1

SUPORT DE CURS IZOLATOR

CURS ORGANIZAT IN CADRUL PROIECTULUI

„Calificarea - un pas important in dezvoltarea carierei profesionale pentru angajatii din judetul Hunedoara”

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 2 „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii” Domeniul major de intervenţie 2.3. „Acces si participare la formare profesională continuă” Contract nr. POSDRU/108/2.3/G/79472

2

MATERIALE FONOIZOLANTE

Stoparea zgomotelor depinde de materialele pe care le folosiți pentru a crea bariera fonoizolantă. Sunt

materiale care asigură o fonoizolare eficientă (sistem de vată minerală cu plăci de gips-carton), iar altele doar

o modestă estompare a zgomotului (plăci de polistiren expandat). De asemenea, contează și suprafața din

locuința pe care o fonoizolați. Spre exemplu, dacă sursa de zgomot este casa liftului, amplasată langa

apartamentul dumneavoastră, atunci este indicat să fonoizolați peretele vecin cu sursa de zgomot, nu este

nevoie să fonoizolați toată încăperea sau întreg apartamentul.

SOLUȚII RECOMANDATE

Soluțiile pentru fonoizolare se conturează în funcție de situația concretă, pe teren și de natura zgomotului.

Dacă este vorba de zgomot aerian (zgomotul care se propagă prin aer, spre exemplu cel produs de muzică,

vocea vecinilor certăreți etc.), se recomandă ca pereții despărțitori să se fonoizoleze cu o structură compusă

dintr-un strat de vată minerală cu grosime de 5 cm si densitate de 80-100 kilograme pe metru cub peste care

să se aplice o placă sau două de gips-carton (la două plăci se asigură un strat mai consistent).

Pentru tavane, în cazul în care zgomotul vine de la vecinul de deasupra dumneavoastră, se recomandă

aplicarea unui plafon fals dublat cu strat de vată minerala.

Pentru a se împiedica propagarea zgomotului produs de voi, prin pardoseală, către vecinul de dedesubt,

specialiștii afirmă că este indicat să se folosească o pardoseala de tip "dală flotantă", compusa din material

termoizolant, peste care se monteaza parchetul sau gresia. De asemenea, în acest fel nici zgomotul produs în

apartamentul dumneavoastră nu va ajunge la vecinul de dedesubt.

În cazul în care ne confruntăm cu zgomot de impact (produs de tocuri pe gresie sau parchet ori de la lovituri

în mobila, obiecte, etc.), este indicat ca soluție ieftină să se acopere gresia sau parchetul cu materiale de tip

mochetă sau covor. Cel mai eficient este ca pe sub parchet să se monteze un strat fonoizolant (dală flotantă).

În cazul în care sursa de zgomot sunt țevile de apă, specialiștii propun ca soluție învelirea țevilor cu cochilii

de vată minerală și mascarea acestora cu placi de gips-carton. Această soluție poate fi însă destul de

complicată și costisitoare.

În cazul în care vă deranjeaza zgomotul produs de utilizarea apei menajere, în cele mai multe cazuri este de

vină tipul de robinet sau modalitatea de realizare a coturilor instalațiilor de apa. Există și robinete care

funcționeaza fără a produce prea mult zgomot.

EXECUTAREA IZOLAȚIILOR TERMICE CLASICE

1.1 Definiţii, simboluri şi unităţi de măsură

1. Definiţii

3

Principalii termeni utilizaţi în prezentul normativ au următoarele semnificaţii:

Material termoizolant – material sau produs uzinat, având conductivitatea termică de calcul mai mică

sau egală cu 0,10 W/(mK), destinat să confere elementului de construcţie, în structura căruia sa

înglobează, performanţe higrotermice corespunzătoare nivelurilor de performanţă stabilite prin

reglementări;

Suport al stratului de izolare termică – componentă a unui element de construcţie care asigură

rezistenţa, rigiditatea şi planeitatea necesară pentru a putea aplica pe suprafaţa sa un strat de material;

Strat de protecţie a izolaţiei termice – componentă a unui element de construcţie interpusă între

componenta termoizolantă a acestuia şi mediul înconjurător (exterior sau interior) care asigură protecţia

termoizolaţiei faţă de acţiunile de orice natură ale agenţilor de mediu şi mecanici; poate fi aplicat direct

sau distanţat, creând un strat de aer ventilat;

