SUPORT CURS

LEGISLAȚIA SPECIFICĂACTIVITĂȚILOR DE

ASIGURARE ȘIINTERMEDIERE ÎN

ASIGURĂRI

CURS 1 – 1ora

Notiuni introductive privind operatiunile deasigurare -1 ora

Operaţiunile de asigurare sunt deosebit de complexe şi, datorită conse-cinţelor ce rezultă din acestea, la exercitarea lor participă mai multe entităţi,unele dintre ele persoane fizice sau juridice, aparţinând domeniului privat, iaraltele reprezentând autorităţile administrative ale statului, implicate în aceastăactivitate.

Comerţul de asigurare1 este practicat de către asigurători, care potrivitlegislaţiei noastre, se împart în două categorii: asigurători societăţi comercialede asigurare şi asigurători societăţi mutuale de asigurare. Dar, la încheiereaunei asigurări, un rol important joacă intermediarii în asigurări, care mijlocescraportul de asigurare între asiguraţi şi asigurători. Intermediarii în asigurărisunt agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare. Agenţii de asigurare pot fi,atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, iar brokerii, se pot constitui şifuncţiona exclusiv sub forma societăţilor comerciale.

Activitatea de asigurare interesează în egală măsură şi puterea statală,care, în virtutea principiului organizării economiei de piaţă, trebuie, pe de oparte, să intervină, pentru a asigura un cadru favorabil exercitării activităţii deasigurare de către asigurători, a extinderii acestuia prin intermediari şi, pe dealtă parte, pentru a adopta reguli de prudenţă, care să protejeze asiguraţii saupotenţialii asiguraţi. Intervenţia statului se impune pentru protecţia asiguraţilor,deoarece operaţiunile de asigurare, fiind complexe, iar asigurătoriiprofesionişti în materie, asiguraţii fiind necunoscători, pot fi supuşi unorabuzuri din partea comercianţilor de asigurări. De aceea, statele au înfiinţat

1 Sub imperiul Codului comercial, operaţiunile de asigurare erau veritabile fapte de comerţ, fiindreglementate de art. 3 pct. 17 şi 18, au fost calificate de doctrina de specialitate ca făcând parte dincategoria faptelor de comerţ obiective, a se vedea I.N. Finţescu, Curs de Drept comercial, editat de Al.Th.Doicescu, Bucureşti, 1929, p. 55-56, St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a 6-a revăzută şiadăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 51-52, I. Turcu, Teoria şi practica dreptuluicomercial român, vol. 1, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 43, S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica,M.G. Lostun, Drept comercial, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000, p. 44, R. Motica, V. Popa, Dreptcomercial român şi drept bancar, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 44.

autorităţi administrative, care să controleze, să supravegheze şi să sancţioneze,după caz, practicile abuzive ale asigurătorilor2.

În România, această autoritate este Comisia de Supraveghere aAsigurărilor.

Noţiunea şi reglementarea intermediarilor în asigurări

Nu este suficient ca un asigurător să fie constituit legal, să aibă osituaţie patrimonială foarte bună sau să aibă un personal calificat, ci, pentru caactivitatea acestuia să fie rentabilă, este necesar ca produsele de asigurare pecare le furnizează să ajungă la destinatari, adică la asiguraţi. Este destul dedificil pentru un asigurător să încheie asigurările pe care le practică prin propriiangajaţi, pentru că o astfel de modalitate de distribuire a formelor de asigurarenecesită un număr mare de personal şi costuri ridicate.

De aceea, în toate statele cu pieţe de asigurări evoluate, asigurătoriiapelează la intermediari, care sunt, în esenţă, liantul permanent între asiguraţişi asigurători.

La nivelul Uniunii Europene problema intermediarilor în asigurări şi aactivităţii de intermediere şi-a găsit reglementare prin Directiva 77/92/CEE din13 decembrie 1975, având ca principal obiectiv consacrarea principiuluilibertăţii de stabilire şi de prestare a serviciilor3 de intermediere.

A urmat Directiva nr. 2002/92/CE4 ale cărei dispoziţii au urmărit armo-nizarea legislaţiilor naţionale în vederea creării unei pieţe unice în această

2 De exemplu, în Franţa, controlul şi supravegherea prudenţială este exercitată de Consiliul Naţionalal Asigurărilor care în 2003 a fuzionat cu Consiliul Naţional de Credite; în sistemul italian autoritateaadministrativă poartă denumirea de ISVAP (L’ instituto per la vigilanza sulle assicurazioni private e diinteresse collettivo) şi este reglementată de Codul asigurărilor private, constituirea, organizarea,funcţionarea şi principalele competenţe fiind cuprinse în art. 3-10 din cod, a se vedea R. Pellino, P.Pellino, S. Sorgi, Capire le assicurazioni, Ed. Il Sole 24 ore, Milano 2006, p. 22 şi urm.; S. Lanna, Dirittodelle assicurazioni private, Grupul editorial Esselibri-Simone, 2006, p. 36 şi urm.; în Danemarca entitateaînsărcinată cu supravegherea şi controlul în domeniul asigurărilor este Autoritatea de SupraveghereFinanciară, pentru detalii a se vedea R. Blanpain, p. Lyngs International Encyclopedia of Laws, Ed.Kluwer International, Boston 1992, p. 19-20. În dreptul belgian controlul este exercitat de Comisiabancară, financiară şi de asigurări (C.B.F.A.) creată în 2004 în subordinea Ministerului AfacerilorEconomice. A se vedea M. Fontaine, Droit des assurances, Troisieme edition, Ed. Larcier Bruxelles,2006, p. 41 şi urm.

3 În legătură cu regimul juridic al libertăţii de stabilire şi de prestare a serviciilor la nivelul UniuniiEuropene a se vedea A. Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2003, p.148 şi urm.; C. Gavalda, G. Perleani, Droit des affaires de l’Union europeenne, Ed. Litec, Paris 2006, p.125 şi urm.

4 Publicată în J.O. în 15. 01. 2003

materie. De asemenea, s-a introdus sistemul unicităţii publicităţii intermedia-rilor prin grija autorităţilor administrative din domeniu, s-au lărgit modalităţileşi mijloacele de distribuţie a produselor de asigurare (prin ghişeele băncilor, aunităţilor poştale), s-au instituit reguli cu privire la cerinţele profesionale5 etc.

În sistemul nostru de drept principala reglementare a intermediarilor înasigurări o constituie Legea nr. 32/2000 şi normele emise de Comisia deSupraveghere a Asigurărilor.

Am arătat în cele anterioare că, intermediarii în asigurări sunt agenţii deasigurare, agenţii de asigurare subordonaţi şi brokerii de asigurări.

CURS 2STATUTUL JURIDIC AL INTERMEDIARILOR SI AL

CELORLALTE CATEGORIIDE DISTRIBIUTORI DIN ASIGURARI – 2 ore

Constituirea agenţilor de asigurare

Legislaţia noastră cuprinde norme atât cu privire la constituirea agenţilor deasigurare cât şi a brokerilor de asigurare. Întrucât regulile sunt diferite vomanaliza şi noi distinct problemele specifice înfiinţării color două categorii deintermediari.

În conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, opersoană fizică sau juridică poate desfăşura o activitate ca agent de asigurare,dacă deţine o autorizaţie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumităcontract de agent, pentru a acţiona în numele acestuia.

Din reglementarea legală, deducem că agentul de asigurare, indiferent că estepersoană fizică sau juridică, nu este supus autorizării Comisiei deSupraveghere a Asigurărilor. Legea face vorbire de „o autorizaţie valabilăscrisă din partea unui asigurător”, ceea ce înseamnă că trebuie să se afle într-orelaţie contractuală cu un asigurător. Soluţia se desprinde din lege pentru căaceeaşi normă legală precizează că autorizaţia este denumită contract de agent,

5 Pentru mai multe detalii recomandăm A. La Torre, op. cit., p. 241 şi urm.; F. Couilbault, C.Eliashberg, op. cit., p. 125 şi urm.

de unde reiese că raporturile dintre agent şi asigurător vor fi cele asemănătoaremandatului6. Regulile de la mandat sunt compatibile cu cele caracteristiceraporturilor de intermediere dintre asigurător şi agentul de asigurare, deoarecela ca şi în cazul mandatului, agentul încheie acte juridice (contracte deasigurare) în numele şi pe seama asigurătorului.

Agentul de asigurare persoană fizică

Principalele acte normative cu privire la dobândirea calităţii de agent deasigurare sunt Legea nr. 32/2000 şi Ordinul nr. 10/2007 pentru punerea înaplicare a Normelor privind Registrul intermediarilor în asigurări şi/saureasigurări7.Normele legale din materia asigurărilor reglementează distinct condiţiiledobândirii calităţii de agent persoană fizică, de cele ale agentului persoanăjuridică.

Potrivit art. 34 din Legea nr. 32/2000, şi art. 10 şi 13 din Ordinul nr. 10/2007,pentru ca o persoană fizică să dobândească statutul de agent de asigurare,trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie absolvent de liceu cu diplomă;

Agentul persoană fizică să aibă o pregătirea profesională care să-i asigurecompetenţele, cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare exercitării acesteiactivităţi8, în concordanţă cu cerinţele pe care le reclamă activitatea deintermediere în asigurări şi care să-i permită dobândirea experienţei necesare9.

b) să deţină din partea unui asigurător o autorizaţie valabilă de aacţiona în numele acestuia, denumită contract de agent;

Raporturile dintre agentul de asigurare se creează be baza unui contract, carepoartă denumirea în concepţia Legii nr. 32/2000 de contract de agent.Autorizaţia de care face vorbire norma legală se referă la împuternicirea pe

6 R. Pellino, P. Pellino, S. Sorgi, op. cit., p. 55; F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p. 128.7 Publicat în M.Of. nr. 553 din 14. 08. 2007.

8 În dreptul francez agentul trebuie să aibă diplomă de studii superioare şi o iniţiere prealabilă deminim 600 de ore şi un stagiu practic, a se vedea F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p. 130.

9 Nu credem că ar fi potrivit să se aplice condiţiile de la conducătorii executivi ai brokerului, pentrucă sunt prea exigente iar diferenţele între cele două categorii de intermediari sunt substanţiale.

care o conferă asigurătorul agentului de a încheia în numele şi pe seama sapoliţe de asigurare.

c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilăprofesională10 a cărui valoare să fie de 1500 euro/eveniment şi 3000euro sumă agregată pe an, fără franşiză;

Asigurarea de răspundere civilă sau garanţia echivalentă are drept scop aco-perirea prejudiciilor pe care agentul de asigurare le produce în exercitareaactivităţii de intermediere. Fiind o asigurare profesională, această formă deasigurare nu acoperă prejudiciile între care nu există legătură de cauzalitate cuoperaţiunile de intermediere ale agentului11.

d) să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniuluisau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;

Infracţiunile contra patrimoniului sunt prevăzute în art. 208-221 din Codulpenal. Dintre cele mai întâlnite în practică, menţionăm furtul, tâlhăria, înşelă-ciunea, delapidarea, gestiunea frauduloasă, abuzul de încredere, tăinuirea etc.12

Cât priveşte categoria infracţiunilor prevăzute de legislaţia financiar fiscală,acesta include faptele incriminate de Legea nr. 241/200513 privind prevenireaşi combaterea evaziunii fiscale, de Legea nr. 82/199114 privind contabilitatea,de Legea nr. 297/200415 privind piaţa de capital etc. Infracţiunile prevăzute delegislaţia financiar-fiscală sunt incluse de către autorii de specialitate îndomeniul dreptului penal al afacerilor16.

10 Prevederea legală se înscrie în grija legiuitorului de a institui obligaţia încheierii unei asigurări derăspundere civilă pentru exercitarea diferitelor profesii. Alte categorii de persoane care trebuie să aibăîncheiată o asigurare de răspundere civilă pentru exercitarea profesiei sunt: avocaţii, notarii publici,experţii, practicienii în insolvenţă, medicii, farmaciştii şi furnizorii de servicii de asistenţă medicală,directorii şi administratorii societăţilor comerciale etc.

11 Pentru detalii privind asigurarea de răspundere civilă profesională a se vedea R. Pellino, P. Pellino,S. Sorgi, op. cit., p. 415 şi urm.; F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p. 169 şi urm.; N. Jacob, op. cit., p.288.

12 Pentru analiza infracţiunilor contra patrimoniului, a se vedea V. Dobrinoiu, Drept penal. Parteaspecială, vol. I, Ed. Lumina Lex, 2000, p. 259 şi urm.; T. Toader, Drept penal. Partea specială, Ed.Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 134 şi urm.

13 Publicată în M. Of. nr. 672 din 27 iulie 2005.14 Publicată în M. Of. nr. 48 din 14 ianuarie 2005.15 Publicată în M. Of. nr. 571 din 29 iunie 2004.16 Pentru examinarea infracţiunilor din domeniul financiar-fiscal, a se vedea C. Voicu,

Al. Boroi, F. Sandu, I. Molnar, M. Gorunescu, S. Corlăţeanu, Dreptul penal al afacerilor,Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006.

Faţă de exprimarea normei („să nu aibă cazier pentru infracţiuni...”), concluziace se impune este aceea că este necesară existenţa unei condamnări penaledefinitive pentru o infracţiune care intră în categoria celor menţionate. Astfel,o persoană care se află în curs de cercetare penală sau chiar trimisă în judecatăpentru infracţiuni dintre cele avute în vedere de text nu intră sub incidenţaacestei interdicţii. Aceasta întrucât, potrivit art. 14 din Legea nr. 290/200417, încertificatul de cazier judiciar se înscriu sancţiunile penale din hotărârilejudecătoreşti rămase definitive. Desigur, o astfel de situaţie în care se află celcare vrea să devină agent de asigurare nu rămâne indiferentă, dar ea poate fiinclusă în ultima condiţie, aceea a bunei reputaţii.

e) să îndeplinească cerinţele legale în vigoare, privind angajareagestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cugestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sauinstituţiilor;

f) să se bucure de o bună reputaţie.

Ca orientare în evaluarea bunei reputaţii a agentului pot fi luate în considerare,după caz, cazierul fiscal, menţiunile înscrise în Centrala Riscurilor Bancare18,referinţele de la locul de muncă, eventualele sancţiuni disciplinare aplicate caurmare a încălcării raporturilor de muncă, aflarea sub urmărire penală sau înjudecată pentru infracţiunile precizate la lit. c) etc.Agentul de asigurare persoană fizică, exercitând intermedierea în condiţiile demai sus dobândeşte şi calitatea de comerciant. Opinia noastră se întemeiază peîmprejurarea că operaţiunile de asigurare a căror încheiere le mijloceşte suntfapte de comerţ obiective, iar activitatea desfăşurată de agent împrumutăaceeaşi natură comercială.19

17 Publicată în M. Of. nr. 586 din 30 iunie 2004.18 În legătură cu activitatea specifică Centralei Riscurilor Bancare recomandăm, V. Nemeş, Menţiunile

supuse înregistrării în Centrala Riscurilor Bancare, în Buletinul Institutului Naţional Pentru Pregătirea şiPerfecţionarea Avocaţilor, anul 2, nr. 1/2006, p. 104-115.

19 Desigur că pentru atribuirea calităţii de comerciant a agentului persoană fizică va fi avută în vedereşi îndeplinirea cerinţelor instituite de art. 7 din Codul comercial şi consacrate în literatura de specialitateadică exercitarea activităţii de intermediere cu titlu de profesiune şi în nume propriu, a se vedea St.D.Cărpenaru, op. cit., p. 69 şi urm.;I.L. Georgescu, op. cit., p. 404 şi urm.; I.N. Finţescu, op. cit., p. 74 şi urm.; S. Angheni,M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, op. cit., p. 54 şi urm. I. Turcu, op. cit., p. 204 şi urm.

Se înţelege că, fiind comercianţi persoane fizice, agenţilor le revin şi obligaţiileprofesionale ale comercianţilor20.Din punct de vedere fiscal, agenţii de asigurare persoane fizice au statutul depersoane fizice autorizate.În doctrina franceză agenţii de asigurare nu sunt consideraţi ca fiind comer-cianţi ci sunt asemuiţi celor ce exercită o profesie liberală21.O ultimă menţiune pe care o mai facem este aceea că potrivit legii (art. 34),agenţii de asigurare, persoane fizice, au dreptul să se înregistreze la camera demuncă în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a beneficia de dispoziţiilelegale privind vechimea în muncă, fondurile de pensii şi de asigurări sociale.

Agentul de asigurare persoană juridică

Legislaţia din domeniul asigurărilor conţine puţine dispoziţii cu privire laconstituirea agenţilor de asigurare persoane juridice. Aşa fiind, agenţii deasigurare persoane juridice vor urma procedura de constituire reglementată deLegea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale22.

a. Forma juridică

În lipsa unor prevederi exprese în Legea nr. 32/2000, agenţii se pot constitui şifuncţiona în oricare din cele 5 forme juridice de societate23 consacrate înmodexpres de Legea nr. 31/1990, inclusiv în varietatea societăţii curăspundere limitată cu asociat unic. Legea nr. 31/1990 reglementează 5 formejuridice se societate comercială: societatea în nume colectiv, societatea încomandită simplă, societatea în comandită pe a acţiuni, societatea pe acţiuni şi

20 În literatura de specialitate se susţine că principalele obligaţii ale comercianţilor sunt organizareapublicităţii prin registrul comerţului, ţinerea registrelor comerciale şi exercitarea comerţului în limiteleconcurenţei licite, St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 95 şi urm.;I.L. Georgescu, op. cit., p. 469 şi urm.; I.N. Finţescu, op. cit., p. 93 şi urm.; S. Angheni,M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, op. cit., p. 54 şi urm. I. Turcu, op. cit., p. 209 şi urm.; M. Şcheaua,op. cit., p. 32 şi urm.

21 F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p. 129.22 I.L. Georgescu, op. cit., p. 35 şi urm.; St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 177 şi urm.;

St.D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, op. cit., p. 47 şi urm.; O. Căpăţână, op. cit., p. 68 şiurm.; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, op. cit., p. 117 şi urm.; R.P. Vonica, op. cit., p. 95şi urm.; M. Şcheaua, op. cit., p. 25 şi urm.; C. Bîrsan,V. Dobrinoiu, Al. Ţiclea, M. Toma, Ctin. Tufan, op. cit., p. 32 şi urm., I. Turcu, op. cit.,p. 236 şi urm., R. I. Motica, V. Popa, op. cit., p. 94 şi urm.

23 Şi în dreptul francez agenţii persoane juridice se pot constitui în oricare din formele de societatereglementate de lege , a se vedea F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p. 128.

societatea cu răspundere limitată. În practică cele mai întâlnite sunt suntsocietatea pe acţiuni şi societate cu răspundere limitată, deoarece suntsingurele forme de societate în care asocieaţii răspund numai până la limitacapitalului social. Mai exact, pentru datoriile societăţii nu răspund asociaţii cisocietatea cu propriul patrimoniu. Se observă că, dacă în privinţa asigurătorilorlegiuitorul îngăduie înfiinţarea acestora doar ca societăţi pe acţiuni, în cazulagenţilor nu există niciun fel de îngrădire sub aspectul formei juridice.24

b. Actele constitutive ale agentului de asigurare persoană juridică

Actele constitutive ale agenţilor de asigurare persoană juridică vor diferi înfuncţie de forma juridică pe care urmează să o îmbrace. În concret, agentulsocietate în nume colectiv şi societate în comandită simplă se constituie princontract de societate; agentul societate pe acţiuni, în comandită pe acţiuni şi curăspundere limitată, prin contract de societate şi statut, iar când se opteazăpentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic se va întocmi numaistatutul.

Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma înscrisului unicdenumit act constitutiv (art. 5 din Legea nr. 31/1990).

Forma actului constitutiv este cea a înscrisului sub semnătură privată.În mod excepţional, când agentul de asigurare se constituie sub forma so-cietăţii în nume colectiv, a societăţii în comandită simplă ori se înfiinţează subforma societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică sau când printre bunurileaduse ca aport se află şi bunuri imobile, atunci actul constitutiv va îmbrăcaforma autentică25.

Cuprinsul actului constitutiv va fi cel reglementat de art. 7 şi 8 din Legea nr.31/1990, după forma juridică a societăţii, iar principalele clauze vor fi celeprivind identificarea asociaţilor, identificarea viitoarei societăţi, caracteristicilesocietăţii, conducerea şi gestiunea, drepturile şi obligaţiile asociaţilor, sediilesecundare ale agentului, dizolvarea şi lichidarea societăţii26.

24 Se păstrează astfel principiul libertăţii alegerii formei juridice după interesele asociaţilor, consacratde chiar art. 1 din Legea nr. 31/1990.

25 Pentru mai multe detalii, a se vedea St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 185; St.D. Cărpenaru, C. Predoiu,S. David, Gh. Piperea, op. cit., p. 61-65.

26 A se vedea St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 185 şi urm.; St.D. Cărpenaru, C. Predoiu,S. David, Gh. Piperea, op. cit., p. 72 şi urm.; I. Turcu, op. cit., p. 249 şi urm.; S. Angheni,

c. Condiţiile dobândirii calităţi de agent persoană juridică

Pe lângă cerinţele prevăzute de Legea nr. 31/1990 relative la constituireasocietăţilor comerciale, agentul persoană juridică mai este supus unor condiţiispeciale, reglementate de Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şisupravegherea asigurărilor şi a celor detaliate în Ordinul Comisiei deSupraveghere a Asigurărilor nr.10/2007.

Astfel, potrivit art. 34 alin. (3) din Legea nr. 32/2000 şi art. 11 din Ordinulnr.10/2007, agentul de asigurare persoană juridică trebuie să îndeplineascăurmătoarele condiţii:

- să aibă ca obiect de activitate numai activitate de agent de asigurare, cuexcepţia prevăzută la art. 33 alin. (2)27; Spre deosebire de societăţiledin dreptul comun unde asociaţii sunt liberi să stabilească operaţiunilece vor constitui obiectul de activitate al societăţii cu precizareadomeniului şi a activităţii principale, agentul de asigurare persoanăjuridică poate avea un singur obiect de activitate, acela al intermedieriiîn asigurări. Cu alte cuvinte, agentul societate comercială are obiectunic de activitate şi nu poate exercita alt fel de comerţ decât acela deagent de asigurare.

- să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă, a căruivaloare să fie de 75% din cea prevăzută la art. 35 alin. (5) lit. c);

La fel ca asigurarea agentului persoană fizică şi asigurarea agentului persoanăjuridică este tot de natură profesională, deoarece acoperă prejudiciile pe care

M. Volonciu, C. Stoica, Monica Gabriela Lăstun, op. cit., p. 117 şi urm.; M. Şcheaua, op. cit., p. 32 şi urm.C. Bîrsan, V. Dobrinoiu, Al. Ţiclea, M. Toma, Ctin. Tufan, op. cit., p. 43 şi urm.

27 Este vorba de situaţia ce îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:a) contractul de asigurare intermediat necesită doar cunoştinţe referitoare la riscul acoperit prin

acesta;b) nu fac parte din categoria asigurărilor de viaţă;c) nu acoperă riscuri de răspundere civilă;d) sunt complementare altor produse sau servicii prestate de alt furnizor, atunci când acesta acoperă

următoarele riscuri: întreruperea activităţii, pierderea ori deteriorarea mărfii acelui furnizor, deteriorareasau pierderea bagajelor, alte riscuri legate de călătoria rezervată de acel furnizor, chiar dacă contractul deasigurare intermediat acoperă riscuri din categoria asigurărilor de viaţă ori de răspundere civilă, dacăacesta este un risc auxiliar al riscului principal legat de acea călătorie;

e) primele anuale nu depăşesc echivalentul în lei a 500 euro şi durata contractului de asigurareintermediat, inclusiv orice reînnoire, nu depăşeşte 5 ani.

agentul le produce asiguraţilor sau potenţialilor asiguraţi, în exercitareaactivităţii pe care o desfăşoară.Asigurarea agentului fie că este persoană fizică sau juridică poate avea deobiect inclusiv acoperirea prejudiciilor pe care aceştia le produc asigurătorilorde la care au primit mandatul de intermediere.Suma asigurată minimă a contractului de asigurare pe care trebuie să-l încheieagentul persoană juridică este în cuantum de 75% din asigurarea brokerilor.

Potrivit Ordinului nr. 15/2010, brokerii trebuie să aibă în vigoare un contractde asigurare de răspundere civilă, valabil pe întreg teritoriul României, cu olimită minimă de acoperire de 1.121.000 euro/eveniment şi o sumă agregată de1.700.000 euro/an, fără franşiză28. Se înţelege că şi limita minimă de acoperirea agentului persoană juridică va fi tot fără franşiză29.

- să nu fi fost declarată anterior în faliment şi să nu facă obiectul uneiproceduri de reorganizare judiciară şi/sau faliment la data solicităriiautorizării, adică la data încheierii contractului de agent;

Această condiţie priveşte bonitatea financiară a agentului persoană juridică şise realizează prin verificarea dacă a făcut obiectul procedurii de insolvenţăreglementată Legea nr. 85/200630.

Este uşor de constatat că cerinţa bonităţii sub aspectul insolvenţei îşi găseşteaplicare numai în cazul societăţilor care s-au înfiinţat şi au desfăşurat alt gende comerţ anterior dobândirii calităţii de agent de asigurare. aceasta pentru căagentul de asigurare se poate constitui în această formă de la început prinînfiinţarea unei societăţi comerciale se poate deveni pe parcurs prinmodificarea unei societăţi comerciale deja existente. Este posibil să existesocietatea comercială şi să funcţioneze dar cu alt pbiect de activitate şi dacăasociaţii hotărăsc să exercite activităţi de intermediere în asigurări schimbăobiectul de activitate în activităţi de intermediere şi adaptează celelalte

28 Franşiza este partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sauprocent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare (art. 1 pct. 9 din Legea nr. 136/1995,a se vedea şi Fr. Deak, op. cit., p. 458; D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 198 şi urm.; L. Stănciulescu,op. cit., p. 247; C. Macovei, op. cit., p. 341.

29 În dreptul francez curtierii şi societăţile de curtaj au obligaţia încheierii unei poliţe de asigurare celpuţin până la suma de 1.525.000 pe an cu franşiză de cel mult 20%, a se vedea F. Couilbault, C.Eliashberg, op. cit., p. 133.

30 În concret, această cerinţă se verifică prin prezentarea unui certificat constatator de la oficiulregistrului comerţului.

elemente ale societăţii la cerinţele legale privoind agenţii de asigurare persoanejuridice.

- să se bucure de o bună reputaţie, iar denumirea agentului să cuprindăobligatoriu sintagma „agent de asigurare”;

Similar agentului persoană fizică şi agentul persoană juridică trebuie să sebucure de o bună reputaţie în câmpul raporturilor comerciale. Până laadoptarea normelor de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor prin caresă se stabilească criteriile de apreciere a bunei reputaţii, considerăm că pot fiavute în vedere informaţii precum cele specifice cazierului fiscal, alecertificatului de atestare fiscală, eventualele înregistrări la care a fost supus înCentrala Incidentelor de Plăţi31 etc. În procesul de apreciere a reputaţieiagentului persoană juridică vor fi luate în considerare şi calitatea asociaţilorsau acţionarilor32 după caz.

Includerea menţiunii „agent de asigurare” în denumirea agentului persoanăjuridică are scopul de a atenţiona în legătură cu statutul de intermediar înasigurări şi este un efect al principiului transparenţei în exercitarea activităţiicomerciale.

- asociaţii, acţionarii semnificativi, precum şi persoanele semnificative,după caz, să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contrapatrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;

În lipsa unor menţiuni exprese în materia intermediarilor, înseamnă cănoţiunea de acţionar semnificativ va avea acelaşi înţeles cu cel dat de legeacţionarilor semnificativi ai asigurătorului societate comercială.33

Tot astfel, sintagma „persoane semnificative” va avea acelaşi conţinut cu celaparţinând asigurătorilor şi are în vedere membrii consiliului de administraţie,ai consiliului director şi cei ai consiliului de supraveghere. Infracţiunile pentru

31 Incidenţa bancară constituie obiect de reglementare al Regulamentului nr. 1 din 2001 privindorganizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României, a Centralei Incidenţelor de Plăţi, a se vedea şiV. Nemeş, Înregistrarea, modificarea şi anularea incidentelor bancare, în Buletinul Institutului NaţionalPentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, anul 1, nr. 3/2005, p. 39-49.32 În cazul societăţilor cu răspundere limitată membbrii acesteia se numesc asociaţi, iar lasocietăţile pe acţiuni, poartă denumirea de acţionari.

33 A se vedea supra, p. 48.

care se cere să nu existe cazier34 sunt cele contra patrimoniului, prevăzute înart. 208-221 din Codul penal. Dintre cele mai întâlnite în practică, menţionămfurtul, tâlhăria, înşelăciunea, delapidarea, gestiunea frauduloasă, abuzul deîncredere, tăinuirea35.

