complex, îndepărtându-se de

esenţa lui primară, formală, de transmitere de cunoştinţe şi orientându-se activ spre formarea de

atitudini şi comportamente, spre dezvoltarea de capacităţi. Printre altele, acest rol complexizat

vizează:

• realizarea educaţiei pentru adaptare la schimbare

• promovarea valorilor unei societăţi deschise

• egalizarea şanselor

• practicarea tipurilor de învăţare fundamentale pentru secolul al XX-lea

În acest context, e nevoie ca şcoala să se restructureze, prezentând structuri, mecanisme şi

servicii modernizate şi/sau noi, pe care să le poată oferi la standardele necesare noilor roluri şi

responsabilităţi care i se atribuie.

Pentru a exercita noul rol, şcoala trebuie să iasă din aşa-numita „cultură a rutinei”, care

vedea şcoala „ca o fabrică”, „rigidă”, caracterizată prin formalism, control excesiv, supunere,

uniformizare, individualism, izolare etc., pentru a se dezvolta către o „cultură a schimbării” ce

determină constituirea „şcolii prietenoase”, care permite aşteptări pentru fiecare, asigură căldură şi

grijă, sprijin reciproc, cooperare, încredere, respect pentru diferenţe, colegialitate, asumarea

riscurilor, învăţare continuă, parteneriate etc.

O scoala moderna pune un accent deosebit pe conţinuturile modernizate ale educaţiei furnizate.

Curriculumul şcolii vizează formarea la elevi a capacităţilor, deprinderilor şi competenţelor pentru

viaţă care să le permită să-şi găsească locul într-un sistem flexibil şi dinamic. O şcoală

prietenoasă cu copiii este interesată nu numai de parcurgerea curriculumului, ci şi de dezvoltarea

copiilor sub toate aspectele: sănătate fizică şi mentală, relaţionare, comunicare etc

Importante pentru formarea copiilor ca adulţi performanţi sunt:

• inteligenţa emoţională — capacitatea de a te motiva şi persevera în faţa frustrărilor, de a-ţi

regla stările de spirit, de a fi stăruitor şi a spera;

• inteligenţa practică — capacitatea de a fi atent la ceea ce se întâmplă şi a alege din mai

multe variante de acţiune pe cele viabile.

Din această perspectivă, se consideră că:

• fiecare copil este capabil să înveţe, iar rostul educaţiei este de a dezvolta potenţialul

fiecăruia;

• abilităţile copiilor pot fi modificate printr-o instruire eficace;

• inteligenţa nu este distribuită diferit (unii copii sunt mai inteligenţi, alţii mai puţin

inteligenţi, ci există mai multe tipuri de inteligenţă ce trebuie identificate, dezvoltate şi

valorizate pentru fiecare copil);

• rolul educaţiei nu rămâne acela de a-i selecta pe cei capabili, ci de a dezvolta potenţialul

fiecărui copil.

Activităţile de învăţare promovează învăţarea prin cooperare, creativitatea şi exprimarea

opiniilor; cadrele didactice folosesc metode activ-participative pentru a da şansa fiecărui copil să

contribuie la activităţi. Deşi uneori este posibil ca profesorii să simtă că pierd ceva din „puterea” pe

care o au, o abordare interactivă a predării-învăţării va ajuta elevii să-şi îmbunătăţească

performanţele.

Se încurajează astfel dezvoltarea gândirii critice a copiilor în vederea:

• formării unor opinii independente;

• construirii unor argumente care să confere consistenţă propriilor opinii;

• manifestării toleranţei şi respectului faţă de părerile altora;

• participării active la rezolvarea unor probleme;

• valorizării muncii în colaborare cu alte persoane.

Grădiniţa dezvoltă un curriculum la decizia gradiniţei în conformitate cu interesele şi

nevoile copiilor, necesar pentru dezvoltarea de abilităţi de bun locuitor al comunităţii şi adult

într-o lume în schimbare.

Programul activităţilor extraclasă este generos în tematici şi activităţi ce au în vedere crearea

de oportunităţi de petrecere a timpului liber, educaţia pentru valori, formarea de abilităţi specifice,

valorizarea talentelor şi preocupărilor copiilor etc.

