ISA 530

ESANTIONAREA ÎN

AUDIT

Mirela Paunescu

ACCA

Lect. univ. dr.

Standarde relevante

� ISA 530 ESANTIONAREA ÎN AUDIT� ISA 530 se aplica doar cand auditorul

decide sa aplice testele de audit la nivel de esantion, si nu pentru intreaga populatie.� Atunci când auditorul utilizează

esantionarea obiectivul lui este de a se asigura ca esantionul furnizeaza o bazărezonabilă pentru a formula concluziile cu privire la populaţia din care este selectatesantionul.

Testele de audit

� Pot fi aplicate:1. Pentru 100% indivizi din populatie;2. Pentru anumiti indivizi ce au atributele

selectate de auditor, pe bazarationamentului profesional ( marime, natura, aparenta etc.);

3. Pe baza de esantion.

Cand se utilizeaza fiecare metoda ?

De ce utilizam esantionul ?

Definitii

1. Esantionarea în audit (esantionare);2. Populaţie;3. Anomalie;4. Unitate de esantionare;5. Stratificarea6. Eroare tolerabilă; 7. Rata tolerabilă a deviaţiei.

Risc de esantionare: Este esantionul

reprezentativ ?

DA

NU !!!!

Definitii8. Riscul de neesantionare (Riscul de observare ) – Riscul ca

auditorul să ajungă la o concluzie generatoare de erori din orice motiv independent de riscul de esantionare. Exemplele de risc de neesantionare includ utilizarea procedurilorde audit neadecvate, sau interpretarea eronată a probelor de audit si esecul de a recunoaste o denaturare sau o deviaţie.

9. Riscul de esantionare – Riscul ca în baza unui esantion concluzia auditorului, să fie diferită de concluzia la care s-ar fi ajuns dacă întreaga populaţie ar fi fost supusă aceleiasi proceduri de audit. Riscul de esantionare poate duce la două tipuri de concluzii generatoare de erori:

� În cazul unui test al controalelor, concluzia potrivit căreia controalele sunt mai eficiente decât sunt ele în realitate, sau în cazul testelor de detaliu, concluzia că nu există o denaturare semnificativă, când există de fapt.

� În cazul unei test al controalelor, concluzia potrivit căreia, controalele sunt mai puţin eficiente decât sunt ele în realitate, sau în cazul unui test de detaliu, concluzia că există o denaturare semnificativă, când nu există de fapt.

Reducerea riscurilor

� Cum pot fi reduse:� 1. Riscul de neesantionare / de observare

?� 2. Riscul de esantionare ?

Esantionare statistica vs. non statistica

statisticsRationamentprofesional

Tipuri de esantionare - definitie

Exista 2 tipuri de esantionare : statistica si nestatistica.

Esantionarea statistică –are următoarele caracteristici:� Selectarea aleatorie a elementelor esantionului; si� Utilizarea teoriei probabilităţii pentru a evalua

rezultatele esantionului, inclusiv evaluarea riscului de esantionare.

Esantionarea non statistica – orice alta metoda.

O abordare a esantionării care nu prezintă caracteristicile (i) si (ii) este considerată o esantionare nestatistică.

Asemanari si deosebiri

Esantionare nestatistica Esantionare statistica

Determinarea marimiiesantionului se face pebaza formulelor statistice

Selectarea aleatoare a unui esantion reprezentativ

Aplicarea procedurilor de audit

Evaluarea rezultatelor pebaza formulelor si a rationamentului

Determinarea marimiiesantionului se face pe bazarationamentului profesional

Determinarea esantionului

pe baza rationamentului

Aplicarea procedurilor de audit

Evaluarea rezultatelorpe baza rationamentului

Avantaje si dezavantaje – Metoda

statistica

� Avantaje: permite cuantificarea riscurilor; in caz de culpa auditorul se apara maiusor; evaluarea rezultatelor, selectiaesantionului etc. se fac dupa formula, nuprea lasa loc de interpretari� Dezavantaje – presupune un program

informatic, mai costisitor, presupunecunostinte de statistica, presupune in maimica masura utilizarea rationamentuluiprofesional

Avantaje si dezavantaje – Metoda

statistica

� Avantaje: permite utilizarearationamentului profesional si a experientei; mai putin costisitor; la indemana oricui� Dezavantaje: nu permite cuantificarea

riscului, lasa marja mare de interpretare, fiind subiectiva expune auditorul la riscuritip malpraxis.