- conducătorul executiv sau, după caz, persoanele care conducsocietatea să se bucure de o bună reputaţie, să nu aibă cazierpentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuniprevăzute în legislaţia financiar-fiscală şi să aibă experienţă decel piuţin un an în asigurări.

d. Înregistrarea agentului de asigurare persoană juridică

După întocmirea actelor constitutive în forma prevăzută de lege, împreună cudocumentele justificative, vor fi depuse la oficiul registrului comerţului învederea înmatriculării (înregistrării) agentului societate comercială.

Potrivit art. 34 din Legea nr. 32/2000, asigurătorii sunt obligaţi să deschidă şisă menţină un registru, denumit Registrul agenţilor de asigurare, în sistemcomputerizat şi cu arhivarea obligatorie a tuturor modificărilor, care face partedin Registrul asigurătorilor, reasiguratorilor şi intermediarilor în asigurărişi/sau în reasigurări.

Asigurătorii sunt obligaţi să înregistreze în registrul agenţilor de asigurare, atâtagenţii de asigurare, persoane fizice şi juridice, cu care au încheiat contracte deagent, cât şi subagenţii şi agenţii de asigurare subordonaţi; asigurătorii voractualiza periodic toate datele din acest registru, conform prevederilornormelor menţionate mai sus. Prin înregistrarea agenţilor în registrul despecialitate se realizează o adevărată publicitate a acestora. La nivelul UniuniiEuropene s-a decis instituirea unui sistem de publicitate a intermediarilor înasigurări prin Directiva 2002/92/CE36.

34 Precizările făcute în legătură cu agentul de asigurare persoană fizică în legătură cu situaţia de a seafla în cercetări penale sau chiar în faza de judecată fie şi pentru infracţiuni dintre cele avute în vedere detext sunt valabile şi pentru asociaţi, acţionarii semnificativi şi persoanele semnificative pentru aceleaşiraţiuni pentru că numai după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de condamnare se întocmeştecazierul judiciar.

35 Pentru mai multe detalii, a se vedea explicaţiile de la condiţiile dobândirii calităţii de agentpersoană fizică, supra, p. 96.

36 Pentru detalii a se vedea, R. Pellino, P. Pellino, S. Sorgi, op. cit., p. 59.

După înregistrare, asigurătorii sunt obligaţi să elibereze intermediarilor înasigurări, persoane juridice, un certificat de înregistrare, iar intermediarilor înasigurări, persoane fizice, o legitimaţie.Anual, acest registru va fi trecut pe suport hârtie, şi va fi certificat pentruconformitate de conducerea executivă a asigurătorului sau reasiguratorului.

Datele înscrise în registrul agenţilor se transmit în sistem computerizat atâtComisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cât şi asociaţiei sau uniunii profe-sionale din care face parte asigurătorul, acestea fiind permanent accesibilepublicului la sediu şi pe site-ul Internet al asigurătorului, autorităţii desupraveghere şi asociaţiei sau uniunii profesionale sus-menţionate; aceste datese verifica periodic de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Coroborând dispoziţiile Legii nr. 31/1990 cu cele din materia asigurărilor,observăm că agenţii de asigurare, societăţi comerciale, sunt supuşi unei dublepublicităţi; prin registrul comerţului37 ca orice alt comerciant şi prin registrulagenţilor de asigurare gestionat de fiecare asigurător în parte. Detaliile privindînscrierea agenţilor de asigurare în registrul intermediarilor sunt reglementatede Ordinul nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrulintermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări.

Înmatricularea agentului, societate comercială în registrul comerţului are caefect dobândirea personalităţii juridice, dar nu şi a calităţii de agent deasigurare. Societatea devine agent de asigurare numai din momentul autorizăriide către asigurătorul care l-a mandatat prin contractul de agent să intermediezeoperaţiuni de asigurare. În lipsa unei prevederi exprese în legislaţiaasigurărilor, suntem de părere că înregistrarea agenţilor în registrul agenţilor deasigurare are caracter de publicitate, iar nu atributiv de calitate. Astfel spus,agentul nu dobândeşte această calitate de la data înregistrării în registrulagenţilor de asigurare, ci din momentul încheierii contractului de agent cuasigurătorul.

37 Cu privire la efectele înregistrării în registrul comerţului a se vedea, St.D. Cărpenaru, op. cit., p.196; O. Căpăţână, op. cit., p. 110; St.D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David,Gh. Piperea, op. cit., p. 151 şi urm.; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, op. cit., p. 135 şiurm.; R.P. Vonica, op. cit., p. 98; M. Şcheaua, op. cit., p. 93 şi urm.; C. Bîrsan, V. Dobrinoiu, Al.Ţiclea,M. Toma, Ctin. Tufan, op. cit., p. 53.

e. Consecinţele constituirii agentului de asigurare fără respectareacerinţelor legii

După cum s-a văzut în cele de mai sus, agenţii de asigurare persoane juridicesunt supuşi îndeplinirii a două categorii de condiţii; celor din dreptul comunspecifice tuturor societăţilor comerciale şi celor instituite de reglementările dindomeniul asigurărilor.

Prin urmare, încălcarea normelor din Legea nr. 31/1990, vor atrage sancţiunileprevăzute de aceasta, care pot culmina cu nulitatea societăţii şi dizolvarea ei pecale judecătorească. În concret, neregularităţile constate cu prilejulînmatriculării vor putea fi înlăturate de asociaţi prin fixarea unui termen decătre directorul oficiului registrului comerţului sau persoana desemnată. Nere-gularităţile constatate după înregistrarea agentului societate comercială se vorremedia în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, iar dacă nu vor fiînlăturate, pe calea acţiunii în anulare se va dizolva şi lichida societatea încauză38.

Nu încape în îndoială că îndeplinirea condiţiilor de constituire a agenţilorsocietăţi comerciale vor fi verificate de către directorul oficiul registruluicomerţului sau persoana desemnată, cu prilejul controlului pe care-l efectueazăînainte de a dispune înregistrarea societăţii.

Verificarea îndeplinirii condiţiilor de mai sus, mai cu seamă a celor prevăzutede reglementările din asigurări, se va face şi de către asigurătorul care împu-terniceşte agentul de asigurare cu activitatea de intermediere. Însă, acestecerinţe pot fi verificate şi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,evident prin intermediul asigurătorilor. Aceasta întrucât, art. 33 alin. (2) dinLegea nr. 32/2000 stipulează că asigurătorii nu pot exercita activităţi deasigurare prin intermediari de autorizaţie, iar violarea normelor legale relativela agenţii de asigurare, constituie contravenţie [art. 39 alin. (2) lit. k)]. Dacă seconstată neregularităţi, societatea de asigurare poate înceta raporturile dereprezentare şi retrage intermediarului în cauză calitatea de agent de asigurare.

38 Pentru mai multe detalii St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 203 şi urm.; S. Angheni,M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, op. cit., p. 138 şi urm.; I. Turcu, op. cit., p. 271 şi urm.

Constituirea brokerilor de asigurare

Precizări prealabile

În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, opersoană juridică poate desfăşura activitate de intermediere în asigurări şi/saureasigurări, în calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare, dacă are oautorizaţie din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Aşadar, spre deosebire de agenţii de asigurare, brokerii nu pot mijloci încheie-rea asigurărilor sau reasigurărilor, mai înainte de a fi autorizaţi de cătreComisia de Supraveghere a Asigurărilor.

De asemenea, am făcut precizarea că brokerii de asigurare nu se pot înfiinţadecât sub formă de persoană juridică. Legiuitorul foloseşte sintagma „persoanăjuridică”, dar este fără echivoc că are în vedere societăţile comerciale39.Reţinem însă că sunt legislaţii cum este cea a Italiei care permit exercitareaintermedierii în calitate de broker de asigurare şi persoanelor fizice40.

Întrucât singura modalitate de constituire şi funcţionare a brokerului de asigu-rare este societatea comercială, iar legislaţia asigurărilor cuprinde puţine regulireferitoare la constituire, brokerul la fel ca şi agentul persoană juridică, vaurma aceeaşi procedură de înfiinţare reglementată de Legea nr. 31/1990privind societăţile comerciale.

Normele speciale din domeniul asigurărilor privind constituirea şi autorizareabrokerilor de asigurare sunt cuprinse, în principal, în art. 35-36 din Legea nr.32/2000, precum şi în Ordinul nr. 15/201041 pentru punerea în aplicare aNormelor privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare,precum şi condiţiile de menţinere a acesteia.

39 Concluzia se întemeiază pe reglementările din asigurări care impun brokerului de asigurare să aibăobiect unic de activitate intermedierea în asigurări. Desigur că potrivit sistemului nostru legislativ existăşi alte categorii de persoane juridice ca, de exemplu, asociaţiile şi fundaţiile. Atât asociaţiile, cât şifundaţiile pot exercita fapte de comerţ, dar numai cu caracter accesoriu şi condiţionat de întrebuinţareaprofitului obţinut exclusiv în realizarea scopului pentru care s-a constituit asociaţia sau fundaţia, dupăcaz, cerinţe incompatibile cu normele din asigurări care reglementează regimul juridic al brokerilor deasigurare. A se vedea şi G. Boroi, Drept Civil. Partea generală. Persoanele, op. cit., p. 388.

40 A se vedea S. Lanna, op. cit., p. 133; A. La Torre, op. cit., p. 1241.41 Publicat în M. Of. nr. 14 din 06.01.2010.

Regulile generale de constituire, prevăzute de Legea nr. 31/1990

a. Forma juridică

Brokerii de asigurare se pot constitui în oricare din cele 5 forme de societăţicomerciale, reglementate de Legea nr. 31/1990, inclusiv în varietatea societăţiicomerciale cu răspundere limitată cu asociat unic.

b. Actele constitutive ale brokerilor de asigurare

Actele constitutive ale brokerilor de asigurare vor diferi în funcţie de formajuridică a societăţii în care se înfiinţează. Ca atare, brokerul societate în numecolectiv şi societate în comandită simplă se constituie prin contract desocietate; brokerul societate pe acţiuni, în comandită pe acţiuni şi curăspundere limitată, prin contract de societate şi statut, iar când se recurge lasocietatea cu răspundere limitată cu asociat unic se va întocmi numai statutul.

Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma înscrisului unicdenumit act constitutiv (art. 5 din Legea nr. 31/1990).

Forma actului constitutiv este cea a înscrisului sub semnătură privată.

Ca şi agentul persoană juridică, dacă brokerul de asigurare se constituie subforma societăţii în nume colectiv, a societăţii în comandită simplă ori seînfiinţează sub forma societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică sau cândprintre bunurile aduse ca aport se află şi bunuri imobile, atunci actul constitutivva îmbrăca forma autentică42.

Cuprinsul actului constitutiv va fi cel reglementat de art.7 şi 8 din Legeanr.31/1990, după forma juridică a societăţii, iar principalele clauze se vor referila identificarea asociaţilor, identificarea viitoarei societăţi, caracteristicilesocietăţii, conducerea şi gestiunea, drepturile şi obligaţiile asociaţilor, sediilesecundare, dizolvarea şi lichidarea societăţii43.

42 Pentru mai multe detalii a se vedea St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 185, St.D. Cărpenaru, C. Predoiu,S. David, Gh. Piperea, op. cit., p. 62 şi urm.

43 A se vedea St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 185, St.D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David,Gh. Piperea, op. cit., p. 72 şi urm. C. Bîrsan, V. Dobrinoiu, Al. Ţiclea, M. Toma, Ctin. Tufan, op. cit., p.43 şi urm.; M. Şcheaua, op. cit., p. 32 şi urm.; O. Căpăţînă, op. cit., p. 78 şi urm.;S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, op. cit., p. 117 şi urm.

Regulile speciale de constituire a brokerilor, prevăzute de legislaţiaasigurărilor

Am precizat în cele anterioare că sediul materiei cu privire la regulile specialede constituire a brokerilor de asigurare, îl constituie Legea nr. 32/2000 şiOrdinul nr. 15/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind autorizareabrokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi condiţiile de menţinerea acesteia.

Potrivit celor două acte normative, brokerii trebuie să îndeplinească urmă-toarele cerinţe:

a) să fie persoană juridică română, în a cărei denumire să fiecuprinsă în mod obligatoriu sintagma „broker de asigurare”,„broker de asigurare – reasigurare”, sau „broker de reasigurare”,după caz, în limba română ori într-o limbă uzuală pentrudomeniul asigurărilor şi să nu inducă în eroare publicul. Amarătat că, deşi legea foloseşte expresia „persoană juridică”, nupoate fi vorba decât de societatea comercială ca modalitate deconstituire a brokerilor de asigurare.

Denumirea brokerului trebuie să cuprindă menţiunea de broker de asigurare şisă fie clară şi precisă, astfel încât să se facă distincţie între aceştia şi ceilalţiintermediari în asigurări, pe de o parte, şi între brokeri şi societăţile deasigurare pe de altă parte.

b) să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a căruivaloare nu poate fi mai mică de 25.000 lei. Cerinţa esteasemănătoare cu cea a asigurătorilor pentru că şi acolodispoziţiile legale impun ca cel puţin limita minimă acapitalului social să fie subscris şi vărsat sub formă bănească.Pentru aceleaşi considerente suntem de părere că asociaţii potaduce şi alte categorii de aporturi cu condiţia ca acestea sădepăşească limita minimă de 25.000 lei.

Se impune a fi reţinut că limita minimă de capital social pentru constituireabrokerilor priveşte toate formele juridice de societate în care se înfiinţează cuexcepţia societăţii pe acţiuni. Pentru cazul în care brokerul de asigurare seconstituie sub forma societăţii pe acţiuni, art. 33 alin. (8) din Legea nr. 32/2000

stipulează că acesta trebuie să deţină capitalul social minim vărsat înconformitate cu Legea nr.31/1990. Aşadar, brokerul de asigurare societate peacţiuni va avea capitalul social minim în cuantum de 90.000 lei, astfel cumprevede art. 10 din Legea nr.31/1990.

De asemenea, îşi vor găsi aplicare şi regulile vărsării capitalului social dindreptul comun în sensul că, la constituirea brokerului societate pe acţiuni,acţionarii sunt obligaţi să verse minim 30% din capitalul subscris, urmând carestul să fie vărsat în decursul a 12 luni de la data constituirii44.

c) să aibă ca obiect de activitate, numai activitate de broker deasigurare şi/sau de reasigurare.

Principiul specialităţii obiectului de activitate cârmuieşte şi materia interme-diarilor nu doar a asigurătorilor. Într-adevăr, brokerul de asigurare, la fel caagentul persoană juridică, are obiect unic de activitate, acela de intermediere înasigurări specifică brokerului de asigurare sau, după caz, brokerului dereasigurare45.

d) să aibă un sediu social, destinat exclusiv desfăşurării activităţiipentru care a fost autorizat, unde se va transmite sau se va primicorespondenţa de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi de laalte instituţii sau autorităţi, sediu la care să fie prezent în permanenţăun angajat al brokerului şi care să respecte programul de lucrucomunicat Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. În temeiulLegii nr. 31/1990, asociaţii sunt obligaţi să stabilească şi să prevadăîn actele constitutive sediul societăţii ce se înfiinţează. Pentru a daeficienţă normei, credem că ea trebuie interpretată în sensulcomunicării Comisiei de Supraveghere a sediului real, adică aadresei în care se exercită în concret activitatea brokerului, pentru

44 Pentru mai multe detalii privind subscrierea şi vărsarea capitalului social la societăţile pe acţiuni, ase vedea: St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 322 şi urm.; St.D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea,op. cit., p. 100 şi urm.; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica,M.G. Lostun, op. cit., p. 123; E. Cârcei, op. cit., p. 85 şi urm.; M. Şcheaua, op. cit., p. 37 şi urm.; C.Bîrsan, V. Dobrinoiu, Al. Ţiclea, M. Toma, Ctin. Tufan, op. cit., p. 45 şi urm.;I. Turcu, op. cit., p. 454 şi urm.

45 A se vedea şi precizările făcute în legătură cu obiectul de activitate al agenţilor de asigurarepersoane juridice, precum şi cele referitoare la obiectul de activitate al societăţilor de asigurare.

cazul în care la sediul declarat la oficiul registrului comerţului nu sedesfăşoară activitate.

Potrivit art. 2 din Ordinul nr. 15/2010, sediul social trebuie să îndeplineascăurmătoarele condiţii:

1. sediul social şi punctele de lucru să aibă o dotare tehnică adecvată, caresă asigure buna desfăşurare a activităţii de intermediere în asigurări;

2. tehnica de calcul trebuie să cuprindă: calculatoare şi software,imprimante, conexiuni internet, telefon, fax, care să permităgestionarea poliţelor;

3. suprafaţa sediului social să nu fie mai mică de 15 m2, să nu fie amplasatla subsolurile clădirilor, cu excepţia clădirilor de birouri tip centru deafaceri, şi să permită amplasarea mobilierului de birou, tehnicii decalcul, depozitarea şi arhivarea documentelor;

4. spaţiul trebuie să fie dotat cu mobilier de birou - birouri de lucru, fişete,mobilier de depozitare;

e) asociaţii ori acţionarii semnificativi, conducătorii executivi şiadministratorii să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contrapatrimoniului sau infracţiuni prevăzute în legislaţia financiar-fiscalăşi cazier fiscal; în situaţia în care au desfăşurat activităţi deintermediere în asigurări ca agenţi de asigurare, să nu fi fost radiaţidin Registrul Agenţilor de Asigurare, ca urmare a încălcăriiprevederilor legale, iar dacă a avut calitatea de asistent în brokeraj,să nu le fi fost anulată procura din motive imputabile lor.

Condiţia din prima teză a reglementării este identică cu cea din materia agen-ţilor persoane juridice, motiv pentru care facem trimitere la precizările acolofăcute46, cu diferenţa că ea se aplică şi persoanelor semnificative.

Cea de-a doua condiţie priveşte situaţia în care asociaţii sau acţionariisemnificativi au mai exercitat activitate de intermediere anterior dobândiriiacestei calităţi. Pentru a opera condiţia, este necesar ca încetarea activităţii sănu le fi fost imputabilă lor ca urmare a încălcării reglementărilor din domeniulasigurărilor.

46 A se vedea supra, p . 101 şi urm.

Nu încape în îndoială că asociaţii şi acţionarii brokerilor de asigurare vorîndeplini şi cerinţele prevăzute de reglementările din dreptul comun aplicabileacţionarilor şi fondatorilor societăţii, acelea de a nu avea condamnări pentruinfracţiunile enumerate de art. 6 din Legea nr. 31/199047.

f) conducătorii executivi să aibă studii superioare şi o experienţăde cel puţin doi ani într-o funcţie de conducere operativă îndomeniul asigurărilor, sau de cel puţin patru ani într-o funcţiede conducere operativă în domeniul financiar-bancar; aceastăcondiţie se aplică şi administratorilor, atunci când au atribuţiisimilare conducerii executive. În temeiul normelor de asigurare,prin funcţie de conducere operativă se înţelege inclusiv cea deşef de serviciu sau de compartiment a cărui activitate esterelevantă pentru specificul domeniului asigurărilor sau celfinanciar-bancar, precum şi funcţia de director de agenţie sau desucursală a unei entităţi care operează în aceste domenii.

g) administratorii să nu fie angajaţi ai societăţilor de asigurareşi/sau de reasigurare pe perioada mandatului la brokerul deasigurare şi/sau de reasigurare;

h) conducătorii executivi şi administratorii să aibă o bună reputaţie,onestitate şi probitate morală;

i) conducătorii executivi să nu deţină aceeaşi funcţie la o altăpersoană juridică română sau străină după obţinerea autorizaţieide funcţionare sau după aprobarea de către Comisia deSupraveghere a Asigurărilor, cu excepţia domeniului privindpregătirea profesională a intermediarilor în asigurări;

Se observă că legea statuează incompatibilitatea conducătorilor executivi cualte funcţii şi demnităţi publice sau private pe perioada mandatului primit de lasocietatea de brokeraj.

47 A se vedea St.D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, op. cit., p. 67 şi urm.; M. Şcheaua,op. cit., p. 30 şi urm.

j) conducătorii executivi să aibă contract de muncă/managementşi administratorii să aibă contract de administrare/mandat, dupăcaz, cu brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare;

k) să nu fie acţionar sau asociat direct ori indirect al unuiasigurător, reasigurător, al unui agent de asigurare ori dereasigurare, şi că nu are şi nu va avea ca acţionar sau asociatdirect sau indirect ori ca administrator un asigurător,reasigurător, un agent de asigurare ori de reasigurare sauconducătorul unui agent de asigurare persoană juridică;

l) să elaboreze un scurt studiu de fezabilitate48 (maxim 10 pagini)care să cuprindă sintetic următoarele informaţii: scurtă prezentare a activităţii ce urmează să fie desfăşurată,

din care să rezulte că resursele financiare sunt suficiente să îipermită desfăşurarea activităţii;

structura organizatorică, regulamentul de organizare şifuncţionare, cu precizarea răspunderilor şi limitelor decompetenţă pentru persoanele semnificative din cadrulsocietăţii;

bugetul de venituri şi cheltuieli estimat pentru următorii treiani financiari.

m) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilăprofesională valabil pe întregul teritoriu al României, cu olimită minimă de acoperire de 1.121.000 euro/eveniment şi osumă agregată de 1.700.000 euro pe an, fără franşiză; Scopulasigurării îl constituie acoperirea prejudiciilor cauzate de cătrebroker asigurătorului/asigurătorilor pentru care intermediazăcontracte de asigurare într-o eventuală tragere la răspundere abrokerului.

Înregistrarea brokerilor

După ce actele constitutive s-au întocmit în forma cerută de lege, în funcţie detipul de societate ales pentru constituirea brokerului, acestea împreună cudocumentele justificative se depun la oficiul registrului comerţului în vederea

48 Studiul de fezabilitate poate fi înlocuit cu „planul de activitate” la fel ca în domeniul activităţiibancare, într-o viitoare amendare a reglementărilor din materia asigurărilor.

înmatriculării. Documentele vor trebui să probeze îndeplinirea tuturorcerinţelor impuse de reglementările din dreptul comun, dar şi cele instituite delegislaţia asigurărilor mai sus analizate.

Directorul oficiul registrului comerţului, după efectuarea controlului delegalitate, va dispune înmatricularea societăţii. Dacă se constată anumite nere-gularităţi cu prilejul controlului, directorul sau persoana desemnată poateacorda un termen pentru modificarea actelor constitutive. În cazul în careasociaţii nu se conformează, soluţia ce se impune este respingerea cereri deînmatriculare a societăţii.

Înmatricularea societăţii are doar efectul dobândirii personalităţii juridice nu şicel al calităţii de broker de asigurare. Calitatea de broker o va primi dupăautorizarea de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi tot de la aceastădată va putea începe şi activitate de intermediere în asigurări.

La fel ca agenţii de asigurare brokerii sunt supuşi unei înregistrări la Comisiade Supraveghere a Asigurărilor, în registrul brokerilor de asigurare49.

Autorizarea funcţionării brokerilor

Deşi titlul ar sugera că este vorba de funcţionare, în realitate aspectele pe carele vom aborda ţin tot de constituirea brokerului. Nu este suficient ca societateade brokeraj să fie înmatriculată în registrul comerţului, ci, pentru a putea ficonsiderată că s-a constituit ca broker de asigurare, este necesară şi obţinereaautorizaţiei de funcţionare. Cu alte cuvinte, ca să fie considerat că s-a constituitca broker de asigurare, nu doar ca societate comercială, mai trebuie săparcurgă şi această procedură în faţa Comisiei de Supraveghere.

În vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare, brokerii de asigurare trebuie săachite taxa de autorizare de 5.000 lei şi să depună la Comisia de Supravegherea Asigurărilor, următoarele documente:a) cerere standard de obţinere a autorizaţiei de funcţionare, în forma prezentată

în anexa nr. 1 la Ordinul nr.15/2010;b) copii de pe documentele care atestă constituirea brokerului de asigurare

şi/sau de reasigurare: actul constitutiv autentificat sau atestat de avocat orisub semnătură privată, în care obiectul de activitate este definit conform art.

49 www.csa – isc .ro

2 lit. C pct. 57 lit. a) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completărileulterioare, hotărârea judecătorească de înfiinţare, certificatul de înregistrareemis de oficiul registrului comerţului, certificatul constatator cuprinzândtoate datele de identificare ale brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare,codul unic de înregistrare;

c) copia ordinului de plată şi a extrasului de cont care atestă existenţacapitalului social vărsat integral în numerar la data solicitării autorizaţiei defuncţionare, în condiţiile şi în limitele stabilite la art. 35 alin. (5) lit. b) dinLegea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, actualizatconform prevederilor art. 2 lit. b) din prezentele norme;

d) un scurt studiu de fezabilitate (maxim 10 pagini) care să cuprindă sinteticurmătoarele informaţii:1. scurtă prezentare a activităţii ce urmează să fie desfăşurată, din care să

rezulte că resursele financiare sunt suficiente să îi permită desfăşurareaactivităţii;

2. structura organizatorică, regulamentul de organizare şi funcţionare, cuprecizarea distinctă a răspunderilor şi limitelor de competenţă pentruconducătorii executivi şi administratorii din cadrul brokerului deasigurare şi/sau de reasigurare;

3. bugetul de venituri şi cheltuieli estimat pentru următorii 3 anifinanciari;

e) copie de pe documentele care atestă plata taxei de autorizare în contulComisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit prevederilor art. 36 alin.(1) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare,actualizată conform art. 2 lit. m) din prezentele norme;f) copie de pe contractul de asigurare de răspundere civilă profesională, curespectarea prevederilor art. 2 lit. c) din prezentele norme, şi dovada privindplata primei de asigurare (integrală sau a ratelor);g) documente oficiale din care să rezulte acţionarii sau asociaţii direcţi şiindirecţi, inclusiv ultimul acţionar sau asociat semnificativ indirectpersoană fizică, precum şi certificatele de cazier fiscal şi judiciar, înoriginal, ale acestora;h) certificatele de cazier fiscal şi judiciar, în original, ale conducătorilorexecutivi şi ale administratorilor;i) documente oficiale (contract de muncă/de management, decizii/carte demuncă etc.), precum şi curriculum vitae ale conducătorilor executivi, dincare să rezulte respectarea prevederilor art. 2 lit. h) din prezentele norme, acăror conformitate cu originalul va fi certificată de angajatorul cu care

s-a încheiat contractul de muncă/de management, precum şi copia legalizatăa diplomei de studii superioare a persoanelor propuse pentru funcţiilemenţionate la art. 2 lit. h). Înscrisurile prin care se va face dovada experienţei

într-o funcţie de conducere operativă în domeniul asigurărilor, financiar-bancar şi/sau al pensiilor private vor fi emise numai de către sediile sociale;j) curriculum vitae pentru acţionarii sau asociaţii semnificativi persoane fizice,conducătorii executivi şi administratori cu semnătură olografă, care săconţină cel puţin următoarele informaţii: numele şi prenumele, data şi loculnaşterii, adresa de domiciliu şi, dacă este cazul, de reşedinţă,cetăţenia/cetăţeniile, pregătirea profesională (studii/cursuri de pregătire şiperfecţionare, şcolile sau facultatea/facultăţile absolvite, diplomele obţinute),apartenenţa la organizaţii profesionale, descrierea întregii cariere profesionale(numele complet al angajatorilor, durata contractului cu fiecare dintre aceştia,departamentele în care au fost încadrate, precum şi descrierearesponsabilităţilor şi activităţii desfăşurate);k) copia contractului de închiriere sau de comodat, sau al actului de

proprietate al sediului social, înregistrat la administraţia financiarăteritorială, după caz, din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute laart.2 lit.e);

m) declaraţie atestată potrivit legii sau autentificată de un notar public, pepropria răspundere, în original, din care să rezulte că societatea îndeplineşte şiva îndeplini prevederile art. 2 lit. f) din prezentele norme, conform anexei nr.2;n) declaraţie atestată potrivit legii sau autentificată de un notar public, pepropria răspundere, în original, a conducerii executive că va îndepliniprevederile art. 2 lit. k) din prezentele norme, conform anexei nr. 3;o) declaraţie atestată potrivit legii sau autentificată de un notar public, pepropria răspundere, în original, a administratorului că va îndepliniprevederile art. 2 lit. i) din prezentele norme, conform anexei nr. 4;p) declaraţie atestată potrivit legii sau autentificată de un notar public, pepropria răspundere, în original, a administratorului şi a conducătoruluiexecutiv, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2) din prezentele norme,conform anexei nr. 5;q) copiile actelor de identitate ale conducătorilor executivi, administratorilor şiale asociaţilor semnificativi/acţionarilor semnificativi persoane fizice, a cărorconformitate cu originalul va fi certificată de posesorul actului de identitateprin semnătură olografă.

Termenul de acordare a autorizaţiei este de 60 de zile de la data depuneriidocumentaţiei în vederea obţinerii autorizării.