Barieră contra vaporilor de apă – componentă a unui element de construcţie, dispusă perpendicular pe

direcţia de migrare a vaporilor de apă cu rezistenţă neglijabilă la transfer de căldură dar cu o foarte mare

rezistenţă la permeabilitate la vapori, având rolul de a reduce riscul de condens al vaporilor de apă în

structura elementului;

Barieră antivânt – componentă a unui element de construcţie permeabilă la vapori de apă dar care

împiedică pătrunderea curenţilor de aer din stratul ventilat în termoizolaţia alcătuită, de regulă, din

materiale de natură fibroasă (de ex. produse din vată minerală sau din vată de sticlă);

Strat de aer ventilat – componentă a unui element de construcţie prin care se permite circulaţia aerului

prin tiraj termic şi/sau vânt şi care are drept scop principal evacuarea vaporilor de apă în exces spre

mediul ambiant; poate fi realizat continuu sau sub formă de canale;

Strat de difuziune a vaporilor de apă – componentă a unui element de construcţie, aflată înaintea unei

bariere de vapori (în raport cu sensul de circulaţie a acestora) şi al cărui rol este de a asigura difuzia

tangenţială a vaporilor de apă şi/sau o destinaţie a aerului sau a vaporilor de apă sub presiune;

Deflector – element prin care se asigură:

- tirajul stratului de aer ventilat şi evacuarea în atmosferă a vaporilor de apă, la acoperişuri şi alcătuiri de

şarpante cu învelitori neetanşe la vapori de apă;

- comunicarea cu atmosfera stratului de difuziune a vaporilor de apă;

Accesorii – elemente care asigură:

- fixarea (legătura, solidarizarea) straturilor de termoizolaţie, suport şi protecţie;

- continuitatea izolaţiei termice;

- admisia şi evacuarea aerului din stratul ventilat.

Tratamente de protecţie – tratamente de ignifugare, biocizare şi hidrofobizare sau de protecţie a

armăturilor expuse la degradare (metalice, fibre de sticlă);

Vitraj termoizolant – vitraj care limitează pierderile de căldură, fiind construit din două sau mai multe

foi transparente/translucide (din sticlă obişnuită sau cu proprietăţi speciale, din policarbonaţi etc.), dispuse

distanţat, întreg ansamblul fiind închis etanş pe margine, spaţiul dintre foi fiind umplut cu aer sau un alt

gaz mai termoizolant decât aerul;

4

Punte termică – zonă a unui element de construcţie în care rezistenţa termică specifică în câmp a

elementului de construcţie respectiv;

Anvelopa clădirii – totalitatea elementelor de construcţie perimetrale care delimitează volumul interior

(încălzit) al unei clădiri, de mediul exterior sau de spaţii neîncălzite din interiorul clădirii;

Amplitudine de oscilaţie a temperaturii aerului interior – variaţia maximă a temperaturii aerului

interior faţă de temperatura convenţională de calcul;

Coeficient de asimilare termică a materialului termoizolant (s) – densitatea fluxului termic maxim,

corespunzătoare amplitudinii temperaturii pe suprafaţa interioară, egală cu unitatea. Această mărime

depinde de parametrii materialului străbătut: conductivitate termică, densitate, capacitate calorică masică

la presiune constantă şi de perioada oscilaţiilor densităţii fluxului termic;

Coeficient global de izolare termică a unei clădiri (unităţi funcţionale) (G) – suma pierderilor de

căldură realizate prin transmisie directă prin aria anvelopei clădirii, pentru o diferenţă de temperatură între

interior şi exterior de 1 K, raportată la volumul clădirii, la care se adaugă pierderile de căldură aferente

reîmprospătării aerului interior, precum şi cele datorate infiltraţiilor suplimentare de aer rece;

Coeficient de transfer termic (transmitaţă termică) (U) – fluxul termic, în regim staţionar, raportat la

aria de transfer termic şi la diferenţa de temperatură dintre temperaturile mediilor situate de o parte şi de

alta ale unui element de închidere;

Conductivitate termică (λ) – proprietatea materialelor de a permite trecerea fluxului termic, exprimată

prin fluxul termic ce străbate prin unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu grosimea de un metru, din

cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa dintre temperaturile pe cele două suprafeţe ale

stratului este egală cu unitatea;

Densitate aparentă a unui material termoizolant (ρ) – masa unităţii de volum a materialului în stare

uscată;

Densitate a fluxului termic – fluxul termic raportat la aria prin care se face transferul de căldură;