Evaluarea copiilor se realizează într-o modalitate care să încurajeze dezvoltarea şi progresul,

să stimuleze şi să motiveze învăţarea. Particularizând pentru nivelul şcolar, afirmăm că elevii ştiu

ce se aşteaptă de la ei atunci când sunt evaluaţi, evaluarea fiind considerată o posibilitate de

reflecţie asupra rezultatelor învăţării. Se folosesc metode alternative/ complementare de evaluare

— proiectul, portofoliul, fişa de observaţie etc. şi se evaluează şi modul în care se lucrează în

grupuri mici, precum şi iniţiativa, creativitatea etc.

Orice schimbare în educaţie pune în discuţie implicarea părinţilor în activitatea şcolii. Este

dovedit faptul ca succesul copiilor depinde în mare măsură de armonizarea demersurilor şcolii cu

cele ale familiei şi de buna colaborare dintre educatoare şi părinţi în vederea stabilirii unei

continuităţi educative.

O şcoală (grădiniţă) prietenoasă cu părinţii trece dincolo de legăturile formale şi oarecum

fireşti cu familiile copiilor şi dezvoltă adevărate parteneriate active folosind o gamă largă şi

variată de modalităţi.

Într-o şcoală prietenoasă se derulează programe de educaţie a părinţilor, care au în vedere

depăşirea unor modele culturale rigide şi învechite, promovate uneori de familie: desconsiderarea

opiniei copilului, autoritate excesivă, independenţă scăzută, sprijin pe o perioadă îndelungată etc.

Aceleaşi programe vizează responsabilizarea părinţilor pentru a susţine activ direcţiile educaţiei

moderne care presupune libertatea de opţiune, participarea la decizii, gândirea critică, exprimarea

opiniei, rezolvarea de probleme, respectarea drepturilor şi stabilirea responsabilităţilor copilului etc.,

activitatea şcolii şi induc o bună comunicare cu familiile.

Metodologia evoluează în timp, ca raspuns la dinamica schimbărilor ce se desfăşoară în cadrul

procesului instructiv- educativ. Calitatea unei tehnologii se masoară în gradul de adaptare a

acesteia la situaţiile şi exigenţele noi, complexe ale învaţământului contemporan.

Dezideratele de modernizare şi perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe direcţia

sporirii caracterului activ-participativ al metodei de învăţare, pe aplicarea unor metode cu un

pronunţat caracter formativ în valorificarea noilor tehnologii instrucţionale, care să-l implice pe

copil direct în procesul de învăţare, stimulându-i creativitatea, interesul pentru nou, dezvoltarea

gândirii, reuşind să aducă o însemnată contribuţie la dezvoltarea întregului său potenţial.

Calitatea metodologică este un aspect ce ţine de oportunitate, dozaj, combinatorică între metode

sau ipostaze ale metodelor. A spune că o metodă este mai bună ca alta fără a ţine cont de contextul

în care metoda respectivă este eficientă, constituie o afirmaţie lipsită de sens.

Metodologia didactică formează un sistem coerent, realizat prin stratificarea şi corelarea mai

multor metode, atât pe axa evoluţiei, cât şi pe plan sincronic, metode care se corelează, se

prelungesc unele în altele şi se completează reciproc. Încadrarea unei metode într-o anumită clasă

nu este definitivă, ci relativă.

O metodă se defineşte prin predominanta unor caracteristici la un moment dat, caracteristici ce

se pot metamorfoza astfel încat metoda să fie satisfăcătoare într-o clasă complementară sau chiar

contrară. Astfel, o metodă tradiţională poate evolua spre modernitate, în măsura în care secvenţele

procedurale care le compun îngaduie restructurări inedite sau cand circumstanţele de aplicare a

acelei metode sunt cu totul noi.

O metoda de succes implica împletirea celor două modele ( clasic si modern ).