Deşi normele legale nu prevăd, în mod expres, este fără îndoială că deciziaComisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prin care respinge cererea deautorizare a brokerului, trebuie motivată, la fel ca în cazul asigurătorilor şi estesupusă contestaţiei la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de ladata comunicării.

Mai trebuie precizat că, pentru cazul în care Comisia de Supraveghere aAsigurărilor aprobă cererea de autorizare, decizia trebuie să conţină data de lacare brokerul poate începe intermedierea activităţii de asigurare.

Regimul juridic al constituirii brokerilor cu încălcarea dispoziţiilor legale

Consecinţele încălcării regulilor de constituire a brokerilor vor fi diferite înraport de categoria din care fac parte.

Dacă sunt nesocotite prevederile Legii nr. 31/1990, efectele sunt reglementatede aceasta.

Astfel, am arătat directorul oficiului registrului comerţului de pe lânga tribunalsau persoana desemnată pot acorda un termen asociaţilor pentru înlăturareaneregularităţilor constatate cu prilejul efectuării controlului în momentulsoluţionării cererii de înmatriculare a societăţii.

Neregularităţile descoperite după înmatricularea societăţii de brokeraj se vorînlătura după normele Legii nr. 31/1990 pe calea acţiunii în regularizare, în cazcontrar se va purcede la dizolvarea şi lichidarea societăţii50.

Încălcarea normelor de asigurare relative la constituirea brokerilor va aveadrept consecinţă respingerea cererii de autorizare de către Comisia deSupraveghere a Asigurărilor, adică nedobândirea calităţii de broker deasigurare şi imposibilitatea desfăşurării activităţii de intermediere.

50 A se vedea St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 202 şi urm.; St.D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh.Piperea, op. cit., p. 72 şi urm.; O. Căpăţână, op. cit., p. 136 şi urm.; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica,M.G. Lostun, op. cit., p. 138-141; E. Cârcei, op. cit., p. 144 şi urm.; I. Turcu, op. cit., p. 271 şi urm.

În cazul în care neregularităţile sunt săvârşite sau descoperite ulterior obţineriiautorizaţiei de brokeraj, acestea vor fi înlăturate, altfel Comisia deSupraveghere va retrage autorizaţia de funcţionare, cu consecinţa pierderiicalităţii de broker51.

Desigur că directorul oficiului registrului comerţului sau persoana desemnatăva controla legalitatea constituirii şi din perspectiva legislaţiei asigurărilor, darneregularităţile constatate vor avea regimul consacrat în dreptul comun, adicăînlăturarea lor de către asociaţi sau refuzul înmatriculării societăţii de brokeraj.

Neregularităţile descoperite după înregistrarea brokerului de asigurare înregistrul comerţului au regimul juridic reglementat de dispoziţiile art. 48 dinLegea nr. 31/1990, în sensul că se vor înlătura de către organele de conducereale brokerilor, în caz contrar oricare dintre persoanele interesate vor puteaintenta acţiunea în regularizarea societăţii. Nulitatea societăţii de brokeraj vaurma procedura prevăzută în art. 56 din Legea nr. 31/1990, putându-se evitaprin înlăturarea cauzei acesteia până la punerea concluziilor pe fond latribunal.

Asemănări şi deosebiri între brokerii de asigurare şi agenţiide asigurare

Deşi, ambele entităţi exercită intermedierea în asigurări, între acestea existăunele asemănări şi deosebiri.

Asemănări

Sub aspectul asemănărilor semnalăm faptul că ambele categorii de intermediaripot mijloci, atât operaţiuni de asigurare, cât şi cele de reasigurare.52

51 Vom vedea în cele de mai jos că retragerea autorizaţiei de funcţionare a brokerului nu echivaleazăcu încetarea existenţei acestuia; el nu mai este broker de asigurare în care scop nu mai poate intermediaîncheierea operaţiunilor de asigurare, dar fiind societate comercială îşi poate schimba obiectul deactivitate şi exercita un alt fel de comerţ nesupus controlului şi supravegherii Comisiei.

52 A fost o perioadă când legea permitea doar brokerilor să intermedieze operaţiunile de reasigurare,reglementare care era neadecvată principiilor ce guvernează activitatea şi competenţele intermediarilor înasigurări şi reasigurări

Tot astfel, brokerii şi agenţii se pot folosi de serviciile diferiţilor prepuşi,cărora legea le reglementează statutul juridic, în vederea protejării, atât a lor,cât şi a asiguraţilor sau potenţialilor asiguraţi.

Deosebiri

În acelaşi timp, între agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare există impor-tante deosebiri.

În primul rând, dacă agent de asigurare poate fi, atât o persoană fizică, cât şi opersoană juridică, brokerul de asigurare se constituie şi funcţionează doar subforma persoanei juridice.

Apoi, potrivit textelor legale, agentul de asigurare are un câmp de activitatemult mai restrâns53, el poate intermedia aceleaşi clase de asigurări în numele şipe seama unui singur asigurător, pe când brokerul poate fi intermediarul maimultora54. Reţinem în acest sens dispoziţiile art. 34 alin. (8) din Legea nr.32/2000, care stipulează că un agent de asigurare, persoană fizică sau juridică,nu poate intermedia aceleaşi clase de asigurări decât pentru un singurasigurător.

O ultimă diferenţă pe care o remarcăm este legată de poziţia şi interesul pecare îl au cele două categorii de intermediari pe piaţa asigurărilor.

Agentul de asigurare, fiind autorizat de un asigurător, încheie contracte înnumele şi în contul asigurătorului. În schimb, brokerul negociază pentruclienţii săi încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordăasistenţă înainte şi pe durata încheierii contractelor.

53 Legislaţia franceză permite părţilor să stabilească o zonă de exclusivitate a agentului şi deneconcurenţă de către asigurătorul ce l-a împuternicit, a se vedea F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p.129

54 Este fără îndoială că brokerul de asigurare este cel mai profesionist dintre intermediari, dreptdovadă că asigurările cele mai dificile se încheie prin intermediul acestora, R. Pellino, P. Pellino, S.Sorgi, op. cit., p. 53

Rezultă că, dacă agentul de asigurare este un mandatar supus regulilor stricte,prescrise de asigurător, brokerul de asigurare este un comerciant independent55

care este ataşat propriei clientele.

De aici consecinţa potrivit căreia agentul de asigurare promovează, înprincipal, interesele asigurătorului, pe când brokerul de asigurare va apărainteresele clienţilor săi, adică ale asiguraţilor ori potenţialilor asiguraţi, cărora,aşa cum dispune legea, le poate acorda asistenţă pe întreaga perioadă aasigurării. Din această cauză, brokerii de asigurare sunt un fel de consilieri aiasiguraţilor.

De altfel, în doctrina franceză, acest statut de „consilieri în asigurări” le esterecunoscut curtierilor şi societăţilor de curtaj56.

La fel şi în literatura de specialitate italiană, brokerii mai sunt denumiţi şimediatori, datorită rolului pe care îl au de a găsi asigurarea optimă de care opersoană are nevoie57.

Am văzut că o a treia categorie de intermediari sunt agenţii de asiguraresubordonaţi în legătură cu care vor fi făcute câteva menţiuni în continuare.Specificul activităţii agenţilor de asigurare subordonaţi constă din împrejurareacă intermedierea operaţiunilor de asigurare are caracter accesoriu,complementar, în comparaţie cu ceilalţi intermediari care trebuie să aibă obiectunic de activitate, dacă sunt persoane juridice.

Tot astfel, agenţii subordonaţi mijlocesc doar asigurările ce însoţescoperaţiunile din domeniul financiar-bancar, precum creditele de diferite tipuri,imobiliar, ipotecar, de consum, contractele de leasing, garanţiile bancare etc.

Activitatea desfăşurată de agenţii de asigurare subordonaţi, datorităspecificului pe care îl prezintă poartă denumirea de bancassurance. Înconcepţia Legii nr. 32/2000, bancassurance reprezintă activitatea de inter-mediere a produselor de asigurări care sunt complementare la produseleinstituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, desfăşurată prin

55 R. Pellino, P. Pellino, S. Sorgi, op. cit., p. 5256 A se vedea, în acest sens, Y. Lambert-Faivre, op. cit., p. 139 şi urm.; C.-J. Berr, H. Groutel, op. cit.,

p. 32 şi urm.; J.-L. Boissieu, op. cit., p. 94 şi urm.57 S. Lanna, op. cit., p. 163.

reţeaua acestor instituţii în condiţiile prevăzute prin norme emise în aplicarealegii58.Se impune a fi reţinut faptul că, agenţii de asigurare nu se confundă cu agenţiieconomici permanenţi, reglementaţi de art. 2072- 2095 din Noul Cod civil59.Contractul de agenţie este contractul în temeiul căruia, o parte, denumităcomitent, împuterniceşte în mod statornic cealaltă parte, denumită agent, sănegocieze afaceri sau să negocieze şi să încheie afaceri în numele şi pe seamacomitentului, în schimbul unei remuneraţii60.

Rezultă că, spre deosebire de agentul de asigurare, agentul comercial este unmandatar statornic al comitentului şi poate fi mandatat cu sau fără puterea dereprezentare, în timp ce agentul de asigurare este în majoritatea covârşitoare asituaţiilor împuternicit cu puterea de reprezentare a asigurătorului, deoareceacesta perfectează asigurările ce constituie obiectul mandatului prin încheiereacontractelor de asigurare cu asiguraţii.

Sunt aproape inexistente situaţiile, în practică, în care agentul de asigurare doarsă negocieze forma de asigurare iar încheierea contractului de asigurare să sefacă direct de către asigurător cu asiguratul.

Prepuşii intermediarilor în asigurări

Noţiuni generale

Am văzut în cele de mai sus că fiecare dintre intermediari poate folosi înactivitatea pe care o desfăşoară diferite persoane pe care le-am denumit în modconvenţional prepuşi. Aceasta pentru că raporturile lor cu agenţii şi, respectiv,cu brokerii sunt atât de strânse încât se înfăţişează ca veritabile raporturi deprepuşenie.

58 C. Gavalda, J. Stoufflet, Droit bancaire, 6 edition, Ed. Litec, Paris, 2005, T. Bonneau, Droitbancaire, 7 Edition, Paris 2007, p. 578; R. Pellino, P. Pellino, S. Sorgi, op. cit., p. 43; J.-L. Boissieu, op.cit., p. 98; F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p. 32.

59 Prin Legea nr.71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codulcivil a fost abrogată Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi.

60 St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 503.

O caracteristică esenţială a tuturor prepuşilor61 intermediarilor în asigurări esteaceea că raporturile se stabilesc cu intermediarii şi nu cu asigurătorii saureasigurătorii, excepţie făcând agenţii de asigurare subordonaţi.

Asistenţii în brokeraj şi subagenţii acţionează în baza mandatului dat de cătreintermediar şi nu în temeiul vreunui raport cu asigurătorul sau reasigurătorulori cu asiguratul sau potenţialul asigurat.

Principala consecinţă ce decurge de aici este că nu se pot exercita acţiunidirecte între asigurător şi prepuşii brokerilor şi ai agentului de asigurare şi niciîntre aceştia şi asiguraţi sau potenţiali asiguraţi.

Se înţelege că pentru faptele prepuşilor va răspunde, faţă de asigurător şi rea-sigurător sau, după caz, faţă de asigurat sau potenţialul asigurat, intermediarul,păstrând regresul împotriva prepusului în temeiul contractului de muncă sau almandatului transmis.

Funcţionarea intermediarilor în asigurări

Noţiuni generale

Actele normative din materia asigurărilor tratează în mod diferit funcţionareaagenţilor de asigurare de cea a brokerilor de asigurare. Opţiunea legiuitoruluiîşi are explicaţia în raţiuni de ordin practic, care privesc statutul juridic al celordouă categorii de intermediari.

Reamintim că, dacă agent de asigurare poate fi, de principiu, orice persoanăfizică sau juridică, apoi brokerul de asigurare se constituie exclusiv sub formapersoanei juridice. De asemenea, am precizat, când am analizat constituireaintermediarilor, că agentul de asigurare se află într-o relaţie de dependenţătotală faţă de asigurător, deoarece el trebuie să respecte cu stricteţe mandatul62

acordat de acesta, în timp ce brokerii de asigurare sunt societăţi independente,

61 Avem în vedere prepuşii comercianţilor reglementaţi de Codul comercial prin intermediul cărora serealizează ,în concret, activitatea comercială, a se vedea I.N. Finţescu, op. cit., p. 141 şi urm.; St.D.Cărpenaru, op. cit., p. 139 şi urm.; I. Turcu, op. cit., p. 224-225;R. Motica, V. Popa, op. cit., p. 78 şi urm.

62 A se vedea şi S. Lanna, op. cit., p. 154.

care pot intermedia asigurări sau reasigurări pentru mai multe societăţi deasigurare.

De aici, rezultă şi particularităţile funcţionării fiecărei categorii deintermediari, motiv pentru care le vom aborda şi noi în mod separat.

Organizarea şi funcţionarea agenţilor de asigurare

În cât priveşte agenţii de asigurare persoane fizice, legea nu conţine reguli saucerinţe speciale distincte de condiţiile pe care persoana fizică trebuie să leîndeplinească pentru a dobândi statutul de agent de asigurare63.

În legătură cu agenţii de asigurare persoane juridice, sub aspectul funcţionăriiacestora, Legea nr. 32/2000, în art. 34 alin. (3) lit. f), se rezumă la a stipula căpersonalul executiv, mai exact conducătorul executiv, trebuie să îndeplineascăcondiţiile privind pregătirea şi corespondenţa profesională în domeniu.

În lipsa unei interdicţii exprese în contractul de mandat, agentul de asigurarepersoană fizică sau juridică poate încheia asigurări în numele şi pe seama asig-urătorului care l-a împuternicit în orice regiune, în schimbul comisioanelorconvenite cu asigurătorul64.

Funcţionarea brokerilor de asigurare

Problemele specifice funcţionării brokerilor de asigurare, sunt reglementate deart. 35 şi 36 din Legea nr. 32/2000 şi dezvoltate de Ordinul nr. 15/2010 pentrupunerea în aplicare a Normelor privind autorizarea brokerilor de asigurare,precum şi condiţiile de menţinere a acesteia.

63 Potrivit reglementărilor italiene, statutul agenţilor de asigurare este foarte asemănător celui alagenţilor comerciali, reglementat de Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi. Aceastaîntrucât legea italiană (Codul civil, art. 2557 şi urm.), reglementează exclusivitatea regională a agentului,obligaţia de neconcurenţă a asigurătorului în zona de acţiune a agentului prin alţi intermediari, cesiuneaportofoliului de asiguraţi, transmiterea portofoliului de asiguraţi pentru cauză de moarte în cazul persoa-nelor fizice sau în caz de reorganizare în cazul persoanelor juridice, preavizul în situaţia rezilieriicontractului de mandat etc., a se vedea pentru detalii S. Lanna, op. cit., p. 157 şi urm.

64 În sistemul de drept italian, părţile pot conveni o zonă de exclusivitate în favoarea agentului peanumite tipuri de asigurare, denumită zonă agenţială, iar comisioanele pot fi echivalentul a trei categoriide operaţiuni: a)aducerea de noi clienţi; b) încasarea primelor pentru contractele încheiate, şi c) pentrureînnoirea contractelor scadente, a se vedeaS. Lanna, op. cit., p. 155-156; R. Pellino, P. Pellino, S. Sorgi, op. cit., p. 56.

Potrivit actelor normative mai sus menţionate, conducătorii executivi unuibroker de asigurare trebuie să îndeplinească mai multe condiţii.

În primul rând, aceştia să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contrapatrimoniului sau infracţiuni prevăzute în legislaţia financiar-fiscală şi să nuaibă cazier fiscal.

Apoi, în împrejurarea în care au desfăşurat activitatea de intermediere în asigu-rări, ca agenţi de asigurare, să nu fie radiaţi din Registrul agenţilor deasigurare, ca efect al încălcării normelor din domeniul asigurărilor.

În al treilea rând, conducătorii executivi să aibă studii superioare şi oexperienţă de cel puţin 3 ani într-o funcţie de conducere operativă în domeniulasigurărilor, sau de cel puţin 5 ani în domeniul financiar-bancar.Potrivit reglementărilor cuprinse în Ordinul nr. 15/2010, prin funcţie deconducere operativă, se înţelege inclusiv cea de şef de serviciu saucompartiment, a cărui activitate este relevantă pentru specificul domeniuluiasigurărilor sau cel financiar-bancar, precum şi funcţia de director de agenţiesau de sucursală a unei entităţi care operează în aceste domenii. Rezultă, dincele de mai sus, că, în cadrul asigurătorilor, funcţia de conducere nu esteatribuită doar conducătorilor organelor societăţii reglementate de Legea nr.31/1990, ci şi conducătorii tuturor structurilor organizatorice, chiar dacăacestea nu sunt prevăzute de lege, dar sunt stabilite prin regulamentele interneale societăţii.

Ultima condiţie este aceea potrivit căreia conducătorii executivi să nu deţinăaceastă calitate la o altă persoană juridică română sau străină.

Legislaţia din domeniul asigurărilor, la fel ca şi în cazul agenţilor de asigurare,nu reglementează norme speciale privind adunarea generală a asociaţilor socie-tăţilor de brokeraj. Explicaţia constă în faptul că brokerii de asigurare seconstituie sub forma societăţilor comerciale, din care cauză, la fel ca şi agenţii,sunt supuşi dreptului comun în materie. De aceea, nu vom relua problemelespecifice societăţilor comerciale, cu privire la adunarea generală a acţionarilor,reglementate de Legea nr. 31/1990, ci facem trimitere la lucrările publicate.

Principalele obligaţii ale intermediarilor în asigurări

Precizări prealabile

Intermediarilor în asigurări, fie că sunt agenţi, fie că sunt brokeri, le revin anu-mite obligaţii specifice activităţii pe care o desfăşoară, obligaţii ce sunt asemă-nătoare cu cele ale societăţilor de asigurare.

Dintre obligaţiile specifice intermediarilor în asigurări, am reţinut următoarele:a) informarea asiguraţilor sau potenţialilor asiguraţi;b) plata cotizaţiilor stabilite prin normele legale;c) respectarea măsurilor dispuse de către Comisia de Supraveghere a Asigu-rărilor;d) pregătirea profesională continuă.

Obligaţia de informare

Obligaţia de informare a asiguraţilor şi potenţialilor asiguraţi este reglementatăde Ordinul nr. 23/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privindinformaţiile pe care asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să lefurnizeze clienţilor, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 11/2010.

Potrivit Ordinului nr. 23/2009, intermediarii în asigurări au obligaţia săfurnizeze clienţilor toate informaţiile care la rândul lor asigurătorii, potrivitlegii, trebuie să le prezinte asiguraţilor.

Informaţiile supuse furnizării privesc perioada precontractuală, precum şi celespecifice momentului perfectării poliţei de asigurare65.

Informaţiile ce trebuie comunicate clienţilor se referă la asigurători şi laintermediarii în asigurăr şi diferă în funcţie de clasa sau forma de asigurare ceurmează a fi încheiată prin contractul de asigurare.

65 A se vedea şi S. Lanna, op. cit., p. 181.

Informaţiile de mai sus trebuie furnizate clienţilor sub formă scrisă, sau pe unalt suport durabil, trebuie să fie clare şi exacte, şi scrise în limba română, sauîntr-o altă limbă asupra căreia părţile cad de acord.

Informaţiile pot fi oferite şi verbal, însă doar atunci când acest lucru este cerutîn mod expres de clienţi, sau când se solicită încheierea urgentă a contractuluide asigurare, cu cerinţa ca ele să fie transmise asiguratului sub formă scrisă,sau pe alt suport, imediat după încheierea contractului de asigurare66.

Întrucât toate aceste informaţii privesc momentul încheierii contractului deasigurare le vom analiza în secţiunea dedicată regulilor specifice ]ncheieriicontractului de asigurare prin intermediari.

Plata cotizaţiilor stabilite prin normele legale

Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 32/2000, brokerii de asigurare şi/sau dereasigurare, au obligaţia să achite o taxă de funcţionare de maximum 0,3% pean. Această taxă se stabileşte de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, şitrebuie plătită pe toată durata existenţei brokerului de asigurare. Taxa defuncţionare este prelevată din veniturile rezultate din activitatea de brokeraj,aferente perioadei pentru care sunt datorate. Faţă de exprimarea generală alegiuitorului, credem că taxa va fi prelevată din toate veniturile rezultate dinactivitatea de brokeraj şi anume:- comisioanele de la asigurători;- comisioanele sau alte sume provenite de la asiguraţi, ca urmare a operaţiu-

nilor ce le exercită în contul acestora etc.

Trebuie reţinut, însă, că obligaţia plăţii contribuţiei, de maximum 0,3% revinedoar brokerilor de asigurare67.

66 Există legislaţii în Uniunea Europeană cum este cea a Italiei care permit încheierea la distanţă, deregulă on line, a contractelor de asigurare prin intermediari. În astfel de situaţii asiguratul are un termende răzgândire în care poate denunţa unilateral asigurarea şi care este de 30 zile pentru asigurările de viaţăşi de 14 zile pentru celelalte forme de asigurare, a se vedea pentru detalii S. Lanna, op. cit., p. 186.

67 În sisteme de drept precum cel italian, intermediarii în asigurări în funcţie de calitatea pe care o au şiforma în care acţionează trebuie să plătească în contul autorităţii administrative, anual o sumă fixă denumităcontribuţie de vigilenţă pentru asigurarea plăţii eventualelor prejudicii create, iar agentul poate fi obligat deasigurătorul care i-a încredinţat mandatul la depunerea unei garanţii în formă bănească, a se vedea pentru detaliiS. Lanna, op. cit., p. 132 şi urm.

Respectarea măsurilor dispuse de către Comisia de Supravegherea Asigurărilor

În legătură cu această obligaţie, art. 35 din Legea nr. 32/2000 statuează căbrokerii de asigurare trebuie să se conformeze solicitărilor Comisiei de Supra-veghere a Asigurărilor, în ceea ce priveşte raportările, precum şi activităţile pecare le desfăşoară, să păstreze şi să pună la dispoziţia acesteia, la cerere,registrele şi înregistrările contabile, care să evidenţieze şi să expliceoperaţiunile efectuate în timpul desfăşurării activităţii, incluzând informaţiiasupra contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare încheiate şi asupraînţelegerii cu asigurătorii şi/sau reasigurătorii.

Deşi reglementările statuează această obligaţie doar în sarcina brokerilor deasigurare, având în vedere finalitatea acestei obligaţii, socotim că ea revine şiagenţilor de asigurare68.

Pregătirea profesională continuă

Intermediarii în asigurări au obligaţia efectuării unei pregătiri profesionalepermanente a persoanalului angajat, precum şi a persoanelor cu carecolaborează.

Pentru îndeplinirea obligaţiei privind pregătirea profesională a fost adoptatOrdinul nr. 7/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind calificareaprofesională şi pregătirea continuă a persoanelor care lucrează în domeniuldistribuţiei produselor de asigurare69

Potrivit Ordinului nr.7/2010 sunt supuşi obligaţiei privind pregătireaprofesională continuă următoarele persoane:a) agenţii de asigurare persoane fizice;b) conducători ai agenţilor de asigurare persoane juridice;c) subagenţii;

68 În doctrina italiană de specialitate se afirmă că intermediarii în asigurări trebuie să-şi exerciteactivitatea cu diligenţă, corectitudine şi transparenţă, S. Lanna, op. cit., p. 180, iar în Franţa, începând cu1955, au fost adoptate reguli de bună conduită, care în 1995 au fost cuprinse în Codul moral de exercitarea activităţii de intermediere de către curtieri şi societăţile de curtaj, care cărei principii sunt: curtierii seaflă în serviciul clientelei; exercitarea activităţii cu loialitate faţă de societatea de asigurare şi exercitareaactivităţii cu respectarea concurenţei loiale, F. Couilbault, C. Eliashberg, op. cit., p. 133-13469 Publicat în M. Of. nr. 417 din 22 iunie 2010

d) conducătorii activităţii de bancassurance şi persoanele fizice care desfăşoarăactivitate de bancassurance;

e) conducătorii executivi ai brokerilor de asigurări şi/sau reasigurări;f) brokerii în asigurări/reasigurări;g) asistenţii în brokeraj persoane fizice şi conducătorii asistenţilor în brokeraj

persoane juridice;h) personal propriu al brokerului de asigurare şi/sau reasigurare, care are ca

principală atribuţie de serviciu intermedierea contractelor de asigurareşi/sau reasigurare;

i) angajaţii societăţilor de asigurare implicaţi în activitatea distribuţieiproduselor de asigurare.

În conformitate cu prevederile art.3 din Ordinul nr.7/2010, persoanele mai susmenţionate trebuie să absolve un program de calificare profesională aprobat deComisia de Supraveghere a Asigurărilor.

La programele de calificare profesională se pot înscrie persoane fizice careposedă diplomă de absolvent de liceu şi au domiciliul sau rezidenţa înRomânia, precum şi cetăţeni cu domiciliul sau rezidenţa în Spaţiul EconomicEuropean care fac dovada că deţin cunoştinţe de limba română în măsură săasigure o foarte bună comunicare cu asiguraţii şi potenţialii asiguraţi.

Durata programului de calificare profesională este de minimum 50 de oreefective.

Programa-cadru pentru programele de calificare profesională cuprinde celpuţin următoarele secţiuni:- cadrul legislativ al activităţii de asigurare;- principiile activităţii de asigurare şi produsele de asigurare;- principiile generale privind tehnicile de vânzare şi negociere a produselor

de asigurare şi cele privind etica în vânzări;- protecţia asiguraţilor, protecţia datelor cu caracter personal, elemente de

prevenire şi combatere a spălării banilor, a finanţării terorismului şi aaplicării sancţiunilor internaţionale(art.4).

Pregătirea profesională se realizază prin intermediul entităţilor furnizoare deprograme educaţionale în domeniul asigurărilor. Activitatea entităţilorfurnizoare de programe educaţionale în domeniul asigurărilor este

reglementată prin Ordinul CSA nr.6/2010, cu modificările și completărileulterioare, pentru punerea în aplicare a Normelor privind activitatea entităţilorcare organizează cursuri de pregătire profesională unitară a personalului dinasigurări70

Exercitarea serviciilor de intermediere în UniuneaEuropeană

La fel ca şi în cazul asigurătorilor, legislaţia română în domeniul asigurărilor aconsacrat în materia intermediarilor în asigurări, principiul dreptului destabilire şi al libertăţii de a presta servicii în statele membre ale UniuniiEuropene71, dând astfel curs prescripţiilor art. 6 din Directiva nr. 2002/92privind medierea în asigurări72.

În acest sens, art. 361 din Legea nr. 32/2000 dispune că intermediarii în asigu-rări şi/sau în reasigurări, autorizaţi şi/sau înregistraţi de Comisia de Supra-veghere a Asigurărilor, să desfăşoare activitate de intermediere pe teritoriulRomâniei, pot exercita această activitate pe teritoriul oricărui stat membru.

Singura condiţie cerută de lege pentru ca intermediarii autorizaţi sauînregistraţi în România să desfăşoare activitatea pe teritoriul oricărui statmembru, este încunoştinţarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere aAsigurărilor.

Pentru realizarea obligaţiei de informare, intermediarul trebuie să transmităComisiei de Supraveghere, următoarele date şi informaţii:

a) statul membru pe teritoriul căruia intenţionează să desfăşoareactivitatea de intermediere;

b) structura sa organizatorică;c) adresa sediului sau din statul membru gazdă de la care pot fi obţinute şi

la care pot fi transmise documente;d) numele, calificarea şi experienţa conducătorului executiv, care are

capacitatea să îl reprezinte şi să îl angajeze în relaţiile cu terţii peteritoriul statului membru respectiv, inclusiv dovadă că acesta nu are

70 Publicat în M. Of.nr. 417 din 22 iunie 2010.71 A se vedea şi S. Lanna, op. cit., p. 16972 J. Of. nr. L 009, 15.01.2003.

cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentruinfracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală.

Transmiterea documentelor mai sus menţionate se face în scopul informăriiComisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care, la rândul ei, trebuie să lecomunice, în termen de 30 de zile de la primire, autorităţii competente dinstatul membru în care intermediarul intenţionează să-şi desfăşoare activitatea.

Legea dispune, însă, că transmiterea informaţiilor de către Comisia de Supra-veghere a Asigurărilor, se face numai dacă autoritatea din statul membru îşimanifestă intenţia de a primi aceste informaţii. În cazul în care statul membruîn cauză nu a solicitat Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor comunicareainformaţiilor referitoare la intermediarul în asigurări, acesta poate să-şi înceapăactivitatea imediat.

Aşadar, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, astfel cum rezultă dinprevederile legale, nu autorizează exercitarea activităţii de intermediere într-unstat membru, iar informaţiile pe care le primeşte trebuie să le transmită larândul ei, la cerere, autorităţilor administrative din statul membru.