Tipuri de sondaje

� Sondaje pe baza de atribute - se testeazaeficacitatea controalelor ( atributele suntbinare, de regula da-nu; rezultatele suntprocentuale – abateri in procente )� Sondaje pe baza de variabile – se incearca

estimarea erorii in valoare monetara pebaza esantionului extras.

Selectarea esantionului

� Auditorul urmareste sa obţina un eşantion reprezentativ. Un eşantion reprezentativ este acela cu caracteristici ‘aproape’ identice cu ale populaţiei.

� Este unul dintre cele mai importante chestiuni sidepinde de scopul procedurii de audit sicaracteristicile populaţiei din care va fi extras.

� Auditorul trebuie sa:

1. aleaga o dimensiune a esantionului suficientă pentrua reduce riscul de esantionare la un nivel acceptabilde scăzut;

2. să selecteze elementele esantionului astfel încâtfiecare unitate de esantionare din cadrul populaţieisă poată fi selectată.

Etape in esantionare ( indiferent de metoda) - (

Arens : Auditing Sampling Guide AICPA )

PAS 1 Definirea obiectivelor de testat

PAS 2 Decizia de a aplica esantionarea

PAS 3 Definirea atributelor si a abaterilor

PAS 4 Definirea populatiei

PAS 5 Definirea esantionului

PAS 6 Fixarea ponderii tolerabile a erorilor PTE

PAS 7 Fixarea RAERC

Etape in esantionare ( indiferent de metoda) – 2 (

Arens : Auditing Sampling Guide AICPA )

PAS 8 Estimarea ponderii abaterilor din populatie PEAP

PAS 9 Determinarea dimensiunii esantionului

PAS 10 Selectarea esantionului

PAS 11 Aplicarea procedurilor de audit

PAS 12 Extrapolarea rezultatelor

PAS 13 Analiza abaterilor

PAS 14 Determinarea caracterului rezonabil al populatiei

Etapele esantionarii

� Planificarea esantionarii – Pasii 1 – 9� Selectarea esantionului si aplicarea

procedurilor – Pasii 10 – 11� Evaluarea rezultatelor – Pasii 12 – 14

Esantionarea pe baza de atribute / ponderea

abaterilor sau frecventa abaterilor

� RAERC – Riscul acceptabil de estimare a riscului de control la un nivel prea scazut� PTA – Ponderea tolerabila a abaterilor� PEAP – Ponderea estimata a abaterilor in

populatie� PAE –Ponderea abaterilor din esantion� PSCA - Ponderea superioara calculata a

abaterilor

Dimensiunea esantionului

� Nivelul de risc de esantionare pe care auditorul este dispus să îl accepte afectează dimensiunea prevăzută a esantionului. Cu cât este mai scăzut riscul pe care auditorul este dispus să îl accepte, cu atât mai mare va trebui să fie dimensiunea esantionului. � Dimensiunea esantionului poate fi determinată

prin aplicarea unei formule pe bază statistică sauprin exercitarea raţionamentului profesional.� Dimensiunea esantionului nu reprezintă un

criteriu valid de diferenţiere între abordările statistică si nestatistică.

Esantionare statistica vs nestatistica

� În cazul esantionării statistice, elementele esantionului sunt selectate astfel încât fiecare unitate de esantionare să prezinte o probabilitate cunoscută de a fi selectată. � În cazul esantionării nestatistice, este utilizat

raţionamentul în selectarea elementelor esantionului. Deoarece scopul esantionării este furnizarea unei baze rezonabile de formulare a concluziilor de către auditor cu privire la populaţia din care este selectat esantionul, este important ca auditorul să selecteze un esantion reprezentativ, astfel încât să fie evitate influenţele, prin alegerea elementelor esantionului care să prezinte caracteristici tipice ale populaţiei.

Metode de alegere a esantionului

Esantionare nestatistica

Esantionarea

nestatistica

Eşationare peblocuri (serii)

Eşantionareintamplatoare /

hazard

Eşantionaredirijată

Selectarea dirijata

� In functie de criterii determinate de rationamentul subiectiv al auditorului: valoarea, probabilitate de eroare, anumitecaracteristici.