Diferenţă de temperatură pe verticală între nivelul capului şi nivelul gleznelor – diferenţa de

temperatură pe verticală, între temperatura aerului măsurată la 1,7m şi la 0,1 m deasupra pardoselii

(pentru o persoană în picioare) sau la 1,1 m şi respectiv 0,1 m (pentru o persoană şezând);

Flux termic – cantitatea de căldură transmisă în unitatea de timp, la sau de la un sistem;

Indice PMV – opţiunea medie previzibilă a unui grup important de persoane asupra senzaţiei termice

produsă de un anumit mediu, exprimată prin referire la o scară cu 7 nivele cuprinse între „frig” şi „cald”;

indicele PMV este bazat pe bilanţul termic al corpului uman;

Permeabilitate la aer – proprietatea materialelor de construcţie de a permite trecerea fluxului de aer,

exprimată prin fluxul de aer care străbate prin unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu grosimea de un

5

metru, din cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa dintre presiunile aerului pe cele două

suprafeţe ale stratului este egală cu unitatea;

Permeabilitatea la vapori – proprietatea materialelor de construcţie de a permite trecerea vaporilor de

apă, exprimată prin fluxul de vapori care străbate prin unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu grosimea

de un metru, din cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa dintre presiunile vaporilor pe cele

două suprafeţe ale stratului este egală cu unitatea;

Temperatură a punctului de rouă (θr) – temperatura aerului la care presiunea parţială a vaporilor de apă

devine egală cu cea de saturaţie şi de la care se produce fenomenul de condens;

Rezistenţă termică specifică (R) – diferenţa de temperatură raportată la densitatea fluxului termic, în

regim staţionar;

Rezistenţă la permeabilitate la aer a elementului de construcţie plan (Ra)- suma rezistenţelor la

permeabilitate la aer a straturilor elementului de construcţie plan;

Rezistenţa la permeabilitate la vapori a elementului de construcţie plan- suma rezistenţelor la

permeabilitate la vapori a straturilor elementului de construcţie plan;

Tasare – caracteristică mecanică privind deformabilitatea unui material termoizolant, exprimată prin

variaţia relativă a grosimii acestuia sub efectul unei încărcări statice prestabilite, în funcţie de tipul

materialului;

Temperatură medie a suprafeţei interioare a unui element de construcţie – media temperaturilor de

pe suprafaţa interioară a elementului de construcţie, calculată pe baza câmpului de temperatură determinat

prin calcul numeric sau a rezistenţelor termice specifice determinate experimental;

Umiditate relativă a aerului (φ) – raportul dintre presiunea parţială a vaporilor de apă din aerul umed şi

presiunea de saturaţie a vaporilor de apă la aceeaşi temperatură şi presiune totală;

Umiditate a materialului (masică/volumică) (ωm/ωv) – masa apei evaporabile raportată la masa/volumul

materialului uscat.

Generalităţi

a) Lucrările de izolare termică se execută pe baza proiectelor întocmite de proiectantul lucrărilor de

construcţie, verificate şi aprobate conform legislaţiei în vigoare.

b) Ori de câte ori apar abateri de la proiect, care presupun înlocuirea totală sau parţială a materialelor

prevăzute în proiect sau care conduc la majorarea încărcării elementelor de construcţie, se va obţine în

mod obligatoriu avizul proiectantului de specialitate şi de rezistenţă.

Lucrări pregătitoare

a) Suprafeţele suport pregătite pentru executarea izolaţiilor termice trebuie să aibă planeitatea necesară, în

funcţie de tipul şi modul de fixare a stratului termoizolant.

6

b) Dacă suprafaţa suport prezintă denivelări, după caz, se va executa o racordare cu pantă de minim 1:10,

un strat de tencuială sau o şapă de egalizare, dar numai cu avizul proiectantului de rezistenţă.

c) Suprafeţele suport pe care urmează a se aplica direct bariera contra vaporilor de apă sau izolaţia termică

vor fi curăţate şi amorsate.

d) Pe cât posibil, se va evita pozarea instalaţiei electrice pe faţa elementelor de construcţie pe care

urmează a se aplica izolaţia termică, iar când acest lucru nu se poate evita, tuburile electrice se vor

îngloba, după caz, în straturile de tencuială, betonul de pantă sau şapa generală de nivelare. Nu se admite

înglobarea tuburilor electrice prin teşirea sau tăierea plăcilor termoizolante.