Deşi legiuitorul lasă să se înţeleagă că, practic, Comisia de Supraveghere aAsigurărilor este un simplu curier al datelor şi informaţiilor, considerăm că, întemeiul prerogativelor pe care i le conferă legea, aceasta poate efectua uncontrol de legalitate asupra documentelor şi informaţiilor primite şi, dacă seconstată neregularităţi, poate solicita intermediarului înlăturarea acestora sauchiar poate interzice exercitarea activităţii în Uniunea Europeană.

Afirmăm că legea nu prevede în mod expres această posibilitate, dar ea artrebui recunoscută Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pentru că, spreexemplu, dacă se constată că experienţa conducătorului executiv este necores-punzătoare sau că acesta are cazier, evident că, fiind astfel încălcatedispoziţiile legale, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate interziceexercitarea activităţii pe teritoriul României şi, cu atât mai mult, pe teritoriulaltor state.

În aceleaşi condiţii în care un intermediar autorizat sau înregistrat la Comisiade Supraveghere a Asigurărilor desfăşoară activitate în oricare dintre statele

membre şi un intermediar autorizat sau înregistrat într-un stat membrudesfăşoară activitate de intermediere în asigurări în România.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu este obligată să solicite să fieinformată despre intenţia intermediarilor din statele membre de a-şi desfăşuraactivitatea specifică pe teritoriul României, dar, dacă îşi propune acest lucru,trebuie să comunice intenţia sa, Comisiei Europene.

Evident, că orice intermediar autorizat sau înregistrat într-un stat membru, caredesfăşoară activitatea de intermediere pe teritoriul României, este obligat să sesupună legislaţiei în materie.

În acest scop, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita inter-mediarilor în asigurări şi/sau reasigurări, care desfăşoară activitate de inter-mediere pe teritoriul României, orice informaţii şi documente verificăriirespectării de către acesta a legislaţiei naţionale [art. 363 alin. (2)].

Câteva aspecte privind intermediarii în asigurări în Franţa

În Franţa, intermedierea în asigurări se realizează de către două mari categorii,şi anume: agenţii generali şi curtierii de asigurări.

Principalele acte normative ce cârmuiesc activitatea acestor intermediari, sunt:Legea nr. 91-593 din 25 iunie 1991 privind raporturile dintre agenţiicomerciali şi mandatarii lor şi Legea nr. 90-1258 din 31 decembrie 1990privind societăţile de profesii liberale.

Statutul agenţilor generali din sistemul francez este aproape identic cu cel alagenţilor de asigurare din sistemul de drept românesc, iar statutul curtierilor deasigurare este asemănător cu cel al brokerilor.

Agenţii sunt mandatari ai companiilor de asigurare, pe când curtierii suntcomercianţi independenţi, înscrişi în registrul comerţului şi supuşi tuturorobligaţiilor comercianţilor.

În doctrina franceză73 se susţine opinia potrivit căreia curtierul de asigurări estemai degrabă un mandatar al propriilor clienţi, spre deosebire de agenţi.Curtierii de asigurare sunt specializaţi pentru tratarea asigurărilor comercialede toate felurile.

Curtierii de asigurări sunt obligaţi să depună şi să menţină o garanţie financiarăpe toată durata existenţei lor, din care să fie satisfăcuţi clienţii vătămaţi74.

Potrivit legislaţiei franceze, societăţile de asigurare poartă întreaga responsa-bilitate pentru orice neregularitate ivită cu prilejul încheierii sau executăriiunui contract de asigurare prin intermediul agenţilor de asigurare.

De aici şi natura raporturilor dintre intermediari şi companiile de asigurare. Înlegătură cu această chestiune se opinează că raporturile existente între agenţi şiasigurători se reglementează după regulile mandatului.

Cât priveşte relaţiile dintre curtieri sau societăţile de curtaj se afirmă că aceştiaacţionează în baza unui mandat aparent din partea societăţilor de asigurare75.

Încetarea existenţei intermediarilor în asigurări

Noţiuni introductive

Spre deosebire de societăţile de asigurare, legislaţia română nu se ocupă înmod special de încetarea existenţei intermediarilor în asigurări.

Explicaţia constă în aceea că, atât agenţii, cât şi brokerii de asigurare suntcomercianţi, cu statut juridic aparţinând dreptului comun.

Din această cauză, cazurile şi condiţiile de încetare a existenţei acestora suntcele specifice dreptului comun, reglementate în special de Legea nr. 31/1990 şide Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

73 Y. Lambert-Faivre, op. cit., p. 143; J.-L. de Boissieu, op. cit., p. 97.74 Art. 42 din Legea nr. 89-1014/1989.75 Informaţiile au fost preluate de la următorii autori: C.-J. Berr, H. Groutel, op. cit., p. 37 şi urm.; Y.Lambert-Faivre, op. cit., p. 139 şi urm.; J.-L. de Boissieu, op. cit., p. 94 şi urm.; N. Jacob, Ph. Tourneau,op. cit., p. 609 şi urm.

Întrucât, chestiunile specifice încetării comercianţilor de drept comun sunttratate în literatura de specialitate76, facem trimitere la aceasta, urmând ca încele de mai jos să ne rezumăm la a înfăţişa doar regulile consacrate în modexpres de normele din domeniul asigurărilor.

Precizăm că Legea nr. 32/2000 reglementează cazuri speciale de încetare aexistenţei doar în ceea ce priveşte brokerii, nu şi agenţii de asigurare.

Cazuri speciale de încetare a brokerilor de asigurare

Cazurile de încetare a existenţei brokerilor de asigurare, sunt consacrate de art.35 alin. (7) din Legea nr. 32/2000.

Legea nu le califică drept cauze de încetare a existenţei, ci cazuri de retragere aautorizaţiei de funcţionare a brokerilor. Potrivit textului de lege menţionat,Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, retrage autorizaţia de funcţionareacordată unui broker, în următoarele două cazuri:a) când se constată că brokerul de asigurare se află în una din situaţiile mai josarătate:- asociaţii, acţionarii semnificativi, precum şi persoanele semnificative, după

caz, au cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau infracţiuniprevăzute în legislaţia financiar-fiscală;

- conducătorul executiv nu îndeplineşte condiţiile privind pregătirea şiexperienţa pentru a deţine această poziţie, în conformitate cu normeleelaborate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

- numele solicitantului induce în eroare publicul;- solicitantul nu respectă condiţiile prevăzute de lege.

Se observă că acest prim caz de retragere a autorizaţiei de funcţionare abrokerilor cuprinde toate situaţiile în care se constată împrejurarea că aceştianu mai îndeplinesc condiţiile pe baza cărora au fost autorizaţi.

Sub acest aspect, încetarea existenţei brokerilor este asemănătoare cu încetareasocietăţilor de asigurare.

76 Pentru cauzele de încetare a societăţilor comerciale, reglementate de Legea nr. 31/1990, a se vedea: St.D.Cărpenaru, op. cit., p. 257 şi urm.; St.D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, op. cit., p. 501 şiurm.; I. Turcu, op. cit., p. 401 şi urm.; S. Angheni, op. cit., p. 152 şi urm.; E. Cârcei, op. cit., p. 388 şi urm.;M. Şcheaua, op. cit., p. 457 şi urm.; C. Gheorghe, op. cit., p. 237 şi urm.; I.N. Finţescu, op. cit., p. 289 şiurm.

b) cel de-al doilea caz de retragere a autorizaţiei de funcţionare, se întâlneşteatunci când brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare nu achită taxeleprevăzute de art. 36 din Legea nr. 32/2000.

Când am abordat chestiunile specifice obligaţiilor intermediarilor în asigurări,am arătat că aceştia, asemănător societăţilor de asigurare, au obligaţia de acontribui cu diferite taxe pentru fondurile şi în condiţiile reglementate denormele din domeniul asigurărilor.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 32/2000, alin. (3), brokerii de asigurare şi/sau dereasigurare, au obligaţia să achite o taxă de funcţionare, de maximum 0,3%,raportată la veniturile din activitatea de brokeraj.

Cuantumul exact al acestei cotizaţii se stabileşte anual de către Comisia deSupraveghere a Asigurărilor.

Taxa mai sus descrisă, se plăteşte pe întreaga durată de funcţionare abrokerului de asigurare. Întârzierea vărsării acestei taxe, atrage penalităţi deîntârziere, iar neplata ei, obligă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să-iretragă autorizaţia de funcţionare.În încheiere, mai facem precizarea că Legea nr. 32/2000 dă dreptul Comisieide Supraveghere a Asigurărilor ca, în cazul în care, intermediarul în asigurări,autorizat într-un stat membru, nu respectă legislaţia statului român, să decidăinterdicţia desfăşurării activităţii de către intermediarul în cauză.Interdicţia se poate dispune de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, numaidupă ce, în prealabil, încunoştinţează autorităţile competente ale statuluimembru de origine, despre neregularităţile constatate în activitateaintermediarilor şi numai dacă aceştia nu le înlătură.În cazul retragerii autorizaţiei de funcţionare unui intermediar în asigurări, careare sediul social pe teritoriul României, Comisia de Supraveghere aAsigurărilor are obligaţia de a informa toate autorităţile competente, pe alcăror teritoriu îşi desfăşoară activitatea acel intermediar (art. 365 din Legea nr.32/2000).

Falimentul intermediarilor în asigurări

Dacă în ceea ce priveşte încetarea existenţei intermediarilor în asigurări, maicu seamă a brokerilor de asigurare, legislaţia din domeniul asigurărilor,cuprinde unele reguli speciale de dizolvare şi de lichidare, în legătură cufalimentul acestora, normele de asigurare nu conţin niciun fel de reglementări.Aşa stând lucrurile, înseamnă că încetarea plăţilor intermediarilor în asigurări,va fi guvernată de Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei.Prin urmare, intermediarii în asigurări nu pot fi supuşi procedurii de redresarefinanciară, specifică societăţilor de asigurare, reglementată de Legea nr.503/2004, dar, aplicându-li-se Legea nr. 85/2006, aceştia pot încercarestabilirea situaţiei patrimoniale, urmând procedura reorganizării judiciare,specifică dreptului comun77.

CURS 3CONTRACTUL DE INTERMEDIERE

IN ASIGURARI-2 ore

Noţiune şi reglementare

Contractul de intermediere în asigurări are o aplicabilitate deosebit derăspândită în raporturile de asigurare deoarece, în conjunctura actuală mareamajoritate a poliţelor de asigurare se perfectează prin mijlocireaintermediarilor în asigurări. Cu toate acestea, legiuitorul nu reglementeazăcontractul de intermediere în asigurări, cum o face cu alte contracte ca deexemplu, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de mandat, contractul delocaţiune etc. Legislaţia din domeniul asigurărilor se rezumă la a stipulamenţiunile pe care trebuie să le cuprindă contractul de agent, adică contractulde intermediere dintre asigurător şi agentul de asigurare. În aceste condiţii vatrebui să recurgem la reglementarea specifică operaţiunilor de mandat,deoarece, raporturile juridice dintre asigurător şi intermediar sunt cele

77 Pentru aspectele specifice reorganizării judiciare şi a falimentului comercianţilor din dreptulcomun, a se vedea St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 568 şi urm.; I. Turcu, op. cit., p. 215 şi urm.; S. Angheni,op. cit., p. 169 şi urm.; N. Ţăndăreanu, Procedura reorganizării judiciare, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000,p. 12 şi urm.; M.N. Costin, A. Miff, op. cit., p. 7 şi urm.; Codul comercial, op. cit., p. 424 şi urm.

specifice mandatului. Aceasta întrucât, la fel ca şi în cazul mandatului,asigurătorul îl împuterniceşte pe intermediar să negocieze şi să încheiecontracte de asigurare cu terţii în numele şi pe seama asigurătorului.

În practică, contractul de intermediere în asigurări poartă denumiri specifice înfuncţie de calitatea intermediarului; contract de agent când se încheie cu unagent şi contract de brokeraj când se încheie cu un broker de asigurare.Clauzele sunt însă, în principiu, aceleaşi pentru că au o finalitatea comună,încheierea poliţelor de asigurare în numele şi pe seama asigurătorului.

Se impune a fi reţinut că Noul Cod civil reglementează atât mandatul cureprezentare cât şi mandatul fără reprezentare.

Cum intermediarul încheie contractele de asigurare în numele şi pe seamaasigurătorului, înseamnă că între aceştia se aplică regulile de la mandatul cureprezentare.

Reglementarea contractului de mandat este cuprinsă în art. 2.009-2.042 dinNoul Cod civil care se vor completa, în măsura compatibilităţii lor, cu normelespecifice din legislaţia asigurărilor.

Întrucât, atât asigurătorul cât şi intermediarii în asigurări desfăşoară o activitateorganizată sub forma unei întreprinderi, înseamnă că aceştia au calitatea deprofesionişti în accepţiunea art. 3 din Noul Cod civil. Aceasta înseamnă că sevor aplica regulile speciale ale mandatului dintre profesionişti.

Când intermediarul este persoană fizică, acesta poate desfăşura activitate deintermediere în asigurări în baza Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fiziceautorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale78. Exercitândactivitatea de intermediere cu caracter de continuitate, ca o profesiuneobişnuită, intermediarul persoană fizică este supus înregistrării în registrulcomerţului, în temeiul art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrulcomerţului.79

78 Publicată în M. Of. nr. 328 din 25 aprilie 2008.79 Republicată în M. Of. nr. 49 din 4 februarie 1998.

Potrivit prevederilor art. 2009 din Noul Cod civil, mandatul este contractulprin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multeacte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant.

Pe baza textului mai sus enunţat, coroborat cu reglementările din materiaasigurărilor, definim contractul intermediere în asigurări ca fiind contractul întemeiul căruia o persoană( intermediarul) se obligă să încheie în numele şi peseama asigurătorului contracte de asigurare cu potenţialii asiguraţi80înschimbul unei remuneraţi.

În practică, remuneraţia cuvenită intermediarilor pentru încheierea contractelorde asigurare în numele şi pe seama asigurătorului poartă denumirea decomision.

Se înţelege că, o dată încheiat contractul de intermediere reprezintă cadrullegal privind desfăşurarea raporturilor juridice dintre asigurător şiintermediarul în asigurări.

Caracterele juridice ale contractului de intermediere înasigurări

Contractul de intermediere în asigurări prezintă caracterele juridice generaleale contractelor de intermediere, dar şi unele caractere specifice.

Contractule de intermediere este un contract consensual deoarece nu trebuie săîmbrace o anumită formă pentru valabilitatea lui.

Noul Cod civil defineţte contractul consensual în art. 1.174 alin.2, care dispune“Contractul este consensual atunci când se formează prin simplul acord devoinţă al părţilor”.

În marea majoritate a situaţiilor părţile încheie contractul de intermediere înasigurări în formă scrisă pentru a statua raporturile intermedierii dar această

80 Pentru definiţia contractului de mandat, a se vedea, St. D. Cărpenaru, op. cit. p. 540, iarpentru definiţia contractului de mandat civil recomandăm, Fr. Deack, Tratat de drept civil.Contracte speciale, Edit. Universul Juridic, Bucureşti 2001, p. 311; L. Stănciulescu, Dreptcivil. Contracte şi succesiuni, ediţia a 4-a, revizuită şi actualizată, Edit. Hamangiu, Bucureşti2008, p. 217.

tehnică de lucru este necesară pentru proba contractului şi nu pentruvalabilitatea lui. În concret, dacă asigurătorul transmite poliţele de asigurare şitoate celelalte documente, instrumente, date şi informaţii în legătură cu poliţelede asigurare pe care urmează să le încheie intermediarul şi nu există o formăscrisă a acontractului de intermediere, poliţele de asigurare sunt valabilîncheiate, deoarece operează prezumţia că există împuternicire în acest sens.Deci, lipsa formei scrise a contractului de intermediere nu atrage nulitateacontractului de asigurare încheiat de către asigurat prin mijlocireaintermediarului. De asemenea, lipsa formei scrise a contractului deintermediere nu absolvă pe asigurător de obligaţiile specifice contractelor deasigurare pe care le încheie intermediarul şi nici de obligaţia de platăacomisionului.Contractul de intermediere în asigurări este un contract oneros, aceastaîntrucât, asigurătorul este obligat la plata comisionului cuvenit intermediaruluidin încheierea poliţelor de asigurare.

Noul Cod civil defineşte şi contractul cu titlu oneros în art. 1.172 alin. 1 cafiind contractul prin care fiecare parte urmăreşte să-şi procure un avantaj înschimbul obligaţiei asumate.Asigurătorul este dator să plătească comisionul intermediarului chiar dacă

acest lucru nu este prevăzut în contractul de intermediere deoarece, potrivitCodului comercial, mandatul nu se presupune a fi gratuit. Ori, este fărăîndoială că intermedierea în asigurări se întemeiază pe contractul de mandatcomercial.

Contractul de intermediere în asigurări este un contract sinalgmatic pentru căpresupune obligaţii în sarcina ambelor părţi contractante, atât a asigurătoruluicât şi a intermediarului.Şi contractul sinalagmatic este definit de Noul Cod civil în art. 1.171, potrivitcăruia, contractul este sinalagmatic atunci când obligaţiile născute din acestasunt reciproce şi interdependente.

Intermediarul trebuie să încheie poliţe de asigurare în numele şi pe seamaasigurătorului, iar asigurătorul să plătească intermediarului comisionulconvenit în contractul de intermediere.

Contractul de intermediere este un contract cu executare succesivă datorităfaptului că el se încheie pe o anumită perioadă de timp. Intermediarul încheie

contracte de asigurare în funcţie de cerinţele şi interesele asiguraţilor iarasigurătorul plăteşte remuneraţia la diferite intervale de timp.

Principala consecinţă juridică a caracterului cu executare succesivă este aceeacă, în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligaţiilor dincontractul de intermediere în asigurări, sancţiunea care intervine este reziliereacontractului şi nu rezoluţiune ca în cazul contractelor cu executare dintr-o dată.

Părţile contractului de intermediere în asigurări

Aşa cum reiese şi din definiţie, părţile contractului de intermediere în asigurărisunt asigurătorul şi intermediarul care poate îmbrăca forma juridică de agentde asigurare, agent de asigurare subordonat, broker de asigurare etc.

Se impune a fi reţinut că asiguratul sau contractantul asigurării nu este parte încontractul de intermediere încheiat între asigurător/ reasigurător şi intermediar.Asiguratul sau potenţialul asigurat poate şi el s-l împuternicească peintermediar să-i caute şi s-i mijlocească o anume formă de asigurare daraceastă împuternicire constituie conţinutul unui act juridic distinct decontractul de intermediere. Mai exact, asiguratul sau potenţialul asigurat esteterţ faţă de contractul de intermediere încheiat de intermediar cu asigurătorul şitot astfel, asigurătorul este terţ faţă de contractul (mandatul) dat de cătreasigurat intermediarului pentru identificarea şi încheierea unor poliţe deasigurare.

Capacitatea şi consimţământul părţilor contractului deintermediere în asigurări

Intermediarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu deoarce, înnegocierea cu terţul, el este cel care exprimă un consimţământ valabil.

De aceea, viciile de consimţământ cu prilejul încheierii contractului deasigurae vor fi apreciate şi din perspectiva consimţământului intermediarului.

Consimţământul părţilor în contractul de intermediere în asigurări poate fi datexpres dar şi tacit. Soluţia se fundamentează pe dispoziţiile art.2.013 alin.1 dinNoul Cod civil, potrivit cu care, contractul de mandat poate fi încheiat în formă

scrisă, autentică sau sub semnătură privată, sau verbală. Acceptareamandatului poate rezulta şi din executarea sa de către mandatar.

În practică, de cele mai multe ori consimţământul părţilor cu privire laîncheierea contractului de intermediere este expres deoarece el presupuneîncheierea contractului în formă scrisă şi predarea de către asigurător a tuturordocumentelor şi instrumentelor necesare încheierii contractelor de asigurare cupotenţialii asiguraţi. Consimţământul poate fi tacit mai ales la expirareacontractului de intermediere când intermediarul continuă să negocieze şi săîncheie poliţe de asigurare în numele şi pe seama asigurătorului iar acestaremite intermediarului documentele necesare perfectării poliţelor de asigurareşi plăteşte remuneraţia cuvenită.

În toate cazurile, transmiterea de către asigurător intermediarului documenteleşi mijloacele necesare încheierii contractelor de asigurare echivalează cuexprimarea tacită a consimţământului privind contractul de intermediere. Deaceea, asigurătorul nu va putea invoca nulitatea poliţelor de asigurareîncheieate de către intermediar pentru simplul motiv că nu există un contractde intermediere în formă scrisă.

Obiectul contractului de intermediere în asigurări

Potrivit regulior care cârmuiesc mandatul, obiectului mandatului constă dinîncheierea actelor juridice în numele şi pe seama mandantului.

În consecinţă, obiectul contractului de intermediere îl constituie negocierea şiîncheierea poliţelor de asigurare în numele şi pe seama asigurătorului.Principala activitate a intermediarului în asigurări este de a încheia contractede asigurare cu asiguraţii. Desigur că prin contractul de intermediere,intermediarii pot efectua şi operaţiuni accesorii necesare de altfel derulăriicontractelor de asigurare, precum încasarea sumelor de bani cu titlu de primede asigurare, comunicarea modificării circumstanţelor şi împrejurărilorriscurilor asigurare, comunicarea modificării poliţelor de asigurare, informareaprivind producerea riscului asigurat etc.

În toate cazurile însă, obiectul contractului de intermediere în asigurări trebuiesă constea din negocierea şi încheierea poliţelor de asigurare pentru că altfel el

devine un contract de prestări servicii81. În temeiul contractului de prestăriservicii, prestatorul nu încheie acte juridice ci efectuează anumite operaţiunimateriale.

Cuprinsul contractului de intermediere în asigurări

Prin Ordinul nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privindRegistrul intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări sau instituit câtevamenţiuni obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractul de agent.Astfel, potrivit art. 16 din Ordin, asigurătorii trebuie să includă în modobligatoriu în contractul de agent şi următoarele menţiuni:a) obligativitatea respectării prevederilor din legislaţia asigurărilor;b) activitatea de agent de asigurare persoană fizică, persoană juridică şi de

subagent este reglementată, supravegheată şi controlată de Comisia deSupraveghere a Asigurărilor;

c) obligativitatea prezentării oricăror documente care privesc activitateadesfăşurată ca agent de asigurare persoană fizică şi juridică, agent deasigurare subordonat, precum şi cea de subagent organelor de control şipersoanelor împuternicite în acest sens de către Comisia de Supraveghere aAsigurărilor;

d) obligativitatea prezentării tuturor informaţiilor despre produsul/produsele pecare le propune persoanelor fizice, potenţiali asiguraţi, în conformitate cunormele în vigoare emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,inclusiv a adreselor electronice unde se găsesc înregistraţi;

e) obligativitatea informării asupra modului de rezolvare amiabilă a litigiilor;f) obligativitatea stipulării unui termen de predare a documentelor de

asigurare încheiate cu asiguraţii şi a sumelor încasate de la aceştia, acesttermen neputând depăşi perioada de 10 zile calendaristice;

g) obligativitatea înscrierii codului unic pe contractele/poliţele de asigurare şipe chitanţele emise/eliberate de aceştia;

h) obligativitatea desfăşurării activităţii de intermediere numai în spaţiileprevăzute de lege.

81 Se impune a fi reţinut că legislaţia actuală nu reglementează contractul de prestări servicii,ceea ce înseamnă că toate clauzele unui astfel de contract vor trebui negociate şi inserate încontract de către părţile contractante. Întrucât nu beneficiază de o reglementare de sinestătătoare, contractului de prestări servici nu i se aplică regulile contractului cu care seaseamănă ci regulile generale ale obligaţiilor generale civile.

Aceste menţiuni au în vedere doar contractele de agent, însă datorităconţinutului şi importanţei pe care le prezintă acestea poti fi incluse şi încontractul de brokeraj.

Se impune a fi reţinut că, Ordinul nr.10/2007 nu prevede nicio sancţiunepentru cazul în care contractul de intermediere nu cuprinde vreuna dintremenţiunile reglementate la art.16. În consecinţă, în lipsa unor sancţiuniexprese, nu se poate invoca nulitatea contractului de intermediere şi cu atât maimult nulitatea contractelor de asigurare încheiate în baza unui contract deintermediere căreia îi lipseşte menţiunile obligatorii prevăzute de lege.

Efectele contractului de intermediere în asigurări

Precizări prealabile

Întrucât, în temeiul art. 2.010 alin.1 teza a doua din Noul Cod civil, mandatuldat pentru acte de exercitare a unei activităţi profesionale se prezumă a fi cutitlu oneros, iar mandatarul trebuie să încheie acte juridice în numele şi peseama mandantului, rezultă concluzia potrivit căreia contractul de intermediereîn asigurări produce efecte juridice în sarcina ambelor părţi contractante.

Obligaţiile specifice contractului de intermediere în asigurări privescraporturile dintre asigurător şi intermediar şi, în subsidiar, raporturile dintreasigurător şi asiguraţi.

Obligaţiile intermedirilor în asigurări

1. Încheierea contractelor de asigurare pentru asigurător

Încheierea contractelor de asigurare în numele şi pe seama asigurătoruluireprezintă principala obligaţie a intermediarului şi rezultă din conţinutul art.2.009. din Noul Cod civil care prevede că mandatarul se obligă să încheie unulsau mai multe acte juridice în numele şi pe seama mandantului.

Tipurile de contracte de asigurare pe care le poate negocia intermediarul cuasiguraţii sunt cele prevăzute în contractul de intermediere, iar în lipsa uneistipulaţii contrare, intermediarul poate încheia orice contracte de asigurare înnumele şi pe seama asigurătorului. În astfel de situaţii operează prezumţia că

intermediarul poate perfecta orice contract de asigurare în în funcţie de formeleşi clasele de asigurare pe care este autorizat asigurătorul să le practice.

Intermediarul va încheiea contractele de asigurare cu asiguraţii potrivitinstrucţiunilor date de către asigurător.

Instrucţiunile pot fi imperative, indicative sau facultative82.

Instrucţiunile imperative au caracter obligatoriu de la care intermediarul nu sepoate abate.

Instrucţiunile indicative au caracter de îndrumare, de orientare în activitatatede încheiere a contractelor de intermediere de către intermediarul în asigurări.

În sfârşit, intrucţiunile facultative sunt instrucţiunile a căror aplicare este lăsatăla aprecierea intermediarului de asigurări în funcţie de formele sau tipurile deasigurări, de calitatea asiguraţilor de conjunctura pieţei etc.

Dacă intermediarul nu se conformează instrucţiunilor primite de la asigurător,răspunde pentru prejudiciile cauzate.

Având în vedere că, activitatea intermediarului este remunerată, acesta vatrebui să acţioneze cu bună credinţă şi diligenţa unui profesionist cu prilejulîncheierii contractelor de asigurare cu asiguraţii. Obligaţia este reglementată înmod expres în cuprinsul art. 2.018 alin. 1 din Noul Cod civil care dispune că,dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este obligat să executemandatul cu diligenţa unui bun proprietar.

2. Intermediarul are obligaţia să aducă la cunoştinţa asiguratului cu careîncheie contractul de asigurare, împuternicirea în temeiul căruiaacţionează (contemplatio domini).83

82 Pentru detalii, recomandăm, St. D. Cărpenaru, op. cit. 554, autorul are în vede contractul deagenţie care este tot un contract de intermediere, însă, datorită efectelor unor astfel deinstrucţiuni acestea se aplică în practică tuturor contractelor de intermedire, inclusivcontractului de intermedire în asigurări.83 St. D. Cărpenaru, op. cit. p. 544; I. Schiau, op. cit. p. 448

Această obligaţie este consacrată în cuprinsul art. 1.302 din Noul Cod civilpotrivit căruia, contractantul poate întotdeauna cere reprezentantului să facădovada puterilor încredinţate de reprezentat şi, dacă reprezentarea estecuprinsă într-un înscris, să îi remită o copie a înscrisului, semnată pentruconformitate. Obligaţia divulgării calităţii este consacrată în textele carereglementează reprezentarea, dar, în temeiul art.2.012 alin. 3 din Noul Coddispoziţiile reprezentării se aplică şi mandatului.

Obligativitatea divulgării calităţii de intermediar rezultă şi din conţinutul art. 7din Ordinului nr. 23/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privindinformaţiile pe care asigurătorii şi intermediarii în asigurări sunt obligaţi să lefurnizeze clienţilor, precum şi alte cerinţe pe care trebuie să le cuprindăcontractul de asigurare. Potrivit textului legal menţionat, brokerii de asiguraretrebuie să informeze clienţii cu privire la calitatea lor de brokeri şi că suntînregistraţi şi autorizaţi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, iaragenţii de asigurare trebuie să comunice potenţialilor asiguraţi că suntautorizaţi de către asigurător să încheie contracte de asigurare în numele şi peseama acestuia.

Întrucât, contractele de asigurare sunt încheiate în numele şi pe seamaasigurătorului, asiguratul este îndreptăţit şi interesat să cunoască bonitateafinanciară, comercială etc. a asigurătorului pe piaţa asigurărilor pe careacţionează şi în legătură cu conduita sa în formele de asigurare pe care leexercită.