Selectarea în bloc

� Selectarea în bloc implică selectarea unui (unor) bloc(uri) de elemente apropiate din cadrul populaţiei. Selectarea în bloc nu poate fi utilizată, în mod normal, în esantionarea de audit deoarece majoritatea populaţiilor sunt structurate în asa fel încât este probabil ca elementele unui sir să aibă caracteristici similare unul faţă de altul, dar caracteristici diferite faţă de elementele din altă parte a populaţiei. Desi în unele circumstanţe examinarea blocurilor de elemente poate fi o procedură de audit adecvată, aceasta va fi rareori o tehnică de selectare corespunzătoare a esantionului, atunci când auditorul intenţionează să realizeze deducţii valide despre întreaga populaţie pe baza esantionului.

Selectarea intamplatoare

� Selectarea “cu ochii inchisi”, în care auditorul selectează esantionul fără a respecta o tehnică structurată. Cu toate că nu este utilizată nicio tehnică structurată, auditorul ar evita, totusi, orice influenţe constiente sau orice predictibilitate (de exemplu, evitarea elementelor dificil de localizat, sau alegerea sau evitarea de fiecare dată a primelor si ultimelor intrări de pe o pagină) si ar încerca, astfel, să se asigure că toate elementele dintr-o populaţie au posibilitatea de a fi selectate. Selectarea aleatorie nu este adecvată atunci când se utilizează esantionarea statistică.

Metode de alegere a esantionului

Esantionare statistica

Esantionarea

statistica

Eşantionare prinprobabilitateproporţională cu dimensiunea

Eşantionaresistematică(mecanică)

Eşantionarealeatoriesimplă

Eşantionarestratificată

Metoda aleatorie de selectare a

esantionului

� Selectarea întâmplătoare - numere întâmplătoare: programe de generare, tabele de numere întâmplătoare sauEXCEL-ul.

Stratificarea

� Presupune impartirea populatiei in sub-populatiimai mici (cu caracteristici similare ) si maiomogene ( acesta este scopul: de a omogenizapopulatia, de a reduce variabilitatea).� Stratificarea se poate face in functie de valoare

sau de alte atribute.� Erorile identificate sunt extrapolate doar la

(sub)populatia de care apartine esantionul. Denaturările proiectate pentru fiecare categorie sunt apoi combinate, pentru a se lua în considerare efectul posibil al denaturărilor asupra populatiei totale.

Selectarea sistematică

� Selectarea sistematică -numărul unităţilor de esantionare din cadrul populaţiei este împărţit la dimensiunea esantionului pentru a se obţine un interval de esantionare. Se pleaca de la un punctaleator ( ales sau generat aleator) la care se adauga pasul determinat anterior. Când se utilizează selectarea sistematică, auditorul ar trebui să determine că unităţile de esantionare din cadrul populaţiei nu sunt structurate în asa fel încât intervalul de esantionare corespunde unui tip specific din cadrul populaţiei.

Esantionarea prin probabilitate

proportionala cu dimensiunea

� Esantionarea in unităţii monetare este un tip de selectare în funcţie de valoare în care dimensiunea esantionului, selectarea si evaluarea au drept rezultat o concluzie exprimată în valori monetare.

� Unitatea de esantionare este reprezentată de unităţile monetare individuale care alcătuiescpopulaţia.

� Un beneficiu al acestei metode este că efortulauditorului este direcţionat către elementele cu valoare mai mare, deoarece ele prezintă o probabilitate mai mare de a fi selectate, si pot aveadrept rezultat dimensiuni mai reduse ale esantioanelor. Această abordare poate fi utilizată înparalel cu metoda sistematică de selectare a esantionului si este cea mai eficientă atunci cândsunt selectate elemente prin utilizarea selectăriialeatorii.

Efectuarea de proceduri de audit

� Auditorul trebuie să efectueze proceduri de audit, adecvate scopului propus, cu privire la fiecare element selectat. � Dacă procedura de audit nu este aplicabilă

elementului selectat, auditorul trebuie să efectueze procedura asupra unui element înlocuit. � Dacă auditorul nu poate aplica procedurile de

audit proiectate, sau proceduri corespunzătoare alternative cu privire la un element selectat, auditorul trebuie să trateze acel element drept o deviaţie de la controlul prescris, în cazul testelor controalelor, sau drept o denaturare, în cazul testelor de detaliu.