MODELUL CLASIC MODELUL MODERN

- .memorarea şi reproducerea - apel la experienţa proprie

(cât mai fidelă) a cunoştinţelor transmise

de cadrul didactic

- competiţia între elevi cu scop de - promovează învăţarea prin

ierarhizare colaborare

- studiul individual al elevului - pune accentul pe dezvoltarea

gandirii în confruntarea cu

alţii

- profesorul asigură însuşirea - profesorul este partener

temeinică şi sistematică a în învăţare

cunoştinţelor

- elevul încearcă să reţina şi - elevul exprimă puncte de

să reproducă ideile auzite vedere proprii

referitoare la o problema

- elevul acceptă informaţia dată - elevul işi pune întrebări cu

scopul de a înţelelucrurile,realiza sensul

unor idei

- slaba participare, neimplicare, - iniţiativă, spirit

lipsă de iniţiativă, conformism întreprinzător

supunere

- elevul este dirijat în gândire şi - elevul este cutezant,

acţiune îşi asumă riscurile,

participare şi implicare,

gândire liberă

- accent pe aspectul cantitativ - accent pe elementele de

( cât de multă informaţie ordin calitativ(sentimente,

deţine elevul) atitudini)

Dezideratele de modernizare şi perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe direcţia

sporirii caracterului activ-participativ al metodei de învaţare, pe aplicarea unor metode cu un

pronunţat caracter formativ în valorificarea noilor tehnologii instrucţionale, care să-l implice pe

copil direct în procesul de învăţare, stimulându-i creativitatea, interesul pentru nou, dezvoltarea

gândirii, reuşind să aducă o însemnată contribuţie la dezvoltarea întregului său potenţial.

Metodele constituie instrumente de prim rang în mâna educatorului, sunt calea eficientă de

organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un tot familiar

eforturile cadrului didactic şi ale copiilor.

Metodele sunt împarţite din punct de vedere istoric în:

- metode tradiţionale/clasice: expunerea, conversaţia, exerciţiul, demonstraţia,

observaţia;

- metode moderne: algoritmizarea, problematizarea, brainstorming-ul, instruirea

programată, ciorchinele, cubul, explozia stelara, metoda pălăriilor gânditoare,

tehnica6/3/5.

Însă nu tot ce este „ vechi ” este neapărat şi demodat, după cum nu tot ce este „nou” este şi

modern. Dintre aceste moderne metode didactice fac parte cele ce duc la creşterea gradului de

participare – implicare a copiilor, la dezvoltarea structurilor cognitiv motrice si practico-

aplicative a acestora.

Definitoriu pentru folosirea metodelor activ-participative este caracterul lor stimulativ, din

punct de vedere fizic şi psihic, precum şi posibilitatea alternarii activitaţilor individuale şi de

grup, în scopul atingerii „optimum-ului” motivaţional şi acţional la nivelul copiilor care se văd

angajaţi şi trebuie să îşi asume noi roluri şi responsabilităţi în propria formare.

Rolul metodelor didactice moderne este acela de a crea un context situaţional, asfel încat cel

care învaţă să fie angajat şi să participe în mod activ la realizarea obiectivelor predării, se

caracterizează printr-o permanentă deschidere la înnoire, la inovaţie.

Tendinţele principale ale înnoirii şi modernizării metodologiei de instruire ar fi:

- valorificarea deplină a metodelor în vederea activizării preşcolarilor, a participării lor

efective la dobândirea cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor;

- accelerarea caracterului formativ al tuturor metodelor de instruire utilizate în activitatea

de predare-învăţare;

- aplicarea cu prioritate a metodelor activ- participative centrate pe copil.

Creşterea ponderii metodelor activ-participative nu înseamnă renunţarea la metodele clasice de

învăţământ la cele de transmitere şi asimilare a informaţiei.

Metodologia modernă operează schimbări care ţin de pondere, dar mai ales de valorizare, de

sporirea potenţialului formativ al metodelor clasice prin accentuarea caracterului lor euristic şi

activ-participativ.