De aceea, intermediarul este dator să-şi arate calitatea sa asiguratului în situaţiaîn care i se cere acest lucru.

De altfel, legislaţia din domeniul asigurărilor obligă să comunice asiguraţilor şipotenţialilor asiguraţi, atât informaţiile în legătură cu asigurătorii pentru careintermediază cât şi informaţii în legătură cu calitatea lor de intermediari.Informaţiile şi datele pe care sunt obligaţi să le comunice intermediarii înasigurări asiguraţilor cu prilejul perfectării contractului de asigurare suntprevăzute de Ordinului nr. 23/2009 pentru punerea în aplicare a Normelorprivind informaţiile pe care asigurătorii şi intermediarii în asigurări suntobligaţi să le furnizeze clienţilor, precum şi alte cerinţe pe care trebuie să lecuprindă contractul de asigurare.

3. Informarea asigurătorului privind încheierea contractelor de asigurare

Art. 2.018 alin.2 din Noul Cod civil dispune ,, mandatarul este obligat să-lînştiinţeze pe mandant despre împrejurările care au apărut ulterior încheieriimandatului şi care pot determina revocarea sau modificarea acestuia.

Informarea asigurătorului în legătură cu stadiul încheierii contractelor deasigurare reprezintă una din principalele obligaţii ale intermediarului şi estenelipsită din contractele de intermediere.

Cum asigurătorul este stăpânul afacerilor încheiate cu asiguratul, intermediaruleste obligat să-l informeze pe asigurător în legătură cu contractele de asigurareîncheiate.

Informarea asigurătorului se va realiza în condiţiile stipulate în contractul deintermediere.

În lipsa unor stipulaţii în contractul de intermediere cu privire la modalitateade informare a asigurătorului considerăm că, aceasta poate fi făcută pe oricecale, de îndată după încheierea contractelor de asigurare cu asiguraţii.

Obiectul obligaţiei de informare priveşte, în principal, tipurile de contracteîncheiate şi informaţiile pe care l-ar putea interesa pe asigurător în legătură cuderularea contractului de intermediere, numărul poliţelor de asigurareîncheiate, noile condiţii ale cererii şi ofertei asigurărilor, tarifele de primepracticate de alţi operatori pe piaţă pentru aceleaşi forme sau clase de asigurări,circumstanţe şi împrejurările specifice riscurilor pe care le negociază etc.

În cazul în care intermediarul nu îl informează pe asigurător în legătură cuexecutarea intermedierii acesta va fi obligat la acoperirea tuturor prejudiciilorpe care le probează asigurătorul că le-a suferit ca urmare a neinformării.Neinformarea asigurătorului de către intermediar nu atrage nulitateacontractului de intermediere, dar asigurătorul va putea cere reziliereacontractului ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare aacestei obligaţii.

4. Obligaţia de a da socoteală asigurătorului şi de conservarea şi păstrareapoliţelor, documentelor, sumelor de bani etc. primite în temeiulcontractului de intermediere şi predarea lor asigurătorului

Această obligaţie îşi are fundamentul în cuprinsul art. 2.019 din Noul Codcivil, care dispune „Orice mandatar este ţinut să dea socoteală despre gestiuneasa şi să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale,chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului.

(2) În perioada în care bunurile primite cu ocazia executării mandatului de lamandant ori în numele lui se află în deţinerea mandatarului, acesta este obligatsă le conserve”.În temeiul contractului de intermediere, intermediarul încheie contracte deasigurare cu asiguraţii în numele şi pe seama asigurătorului. Aceasta înseamnăcă, din punct de vedere juridic, părţi în contractele încheiate de intermediarsunt asigurătorul şi asiguraţii. Am precizat şi în cele de mai sus căintermedierea produce efecte juridice doar între asigurător şi intermediar. Deaceea, pentru ca asigurătorul să aibă evidenţa permanentă a contractelor deasigurare încheiate de către intermediar, acesta trebuie să remită asigurătoruluiduplicatul contractelor pe care le încheie. În schimbul încheierii contractelor cuasiguraţii, intermediarul încasează şi sumele de bani cu titlu de prime deasigurare. Prin urmare, intermediarul este obligat să depună la caseriaasigurătorului sau într-un cont bancar sumele prime de la asiguraţi cu titlu deprime asigurare.

Aşa cum s-a văzut în cele de mai sus, mandatarul este obligat să conservebunurile mandantului pe care le deţine în baza raporturilor de mandat.Reglementarea este mare importanţă juridică şi se materializează în aceea că,intermediarul răspunde pentru duplicatele contractelor de asigurare, sumele debani primite, precum şi de orice alte documente şi lucruri aferente contractelorde asigurare pe care le încheie cu asiguraţii.

Fiind bunurile asigurătorului, se înţelege că toate cheltuielile privind primirea,conservarea, remiterea ori valorificarea lor, după caz, se vor face pe cheltuialaasigurătorului.

În ceea ce priveşte sumele de bani, deţinute în temeiul mandatului art. 2.020din Noul Cod civil prevede că mandatarul datorează dobânzi pentru sumele

întrebuinţate în folosul său începând din ziua întrebuinţării, iar pentru cele cucare a rămas dator din ziua în care a fost pus în întârziere.

Toate regulile de mai sus se aplică deopotrivă şi intermediarului care foloseştesumele de bani încasate cu titlu de prime de asigurare sau schimbă destinaţiaacestora ori refuză să le remită asigurătorului.

Mai mult, în contractele de intermediere se prevede că dacă intermediarii nudepun la asigurător duplicatele poliţelor de asigurare, sumele de bani încasateca prime de asigurare şi celelalte documente aferente contractelor pe care suntîmputerniciţi să le încheie şi se produce riscul asigurat, asigurătorul are dreptulla restituirea primelor de asigurare şi la recuperarea sumelor plătite cu titlu deindemnizaţii de asigurare sau despăgubiri.

Obligaţiile asigurătorului

Reglementările privind intermedierea în asigurări consacră anumite obligaţii şiîn sarcina asigurătorului.

1. Asigurătorul este obligat să pună la dispoziţia intermediaruluimijloacele necesare pentru încheierea contractelor de asigurarei.84

Această obligaţie este consacrată de art. 2.025 din Noul Cod civil care prevedecă, în lipsa unei convenţii contrare, mandantul este obligat să pună la dispoziţiamandatarului mijloacele necesare executării mandatului.Se înţelege că, mijloacele de care face vorbire legea privesc, în principal,încheierea contractelor de asigurare cu asiguraţii. Acestea pot consta dinexemplarele contractelor de asigurare în funcţie de tipurile şi clasele deasigurări pe care este împuternicit să le negocieze cu potenţialii asiguraţi,informaţile specifice principalelor elemente ale poliţelor de asigurare, tarife deprime, documente, instrucţiuni, etc.

2. Plata remuneraţiei/comisionului intermediarului

Remuneraţia cuvenită intermediarului pentru negocierea şi încheiereacontractelor de asigurare poartă denumirea de comision.

84 Reprezintă una din obligaţiile specifice raporturilor de mandat, ase vedea, St. D. Cărpenaru,op. cit. p. 545; Belu Magdo Mona-Lisa, op. cit. p. 381.

Comisionul se plăteşte intermediarului în cuantumul şi la termenele stabilite încontractul de intermediere.

În legătura cu plata comisionului de către asigurător se pune problema dacăintermediarul are dreptul la remuneraţie în situaţia în care nu este prevăzută încontractul de intermediere.

Am arătat în cele de mai sus că potrivit art.2.010 din Noul Cod civil, mandatuldat pentru acte de exercitare a unei activităţi profesionale se prezumă cu titluoneros. Acelaşi articol statuează în alineatul al doilea că, dacă este cu titluoneros iar remuneraţia mandatarului nu este determinată prin contract, aceastase va stabili potrivit legii, uzanţelor ori, în lipsă, după valoarea serviciilorprestate.

Aşadar, în virtutea textelor legale mai sus menţionate asigurătorul datoreazăremuneraţie intermediarului în asigurări chiar dacă această obligaţie nu a fostconsemnată în contractul de intermediere.

În caz de neînţelegere între părţi, remuneraţia se stabileşte de către instanţa dejudecată în funcţie de volumul poliţeleor de asigurare încheiate, decomisioanele practicate pe piaţa asigurărilor de alţi asigurători şi intermediaripentru aceleaşi forme şi clase de asigurări etc.

3. Restituirea cheltuielilor făcute de intermediar şi acoperirea pagubelorsuferite de acesta prin încheierea contractelor de asigurare.

Am făcut menţiunea în cele anterioare că intermediarul în asigurări este obligatsă întrepindă toate măsurile cu privire la conservarea şi păstrarea poliţelor deasigurare, a sumelor de bani, a documentelor şi accesoriilor contractelor deasigurare.Este posibil ca pentru ducerea la îndeplinire a acestei obligaţii, intermediarulsă avanseze anumite sume de bani sau să i se cauzeze anumite prejudicii.

Atâta vreme cât intermediarul întreprinde aceste măsuri în interesulasigurătorului, intermediarul în cauză este îndreptăţit la contravaloarea sumelorplătite precum şi la acoperirea eventualelor prejudicii suferite.

Restituirea cheltuielilor avansate de mandatar, precum şi despăgubireamandatarului pentru prejudiciile suferite în executarea mandatului suntreglementate expres în cuprinsul art.2.025 -2.026 din Noul Cod civil.

Potrivit textelor de lege menţionate, mandantul va restitui mandataruluicheltuielile rezonabile avansate de acesta din urmă pentru executareamandatului, împreună cu dobânzile legale aferente, calculate de la dataefectuării cheltuielilor.

De asemenea, mandantul este obligat să repare prejudiciul suferit de cătremandatar în executarea mandatului, dacă acest prejudiciu nu provine din culpamandatarului.

Raporturile dintre asigurător şi asiguraţi

Contractul de intermediere în asigurări produce efecte juridice exclusiv întreasigurător şi intermediar. Aceasta pentru că, aşa cum precizam şi în celeanterioare, asiguratul rămâne terţ faţă de contractul de intermediere. Cu altecuvinte, asiguratul nu poate fi ţinut de clauzele contractului de intermediereatâta vreme cât nu este parte în acel contract. De aceea, între asigurător şiasigurat va produce efecte juridice contractul de asigurare.

Încetarea contractului de intermediere în asigurări

Prezentare generală

Încetarea contractului de intermediere în asigurări este supusă regulilorgenerale de încetare a contractelor.

Prin urmare, contractul de intermediere încetează la expirarea duratei pentrucare a fost încheiat.

În virtutea principiului libertăţii contractuale, părţile pot prevedea în contractdiferite cazuri de încetare a intermedierii.

Contractul de intermediere în asigurări încetează după regulile mandatului,prin revocarea intermediarului de către asigurător, prin renunţareaintermediarului la mandatul de întermediere; prin moartea, interdicţia,

insolvabilitatea şi falimentul intermediarului sau a asigurătorului (art.2.020C.civ.).

Desigur că, părţile pot dezvolta în contractul de intermediere condiţiileaplicării cauzelor de încetare a contractului.

CURS 4

PRINCIPALELE REGULI PRIVIND INCHEIEREACONTRACTELOR DE ASIGURARE

DE CATRE INTERMEDIARII IN ASIGURARI(partea I)1 ora

Sediul materiei

Regulile care guvernează încheierea contractului de asigurare sunt cuprinse înLegea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România şi în Legeanr.32/2000 privind activitatea de asigurare şi supraveghere a asigurărilor şi, încompletare, în dispoziţiile Noului Cod civil.

1. Etapa precontractuală. Informarea reciprocă a părţilorasupra elementelor esenţiale ale contractului de asigurare

Reglementările din domeniul asigurărilor instituie anumite obligaţii în sarcinaasigurătorului cât şi asiguratului anterior perfectării contractului de asigurareastfel încât se poate vorbi de o adevărată fază precontractuală a asigurărilor.

Regimul juridic specific fazei precontractuale se referă, în principal, la obli-gaţiile de informare reciprocă a părţilor contractante85.

85 M. Fontaine, op. cit., p. 131.

Obligaţia de informare a potenţialilor asiguraţi este instituită de lege atât însarcina asigurătorilor cât şi în sarcina intermediarilor în asigurări. Cum acesteinformaţii diferă în funcţie de subiectul informării, vom prezenta mai întâiinformaţiile pe care sunt obligaţi asigurătorii să le furnizeze asiguraţilor şi apoiobligaţiile pe care trebuie să le comunice asiguraţilor intermediarii în asigurări.

Informaţiile pe care asigurătorii trebuie să le furnizeze clienţilor

În ceea ce priveşte obligaţia de informare instituită în sarcina asigurătorului,art. 241 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supraveghereaasigurărilor, dispune că asigurătorii trebuie să comunice asiguraţilor sau poten-ţialilor asiguraţi, înainte de semnarea contractului de asigurare, cel puţin urmă-toarele informaţii: durata contractului, modul de derulare a acestuia,suspendarea sau rezilierea contractului, mijloacele şi termele de plată aprimelor, metodele de calcul şi distribuţia bonificaţiilor, modalităţile desoluţionare a reclamaţiilor privind contractele.

Dispoziţiile Legii nr. 32/2000 sunt reluate şi detaliate de Ordinul nr. 23/2009privind aprobarea Normelor privind informaţiile pe care asigurătorii şiintermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienţilor, precum şi alteelemente pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare86, modificatprin Ordinul nr.11/2010.Potrivit reglementărilor mai sus enunţate, înainte de încheierea unui contractde asigurare asigurătorii sunt obligaţi să remită clienţilor documentele deasigurare care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:

1. informaţii despre asigurător:a) denumirea asigurătorului şi forma juridică;b) numărul de ordine din Registrul asigurătorilor, reasigurătorilor şi

intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări;c) adresa sediului social şi, dacă este cazul, adresa sucursalei sau

agenţiei la care se încheie contractul de asigurare, precum şi numărulde telefon;

2. informaţii despre contractul de asigurare:a) definirea fiecărui eveniment asigurat, a indemnizaţiei de asigurare în

cazul producerii evenimentului asigurat;b) excluderile din asigurare;

86 Publicat în M. Of. nr. 908 din 23/12/2009.

c) momentul începerii şi cel al încetării contractului de asigurare;d) modalităţile de executare, suspendare sau încetare a contractului de

asigurare;e) informaţii privind orice drepturi pe care le pot avea părţile de a rezilia

contractul înainte de termen sau unilateral, inclusiv orice penalităţiimpuse de contract în astfel de cazuri;

f) modalitatea prin care se plătesc primele şi termenele de plată aprimelor de asigurare;

g) modalităţile şi termenele de plată a indemnizaţiilor de asigurare, asumelor de răscumpărare şi a sumelor asigurate;

h) informaţii despre perioada de graţie;i) procedurile de soluţionare a eventualelor litigii rezultate din

executarea contractului, respectiv informaţii despre modalităţile derezolvare pe cale amiabilă a reclamaţiilor formulate de asiguraţi saude beneficiarii contractelor de asigurare, după caz, acesteaneconstituind o restrângere a dreptului clientului de a recurge laprocedurile judiciare legale;

j) informaţii generale privind deducerile prevăzute de legislaţia fiscalăaplicabilă contractelor de asigurare;

k) legea aplicabilă contractului de asigurare.l) existenţa Fondului de garantare.

Ordinul nr.23/2009 reglementează separat informaţiile pe care asigurătorii carepractică asigurări de viaţă şi/sau asigurări de accidente şi de boală şi/sauasigurări de sănătate din categoria asigurărilor generale trebuie să le furnizezeasiguraţilor.

e asemena, asigurătorul este obligat să facă o analiză financiară a asiguratuluişi să prezinte o proiecţie a contractului de asigurare ce urmează a fi încheiat. Încele de mai jos vom prezenta informaţiile speciale pe acare asigurătorii deviaţă sunt obligaţi să le comunice asiguraţilor şi vom face o abordare succintăşi a aspectelor privind analiza financiară a viitorului asigurat, precum şi aproiecţiei contractului de asigurare.

§.1. Informaţiile specfice contractului de asigurare de viaţă

Potrivit art.5 din Ordinul nr.23/2009, înainte de încheierea unui contract deasigurare de viaţă, asigurătorii sunt obligaţi să remită clienţilor documentele

prevăzute la art.1 alin.(3), care trebuie să cuprindă cel puţin următoareleinformaţii:

1. informaţii despre asigurător:a) denumirea asigurătorului şi forma juridică;b) numărul de ordine din Registrul asigurătorilor şi reasigurătorilor şi

intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări;c) adresa sediului social şi, dacă este cazul, adresa sucursalei sau agenţiei

la care se încheie contractul de asigurare, precum şi numărul de telefon;d)

2. informaţii despre contractul de asigurare:a) definirea fiecărui eveniment asigurat, a indemnizaţiei de asigurare în

cazul producerii evenimentului asigurat, a fiecărui beneficiu şi aclauzelor opţionale/suplimentare;

b) excluderile din asigurare;c) momentul începerii şi cel al încetării contractului de asigurare;d) modalităţile de executare, suspendare sau încetare a contractului de

asigurare;e) modalitatea prin care se plătesc primele, durata şi termenele de plată a

primelor de asigurare;f) modalitatea şi termenele de plată a indemnizaţiilor de asigurare, a

sumelor de răscumpărare şi a sumelor asigurate;g) informaţii despre primele aferente fiecărui beneficiu, atât cele

principale, cât şi cele suplimentare, după caz;h) informaţii despre perioada de graţie;i) modalităţile de calcul şi de distribuţie a bonusurilor şi a sumelor

reprezentând participarea la profit, dacă este cazul;j) indicarea valorii de răscumpărare totale, a sumelor asigurate reduse,

precum şi a nivelului până la care acestea sunt garantate pentru fiecarean de asigurare din cadrul perioadei de asigurare acoperite princontractul de asigurare;

k) informaţii despre situaţiile în care valoarea de răscumpărare a poliţeieste 0;

l) informaţii despre natura activelor, definirea unităţilor de care suntlegate beneficiile pentru asigurările de viaţă şi anuităţi legate de fonduride investiţii;

m) o simulare a evoluţiei valorii contului contractantului, precum şi avalorii de răscumpărare totale la sfârşitul fiecărui an de asigurare dincadrul perioadei acoperite prin contractul de asigurare pentru

asigurările de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri de investiţii;această simulare se va face menţinându-se constantă valoarea unităţiipe toată durata derulării contractului de asigurare;

n) procedurile de soluţionare a eventualelor litigii rezultate din executareacontractului de asigurare, respectiv informaţii despre modalităţile derezolvare pe cale amiabilă a reclamaţiilor formulate de asiguraţi sau debeneficiarii cuprinşi în contractele de asigurare, după caz, acesteaneconstituind o restrângere a dreptului clientului de a recurge laprocedurile judiciare legale;

o) informaţii generale privind deducerile prevăzute de legislaţia fiscalăcare se aplică contractelor de asigurare;

p) legea aplicabilă contractului de asigurare;q) existenţa Fondului de garantare.

§.2. Analiza financiară a clientului

În plus faţă de cele de mai sus, potrivit dispoziţiilor art. 5^1. din Ordinulnr.11/2010, înainte de încheierea unui contract de asigurare de viaţă,asigurătorii sunt obligaţi să realizeze analiza nevoilor financiare ale clientului,pe baza căreia vor recomanda ulterior o soluţie financiară acestuia.

Analiza nevoilor se va face pe baza unui document denumit «Formular deanaliză a nevoilor clienţilor», în cadrul primelor întâlniri cu clientul, înainte dea i se propune acestuia o soluţie financiară.

Formularul de analiză a nevoilor clientului va fi întocmit în două exemplare şiva fi semnat de ambele părţi, iar un exemplar va fi înmânat clientului, celălaltrămânând la asigurător. Dacă clientul nu doreşte să furnizeze anumiteinformaţii, el va trebui să certifice acest lucru sub semnătură.Pe baza rezultatului analizei, asigurătorii fac o recomandare scrisă clienţilor,soluţia propusă trebuind să fie în concordanţă cu acesta.

Prin Formularul de analiză a nevoilor clienţilor trebuie evaluate cel puţinurmătoarele informaţii minimale:

a) datele personale ale clienţilor şi datele despre situaţia familială,relevante pentru identificarea nevoilor (nume, prenume, adresă decorespondenţă, adresă de e-mail, număr de telefon, profesie, starecivilă, date despre soţ/soţie şi copii);

b) date despre situaţia financiară prezentă a clienţilor (venituri,cheltuieli, venit disponibil);

c) obiectivele financiare pe termen lung ale clienţilor şi prioritizarea lor.

În cazul în care poliţa oferită este o poliţă unit-linked sau index-linked, învederea evitării asumării prin contractul de asigurare a unui risc mai maredecât toleranţa clientului, în Formularul de analiză a nevoilor clienţilor se vainclude o secţiune aparte, de determinare a profilului de risc al clientului, pebaza căruia să se facă recomandarea unui tip de contract de asigurare şi fondde investiţii potrivite profilului de risc rezultat.

În cazul în care asigurarea se face cu participarea unui fond de investiţii, înconformitate cu prevederile art. 52. din Ordinul nr.11/2010, înainte deîncheierea unui contract de asigurare de viaţă, în momentul prezentării unuifond de investiţii asociat unei poliţe de asigurare de tip unit-linked, clientului îiva fi înmânat prospectul fondului de investiţii în care vor fi investite primelede asigurare.

În cadrul prospectului fondului de investiţii trebuie prezentate cel puţinurmătoarele informaţii minimale:

a) definiţii pentru cei mai importanţi termeni (activul total al fondului,activul net al fondului, administratorul, benchmark/indice de referinţă,instrumentele financiare, unitatea de fond, performanţa);

b) politica de investiţii;c) benchmark (un standard sau un indice de referinţă faţă de care se

compară performanţa fondului de investiţii în care vor fi investiteprimele de asigurare);

d) limite pe clase de active din care să reiasă profilul de risc;e) durata de investiţie minimă recomandată;f) nivelul şi structura taxelor;g) garanţiile asigurătorului (detalierea garanţiilor oferite de asigurător

sau menţionarea absenţei acestor garanţii; în cazul programelor deinvestiţii care nu oferă garanţii se va menţiona că asigurătorul nugarantează valoarea investiţiei sau valoarea primelor plătite şi se vaface menţiunea că riscul investiţiei aparţine contractantului);

h) o declinare a responsabilităţii referitoare la garantarea unorperformanţe viitoare bazate pe realizările anterioare.

§.3. Prezentarea proiecţiei contractului de asigurare de viaţă

În conformitate cu dispoziţiile art. 53 din Ordinul nr.11/2010, pentru caasiguratul să aibă o imagine clară şi completă asupra contractului de asigurare,înainte de încheierea unui contract de asigurare de viaţă asigurătorul trebuie săprezinte o proiecţie (evoluţia detaliată a contractului), care va fi întocmită îndouă exemplare şi va fi semnată de ambele părţi, iar un exemplar va fi înmânatclientului, celălalt rămânând la asigurător.

Proiecţia (evoluţia detaliată a contractului) va cuprinde cel puţin următoareleinformaţii:

a) detaliile persoanei asigurate (nume, prenume, vârstă, sex);b) detaliile poliţei de asigurare (tip, durată, frecvenţă de plată);c) evoluţia sumei asigurate;d) evoluţia primelor plătite;e) evoluţia valorii contului (pentru poliţele de tip unit-linked)/ evoluţia

contului de participare la profit (pentru poliţele tradiţionale);f) evoluţia valorii de răscumpărare;g) evoluţia sumei asigurate reduse;h) costurile de administrare, care vor fi prezentate separat doar dacă

structura costurilor permite acest lucru;i) în afara scenariului cu 0% randament (valoarea unităţilor constantă),

prezentarea simultană a încă două scenarii de performanţă arandamentelor fondurilor de investiţii: unul pesimist şi unul optimist;

j) o declinare a responsabilităţii referitoare la garantarea evoluţieicontractului de asigurare conform proiecţiei prezentate, în cazul în carenu există garanţii."

Cu specială privire asupra primelor de asigurare, Noul Cod Civil dispune înart.2206(alin.5) că asigurătorul este obligat să-l informeze pe asigurat despreconsecinţele neplăţii primei la termenele de plată şi să prevadă acesteconsecinţe în contractul de asigurare.

Referitor la obligaţia de informare reglementată în sarcina asiguratului, NoulCod Civil, în art.2203 stipulează că, persoana care încheie asigurarea esteobligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător şi deasemenea, să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau

împrejurări pe care le cunoaşte şi care sunt, în mod obiectiv, esenţiale, pentruevaluarea riscului.

Prin urmare, în sistemul legislativ al asigurărilor, asigurătorul şi potenţialulasigurat trebuie să se informeze reciproc în procesul de încheiere alcontractului de asigurare.

Obligaţia de informare poartă asupra elementelor esenţiale ale contractului deasigurare.

Efectele principale ale obligaţiei de informare, se vor produce după încheiereacontractului de asigurare şi diferă în funcţie de persoana care şi-a încălcatobligaţia de informare.

În cazul în care asiguratul este cel care dezinformează, adică oferă informaţiinereale sau ascunde anumite aspecte esenţiale ale asigurării ce a încheiat-o,asigurătorul poate solicita anularea contractului de asigurare pentru dol prinreticienţă87, iar în cazul în care s-a produs riscul asigurat, poate refuzaacordarea despăgubirilor.

Dacă părţile convin, este posibilă adaptarea contractului de asigurare laaspectele esenţiale ale asigurării pe care asigurătorul nu le-a cunoscut anterior.

În cazul în care obligaţia de informare este încălcată de către asigurător,asiguratul în funcţie de situaţiile practice are mai multe posibilităţi.

Prima din acestea constă în adaptarea contractului, la elementele esenţiale aleasigurării iar dacă asigurătorul nu este de acord asiguratul poate solicitaîncetarea contractului de asigurare cu consecinţa restituirii sumelor achitate cutitlu de prime de asigurare.

Pentru ipoteza în care există neconcordanţe între elementele asigurării prezen-tate de către asigurător cu prilejul perfectării contractului de asigurare şielementele (conţinutul) contractului de asigurare propriu-zis considerăm că voravea întâietate regulile înfăţişate de către asigurător cu prilejul încheieriicontractului de asigurare.

87 În acelaşi sens şi R.N. Catană, op. cit., p. 154.

Soluţia se impune pe considerentul că asiguratul a contractat asigurarea întermenii prezentaţi de asigurător în faza precontractuală şi pe caracterulsancţionator al relei credinţe a asigurătorului constând din inserarea încontractul de asigurare a clauzelor în alt mod decât cel prezentat în fazaprecontractuală.

În doctrină s-a precizat, pe bună dreptate că, în caz de vicierea consimţă-mântului prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei deinformare a asiguratorului, cea mai bună formă de acoperire în natură a preju-diciului suferit de asigurat prin pierderea şansei de a dispune de o garanţieeficientă a riscului, este chiar obligarea asiguratorului la executareacontractului, ca şi cum acesta ar fi fost valabil88. Tot astfel, s-a susţinut că dacăse păstrează contractul de asigurare, clauzele defavorabile asiguratului şi carenu au făcut obiectul informării, trebuie să fie considerate inopozabileacestuia89.

Nefiind realizat acordul de voinţă nu putem vorbi de contract de asigurare înaceastă perioadă din care cauză, răspunderea asiguratului sau asiguratoruluipentru eventualele prejudicii generate de încălcarea obligaţiei de informarereciprocă nu poate atrage decât răspunderea delictuală a părţii în culpă90.

4. Informaţiile pe care intermediarii în asigurări trebuie să lefurnizeze clienţilor

Obligaţia de informare în perioada precontractuală revine şi intermediarilor înasigurări. În acest sens, art. 33 alin. (3) din Legea nr. 32/2000 prevede că,intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări sunt obligaţi să pună la dispoziţiaclienţilor, în scris, înainte de încheierea, modificarea ori reînnoirea contractuluide asigurare sau de reasigurare, cel puţin informaţii referitoare la: denumirea(numele) intermediarului; sediul (adresa) şi registrul în care a fost înscris,precum şi modalităţile prin care se poate verifica înscrierea; deţinerea aminimum 10% din drepturile de vot sau din capitalul unui asigurător, respectivreasigurător, deţinerea de către o societate de asigurare sau o societate mamă aunei anumite societăţi de asigurare a minimum 10% din drepturile de vot sau dincapitalul intermediarului în asigurări/reasigurări; procedurile de soluţionare

88 R.N. Catană, op. cit., p. 175.89 Idem, p. 177.90 În acelaşi sens şi R.N. Catană, op. cit., p. 173.

amiabile sau pe cale judecătorească a eventualelor neînţelegeri sau litigii dintreclienţi şi intermediar, precum şi orice alte informaţii în conformitate cuprevederile normelor emise în aplicarea prezentei legi91.