Executarea lucrărilor

a) Lucrările de izolare termică se execută numai cu personal specializat. Acesta va verifica tot timpul atât

grosimea şi calitatea materialului termoizolant cât şi respectarea dimensiunilor punţilor termice din

proiect.

b) Executarea lucrărilor de izolare termică se face respectându-se prevederile cuprinse în normele tehnice

de folosire specifice fiecărui material termoizolant (standarde de produs, agremente tehnice, norme

tehnice de produs, mărci de fabricaţie etc.)

c) La punerea în operă a materialelor termoizolante se vor avea în vedere măsurile de transport,

manipulare şi depozitare prevăzute în normele tehnice ale produselor respective, precum şi recomandările

producătorului pentru evitarea degradării acestora.

d) La realizarea stratului termoizolant se interzice utilizarea materialelor degradate (cu spărturi, ştirbituri,

grosime necorespunzătoare şi neuniformă etc.) sau cu caracteristici fizico-mecanice inferioare celor

prevăzute în normele tehnice specifice.

e) Câmpul termoizolant cu materiale sub formă de plăci se va realiza prin aşezarea acestora cu rosturile

strânse. Eventualele spaţii dintre plăci vor fi completate cu bucăţi tăiate la dimensiunile necesare, din

aceleaşi materiale, pentru a se obţine un strat termoizolant continuu. În cazul în care izolaţia termică din

plăci se realizează în mai multe straturi, acestea se vor dispune astfel încât rosturile dintre plăcile unui

strat să fie decalate (recomandabil cu cca.1/2 …1/3 din dimensiunea plăcii) faţă de rosturile dintre plăcile

straturilor adiacente.

f) În caz de ploaie, în timpul execuţiei termoizolaţiei, suprafaţa stratului termoizolant se va acoperi

provizoriu cu folii de protecţie, asigurându-se scurgerea apelor.

1.2. Tehnologii specifice pentru termoizolarea pereţilor

Aşezarea plăcilor termoizolante se face cu rosturi strânse, în rânduri astfel aşezate ca rosturile să fie

ţesute.

În funcţie de tipul şi greutatea plăcilor termoizolante, fixarea lor (provizorie sau definitivă) de perete se

face, după caz, prin lipire (de ex: mortar, pastă adezivă etc.) şi/sau prindere mecanică (de ex: cu agrafe

metalice din oţel inoxidabil, şuruburi prevăzute cu rondele din plastic, şaibe late etc.)

7

1.3. Tehnologii specifice pentru termoizolarea acoperişurilor

Materialele termoizolante trebuie să fie aşezate fără rosturi şi strâns îmbinate cu elementele de construcţie

în relief care străpung termoizolaţia (coşuri, parapete, guri de vizitare, tuburi de aerisire).

Aplicarea stratului termoizolant se face pe fâşii, astfel încât să existe posibilitatea acoperirii lor cu straturi

de protecţie într-un interval de timp în care să nu existe riscuri de umezire a termoizolaţiei datorită

precipitaţiilor atmosferice şi fără a se călca pe plăcile termoizolante.

Circulaţia directă pe plăcile termoizolante este interzisă. Se admite circulaţia peste plăci doar prin

intermediul unor podini.

Executarea izolaţiilor termice la acoperişurile cu poduri ventilate se face prin aplicarea materialului

termoizolant pe faţa superioară a planşeului spre pod.

Stratul termoizolant va fi protejat cu un strat cu rol de barieră antivânt, în cazul podurilor necirculabile,

sau cu un strat de protecţie care să preia încărcările statice şi dinamice la care poate fi supusă pardoseala

în timpul exploatării, în cazul podurilor circulabile.

Racordările suprafeţelor orizontale cu cele verticale se realizează cu scafe din mortar, ca suport al

straturilor de difuzie, barierelor contra vaporilor şi al hidroizolaţiilor.

În dreptul scafelor se asigură o rigidizare suficientă a stratului suport al hidroizolaţiei pentru a împiedica

forfecarea acestuia, iar la izolaţiile termice din materiale elastice trebuie să se prevadă prelungirea şi

legarea de parapete a şapei armate ce constituie suport al hidroizolaţiei.

Straturile de barieră contra vaporilor, difuziune şi hidrofuge se execută în conformitate cu prevederile din

normativ C 112.

Învelitorile şi lucrările de tinichigerie se execută în conformitate cu prevederile din normativ C 37.