Învăţamântul modern promovează metodele de învăţare active, învăţarea bazată pe însuşirea

experienţei conceptualizate a omenirii, dar şi pe investigaţia proprie a realităţii şi formarea de

cunoştinţe şi experienţe prin efort propriu. A instrui nu mai înseamnă a-l determina pe preşcolar

să-şi înmagazineze în minte un volum de cunoştinţe, ci de a-l învăţa să ia parte la procesul de

producere a noilor cunoştinţe. Astfel sunt preferate metodele moderne euristice de predare –

învăţare, deoarece acestea pun accentul pe urmatoarele capacităţi:

- capacitatea de a pune întrebări şi de a construi răspunsuri;

- cultivarea unor deprinderi, priceperi şi calităţi intelectuale;

- dezvoltarea gândirii critice şi creativităţii

- formarea de opinii, mentalităţi sau comportamente dezirabile;

Algoritmizarea este o metoda care se bazează pe folosirea algoritmilor în actul predării

cu scopul de a-i familiariza cu o serie de scheme procedurale, logice sau de calcul care îi

vor ajuta să rezolve o serie largă de sarcini de instruire. Ea constă în formarea unor

deprinderi de gândire şi acţiune, de rezolvare de probleme sau luare de decizii generale şi

stabile care vor permite elevilor rezolvarea unor sarcini din ce în ce mai complexe.

Brainstorming-ul are semnificaţia de „furtună în creier”, eferveşcenţă, aflux de idei,

stare intensă de creativitate, asalt de idei, una din cele mai răspândite metode de stimulare a

creativităţii.

Preşcolarii sunt provocaţi să participe activ la producerea de idei, de a dezvolta

capacitatea de rezolvare a unei probleme prin căutarea de soluţii cât mai originale, se

dezvoltă atitudinea creativă şi este favorizată exprimarea personalităţii, este stimulată

participarea tuturor elevilor la activitatea de producere a ideilor.

Un bun cadru didactic este acela care este capabil de o mare varietate de stiluri didactice,

având astfel posibilitatea să-şi adapteze munca sa diferitelor circumstanţe, să confere

predării flexibilitate şi mai multă eficienţă. Un stil modern şi actual este cel creativ.

Printre metodele moderne de stimulare a creativităţii adoptate de acestea sunt: explozia

stelara, mozaicul, ciorchinele, cubul, metoda pălăriilor gânditoare.

Explozia stelara este o metoda nouă de dezvoltare a creativităţii similară brainstorming-

ului. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară cu întrebări asemeni exploziei

stelare.

Mozaicul este o metoda complexă ce oferă un potenţial uriaş pentru dezvoltarea

sentimentului de responsabilitate.

Ciorchinele ca si brainstorming-ul stimulează realizarea unor asociaţii noi şi permite

cunoaşterea propriului mod de a înţelege o anumită temă.

Cubul este o metodă folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui subiect, a unei

situaţii din mai multe perspective. Se oferă astfel posibilitatea de a se dezvolta

competenţele necesare unor abordari complexe.

Metoda pălăriilor gânditoare este o metodă interactivă, de stimulare a creativitaţii

participanţilor.

Utilizarea metodelor moderne nu trebuie făcută în lipsa unor combinări şi armonizări cu

metode aşa numite tradiţionale, deoarece avantajele şi dezavantajele lor sunt

complementare.

Imaginea şcolii sec.XXI este înca neclară; însă liniile de forţa pe care un observator atent

le poate surprinde se pot caracteriza în două tendinţe:

- centrarea pe „copil” pe nevoile celui care este beneficiarul şi în acelaşi timp, partenerul

nostru în propria formare;

- folosirea unor metode şi stiluri moderne care să acopere cât mai bine întreaga sferă de

interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa şi creatorul de resurse

pentru anii viitori.

Succesul scolar al elevului

Succesul şcolar presupune adaptare şcolară optimă. Aceasta are două componente:

adaptarea pedagogică şi adaptarea relaţională. Ea se referă la acordul care se realizează între elev

şi mediul şcolar în diferite momente, ţinând cont de o serie de indicatori, şi anume (Jigău, 1998):

aptitudinea elevului de a-şi însuşi informaţiile transmise şi posibilităţile de operare cu acestea;

capacitatea de relaţionare cu grupul şcolar; interiorizarea unor norme şcolare şi valori sociale

acceptate.