În dezvoltarea şi detalierea normelor cuprinse în Legea nr.32/2000, Ordinulnr.23/2009 astfel cum a fost completat prin Ordinul nr.11/2010 conţineinformaţiile pe care intermediarii în asigurări sunt obligaţi să le furnizezepotenţialilor asiguraţi cu prilejul perfectării contractelor de asigurare pe care suntîmputerniciţi să le încheie. Aceste informaţii diferă în funcţie de calitateaintermediarului, respectiv broker de asigurare sau agent de asigurare.

Informaţiile pe care trebuie să le furnizeze brokerii de asigurare

În conformitate cu prevederile art.8 din Ordinul nr. 23/2009, pe lângăinformaţiile pe care sunt obligaţi să le comunice asigurătorii, brokerii deasigurare, asistenţii în brokeraj, brokerii în asigurări/reasigurări trebuie săfurnizeze clienţilor următoarele informaţii:

a) faptul că sunt, după caz, înregistraţi sau autorizaţi de către Comisia deSupraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu normele emise înaplicarea Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şinumărul de înregistrare din Registrul brokerilor de asigurare, Registrulpersonalului propriu al brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare sauJurnalul asistenţilor în brokeraj şi mijloacele de verificare a acesteiinformaţii;

b) denumirea şi sediul social, după caz;c) faptul că în conformitate cu art. 35 alin. (10) din Legea nr. 32/2000, cu

modificările şi completările ulterioare, sub condiţia împuterniciriiprimite din partea asigurătorilor, au dreptul să colecteze primele, săplătească despăgubirile în numele acestora, în moneda prevăzută încontractul de asigurare, după caz, cu respectarea prevederilor legale învigoare, şi să emită documentele de asigurare în numele asigurătorului;

d) dacă informaţiile despre contractul de asigurare propus clientului suntfurnizate în baza studiului condiţiilor unui număr suficient de mare decontracte de asigurare disponibile pe piaţă, care îi dau posibilitatea să

91 Informaţiile pe care intermediarii în asigurări sunt obligaţi să le furnizeze clienţilor cuprilejul perfectării contractului de asigurare sunt detaliate de Ordinul nr. 23/2009 privindaprobarea Normelor emise de Comisia de Suprraveghere a Asigurărilor.

facă o recomandare fundamentată şi profesională, în concordanţă cucerinţele formulate de clienţi în mandatul de brokeraj;

e) procedurile de soluţionare pe cale amiabilă a eventualelor litigii dintreclienţi şi brokerii de asigurare, asistenţii în brokeraj, brokerii înasigurări/reasigurări;

Informaţiile pe care trebuie să le furnizeze agenţii de asigurare

Potrivit art.8 din Ordinul nr.23/2009, pe lângă informaţiile pe care asigurătoriisunt obligaţi să le comunice asiguraţii în funcţie de clasele şi formele deasigurări pe care le practică, agenţii de asigurare, subagenţii şi agenţii deasigurare subordonaţi, sunt obligaţi să furnizeze clienţilor următoareleinformaţii:

a) faptul că pot, după caz, să desfăşoare activitate ca agenţi de asigurare şiagenţii de asigurare subordonaţi, întrucât deţin o autorizaţie valabilă,scrisă, din partea unui asigurător, respectiv un contract de agent, pentru aacţiona în numele acestuia;

b) numărul de înregistrare din Registrul agenţilor de asigurare, agenţilor deasigurare subordonaţi şi al subagenţilor şi modalităţile de verificare aacestei informaţii, precum şi codul unic;

c) clasele de asigurări pentru care intermediază contracte de asigurare, înconformitate cu art. 34 alin. (8) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şicompletările ulterioare;

d) denumirea asigurătorilor pentru care sunt autorizaţi să intermediezefiecare clasă de asigurare prin contractul de agent;

e) orice interes de participare sau orice participaţie, după caz, pe care osocietate de asigurare ori o societate-mamă a unei anumite societăţi deasigurare le deţine în drepturile de vot sau în capitalul agentului deasigurare persoană juridică;

f) procedurile de soluţionare pe cale amiabilă a eventualelor litigii dintreclienţi şi agenţii de asigurare, subagenţii şi agenţii de asiguraresubordonaţi.

Cu valoare de principiu, Ordinul nr. 23/2009, art.8 alin.3, stipulează căintermediarii în asigurări trebuie să informeze clienţii asupra dreptului acestorade a solicita şi alte informaţii referitoare la contractul de asigurare.

Rezultă că, această obligaţie revine tuturor intermediarilor în asigurări,indiferent de forma în care sunt constituiţi sau organizaţi, brokeri de asigurare,agenţi de asigurare, agenţi subordonaţi de asigurareetc.

5. Condiţiile de formă privind informaţiile furnizate asiguraţilor

Reglementările din domeniul asigurărilor conţin anumite reguli specialeprivind forma în care trebuie comunicate informaţiile de către asigurători şiintermediarii în asigurări.

Condiţiile de formă a informaţiilor furnizate asiguraţilor sunt reglementate înart. 9 din Ordinul nr. 23/3009.

O primă regulă priveşte forma scrisă pe hârtie sau pe alt suport durabil acomunicării informaţiilor .

Potrivit dispoziţiilor art. 9 coroborate cu cele ale art. 1 din Ordinul nr.23/2009,informaţiile trebuie furnizate potenţialului client pe hârtie ori pe alt suportdurabil, anterior încheierii contractului de asigurare prin intermediul unuidocument distinct sau a mai multor documente. Aceste documente pot fitransmise potenţialului client inclusiv prin utilizarea unor mijloace decomunicare la distanţă, într-o modalitate care să confirme că aceştia au luatcunoştinţă despre conţinutul acestor documente.

Documentele ce conţin informaţiile de asigurare, contractul de asigurare şicondiţiile de asigurare vor fi redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, cu omărime a fontului utilizat de minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil,în cel puţin două exemplare, fiind remis câte un exemplar original fiecăreipărţi. Culoarea de fond a hârtiei pe care sunt redactate documentele privindinformaţiile de asigurare, contractul şi condiţiile de asigurare trebuie să fie încontrast cu cea a fontului utilizat.

Regulile de mai susu se aplică şi contractelor încheiate la distanţă, în cazurileîn care clientul a solicitat comunicarea condiţiilor şi prevederilor contractualeîn scris, pe hârtie sau pe orice suport durabil disponibil şi accesibil clientului,în timp util, înainte ca acesta să aibă obligaţii rezultate din semnarea unuicontract la distanţă sau din acceptarea unei oferte de asigurare la distanţă.

La solicitarea clienţilor, asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să lefurnizeze clienţilor un exemplar al proiectului de contract şi al condiţiilor deasigurare.

O a doua regulă priveşte claritatea informaţiilor furnizate.

În acest scop, Ordinul nr.23/2009, în art.9, prevede că toate informaţiile trebuiefurnizate clienţilor în mod clar şi exact;

În sfârşit, ultima regulă ce ţine de forma furnizării informaţiilor priveşte limbaîn care acestea sunt redactate.Ordinul nr. 23/2009 dispune în art. 9 că toate informaţiile vor fi furnizate înlimba română sau în oricare altă limbă cu care părţile au fost de acord.

CURS 5

PRINCIPALELE REGULI PRIVIND INCHEIEREACONTRACTELOR

DE ASIGURARE DE CATRE INTERMEDIARII INASIGURARI (partea II)- 2 ORE

Momentul încheierii contractului de asigurare

În teoria generală a obligaţiilor civile prin încheierea contractului se înţelegerealizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale92.

Acordul de voinţă se realizează prin întâlnirea, ofertei de a contracta, cuacceptarea acelei oferte.

Acelaşi mecanism se întâlneşte şi în cazul contractului de asigurare, în sensulcă acesta se consideră încheiat în momentul reunirii ofertei de a contracta cuacceptarea acesteia93.

92 Ctin. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 39; L. Pop, op. cit., p. 46; I. Dogaru, P. Drăghici, op. cit., p.123.

Pe tărâmul asigurărilor, oferta de a contracta poate proveni atât de la asiguratcât şi de la asigurător.

De altfel, în cât îl priveşte pe asigurător, Legea nr. 32/2000 [art. 20 alin (2)], îlobligă să-şi elaboreze propriile condiţii de asigurare corespunzătoare claselorşi formelor de asigurare pe care şi le propune să le practice.În realitate, aceste condiţii de asigurare reprezintă o ofertă generală de acontracta adresată potenţialilor asiguraţi94.

Dar aşa cum spuneam, oferta de a contracta o asigurare poate fi făcută şi decătre potenţialul asigurat prin prezentarea elementelor esenţiale ale asigurării(riscurile asigurate, prima de asigurare, durata asigurării) pe care intenţioneazăsă le contracteze, în legătură cu care dacă asigurătorul este de acord, acceptăoferta şi ia naştere contractul de asigurare.

Oferta de a contracta

Tratativele legate de încheierea contractului încep cu o propunere de acontracta, propunere ce poartă denumirea de ofertă sau policitaţiune95.

În Noul Cod civil sunt reglementate regulile speciale privitoare la forma pecare trebuie să o îmbrace oferta de a contracta.

În schimb, reglementările din domeniul asigurărilor nu consacră vreo condiţiespecială de formă în privinţa ofertei de a contracta o asigurare anume.

Fără îndoială că oferta de a contracta făcută de asigurător sau de intermediarulîn asigurări trebuie să conţină în mod obligatoriu informaţiile ce, potrivitreglementărilor din domeniul asigurărilor, se furnizează clienţilor.

Cum aceste informaţii, potrivit legii, trebuie furnizate în scris pe hârtie sau pesuport durabil şi oferta de a contracta o poliţă de asigurare trebuie să îmbraceaceeaşi formă, adică să fie pe hârtie sau pe orice alt suport durabil.Sub aspectul condiţiilor de fond pe care trebuie să le îndeplinească oferta dindreptul comun acestea sunt operabile şi în materia asigurărilor.

93 A se vedea şi R.N. Catană, op. cit., p. 144.94 Idem, p. 143.95 Ctin. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 42.

În concret, oferta de a contracta o asigurare indiferent că provine de la asigu-rător ori de la asigurat trebuie să reprezinte o manifestare de voinţă reală,serioasă, conştientă şi cu intenţia de a angaja din punct de vedere juridic.

De asemenea, oferta de asigurare trebuie să fie fermă, neechivocă precisă şicompletă, cuprinzând toate elementele ce pot fi luate în considerare pentruîncheierea contractului de asigurare96.

Acceptarea ofertei de asigurare

Acceptarea este cea de-a doua latură a consimţământului fiind un răspuns încare se manifestă acordul cu oferta primită97.

Sub aspectul formei, la fel ca şi oferta, acceptarea nu trebuie să îndeplineascăvreo condiţie specială.

În ceea ce priveşte condiţiile de fond ale acceptării ofertei de a contracta oasigurare sunt aceleaşi cu cele din dreptul comun adică, acceptarea trebuie săconcorde cu oferta, să fie neîndoielnică, şi să intervină înainte ca oferta să fidevenit caducă ori să fi fost revocată98.

Teorii privind momentul încheierii contactului

Momentul încheierii contractului de asigurare depinde în funcţie de cele treiipoteze specifice dreptului comun99.

a) ofertantul şi acceptantul (asiguratul şi asigurătorul) se află unul înprezenţa celuilalt;

b) contractul se încheie prin telefon;c) ofertantul şi acceptantul (asigurătorul şi potenţialul asigurat) nu se află în

acelaşi loc, iar contractul se încheie prin corespondenţă.

96 Pentru dezvoltări a se vedea Ctin. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 43 şi St.D. Cărpenaru, op. cit., p.411.

97 Ctin. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 48, St.D. Cărpenaru, Drept comercial român, op. cit., p. 411.98 Pentru detalii Ctin. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 49; L. Pop, op. cit., p. 47 şi urm.;

I. Dogaru, P. Drăghici, op. cit., p. 124 şi urm.99 Ctin. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 50.

Încheierea contactului de asigurare între prezenţi nu ridică probleme deosebitesub aspectul momentului deoarece, ambii fiind de faţă cad de acord asupraclauzelor contractului şi astfel se realizează acordul de voinţă.

Momentul concret al încheierii contractului de asigurare coincide cu semnareaacestuia de către părţile contractante.

Aceeaşi este regula şi în ipoteza în care asigurarea se contractează prinmijlocirea intermediarilor în asigurări. În aceste situaţii contractul se vaconsidera încheiat în momentul când va fi semnat de către asigurat şi, dupăcaz, intermediarul asigurătorului cu care se contractează adică, a semnării decătre agentul de asigurare sau brokerul de asigurare, după caz.

Regulile încheierii contractului între prezenţi se aplică şi în cazul încheieriicontractului de asigurare prin telefon100.

§.1. Încheierea contractului de asigurare prin corespondenţă (întreabsenţi)În dreptul comun există mai multe sisteme privind momentul încheieriicontractului prin corespondenţă, şi anume:

a) sistemul emisiunii;b) sistemul expedierii acceptării;c) sistemul primirii acceptării;d) sistemul informării101.

Dintre sistemele propuse, Noul Cod civil a consacrat teoria primirii acceptării.

Astfel, potrivit articolului 1.186 din Noul Cod, Contractul se încheie înmomentul şi în locul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nuia cunoştinţă de ea din motive care nu îi sunt imputabile.

De asemenea, contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarulofertei săvârşeşte un act sau un fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant,

100 Pentru detalii privind încheierea contractului prin telefon a se vedea Ctin. Stătescu,C. Bîrsan, op. cit., p. 50.

101 Ctin. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 50-51, St.D. Cărpenaru, Drept comercial român, op. cit., p.411-412

dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor saupotrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod.

Întrucât, legislaţia din domeniul asigurărilor nu cuprinde reguli specialeprivind momentul încheierii contractului de asigurare între absenţi, îşi vor găsideplină incidenţă principiile mai sus arătate, consacrate de Noul Cod civil.

În concret, contractul de asigurare între absenţi va fi considerat încheiat înmomentul primirii de către ofertant a acceptării (corespondenţei) de acontracta.

§.2. Regulile speciale privind încheierea contractului de asigurare prinmijloace electroniceDin raţiuni ce ţin de dezvoltarea calculatoarelor şi tehnologiei informaţiilorprecum şi influenţa acestora asupra operaţiunilor juridice, legiuitorul a adoptatLegea nr. 455/2001 privind semnătura electronică102 şi Legea nr.365/2002privind comerţul electronic103.

Contractul de asigurare poate fi încheiat şi el prin mijloace electronice,practica asigurărilor din cadrul uniunii Europene arată că un număr tot maiînsemnat de asigurări se perfectează prin intermediul mijloacelor electronice,fiind cunoscute aşa numitele contracte de asigurare on line.

Potrivit dreptului pozitiv, în comerţul electronic, manifestările de voinţă aleofertantului şi destinatarului ofertei se concretizează în înscrisuri, în formăelectronică104, iar semnătura autorilor, în semnătură electronică.Înscrisul în formă electronică reprezintă o colecţie de date în formă electronicăîntre care există relaţii logice şi funcţionale şi care redau litere, cifre sau orice

102 Publicată în M. Of. nr. 429 din 31 iulie 2001. Prin H.G. nr. 1259/2001 au fost aprobate Normeletehnice şi metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică (M. Of. nr.847 din 28 decembrie 2001).

103 Publicată în M. Of. nr. 483 din 5 iulie 2002, modificată şi completată prin Legeanr. 121/2006 (M. Of. nr. 403 din 10 mai 2006), fiind ulterior republicată în M. Of. nr. 959 din 29 noiembrie2006. Prin H.G. nr. 1308/2002, au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 365/2002privind comerţul electronic (M. Of. nr. 877 din 5 decembrie 2002).

104 A se vedea şi C. Predoiu, A.M. Şandru, Comerţul prin internet. Studiu economic şi juridic, înJuridica nr. 10/2000, p. 37 şi urm.; T. G. Savu, Unele consideraţi pe marginea efectelor noii reglementăriprivind comerţul electronic asupra regulilor în materia formării contractului, în Revista de Drept comercial,nr. 9/2002, p. 97 şi urm.; Gh. Stancu, Unele consideraţii privind comerţul electronic, în Revista de Dreptcomercial nr. 7-8/2003, p. 122 şi urm.

alte caractere cu o semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediulunui program informatic sau al altui procedeu similar (art.4 pct.2 din Legea nr.455/2001).

Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt ataşatesau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă deidentificare.

Pentru a avea valoarea semnăturii olografe, legea cere o semnătură electronicăextinsă, definită potrivit art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001105.

Potrivit legii, înscrisul în formă electronică este asimilat, în privinţa condiţiilorşi efectelor sale, cu înscrisul sub semnătură privată, dacă i s-a încorporat, ataşatsau i s-au asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificatcalificat nesuspendat sau nerevocat în momentul respectiv şi generată cuajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice106.

În cât priveşte momentul încheierii contractului, art. 9 din Legea nr.365/2002prevede că, dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat înmomentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţaofertantului.

Aşa cum în mod judicios s-a subliniat în literatura de specialitate,reglementările comerţului electronic şi al semnăturii electronice consacrăteoria informaţiunii.107

În lipsă de reglementări speciale în materia asigurărilor, regulile de mai sus vorguverna încheierea contractului de asigurare prin mijloace electronice.

105 Pentru detalii a se vedea şi C.T. Ciulei, Probleme juridice legate de introducerea semnăturiielectronice şi folosirea ei în tranzacţiile încheiate pe internet, în Revista de Drept comercial nr. 6/2001, p.88 şi urm.; F. Măgureanu, Semnătura electronică. Admisibilitatea ei ca mijloc de probă, în Revista deDrept comercial nr. 11/2003, p. 137 şi urm.

106 St.D. Cărpenaru, Drept comercial român, op. cit., p. 416.107 Idem.

§.3. Particularităţile încheierii contractului de asigurare la distanţăA. Precizări prealabile

Contractele la distanţă constituie obiect de reglementare O.G. nr. 85/2004108

privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor ladistanţă privind serviciile financiare.

În concepţia O.G. nr. 85/2004 prin contract la distanţă se înţelege contractul defurnizare de servicii financiare încheiate între un furnizor şi un consumator, încadrul unui sistem de vânzare la distanţă sau al unui sistem de furnizare deservicii organizat de către furnizor care utilizează în mod exclusiv, înainte şi laîncheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicaţie ladistanţă.

Serviciul financiar reprezintă orice serviciu bancar, de credit, de asigurare,pensii individuale, servicii de investiţii financiare reglementate de Legeanr. 297/2004 privind piaţa de capital sau orice servicii referitoare la plata înnatură [art. 3 alin. (1) lit. b)].În sensul aceleaşi Ordonanţe nr. 85/2004 [art. 3 alin. (1) lit. d)], consumatoruleste orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii,care, în cadrul contractelor reglementate de prezenta ordonanţă acţionează înscopuri din afara activităţii sale, comerciale, industriale sau de producţie,artizanale ori liberale.

Din prevederile legale mai sus enunţate rezultă că persoanele juridice, cuexcepţia asociaţiilor de persoane fizice, nu au calitatea de consumator şi, prinurmare, nu beneficiază de protecţia reglementată prin Ordonanţa nr. 85/2004.

B. Obligaţiile furnizorului (asigurătorilor şi intermediarilor înasigurări) în cazul încheierii contractelor la distanţă

Obligaţia de informare cu prilejul încheierii unui contract la distanţă este regle-mentată, în principal, în cuprinsul O.G. nr. 85/2004. Aceste informaţii privesc,pe de o parte, elementele de identificare şi de contact ale furnizorului şi aleintermediarului şi, pe de altă parte, informaţii referitoare la serviciul financiarce urmează a fi contractat.

108 Publicată în M. Of. nr. 796 din 27 august 2004, republicată în M. Of. nr. 365 din 13 mai 2008.

Prima categorie de informaţii, cea referitoare la furnizor şi la intermediar nuridică probleme deoarece ele sunt în concordanţă cu cele reglementate de legis-laţia din domeniul asigurărilor în sarcina societăţilor de asigurare şi a interme-diarilor în asigurări pe care trebuie să le comunice asiguraţilor şi potenţialilorasiguraţi.

În cât priveşte cea de-a doua categorie de informaţii, cea privind serviciulfinanciar, potrivit art. 4 alin. (2), acestea trebuie să fie oferite consumatoruluide către furnizor în timp util, corect şi complet, înainte de încheierea unuicontract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, asupra următoarelorelemente:

a) descrierea caracteristicilor esenţiale ale serviciului financiar respectiv(ale formei de asigurare contractate);

b) preţul total pe care consumatorul îl are de plătit pentru achiziţionareaserviciului financiar (asigurării) inclusiv toate comisioanele, taxele,costurile suplimentare ori cheltuieli aferente;

c) existenţa sau posibilitatea existenţei unor taxe şi/sau costuri supli-mentare care nu sunt plătite prin intermediul furnizorului(asigurătorului) sau impuse de acesta;

d) orice limită de timp sau data până la care informaţiile furnizate suntvalabile;

e) modalităţile de plată şi de realizarea a plăţii (a primelor de asigurare, aindemnizaţiilor de asigurare, etc.)

f) informarea privind dreptul părţilor de reziliere sau de denunţareunilaterală a contractului de asigurare înainte de termen;

g) indicarea modalităţilor practice de exercitare a dreptului de denunţareunilaterală a contractului, inclusiv indicarea adresei la care poate fiexpediată notificarea de denunţare unilaterală a contractului deasigurare.

Informaţiile de mai sus trebuie comunicate în mod clar uşor de înţeles de cătreconsumator (asigurat) prin orice mijloc adaptat tehnicii de comunicaţie ladistanţă utilizate, ţinându-se seama de principiile de bună practică în tranzacţiişi de principiile care guvernează protecţia minorilor şi a altor persoane lipsitede capacitate de exerciţiu, precum şi de principiile referitoare la bunelemoravuri [art. 4 alin. (5) din O.G. nr. 85/2004].

Potrivit art.7 din O.G. nr. 85/2004 furnizorul (asigurătorul şi intermediarul,după caz) este obligat să comunice consumatorului (asiguratului), în totalitate,termenii şi condiţiile contractuale şi informaţiile prevăzute de ordonanţă, înscris, pe hârtie sau pe orice suport durabil disponibil şi accesibilconsumatorului, în timp util şi înainte ca acesta să aibă vreo obligaţie specificărezultată din contractul la distanţă.Contractul la distanţă privind serviciile financiare se consideră încheiat înmomentul primirii mesajului de confirmare de către consumator (asigurat),referitor la comanda sa (art. 8 din O.G. nr. 85/2004).

C. Denunţarea unilaterală a contractului de asigurare încheiat ladistanţă

Potrivit dispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 85/2004 consumatorul are dreptul de adenunţa unilateral contractul la distanţă, în termen de 14 zile calendaristice,fără penalităţi şi fără a fi necesară invocarea vreunui motiv.

În cazul contractelor la distanţă care au ca obiect asigurările de viaţă şicontractele referitoare la operaţiuni privind pensiile individuale, termenul încare consumatorul îşi poate exercita dreptul de denunţare unilaterală este de 30de zile calendaristice.

Din prevederile legale mai sus reproduse reiese că legiuitorul face distincţiedin punct de vedere al termenului de denunţare în raport de forma de asigurarecontractată la distanţă.

În cazul contractelor de asigurare de viaţă şi a pensiilor individuale încheiate ladistanţă, termenul denunţării este de 30 de zile calendaristice, iar pentru toatecelelalte forme de asigurare termenul este de 14 zile calendaristice.

Termenul de denunţare al contractului începe să curgă din ziua încheieriicontractului, iar pentru contractele care au ca obiect asigurarea de viaţătermenul începe să curgă de la data când asiguratul este informat că s-aîncheiat contractul la distanţă.

Pentru a opera denunţarea contractului de asigurare încheiat la distanţă, aceastatrebuie notificată asigurătorului în condiţiile prevăzute de art. 12 din O.G. nr.85/2004.

Importanţa momentului încheierii contractului de asigurare

Determinarea momentului încheierii contractului de asigurare prezintă interesdin aceleaşi considerente cu importanţa momentului încheierii contractelor dindreptul comun.

În raport cu momentul încheierii contractului de asigurare se apreciază:posibilitatea de revocare şi de caducitate a ofertei, momentul începerii răspun-derii asigurătorului viciile voinţei cu prilejul contractării, legea aplicabilă,momentul producerii efectelor juridice etc.

Locul încheierii contractului de asigurare

Încât priveşte locul încheierii contractului de asigurare acesta va diferi înfuncţie de modul încheierii: între prezenţi; prin telefon sau prin corespondenţă.

Când contractul se încheie între prezenţi locul este acela în care se găsescpărţile, adică asiguratul şi asigurătorul.

Am arătat în cele anterioare că, majoritatea covârşitoare a asigurărilor seîncheie prin mijlocirea intermediarilor în asigurări.

Potrivit dispoziţiilor art. 17 din Ordinul nr. 10/2007 pentru punerea în aplicarea Normelor privind Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări,activitatea de intermediere se poate desfăşura numai la:

a) sediile principale sau secundare ale asigurătorilor sau, după caz, aleagenţilor de asigurare persoane juridice;

b) sediile principale sau secundare ale asiguraţilor ori ale potenţialilorasiguraţi persoane juridice;

c) domiciliul sau, după caz, reşedinţa asiguraţilor ori a potenţialilorasiguraţi persoane fizice.

Activitatea de bancassurance se poate desfăşura numai în sediile principale şisecundare ale agenţilor de asigurare subordonaţi, persoane juridice.

Prin urmare, în cazurile în care contractul de asigurare se încheie prinmijlocirea intermediarilor, locul încheierii contractului diferă după precizărileprevăzute de norma legală menţionată.

În ipoteza în care contractul de asigurare se încheie prin telefon, considerăm căteoria susţinută în literatura de specialitate a dreptului comun109 îşi va găsiaplicare şi astfel locul încheierii contractului va fi acela unde se află ofertantul.

În sfârşit, dacă contractul se încheie prin corespondenţă, va trebui săconchidem că locul încheierii contractului de asigurare este localitatea în carese află ofertantul şi unde i-a fost adresată corespondenţa.

Regulile de mai sus vor fi deopotrivă aplicabile şi atunci când contractul deasigurare se încheie prin mijloace electronice.

Locul încheierii contractului de asigurare prezintă importanţă în special subaspectul legii aplicabile acestuia.

Potrivit Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supraveghereaasigurărilor principiul care cârmuieşte exercitarea activităţilor de asigurare decătre asigurătorii constituiţi pe teritoriul unui stat al U.E. este acela al libertăţiistabilirii şi prestării serviciilor.

În concret, legea prevede că asigurătorii dintr-un stat membru pot practicaasigurări pe teritoriul Uniunii Europene, adică în alte state membre prinînfiinţarea unor sucursale sau prin exercitarea în mod direct a activităţii deasigurare.

Mai ales în această din urmă situaţie în care activitatea de asigurare poate fiexercitată în mod direct pe teritoriul altor state, se pune problema loculuiîncheierii asigurării şi a importanţei acestuia precum şi a legii aplicabileraportului de asigurare.

În ipoteza ce o analizăm asigurătorul dintr-un stat membru poate încheia asigu-rări în mod direct pe teritoriul statului român, caz în care se ridică problemalegii aplicabile raportului de asigurare astfel contractat.

109 C.. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 53.

Pentru astfel de situaţii legea aplicabilă va fi cea prevăzută în contractul deasigurare, părţile având posibilitatea să aleagă: legea asiguratului, legeaasigurătorului, legea locului încheierii contractului, legea locului produceriiriscurilor asigurare sau altă lege110.

Dacă în contractul de asigurare nu se prevede legea aplicabilă contractului deasigurare, atunci legea va fi cea de la locul încheierii contractului.

Efectele juridice ale încheierii contractelor de asigurareprin mijlocirea intermediarilor

Activitatea de intermediere este deosebit de răspândită în comerţul cuasigurări. Majoritatea societăţilor de asigurarea şi-au externalizat serviciile deîncheiere a contractelor de asigurare şi aşa se face că perfectarea poliţelor deasigurare se realizează de către intermediarii în asigurări.

Din această cauză, se pune problema consecinţelor încheierii contractelor deasigurare prin mijlocirea intermediarilor în asigurări111.

Cu valoare de principiu, reţinem că, indiferent dacă a fost încheiat contractulde către brokerul de asigurare sau de agentul de asigurare, ori de prepuşiiacestora, asigurătorul este obligat în limitele clauzelor contractului deasigurare.

Actele sau omisiunile intermediarilor în asigurări vor fi suportate deasigurătorul de la care au primit împuternicire să negocieze, fără ca ele săpoată fi opuse asiguraţilor. În susţinerea afirmaţiei noastre, sunt dispoziţiile art.34 alin. (9), potrivit cărora, dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-unagent de asigurare, asigurătorul în numele căruia acţionează agentul, esterăspunzător faţă de asigurat, pentru toate actele sau omisiunile agentului deasigurare.