Natura si cauza deviaţiilor si

denaturărilor� Auditorul trebuie să investigheze natura si cauza oricăror deviaţii

sau denaturări identificate, si să evalueze efectul lor posibil asupra scopului procedurii de audit si a altor domenii ale auditului.

� Extrem de rar, cand consideră o denaturare sau o deviaţie descoperită în cadrul unui esantion drept o anomalie, auditorul trebuie să atingă un grad ridicat de certitudine că acea denaturare sau deviaţie nu este reprezentativă pentru populaţie. Auditorul trebuie să atingă acest grad ridicat de certitudine prin efectuarea de proceduri de audit suplimentare pentru a obţine suficiente probe de audit adecvate că acea denaturare sau deviaţie nu afectează restul populaţiei. => Important la extrapolare !

� În analiza deviaţiilor si denaturărilor identificate, auditorul poate observa că multe dintre acestea au o trăsătură comună, de exemplu, tipul de tranzacţie, locaţia, linia de produse sau perioada de timp. În astfel de circumstanţe, auditorul poate decide să identifice toate elementele din cadrul populaţiei care prezintă trăsătura comună, si să extindă procedurile de audit la acele elemente. Mai mult, astfel de deviaţii sau denaturări pot fi intenţionate, si pot indica posibilitatea fraudei.

Extrapolarea denaturărilor

� În cazul testelor de detaliu, auditorul trebuie să proiecteze denaturările identificate în esantionul din cadrul populaţiei. � dar se poate ca denaturarea să nu fie suficientă pentru a

determina valoarea care urmează a fi înregistrată. � Atunci când s-a stabilit că o denaturare reprezintă o

anomalie, aceasta poate fi exclusă atunci când se proiectează denaturarea aferentă populaţiei. Cu toate acestea, efectul oricărei astfel de denaturări, dacă nu este corectată, continuă să necesite a fi luat în considerare în plus faţă de proiectarea denaturărilor care nu reprezintă anomalii.� În cazul testelor controalelor, nu este necesară nicio

proiectare explicită a deviaţiilor, din moment ce rata de deviaţie a esantionului reprezintă, de asemenea, rata de deviaţie proiectată pentru populaţia ca întreg.

Extrapolarea rezultatelor

� Metode enumerate de literatura de specialitate� Statistic vs. Nestatistic

Evaluarea rezultatelor

esantionării în audit

� Auditorul trebuie să evalueze:1. Rezultatele aferente esantionului; si2. Măsura în care utilizarea esantionării în

audit a furnizat o bază rezonabilă pentru concluziile referitoare la populaţia care a fost testată.

Ce facem daca …

� PEAP < PAE/PSCA ?� Eroarea estimata > Pragul de semnificatie

?

Evaluarea rezultatelor esantionării

în audit – teste ale controalelor

� În cazul testelor controalelor, o rată a deviaţiei neasteptat de mare a esantionului poate conduce la o crestere a nivelului riscului de denaturare semnificativă evaluat, cu excepţia cazului în care sunt obţinute probe de audit suplimentare care să susţină faptul că este realizată o evaluare iniţială. În cazul testelor de detaliu, o valoare neasteptat de mare într-un esantion îl poate determina pe auditor să creadă că o clasă de tranzacţii sau un sold al unui cont conţine o denaturare semnificativă, în absenţa unor probe de audit suplimentare potrivit cărora nu există nicio denaturare semnificativă.

Daca esantionarea nu a fost potrivita

� Dacă auditorul ajunge la concluzia că esantionarea în audit nu a furnizat o bază rezonabilă pentru concluziile aferente populaţiei care a fost testată, auditorul poate:

� Solicita conducerii să investigheze denaturările care au fost identificate si potenţialul unor denaturări viitoare si să facă ajustările necesare; sau

� Personaliza natura, plasarea în timp si amploareaacestor proceduri de audit suplimentare pentru a atinge, în modul cel mai eficient, asigurareaprevăzută. De exemplu, în cazul testelorcontroalelor, auditorul poate extinde dimensiuneaesantionului, poate testa un control alternativ saupoate modifica procedurile de fond aferente

La sfarsit

� Comunicarea cu cei insarcinati cu Guvernanta Corporativa� Documentare

Ce zice CAFR ?

� Ghid privind auditul calitatii

Multumesc!

� Mirela Paunescu

� Mirela.Paunescu@gmail.com