Nu există o reţetă pentru obţinerea succesului şcolar. Fiecare elev trebuie să îşi dezvolte

un stil propriu de învăţare, să se implice în procesul educaţional, să aibă un rol activ în propriul

mod de învăţare. Ponderea factorilor intelectuali în succesul şcolar îl reprezintă doar 50%, restul

de 50% fiind factori nonintelectuali de personalitate (puterea de muncă, rezistenţa la efort, ritmul

de muncă, starea emoţională, etc.) precum şi condiţiile de organizare a timpului, mediului,

materialului, a condiţiilor de reamintire, automotivarea, cunoaşterea şi exploatarea stilului de

învăţare predominant

Insa se pot folosi metode pentru stimularea motivaţiei de învăţare a

elevilor voi enumera cateva dintre ele pt ca elevul la disciplina de economies a

fie cat mai bine pregatit:

1. Cunoaşte bine elevul!

2. Respectă pentru a fi respectat!

3. Trezrea interesului spre cunoaştere!

4. Definirea scopului învăţării elevului!

5. Acordă elevului şansa de a-şi stabili singur obiectivele de învăţare!

6. Creea mediul propice învăţării!

7. Stimularea motivaţiei pentru învăţare!

8. Folosirea a cât mai multe întăriri pozitive (recompense).

9. Oferirea sarcinii de lucru care să-i asigure succesul!

10. Oferirea posibilitatii de a se auto-evalua!

Pentru ca in relatia cu elevul sa existe success si profesorul de economie trebuie sa fie

pregatit sis a urmeze pasi motivationali pt acesta voi enumera cativa dintre ei:

Cultivarea calităţilor personale! Poţi învăţa să fii o persoană de success încă de pe băncile

şcolii! (antrenarea puterii de muncă, rezistenţa la efort,perseverenţa, hotărârea, puterea de a

rezista factorilor perturbatori, etc.)

Organizarea timpului! (învaţă dimineaţa sau după-masă, când te simţi mai bine, când

crezi tu că reţii mai uşor; împarte materialul de învăţat în fragmente şi intervale de timp, oferă-ţi

o pauză de 10- 15 minute pentru relaxare între diverse discipline; stabileşte-ţi un anumit interval

de timp de studiu şi un anumit ritm de lucru cu care te simţi confortabil, fă-ţi un program zilnic!)

Organizarea mediul de lucru! (alegeţi o cameră curată, aerisită, în care să te simţi bine,

evită factorii care îţi pot distrage atenţia- televizor, telefon, calculator, alte persoane etc, nu

învăţa în poziţia culcat- rişti să te ia somnul- ci întotdeauna aşezat la un birou).

Organizarea materialul de învăţat! (împarte textul de învăţat pe fragmente, foloseşte

scheme, asociază cu elemente învăţate anterior, fă rezumate, desprinde ideile principale,

foloseşte culorile pentru a reţine mai uşor).

Uşurarea reamintirea! (învaţă relaxat, foloseşte repere care să te ajute să îţi reaminteşti

informaţia învăţată atunci când ai nevoie de ea).

Automotivarea! (crează-ţi o stare de entuziasm, de receptivitate maximă, de plăcere a

studiului, de a simţi învăţarea ca pe un proces natural, fascinant- te ajută să nu oboseşti şi să te

implici mai mult; oferă-ţi mici recompense la sfârşitul studiului- o prăjitură preferată, audiază o

melodie care-ţi place, vizionează un film pe care l-ai dorit de mult timp, etc.).

B I B L I O G R A F I E

1. Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, ediţia a III-a, Editura Didactică şi

Pedagogică R.A., Bucureşti 1997.

2. Cerghit Ioan, Neacşu Ioan, Negreţ-Dobridor Ion, Pânişoară Ion Ovidiu, Prelegeri

pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2001.

3. Cucoş Constantin (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi

grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 1998.Ionescu Miron, Radu Ion, Didactica modernă,

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

4. Iucu Romiţă, Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001.