110 Pentru mai multe detalii privind normele conflictuale în materia dreptului comercial, a se vedea,D. Lupaşcu, Drept internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 209 şi urm.

111 Pentru efectele contractelor încheiate prin mandatari în dreptul comun a se vedea St.D.Cărpenaru, op. cit., p. 495 şi urm.; Fr. Deak, op. cit., p. 322 şi urm.; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica,M.G. Lostun, op. cit., p. 384 şi urm.; C. Toader, op. cit., p. 224 şi urm.; L. Stănciulescu, op. cit., p. 188 şiurm.; C. Macovei, op. cit., p. 231 şi urm.

Desigur că legea are în vedere doar agenţi de asigurare, dar suntem de părerecă aceleaşi efecte se produc şi în contractele încheiate prin intermediulbrokerilor de asigurare. Susţinerea noastră se întemeiază pe considerentul că lafel ca şi agenţii de asigurare, brokerii de asigurare sunt împuterniciţi să încheieasigurări de către asigurător şi, tot aceştia, pe lângă Comisia de Supraveghere aAsigurărilor, exercită şi controlul îndeplinirii mandatului dat pentru încheiereaanumitor clase de asigurări. La aceasta se adaugă şi împrejurarea că asiguratulsau potenţialul asigurat, nu are niciun control asupra agentului sau a brokeruluicare mijloceşte încheierea asigurărilor. În consecinţă, asigurătorul nu poaterefuza plata despăgubirilor, invocând anumite acţiuni sau omisiuni săvârşite deintermediari cu prilejul încheierii contractului de asigurare.În practică, au fost cazuri în care brokerul de asigurare şi agentul de asigurare,nu au depus la asigurător sumele încasate cu titlu de prime, poliţele deasigurare şi nici alte documente în legătură cu asigurările pe care le-auîncheiat.

Au fost situaţii în care s-au produs riscurile asigurate prin contractele încheiateîn condiţiile de mai sus. În astfel de împrejurări, asigurătorul este obligat săplătească indemnizaţia asiguratului sau, după caz, despăgubirea terţuluipăgubit, deoarece, asiguratul sau terţul nu au nicio culpă pentru situaţiilearătate.

Se înţelege că soluţia propusă de noi îşi găseşte aplicare în situaţia în careasiguratul este de bună-credinţă în momentul perfectării asigurării, în sensul căel nu cunoaşte neregularităţile săvârşite de intermediar în raporturile cuasigurătorul.

Există o practică consecventă, în care asigurătorii, pentru situaţiile de mai sus,adică atunci când intermediarii nu depun documentele justificative aleasigurării şi nici sumele încasate cu titlu de prime, publică în Monitorul Oficialsau în diverse ziare declaraţia privind pierderea acestor documente.

De asemenea, asigurătorii declară nule anumite poliţe de asigurare şi ameninţăcă nu vor plăti eventualele despăgubiri provocate de survenirea cazuluiasigurat. Astfel de practici nu pot fi primite din mai multe considerente.

În primul rând, dacă asiguratul este de bună-credinţă, fiind terţ faţă de rapor-turile intermediarului cu asigurătorul, aceste raporturi nu-i pot fi opuse

asiguratului. Mai exact, asiguratul va invoca inopozabilitate contractului demandat dintre asigurător şi intermediar, în temeiul principiului relativităţiiactelor juridice.

Publicarea în Monitorul Oficial a poliţelor de asigurare ca fiind pierdute şi,eventual, declararea nulităţii acestora, nu poate fi opusă asiguratului, deoareceregula este că publicaţiile din Monitorul Oficial sunt obligatorii pentrupersoanele fizice şi juridice, dar numai dacă acestea privesc acte normative.

Prin urmare, situaţiile de fapt, cum sunt cele în cauză, deşi sunt publicate înMonitorul Oficial, nu-i obligă pe asiguraţi.

Persoanele fizice consultă Monitorul Oficial pentru observarea actelor norma-tive pe care sunt obligaţi să le respecte şi nu pentru luarea la cunoştinţă adiferitelor situaţii de fapt.

În sfârşit, declaraţia de nulitate făcută în Monitorul Oficial sau într-o altăpublicaţie, de către asigurător, nu poate produce niciun fel de consecinţejuridice asupra contractului de asigurare încheiat de către asigurat. Aceastaîntrucât nulitatea112, fiind o sancţiune a actului juridic, poate fi constată şideclarată doar de către instanţele judecătoreşti şi nicidecum de una din părţilecontractante.

112 În legătură cu nulitate actului juridic a se vedea D. Cosma, Teoria generală a actului juridic civil, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 467 şi urm.; A. Pop, Gh. Beleiu, Drept civil. Teoria generală a dreptuluicivil, Bucureşti, 1980, p. 348 şi urm.; G. Boroi, L. Stănciulescu, Drept civil, Curs selectiv pentru licenţă,ed. a 3-a revizuită şi actualizată, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 108 şi urm.; V. Stoica, N. Puscaş, P.Truşcă, Drept Civil. Instituţii de drept civil, Curs pentru licenţă 2003-2004, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,2003, p. 133 şi urm.

CURSUL 6PIATA ASIGURARILOR: OPERATORI, INSTITUTII DE

REGLEMENTARE SI SUPRAVEGHERE, ELEMENTEDIMENSIONALE SI STRUCTURALE – 2 ORE

Piaţa asigurărilor

Cadrul organizaţionalOperatori pe piaţa asigurărilor:• asigurători: asigurători pentru asigurări de viaţă; asigurători pentru asigurări generale; asigurători cu activitate compozită.

• intermediari în asigurări: brokeri de asigurare; asistenţi în brokeraj; brokeri în asigurări; agenţi de asigurare; subagenţi; agenţi de asigurare subordonaţi;

Asigurător

- persoana juridică română autorizată în condiţiile legii să exerciteactivităţi de asigurare;

- sucursala sau filiala unui asigurător dintr-un stat terţ;- sucursala unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un

stat membru, care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă astatului membru de origine.

Intermediar în asigurări- persoana fizică sau juridică ce desfăşoară activitate de intermediere în

asigurări în schimbul unei remuneraţii, autorizată sau înregistrată încondiţiile legii;

- intermediar din statele membre care desfăşoară pe teritoriul Românieiactivitate de intermediere în asigurări, conform dreptului de stabilire şilibertăţii de a presta servicii.

Categorii de intermediari- broker de asigurare;- asistent în brokeraj;- broker în asigurări;- agent de asigurare;- subagent;- agent de asigurare subordonat.

Fondul de Garantare• înființat pentru protejarea asiguraţilor prin Legea nr.136/1995 privind

asigurările şi reasigurările în România, cu modificările și completărileulterioare;

• se constituie prin contribuţia societăţilor de asigurare;• destinat plăţilor de despăgubiri şi sume asigurate către creditorii de

asigurări ai societăţilor de asigurare aflate în faliment;• Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme prin care stabileşte

modul de constituire, administrare, structura bugetului de venituri şicheltuieli, procedura şi condiţiile de efectuare a plăţilor de la şi cătreFondul de Garantare, precum şi procedura de recuperare a plăţiloravansate din Fondul de Garantare;

• Legea nr.503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilorde asigurare conţine norme cu privire la atribuţiile ce revin Fondului deGarantare.

Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii

• persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial;• asociaţie profesională a tuturor asigurătorilor care au dreptul să practice

asigurarea RCA pe teritoriul României;• îndeplineşte cele 3 funcţii prevăzute de directivele europene şi anume:- organism de plată a despăgubirilor către persoanele prejudiciate prin

accidente de vehicule neasigurate pentru riscuri de răspundere civilă saucu autori neidentificaţi;

- organism de compensare; acordă despăgubiri persoanelor păgubite caurmare a unui accident survenit pe teritoriul unui stat membru, altul decâtcel de reşedintă al persoanei pagubite, provocat de un autoturismînregistrat și asigurat pe teritoriul României.

Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.)• asociaţia profesională care este membră a Consiliului Birourilor;• este formată din toate societăţile de asigurare din România autorizate să

practice asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie şi mandatate săelibereze documente de asigurare de răspundere civilă auto "Carte Verde"

• îndeplineşte funcţia de Birou Român Carte Verde.

Funcțiile BAAR• în calitate de “Birou al ţării în care a avut loc accidentul”, îşi asumă

responsabilitatea gestionării şi lichidării daunelor care rezultă dinaccidentele produse de automobiliştii străini, pe teritoriul României;

• în calitate de “Birou Garantor”, garantează documentele de asigurare derăspundere civilă auto “Carte Verde” pe care societăţile de asiguraremembre ale B.A.A.R. le eliberează asiguraţilor săi.

Autoritatea de supraveghere: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor(CSA)• autoritate administrativă autonomă de specialitate, cu personalitate

juridică ;• îşi desfăşoară activitatea în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi

promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România;• bază legală: Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare şi

supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare;• conducere: consiliu, format din: preşedinte, doi vicepreşedinţi şi patru

membri ;• atribuţii:

- elaborează şi/sau avizează proiectele de acte normative care privescdomeniul asigurărilor sau care au implicaţii asupra acestui domeniu;

- autorizează asigurătorii şi brokerii de asigurare;- aprobă acţionarii direcţi şi/sau indirecţi ai asigurătorilor şi brokerilor;- autorizează practicarea asigurărilor obligatorii stabilite prin lege;- aprobă/retrage aprobarea pentru persoanele semnificative ale

asigurătorilor şi brokerilor de asigurare;- aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător/broker de asigurare- aprobă transferul de portofoliu;- aprobă limitarea, suspendarea sau, după caz, încetarea activităţii

asigurătorilor şi brokerilor de asigurare;- supraveghează situaţia financiară a asigurătorilor şi intermediarilor;- aprobă programa cursurilor şi tematica examenelor de absolvire pentru

entităţile care organizează cursuri de educaţie profesională, precum şicerinţele de abilitare a lectorilor pentru aceste cursuri;

- aplică măsurile prevăzute de lege privind redresarea financiară,reorganizarea sau, după caz, falimentul asigurătorilor;

- îndeplineşte calitatea de administrator al Fondului de Garantare;- aplică măsurile de sancţionare prevăzute de lege;- primeşte şi răspunde la sesizările şi reclamaţiile privind activitatea

asigurătorilor şi intermediarilor în asigurări;- participă la organismele specifice domeniului asigurărilor de pe lângă

Comisia Europeană şi la asociaţiile internaţionale de profil.

Dimensiunea piețeiIndicatori• prime brute subscrise pentru asigurări generale și de viață:

- creștere nominală;- creștere reală.

• indemnizații brute plătite pentru asigurări generale și de viață:- creștere nominală:- creștere reală.

• gradul de penetrare și densitatea asigurărilor în România;• dinamica primelor brute subscrise, pe total și pe categorii de asigurare;• dinamica numărului de poliţe RCA şi a primelor încasate.Structura piețeiIndicatori• prime brute subscrise de societăți și ponderea lor în total piață;

• structura pe clase a primelor brute subscrise pentru asigurări generale;• structura pe clase a primelor brute subscrise pentru asigurările de viaţă;• structura pe persoane fizice şi juridice a asigurărilor RCA;

• distribuţia primelor brute subscrise pe regiuni de dezvoltare.

CURSUL 7RISCUL SI PROTECTIA FATA DE RISC PRIN

INTERMEDIU ASIGURARILOR – 1 ORARiscul şi protecţia faţă de risc prin intermediul asigurărilor

Accepţiuni ale noţiunii de risc- primejdie, un pericol, un inconvenient (eveniment) posibil, o întâmplare

neplăcută;- un eveniment posibil, viitor şi probabil la care sunt expuse bunurile,

patrimoniul, viaţa, sănătatea sau integritatea fizică a persoanelor;- previzibil - când factorii care ar aduce pierderi pot fi prevazuţi cu

anticipaţie;- neprevizibil - determinat de situaţii fortuite.Protecţia faţă de riscForme de protecție:• prevenirea riscului;• limitarea pagubelor;• producerea de rezerve pentru acoperirea eventualelor pagube;• trecerea riscului asupra altei persoane.Metode de management al riscului:• evitarea riscurilor;• reducerea probabilității producerii unui risc;• limitarea consecințelor asociate unui risc;• asumarea riscului;• transferul riscului.

Factori generatori de risc

Protecţia faţă de risc prin intermediul asigurărilorAsigurarea - conceptul de unire a unei comunităţi de risc prin care membriicomunităţii consimt să contribuie financiar la formarea unui fond deasigurare şi, mai apoi, la suportarea în comun din acest fond a pagubelorproduse membrilor comunităţii respective.Esenţa asigurării - dispersia riscului asupra unei comunităţi specialorganizate în acest scop.Asigurarea transferă riscul de la o persoană la un grup de persoane, carepoate astfel mai uşor să compenseze financiar daunele suferite.Forma de protecţie - societăţi de asigurări care funcţionează în baza uneilegislaţii, a unor norme, principii economice şi de protejare a persoanelor ceconsimt să participe la aceste fonduri financiare.Diferite forme de asigurare practicate pentru prevenirea şi compensareapagubelor provocate de riscuri.Semnificaţii ale riscului în asigurări:• posibilitatea de distrugere parţială sau totală a bunurilor ca urmare a

producerii unor fenomene imprevizibile;• probabilitate a producerii fenomenului împotriva căruia se contractează

asigurarea;• protecţia pe care şi-o asumă societatea de asigurări împotriva unei

primejdii.Caracteristicile riscului asigurabil:

RISCURI

Natura

Accidente

Jafuri,furturi,tâlhării(naturaumană)

Sănătatea

Activitateaprofesională

• survenirea evenimentului să fie posibilă, dar nu inevitabilă;• survenirea evenimentului să fie reală (să prezinte un anumit grad de

periculozitate pentru asigurat);• să fie de domeniul viitorului, dar incertă;• producerea evenimentului să fie posibilă pe un areal cât mai întins, care

cuprinde un număr mare de asiguraţi (echilibrul financiar alasiguratorului);

• caracterul întâmplător, imprevizibil al evenimentului, atât în ceea cepriveşte evenimentul însuşi cât şi momentul survenirii şi intensitateaevenimentului;

• producerea evenimentului să aibă o anumită frecvenţă, o anumităregularitate;

• evenimentul să aibă un caracter statistic (să fie supus evidenţei statisticeşi să i se poată calcula probabilitatea ivirii);

• să fie evaluabil (să poată fi exprimat şi determinat valoric).Tipologia riscurilor:• Riscuri asigurabile/excluse (neasigurabile);• Riscuri pure/speculative;• Riscuri fundamentale/secundare, complementare;• Riscuri particulare/generale;• Riscuri previzibile/imprevizibile;• Riscuri interne/externe;• Riscuri economice/sociale/politice;• Riscuri comune/speciale.Funcţiile asigurării:• Funcţia de compensare a pagubelor pricinuite de calamităţi ale naturii şi

de accidente şi plata sumelor asigurate;• Funcţia de prevenire a riscurilor şi a daunelor;• Funcţia de repartiţie (financiară);• Funcţia de control.

CURSUL 8CONCEPTUL DE ASIGURARE; TERMINOLOGIE – 2 OREConceptul de asigurareAsigurarea - formă de protecţie bazată pe un contract prin care o persoanăfizică sau juridică numită asigurat cedează anumite riscuri unei persoanejuridice numită asigurător, plătind acestuia o sumă de bani numită primă deasigurare.

Asigurătorul se obligă prin acest contract să platească asiguratuluidespăgubiri în cazul în care evenimentele prevăzute în contract vor avea loc.TerminologieAsigurător: persoana juridică română autorizată în condițiile Legii 32/2000,cu modificările și completările ulterioare, să exercite activități de asigurare,sucursala sau filiala unui asigurător dintr-un stat terț, precum și sucursalaunei societăți de asigurare sau a unei societăți mutuale dintr-un stat membru,care a primit o autorizație de la autoritatea competentă a statului membru deorigine.Asigurat: persoana care are un contract de asigurare încheiat cuasigurătorul.Actuar: persoana fizică înregistrată în Registrul actuarilor, în conformitatecu prevederile Legi 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și anormelor emise în aplicarea acesteia, specializată în evaluarea riscului prinmetode statistice care, în domeniul asigurărilor, sunt folosite pentrucalcularea primelor, rezervelor tehnice și a anuităților.Beneficiarul asigurării: o persoană fizică indicată de asigurat pentru aprimi beneficiul asigurării, dacă s-a produs riscul asigurat.Brokerul de asigurare: persoana juridică română, autorizată în condițiileLegii 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, care negociazăpentru clienții săi, persoane fiizice sau juridice, asigurați ori potențialiasigurați, încheierea contractelor de asigurare sau reasigurare și acordăasistență înainte și pe durata derulării contractelor ori în legătură curegularizarea daunelor, după caz; un intermediar dintr-un stat membru caredesfășoară activități de intermediere pe teritoriul României, conformdreptului de stabilire și libertății de a presta servicii.Eveniment (caz) asigurat: evenimentul pentru înlăturarea consecințelorcăruia s-a făcut asigurarea și care într-adevăr s-a produs.

Contractul de asigurare: este actul juridic prin care se reglementeazăraporturile juridice dintre părțile contractante. Este format dintr-un ansamblude documente cuprinzând: cererea de asigurare; polița de asigurare; condițiile contractuale pentru asigurarea de bază și pentru clauzele

suplimentare atașate.Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligăsă plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea

riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sauterțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită indemnizație,rezultată din contractul de asigurare, în limitele și la termenele convenite.Contractant al asigurării: persoana care încheie contractul de asigurarepentru asigurarea unui risc privind o altă persoană și se obligă față deasigurător să plătească prima de asigurare.Dauna: prejudiciul suferit de asigurat în urma realizării cazului asigurat.Durata asigurării: perioada de timp în care rămân valabile raporturile deasigurare între asigurător și asigurat așa cum au fost ele stabilite princontractul de asigurare.Franşiza: partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită cavaloare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul deasigurare.Suma asigurată: suma maximă în limita căreia asigurătorul este obligat săplătească indemnizația de asigurare la ivirea cazului (evenimentului)asigurat.Indemnizaţia de asigurare: suma de bani pe care o achită asigurătorulasiguratului (beneficiarului) la survenirea evenimentului asigurat.Obiectul asigurării: îl constituie ceea ce s-a asigurat: anumite bunuri,despăgubirile datorate de asigurat ca urmare a răspunderii sale civile față deo terță persoană sau atribut al persoanei (viața, capacitatea de muncă, etc.),adică valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului.Perioada de graţie: perioadă pentru care acoperirea continuă dincolo dedata de expirare a unui contract de asigurare, pentru a permite plata primeide asigurare.Prima de asigurare: suma de bani pe care o plătește asiguratul(contractantul) asigurătorului pentru asumarea riscului (prețul asigurării).Reasigurarea: operațiunea care constă în preluarea riscurilor cedate de unasigurător/reasigurător.

CURSUL 9CRITERII DE CLASIFICARE A PRODUSELOR DE

ASIGURARE – 2 ORE

Criterii de clasificare:a) Criteriul: Legea nr. 32/2000:• Asigurări de viaţă;• Asigurări generale.

Analiză comparată

Tip de asigurare Asigurări de viaţă Asigurări generale

acoperireaprincipală

riscul de deces alte riscuri, cuexcepţia riscului dedeces

producereariscului asigurat

certă (momentulproducerii este incert)

incertă, probabilă,posibilă

scopul protecţia financiară afamiliei saudependenţilor

compensareapierderilor/menţinereasituaţiei patrimonialeşi financiare aasiguratului

evaluareariscului

la data intrării încontract, indiferent demodificarea relaţieicontractuale peparcursul derulăriiacestuia

în momentulîncheierii contractuluiîn funcţie de întreagaperioadă de expunere

Părţi încontractul deasigurare

asiguratul,asigurătorul şicontractantul

asiguratul,asigurătorul șicontractantul

caracterulcontractului

sunt contracte deindemnizaţie

sunt contracte deindemnizaţie

limitadespăgubirii

în funcţie de nevoia deprotecţie şiposibilităţilefinanciare aleasiguratului

nu poate depăşivaloarea bunului înmomentul produceriiriscului

beneficiarulpoliţei

o terţă persoană (încazul decesuluiasiguratului)

de regulă, aceeaşipersoană cu asiguratul

conceptul de“supraasigurare”

nu există există, dar nu seacceptă

cuantumuldespăgubirii

suma asigurată + contde participare la profit

în limita sumeiasigurate (limitamaximă aindemnizaţiei)

termenulcontractului

mediu sau lung(minimum 3-5 ani,până la 35-40 de ani,sau chiar mai mult)

scurt (până la 12luni), contractereînnoibile

plata primelor deasigurare

pe toată duratacontractului (încasăriperiodice pentruasigurător)

de regulă, la începutulcontractului

efecte asupraportofoliuluiasiguratorului

portofoliu relativstabil pe o perioadăîndelungată

durata redusă acontractului impunepreocupareapermanentă pentrunoi afaceri

b) Criteriul: Forma juridicăAsigurarea prin efectul legii (obligatorie)• nu necesită acordul de voinţă al persoanelor fizice sau juridice vizate;• se realizează automat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de

lege cu privire la bunurile sau persoanele care intră sub incidenţaasigurării;

• are la bază anumite interese care aparţin societăţii în ansamblu.

c) Asigurarea contractuală (facultativă)• are la bază acordul de voinţă al asiguratului (contractantului) şi al

asigurătorului concretizat în contractul de asigurare;• prin contractul de asigurare sunt stabilite drepturile şi obligaţiile

părţilor şi toate celelalte elemente ale asigurării.

d) Criteriul: Domeniul asigurării (funcţia pe care o îndeplinesc)• asigurări de bunuri;• asigurări de persoane;• asigurări de răspundere civilă;• asigurări de risc financiar.

e) Criteriul: Obiectul asigurat• asigurări de viaţă ;• asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă;• asigurări de autovehicule;• asigurări maritime şi de transport fluvial;• asigurări de aviaţie;• asigurări de incendiu şi alte pagube la bunuri;• asigurări de răspundere civilă;• asigurări de credite şi garanţii;• asigurări de pierderi financiare;• asigurări agricole.

f) Criteriul: Riscul asigurat• asigurări pentru riscuri cu caracter natural: inundaţii, trăsnete, explozii,

cutremure de pământ referitor la clădiri, construcţii, maşini şi instalaţii,mijloace de transport, obiecte de uz casnic etc.;

• asigurări pentru secetă, ploi torenţiale, grindină, inundaţii, furtuni,uragane, alunecări sau prăbuşiri de teren la culturile agricole;

• asigurări pentru boli, epizotii şi accidente ale animalelor;

• asigurări de accidente, precum: derapări, răsturnări, coliziuni şiprăbuşiri de poduri şi tunele sau alte accidente ale mijloacelor detransport;

• asigurări pentru evenimente ce pot surveni în viaţa persoanelor fizice(îmbolnăviri, accidente, decese);

• asigurări de răspundere civilă, pentru acoperirea prejudiciilorprovocate de asiguraţi unor terţe persoane ca urmare a unor accidente,neglijenţă, eroare.

g) Criteriul: Sfera de cuprindere în profil teritorial• asigurări interne;

• asigurări externe;• asigurări transfrontaliere.

h) Criteriul: Natura raporturilor ce se stabilesc între asigurat şiasigurător• asigurare directă;• asigurare indirectă (reasigurare).

j) Criteriul: Tipul deţinătorului poliţei• asigurări personale;• asigurări comerciale:

- pierderile cauzate de întreruperea activităţii în cazul în careasiguratul este incapabil, total sau parţial, să-şi desfaşoare activitateapentru un timp, ca urmare a pierderii distrugerii sau avarierii unorbunuri asigurate (mijloace fixe sau circulante: clădiri, maşini, utilaje,instalaţii, echipamente, materii prime etc. folosite în activitate);

- cheltuielile de exploatare care trebuie să continue deşi activităţile aufost sistate temporar.

Obiectul asigurării: compensarea profitului pe care ar fi trebuit să îl obţinăasiguratul dacă nu s-ar fi produs evenimentul asigurat.Perioada de indemnizare: perioada în care rezultatele activităţii sunt afectateca urmare a întreruperii activităţii, din momentul apariţiei evenimentuluigenerator de pierderi şi până la înlăturarea efectelor evenimentului, fără adepăşi perioada de indemnizare specificată în poliţă.

Scopul acoperirii: a repune asiguratul în poziţia pe care ar fi avut-o dacăevenimentul cauzator de prejudiciu nu s-ar fi produs, în funcţie de opţiuneaclientului:• refacerea proprietăţii avariate;• atingerea capacităţii de producţie;• atingerea nivelului de producţie;• refacerea cifrei de afaceri.

CURSUL 10SELECTIA RISCULUI; INSPECTIA DE RISC; FRAUDA

IN ASIGURARI – 1 ORA

Selecția risculuiConcept:• excluderea de către asigurător a posibilității de a prelua riscuri care să-i

fie total nefavorabile;• eliminarea riscurilor cu producere certă și a celor cu posibilitate excesiv

de mare de producer;• eventuala cuprindere în asigurare a acestor riscuri se face în condiții

tarifare deosebite.Consecințe nefavorabile ale renunțării la selecția riscului:

• o puternică antiselecție din partea asiguraților cu consecințe negativeasupra echilibrului financiar al asiguratorului;

• populația ar fi încurajată să încheie asigurări numai când a ajuns însituații defavorabile, fiind stimulată să renunțe la spiritul de prevedere;

• tarifele de primă ar crește și nu ar fi accesibile sau mobilizatoare pentrucei interesați.

Inspecția de riscRol:• cuantificarea riscului sau evaluarea acestuia (probabilitatea de a se

produce, impactul financiar);• confirmarea acurateţei datelor declarate de asigurat în faţa

asigurătorului.Scop:• identificarea bunului (adresa pentru asigurările de bunuri imobile, serie

de şasiu, carte de identitate pentru asigurările CASCO, etc.);• verificarea integrităţii bunului asigurat, caracteristici principale;• verificarea eventualelor îmbunătățiri aduse bunului (reparații capitale,

adăugiri, modificări etc.);• verificarea expunerii la riscurile asigurate prin contract.

Frauda în asigurăriConcept:• o înșelăciune deliberată comisă împotriva sau de către un asigurător, un

producător sau un consumator pentru a obține un câștig financiar;• act deliberat care constă într-o reprezentare defectuoasă a elementelor

de fapt care determină decizia de a încheia o asigurare.Făptuitori posibili:• consumatorul de asigurare;• asiguratorul;• agenții de asigurare;• alte persoane implicate: medici, avocați, experți.Trăsături caracteristice:• presiunea;• oportunitatea;• raţionarea.

ELEMENTE DE ETICA IN DISTRIBUTIA PRODUSELORDE ASIGURARE – 1 ORA

Elemente de etică în asigurăriCoordonate comportamentale- respectarea legilor, regulamentelor și procedurilor;- evitarea afacerilor cu oameni care sunt implicați în afaceri ilegale sau

considerate lipsite de etică;- procesarea cu grijă a informațiilor referitoare la clienți și obligația de

păstrare a confidențialității informației;- neacceptarea de cadouri personale sau servicii care ar putea conduce la

obligații;- mita, indiferent de forma ei, este inacceptabilă;- evitarea oricărui contact care poate conduce la a sugera, sau a crea o

apariție a conflictului de interse dintre activitățile personale și cele alecompaniei;

- evitatarea folosirii oricărei informații interne în tranzacții în interespropriu;

- menținerea de relații integre cu clienții, colegii, concurența;- informarea detaliată, corectă și clară a clienților asupra contractelor de

asigurare, a prețurilor produselor, a condițiilor contractuale și ariscului.

CURSUL11OBLIGATII PRIVIND PROTECTIA CONSUMATORULUI

– 1 ORA

Protecția ConsumatoruluiDrepturile fundamentale ale consumatorului:- dreptul la siguranţă;- dreptul la informare;- dreptul de a allege;- dreptul de a fi auzit.

Principiile directoare privind protecţia consumatorilorProtecţia consumatorului:- asigură apărarea drepturilor consumatorilor;

- joacă rolul de regulator al economiei;- diminuează riscul punerii în pericol al civilizaţiei umane;- promovează şi consolidează concurenţa loială pe piaţă;- factor determinant pentru diminuarea corupţiei.

Mix-ul de politici privind protecţia consumatorului

Evoluţia preocupărilor instituţionale în România- OG 21/1992 privind protecţia consumatorilor - primul act care a statuat

drepturile consumatorilor;- Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor - prima autoritate de supraveghere

în materie;- OG 18/1992 – autonomia OPC;- OUG 2/2001 - reglementează înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru

Protecţia Consumatorilor (ANPC), organ de specialitate al administraţieipublice centrale, în subordinea Guvernului;

PROTECŢIA CONSUMATORULUI

PROTECŢIEINDIVIDUALĂ

(CONSUMATOR)

AUTOPROTECŢIE

CONSUMATORULUI

PROTECŢIECONSUMATORU

LUI

PROTECŢIEDIRECTĂ

PROTECŢIEASOCIATIVĂ

(CONSUMATOR ACTIV)

PROTECŢIEINDIRECTĂ

- HG 755/2003 - organizarea ANPC;- HG 748/2007 - coordonarea ministrului pentru IMM-uri, Comerţ, Turism şi

Profesii Liberale;- HG 284/2009 - coordonarea ministrului pentru IMM-uri, comerţ şi mediul

de afaceri.

ANPC – obiective:- armonizarea protecţiei directe a statului cu cea oferită de formele de

protecţie asociativă pentru apărarea drepturilor consumatorilor;- stimularea capacităţii de autoprotecţie individuală şi asociativă a

consumatorilor, astfel încât aceasta să devină calea principală de protecţie;- eficientizarea activităţii statului în materie de protecţie directă şi indirectă a

consumatorilor prin cercetarea pieţei, informarea şi educarea consumatorilorşi întărirea capacităţii decizionale;

- protejarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale incorecte şipromovarea bunelor practici comerciale.

ANPC – competenţe:- elaborarea strategiei în domeniu;- propunere / avizare acte normative în domeniu;- proceduri privind desfăşurarea activităţii de protecţie a consumatorilor;- participare la programe interne şi internaţionale în domeniu ;- studii şi teste comparative privind calitatea produselor şi serviciilor;- informare, consiliere, educare consumatori ;- sprijin asociaţii de consumatori;- informare guvern şi alte organe interesate;- control, contravenţii, măsuri de conformare;- rezolvare sesizări.

OG 21/1992 – prevederi specifice asigurărilorObligaţiile prestatorilor de servicii:• să presteze servicii care nu afectează interesele economice ale

consumatorilor;• să respecte condiţiile prescrise sau declarate şi clauzele prevăzute în

contracte;• să asigure condiţiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare,

precum şi cele specifice desfăşurării activităţii;

• să răspundă pentru prejudiciul actual şi cel viitor cauzat de serviciuldefectuos prestat;

Obligaţiile operatorilor din sistem:• să pună pe piaţă numai servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau

declarate;• să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii;• să nu folosească practici comerciale abuzive.

Statul protejează cetăţenii/consumatorii prin:• cadrul necesar accesului neîngrădit la servicii;• informarea lor completă despre caracteristicile esenţiale ale serviciilor;• apărarea şi asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor

fizice împotriva unor practici abuzive;• participarea cetăţenilor la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi

interesează în calitate de consumatori.

Drepturile consumatorilor:• libertatea de decizie;• refuzul clauzelor abuzive sau care pot induce practici abuzive;• redactarea clară şi precisă a clauzelor contractuale, inclusiv cele privind

caracteristicile calitative, preţul sau tariful;• exonerarea de la plata serviciilor nesolicitate şi neacceptate;• despăgubiri pentru daunele provocate de serviciile neconforme faţă de

contract;• stabilirea cu exactitate, în prealabil, a cuantumului plăţii serviciilor;

prezervarea acestuia;• sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi organelor

administraţiei publice asupra încălcării drepturilor şi intereselor lor;- dreptul consumatorilor la o informare completă, corectă şi precisă asupra

caracteristicilor esenţiale ale serviciilor ofertate;- înscrierea la vedere a elementelor de identificare şi caracterizare a serviciile

oferite;- preţurile şi tarifele trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formă

neechivocă, uşor de citit;- comercializarea produselor şi prestarea serviciilor se fac în locuri şi în spaţii

autorizate, conform reglementărilor legale în vigoare;

- costurile aferente acordării şi derulării contractului în privinţa căroraconsumatorul nu dispune de libertate de alegere sunt menţionate obligatoriuîn contract (nu în condiţiile generale de afaceri ale furnizorului de serviciifinanciare sau în lista de tarife şi comisioane);

- introducerea şi perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sauorice alte costuri care nu au fost menţionate în contract sunt interzise;

- prejudiciile cauzate consumatorului prin nerespectarea obligaţiilor asumateprin contract se repară în termen de maximum 15 zile de către furnizorul deservicii financiare.

Ordinul nr. 23/2009Pune în aplicare Normele CSA privind informațiile pe care asiguratorii șiintermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienților, precum şi alteelemente pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare.

Modalitatea de furnizare a informațiilor:• în scris;• în limba română;• sub semnatura de confirmare a clienților;• într-o altă limbă la cererea în scris a clientului;• redactate într-o formă clară, accesibilă și exactă.

Informații furnizate înainte de încheierea contractului:• informații despre asigurător: denumire, formă juridică, numărul de ordine

din Registrul asigurătorilor, adresa sediului social/a sucursalei/agenției lacare se încheie contractul de asigurare;

• informații despre contractul de asigurare: definirea fiecărui evenimentasigurat, a indemnizației de asigurare, momentul începerii/încetăriicontractului de asigurare, modalitățile de executare/suspendare/îincetare,modalitatea și termenele de plată a primelor de asigurare, modalitățile șitermenele de plată a indemnizațiilor de asigurare, informații despre perioadade grație, procedurile de soluționare a eventualelor litigii, deductibilitateafiscală a primelor de asigurare, legea aplicabilă, existenţa Fondului degarantare.

Informații suplimentare aferente contractelor de asigurare de viață:• definirea fiecarui beneficiu și a clauzelor opționale/suplimentare;

• informații despre primele aferente fiecărui beneficiu (principal, respectivsuplimentar);

• modalitățile de calcul și de distribuție a bonusurilor și a sumelorreprezentând participarea la profit (dacă este cazul);

• valoarea de răscumparare totală, sumele asigurate reduse, nivelul până lacare acestea sunt garantate pentru fiecare an de asigurare;

• natura activelor, definirea unităților de care sunt legate beneficiile pentruasigurările de viață și anuități legate de fonduri de investiții;

• simularea evoluției valorii contului contractantului, precum și a valorii derăscumparare totale la sfârșitul fiecărui an de asigurare;

• o declinare a responsabilităţii referitoare la garantarea unor performanţeviitoare bazate pe realizările anterioare;

• analiza nevoilor financiare ale clientului pe baza «Formularului de analiză anevoilor clienţilor» (recomandare scrisă privind tipul contractului deasigurare şi fondul de investiţii, pe baza determinării profilului de risc alclientului);

• prospectul fondului de investiţii în care vor fi investite primele de asigurare,cuprinzând cel puţin: definiţii, politica de investiţii, benchmark (standard dereferinţă pentru performanţă), limite pe clase de active din care să reiasăprofilul de risc, durata de investiţie minimă recomandată, nivelul şi structurataxelor, garanţiile asigurătorului (dacă există);

• proiecţiea evoluţiei detaliate a contractului, cuprinzând: detaliile persoaneiasigurate şi ale poliţei, evoluţia sumei asigurate, a primelor plătite, a valoriicontului (sau a contului de participare la profit, după caz), evoluţia valoriide răscumpărare, a sumei asigurate reduse, costurile de administrare, treiscenarii de performanţă a randamentelor (0%, pesimist, optimist).

Informaţii în timpul derularii unui contract de asigurare:• modificarea denumirii asigurătorului, a formei juridice, a adresei sediului

social/sucursalei sau agenției;• orice modificare a condițiilor contractului de asigurare sau al legii aplicabile

acestuia;• informații despre situația bonusurilor și a sumelor reprezentând participarea

la profit (la fiecare aniversare a contractului).

Informații furnizate clienților de către intermediarii în asigurări(brokeri de asigurare, asistenţi în brokeraj, brokeri în asigurări/reasigurări):

• numărul de înregistrare din Registrul brokerilor de asigurare, Registrulpersonalului propriu al brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare sauJurnalul asistenţilor în brokeraj şi mijloacele de verificare a acesteiinformaţii;

• denumirea şi sediul social;• împuternicirea din partea asigurătorilor privind dreptul de colectare a

primelor, de plată a despăgubirilor, şi de emitere a documentelor deasigurare în numele acestuia;

• dacă informaţiile despre contractul de asigurare propus clientului suntfurnizate în baza studiului condiţiilor unui număr suficient de mare decontracte de asigurare disponibile pe piaţă, care îi dau posibilitatea să facă orecomandare fundamentată şi profesională, în concordanţă cu cerinţeleformulate de clienţi în mandatul de brokeraj;

• procedurile de solutionare pe cale amiabila a eventualelor litigii dintreclienti si brokerii de asigurare, asistenţii în brokeraj, brokerii înasigurări/reasigurări.

Informații furnizate clienților de către intermediarii în asigurări(agenţi de asigurare, subagenţi şi agenţi de asigurare subordonaţi):• autorizaţia valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, respectiv contractul

de agent;• numărul de înregistrare din Registrul intermediarilor în asigurări,

modalitățile de verificare a acestei informații;• codul unic de agent;• clasele de asigurări pentru care intermediază contracte de asigurare;• denumirea asigurătorilor pentru care este autorizat să intermedieze fiecare

clasă de asigurare;• procedurile de soluționare pe cale amiabilă a eventualelor litigii dintre

clienți și agentul de asigurare;• dreptul clienţilor de a solicita și alte informații referitoare la contractul de

asigurare.

CURSUL 12OBLIGATII PRIVIND PROTECTIA DATELOR PERSONALE - 1

ORASocietatea informaţională - premise- creşterea interdependenţei la nivel global, sporind nevoia de comunicare;- creşterea complexităţii mediului socio-economic, sporind nevoia de

cunoaştere;- sporirea investiţiilor în sectorul de cercetare;- progresele din ingineria lingvistică şi facilitarea dialogului om-maşină;- generalizarea muncii cu calculatorul;- dezvoltarea unor capacităţi mari de stocare, la preţuri de stocare şi de

transport atractive;- trecerea la documentul numeric (flexibilitate, maleabilitate, reducere

costuri).

Societatea informaţională - implicaţii- un nou model de dezvoltare economică şi socială;- consecinţe importante în plan politic, al funcţionării democraţiei şi a statului

de drept;- diseminarea explozivă a informaţiilor;- noi aspecte vizând drepturile fundamentale ale omului;- dreptul persoanei fizice de a-i fi apărate acele caracteristici care conduc la

identificarea sa:

Coordonate legislative- Constituţia României:

• dreptul la viaţa intimă, familială şi privată;• obligaţia autorităţilor publice de a respecta şi ocroti acest drept.

- Directiva 95/46/EC:• reglementează cadrul juridic general al protecţiei datelor personale la

nivelul UE.- Legea nr. 677/2001:

• scopul declarat - respectarea prevederilor constituţionale cu privire laprelucrarea datelor cu caracter personal;

• transpune acquis-ul comunitar în materie.

Legea nr. 677/2001Datele cu caracter personal destinate a face obiectul prelucrării trebuie să fie:

• prelucrate cu bună-credinţă şi în conformitate cu dispoziţiile legale;• colectate în scopuri determinate, explicite şi legitime;• adecvate, pertinente şi neexcesive prin raportare la scopul în care sunt

colectate şi ulterior prelucrate;• exacte şi, dacă este cazul, actualizate;• stocate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate strict pe

durata necesară realizării scopurilor în care datele sunt colectate şi în carevor fi ulterior prelucrate:

Condiţii pentru prelucrarea de date cu caracter personal :• consimţământul persoanei vizate;• existenţa unui contract/antecontract la care persoana vizată este parte;• îndeplinirea unei obligaţii legale a operatorului;• interesul legitim al operatorului sau al terţului căruia îi sunt dezvăluite

datele, fără a prejudicia interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentaleale persoanei vizate;

• date obţinute din documente accesibile publicului;• prelucrare în scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică, iar datele

rămân anonime.

La încheierea operaţiunilor de prelucrare datele cu caracter personal vor fi:• distruse;• transferate unui alt operator, cu condiţia ca operatorul iniţial să garanteze

faptul că prelucrările ulterioare au scopuri similare celor în care s-a făcutprelucrarea iniţială;

• transformate în date anonime şi stocate exclusiv în scopuri statistice, decercetare istorică sau ştiinţifică.

Condiţii de prelucrare a codului numeric personal• consimţământul expres al persoanei vizate;• existenţa unei dispoziţii legale.

Informaţii furnizate de operator persoanelor vizate (obligatoriu):• identitatea operatorului;• scopul în care se face prelucrarea datelor;

• destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor;

• caracterul obligatoriu al furnizării datelor, dacă este cazul, şi consecinţelerefuzului;

• drepturile prevăzute de lege pentru persoana vizată (acces, intervenţieasupra datelor, opoziţie) şi modul de exercitare;

• orice alte informaţii a căror furnizare este impusă prin dispoziţie aautorităţii de supraveghere.

Informaţii furnizate de operator persoanelor vizate (la cerere):• confirmarea faptului că datele care le privesc sunt sau nu sunt prelucrate de

acesta;• scopurile prelucrării;• categoriile de date care fac obiectul prelucrării;• destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor;• informaţii privind originea datelor;• principiile mecanismului de prelucrare automată a datelor;• dreptul de intervenţie asupra datelor, de opoziţie; condiţii de exercitare;• posibilitatea de a consulta registrul de evidenţă a prelucrărilor de date cu

caracter personal, de a înainta plângere către autoritatea de supraveghere, dea se adresa instanţei pentru atacarea deciziilor operatorului.

Alte prevederi- respectarea instrucţiunilor operatorului privind prelucrarea datelor cu

caracter personal de către persoanele împuternicite;- obligaţia operatorului de a aplica măsurile tehnice şi organizatorice adecvate

pentru protejarea datelor cu caracter personal împotriva:• distrugerii accidentale sau ilegale;• pierderii;• modificării;• dezvăluirii sau accesului neautorizat;• oricărei alte forme de prelucrare ilegală.

- obligaţia de notificare a autorităţii de supraveghere înainte de efectuareaoricărei prelucrări asupra datelor cu caracter personal;

- condiţii de transfer către un alt stat de date cu caracter personal care facobiectul unei prelucrări sau sunt destinate să fie prelucrate după transfer:• dacă nu se încalcă legea română;• dacă statul către care se intenţionează transferul asigură un nivel de

protecţie adecvat.

Supraveghere instituţională- Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter

Personal;- Temei legal-Legea nr. 102/2005; alinierea legislaţiei României la acquis-ul

comunitar;- Autoritate publică cu personalitate juridică, autonomă;- Obiectiv: apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor

fizice, în special a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, în legăturăcu prelucrarea datelor cu caracter personal şi cu libera circulaţie a acestor date.

Atribuţii ANSPDCP- analiza notificărilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal;- autorizarea prelucrărilor de date în situaţiile prevăzute de lege;- dispunerea de sancţiuni în cazul încălcării dispoziţiilor legale:

• suspendarea sau încetarea prelucrării datelor;• ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate;• sesizarea organelor de urmărire penală;• intentarea de acţiuni în justiţie.

- informarea publică privind obligaţiile şi procedurilor legale în materie;- gestionarea registrul de evidenţă a prelucrărilor de date cu caracter personal

(registru public) ;- soluţionarea plângerilor, sesizărilor sau cererilor petenţilor;- controlul prealabil al operatorilor care prelucrează date cu caracter personal

în cazul operaţiunilor susceptibile de a prezenta riscuri speciale pentrudrepturile şi libertăţile persoanelor;

- efectuarea de investigaţii (din oficiu sau la primirea unor plângeri sausesizări).

CURSUL13OBLIGATII REFERITOARE LA PREVENIREA SICOMBATEREA SPALARII BANILOR SI A FINANTARIIACTELOR DE TERORISM – 1 ORA

Contextul apariţiei problemei- Globalizarea accentuată a pieţelor lumii;

- Adâncirea interdependențelor între economiile naționale.- Consecinţe:

a. dezvoltarea economiei mondiale;b. proliferarea crimei organizate, traficului de droguri şi de persoane;c. dezvoltarea crimei organizate transnaționale și a terorismului;d. creșterea volumului capitalurilor obținute în urma acestor activități;e. necesitatea reciclării acestor fonduri;f. liderii lumii interlope (operatorii implicați în spălare de bani) pot

controla/ influența sectoare importante din economie, finanțe, politică,administrație.

Spălarea banilor – concept- operaţiunile de transformare a fondurilor obţinute ilicit în disponibilităţi

monetare de provenienţă aparent legală;- conversia sau transferul de bunuri în scopul de a disimula sau deghiza

originea ilicită a acestora;- ansamblul de tehnici şi metode economice şi financiare prin care banii sau

alte bunuri obţinute din activităţi ilicite, frauduloase, precum economiasubterană sau corupţia, sunt desprinse de originea lor, pentru ca apoi să li sedea o aparentă provenienţă justificată legal şi economic, în scopul investiriilor în economia reală.

Spălarea banilor – mecanism- Reguli de bază utilizate în spălarea banilor:

anonimatul - tranzacţia cu valori obţinute din infracţiuni trebuie să fieasemănătoare altor tranzacţii legale;

viteza - circulaţia rapidă a valorilor, pentru a nu putea fi detectate;

complexitatea, prin: împărţirea fondurilor în mai multe tranzacţii, vitezaacestor operatiuni, transferurile dintr-un cont în mai multe conturi aflateîn alte ţări şi redirecţionarea ulterioară dinspre acele ţări;

secretul.- Tehnici de disimulare a originii ilicite a veniturilor:

supraevaluarea preţului bunurilor; tranzacţii comerciale false inserate în cadrul unei afaceri legale; metoda împrumutului returnat; poliţele de asigurare, prin schimbări frecvente ale beneficiarilor, plata

unor prime mai mari decât cele normal datorate şi solicitarea ulterioarăca rambursarea să fie făcută către o terţă persoană.

Spălarea banilor şi finanţarea terorismului – mecanisme- Spălarea banilor - puncte vulnerabile (dificil de evitat de către cel care spală

bani, relativ ușor de recunoscut): intrarea numerarului în sistemul financiar; trecerea numerarului peste frontiere; transferurile în cadrul/și dinspre sistemul financiar.

- Finanţarea terorismului (particularităţi): sursa de fonduri sau de finanțare este adesea “legitimă”; scopul final nu este, în mod obligatoriu, atragerea mai multor fonduri; apelurile către comunitate, de a solicita și colecta fonduri în diverse

scopuri declarative, dar false – metodă eficientă pentru strângerea defonduri.

Legislaţie europeană- Directiva 2005/60/CE privind prevenirea utilizării sistemului financiar în

scopul spălării banilor și a finanțării terorismului;- Directiva 2006/70/CE de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a

Directivei 2005/60/CE în ceea ce privește definiția „persoanelor expusepolitic” și criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate deprecauție privind clientela, precum și de exonerare pe motivul unei activitățifinanciare desfașurate în mod ocazional sau la scară foarte limitată;

- Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 privind controlul numerarului la intrareasau ieșirea din Comunitate;

- Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 cu privire la informațiile privindplătitorul care însoțesc transferurile de fonduri;

- Convenţia CE/2005 privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şiconfiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului;

- Convenţia a CE/2005 privind prevenirea terorismului.

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB)Atribuţii:- colectarea, procesarea și analiza informațiilor financiare;

- supravegherea, verificarea și controlul entităților raportoare care nu suntsupravegheate de o altă autoritate de supraveghere prudențială;

- factor responsabil în procesul de implementare a regimului sancțiunilorinternaționale;

- prevenirea și combaterea finanțării actelor de terorism;- primirea, procesarea și analiza cererilor de informații;- cooperarea cu autoritățile competente naționale și internaționale, în vederea

îndeplinirii cu operativitate a activitatii sale specifice.

Tipuri de rapoarte- raportul de tranzacții suspecte;- raportul privind operațiunile cu sume în numerar, în lei sau în valuta, a

căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro;- raportul pentru transferurile externe în și din conturi pentru sume a cșror

limită minimă este echivalentul în lei a 15.000 euro.

Sistemul național de prevenire și combatere a spălării banilor

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor - Atribuţii în materia spălăriibanilor:

- urmăreşte şi controlează entităţile pe care le supraveghează pentru a seasigura că îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare;

- verifică procedurile şi/sau normele interne privind prevenirea şi combatereaspălării banilor şi a finanţării actelor de terorism emise de entităţilesupravegheate şi poate solicita modificarea acestora;

- monitorizează operaţiunile cu instrumente financiare efectuate de acesteentităţi, în scopul de a identifica tranzacţiile suspecte;

- informează ONPCSB atunci când din datele obţinute rezultă suspiciuni despălare a banilor sau finanţare a actelor de terorism;

- solicită entităţilor supravegheate orice informaţii sau documente relevante.Ordinul nr. 24/2008 modificat și completat prin Ordinul nr.5/2011 puneîn aplicare Normele CSA privind prevenirea și combaterea spălării banilor și afinanțării actelor de terorism prin intermediul pieței asigurărilor.

Elemente de noutate impuse de modificările aduse la Legea nr. 656/2002:• stipularea unor prevederi noi referitoare la persoanele expuse politic,

beneficiarul real al operaţiunii;

• introducerea de reglementări privitoare la abordarea pe bază de risc adepistării şi prevenirii spălării banilor şi finanţării actelor de terorism (treiniveluri de cunoaştere a clientelei) şi aplicarea măsurilor necesare pentrudiferitele categorii de clienţi, produse, servicii şi tranzacţii.

Măsuri care trebuie instrumentate de entităţile componente ale piețeiasigurărilor:• evaluarea continuă a politicilor şi procedurilor interne, actualizarea lor

pentru a le adapta noilor cerinţe legislative şi practicii;• identificarea şi urmărirea riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a

terorismului proprii companiei;• dezvoltarea unui mecanism de identificare, verificare şi înregistrare a

clienţilor şi a beneficiarilor reali;• evaluarea permanentă a activităţii clienţilor în scopul determinării clasei de

risc.

Atribute ale procedurilor interne în materie:• includerea în sistemul de valori ale companiei şi în normele de conduită a

angajaţilor a principiilor vizând prevenirea fenomenului în cauză;• identificarea şi cunoaşterea clientelei;• monitorizarea tranzacţiilor prin care se pot intermedia transferuri de fonduri

ilicite;• cooperarea cu autoritatea de reglementare şi supraveghere şi cu organismele

naţionale specializate în domeniu, în special prin sistemul de raportare.

Obligaţii de cunoaştere a clienteleiDispoziţii privind normele de cunoaştere a clientelei• prevenirea folosirii instituţiei pentru desfăşurarea unor activităţi de spălare a

banilor sau finanţarea actelor de terorism (verificare identitate, verificareacontractantului și a beneficiarilor contractului de asigurare în listapersoanelor suspecte de săvârşirea sau finanţarea actelor de terorism,stabilirea sursei veniturilor ș.a.);

• să corespundă naturii, volumului, complexităţii şi întinderii activităţiiemitentului şi să fie adaptate la gradul de risc asociat categoriilor de clienţi

şi la gradul de risc al produselor/ serviciilor oferite (măsuri standard, măsurisimplificate);

• stabilesc mecanisme şi măsuri ce trebuie implementate, astfel încât să poatăface dovada că emitentul administrează în mod eficient riscul de spălare abanilor şi de finanţare a terorismului.

Numirea unei persoane responsabile (ofițer de conformitate) cu următoareledeterminări şi atribuţii:• are acces la toate evidenţele şi documentele cu privire la clienţi şi

operaţiunile efectuate pentru aceştia, inclusiv la orice analiză pe careentitatea în cauză a efectuat-o;

• este subordonat conducerii executive;• coordonează implementarea adecvată a politicilor si procedurilor interne

emise în vederea aplicării normelor CSA;• răspunde pentru îndeplinirea sarcinilor atribuite în aplicarea acestor norme.

Măsuri de supraveghere şi sancţiuni ce pot fi dispuse de către CSA:• solicitarea modificării normelor de cunoaştere a clientelei;• impunerea obligaţiei de aplicare a unor măsuri de cunoaştere a clientelei

mai severe decât cele prevăzute în normele interne (măsuri standard saumăsuri suplimentare);

• solicitarea înlocuirii persoanelor responsabile pentru apariţia deficienţelorconstatate;

• sancționarea contravențiilor legate de încălcarea dispoziţiilor din normele încauză.

Obligaţii de raportare• tranzacții ce depășesc echivalentul a 15.000 euro și tranzacții suspecte;• proceduri privind recunoașterea tranzacțiilor suspecte:

analiza relaţiilor de afaceri şi a tranzacţiilor cu persoane din jurisdicţiicare nu beneficiază de sisteme adecvate de prevenire şi combatere aspălării banilor şi a finanţării actelor de terorism;

atenţie sporită tranzacţiilor complexe, neobişnuit de mari sau care nu seînscriu tipologiei obişnuite, inclusiv operaţiunilor care nu par să aibăun sens economic, comercial ori legal.

Termene:- 10 zile lucrătoare, pentru:

operaţiuni cu sume în numerar peste nivelul-limită reprezentândechivalentul a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se realizează

prin una sau mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură întreele;

transferuri externe în şi din conturi pentru sume a căror limităminimă este 15.000 euro.

- 24 de ore, pentru tranzacțiile suspecte, atunci când: se intră în posesia unei informaţii conform căreia printr-o

operaţiune se urmăreşte spălarea banilor sau finanţarea actelor deterorism ;

se constată că o operaţiune sau mai multe operaţiuni, care au fostefectuate în contul unui client, prezintă indicii de anomalie pentruactivitatea acestui client ori pentru tipul operaţiunii în cauză.

- 30 de zile de la data primirii cererii – pentru datele şi informaţiile solicitatede către CSA şi ONPCSB.

Exemple privind indicii de anomalie specifice activităţii de asigurare:- cumpărarea de poliţe de asigurare de viaţă care necesită plata unor prime

mari şi care sunt contradictorii cu profilul economic al clientului şi cucapacitatea lui de a obţine venituri;

- folosirea la plata primelor pentru poliţele de asigurare a unor cecuri emisede terţe părţi, neexistând vreo legătură aparentă între terţa parte şi client;

- semnarea de către acelaşi contractant a unor poliţe de asigurare de viaţă deacelaşi tip, care au beneficiari diferiţi;

- documente de proprietate a bunului ce urmează a fi asigurat care prezintăurme de fals;

- clientul evită contactele directe cu angajaţii sau colaboratorii asigurătorului,prin emiterea frecventă de mandate sau împuterniciri într-o manierănejustificată;

- clientul solicită ca prima operaţiune să se realizeze prin intermediul unuicont deschis în numele său la o instituţie de credit care nu este supusă unorcerinţe echivalente privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi afinanţării terorismului;

- asigurarea unei locuințe împreună cu bunurile (bijuterii, blănuri, tablouri)pentru care asiguratul nu are documente prin care să justifice proveniența, la

o sumă foarte mare, urmată de raportarea spargerii locuinței cu furtulbunurilor, după intrarea în valabilitate a poliței de asigurare;

- persoane din lumea interlopă, care dețin SRL-uri ca asociat unic și solicităîncheierea asigurării de avarii și furt (cu valabilitate, atât în România, cât șiîn afara ei) pentru un număr mare de autoturisme achiziționate în leasing, cuutilizatori diferiţi (persoane angajate în cadrul societății);

- clienţi care semnează poliţe sau plătesc prime brokerilor în zone neuzuale,luând în considerare zona de reşedinţă sau de desfăşurare a activităţii;

- încheierea unei asigurări de viață de către un cetațean român având cabeneficiar un cetățean dintr-o țară cu un sistem legislativ incert sub aspectulreglementărilor privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului;

- asigurarea unui transport de mărfuri al cărei beneficiar este o firmă deexport dintr-o țară dintr-o țară cu un sistem legislativ incert sub aspectulreglementărilor privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului;

- asigurarea de risc financiar privind neplata ratelor unui credit luat de un IFNdin România care are printre acționarii săi o persoană fizică dintr-o țară cuun sistem legislativ incert sub aspectul reglementărilor privind spălareabanilor şi finanţarea terorismului.Ordinul nr.13/2009

- scop: punerera în aplicare de către entităţile autorizate de CSA asancţiunilor internaţionale instituite prin OUG nr. 202/2008;

- obligaţii pentru entităţile ce intră sub incidenţa supravegherii Comisiei: de a înştiinţa Comisia dacă au date şi informaţii despre persoane ori

entităţi desemnate într-un act prin care sunt instituite sancţiuniinternaţionale;

să elaboreze şi să aplice politici, proceduri şi mecanisme interneadecvate în materie de cunoaştere a clientului, de raportare, depăstrare a evidenţelor, de control intern, evaluare şi gestionare ariscurilor, pentru a preveni şi împiedica implicarea lor în operaţiunisuspecte de spălare de bani şi finanţare a actelor de terorism,asigurând instruirea corespunzătoare a personalului propriu şi a celuicu mandate;

să desemneze una sau mai multe persoane din cadrul personaluluipropriu, care să aibă responsabilităţi în aplicarea şi respectareasancţiunilor internaţionale;

• să raporteze Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor tranzacţiile prezumateca fiind tranzacţii suspecte, din momentul în care iau cunoştinţă despreexistenţa situaţiei care impune înştiinţarea.