1.4. Tehnologii specifice pentru termoizolarea planşeelor peste spaţii reci

În cazul termoizolării planşeelor la partea inferioară (pe intrados) izolaţia termică se execută, de regulă,

fie prin fixare mecanică, fie prin fixare mecanică şi lipire.

Aplicarea plăcilor termoizolante necesită în general operaţii de:

- rectificarea planeităţii suprafeţei inferioare a planşeului;

- ancorarea de elemente de rezistenţă ale planşeului, a elementelor de prindere a stratului de izolaţie

termică şi eventual a stratului de protecţie;

- după caz, aplicarea stratului de amorsaj pe suprafaţa inferioară a planşeului şi pe faţa plăcii

termoizolante care se lipeşte;

- după caz, aplicarea pastei de lipire pe suprafaţa plăcilor termoizolante amorsate;

- aplicarea plăcilor termoizolante concomitent cu trecerea prin rosturile termoizolaţiei a elementelor de

fixare (ancorare);

8

- după caz, corectarea continuităţii stratului termoizolant, prin completarea cu material termoizolant de

acelaşi tip a rosturilor rezultate cu dimensiuni mai mari decât cele admise;

- după caz, sprijinirea provizorie a stratului în timpul şi prizei şi întăririi soluţiilor de lipire;

- aplicarea straturilor de protecţie şi de finisaj;

În cazul termoizolării planşeului la partea superioară, plăcile termoizolante se aşează pe planşeu cu rosturi

strânse, în acelaşi mod ca la acoperişuri. Peste ele se realizează stratul de protecţie, eventual un strat de

separaţie care să protejeze plăcile termoizolante împotriva umidităţii din şapă sau, dacă este prevăzut în

proiect, să realizeze şi bariera contra vaporilor (bariera contra vaporilor se aplică numai pe faţa „caldă” a

termoizolaţiei).

Realizarea planşeelor cu izolaţie termică înglobată necesită următoarele operaţii principale:

- execuţia feţei interioare a planşeului, care constituie şi stratul suport al termoizolaţiei;

- aşezarea materialului termoizolant între grinzile planşeului;

- după caz, aplicarea barierei contra vaporilor de apă pe faţa „caldă” (pe faţa inferioară sau superioară, în

funcţie de poziţia planşeului în raport cu spaţiul mai rece);

- execuţia feţei superioare a planşeului.

1.5. Tehnologii specifice pentru elementele vitrate

La realizarea elementelor vitrate se va avea în vedere asigurarea etanşeităţii acestora atât între geam şi

ramă cât şi între cercevele şi toc.

La montarea elementelor vitrate în golurile elementelor de construcţie se va realiza umplerea pe tot

perimetrul, a rosturilor rezultate între acestea, cu materiale izolante adecvate (şnururi din vată minerală

sau vată de sticlă, spumă de poliuretan sub formă de spray etc.), precum şi etanşarea lor pentru protecţia

împotriva agenţilor climatici (exteriori şi interiori).

1.6. Măsuri privind executarea lucrărilor de izolaţii termice pe timp friguros

Lucrările care presupun procedee umede nu se vor executa la temperaturi mai mici de +5 o

C. De

asemenea, lucrările de izolaţii termice nu se vor executa la temperaturi inferioare celor prevăzute în

normele tehnice ale produselor, pe timp de ceaţă sau cu precipitaţii atmosferice.

2. IZOLAREA TERMICA SI FONICA A CLADIRILOR CIVILE

2.1. Izolarea peretilor exteriori

Peretii exteriori (portanti, autoportanti sau purtati) trebuie sa corespunda din punct de vedere higrotermic

si acustic cerintelor utilizatorilor.

Pentru realizarea acestor deziderate folosirea produselor din vata minerala prezentate in capitolul anterior

este ideala in alcatuirea structurilor.

Structura peretilor exteriori utilizind ca termofonoizolatie produse din vata minerala este alcatuita din:

a) – stratul portant sau autoportant al peretelui exterior

b) – bariera de vapori

9

c) – stratul termofonoizolator din produse din vata minerala

d) – un sistem de fixare a stratului termofonoizolator

e) – strat de aer ventilat

f) – un strat de protectie al termofonoizolatiei

a) Stratul portant sau autoportant al peretelui exterior

Acest strat reprezinta atat pentru peretii structurali cat si pentru cei nestructurali scheletul peretelui care ii

asigura acestuia durabilitatea, rezistenta si rigiditatea necesare in exploatare.

Stratul portant poate fi realizat din beton armat, din zidarie de caramida, zidarie de BCA, lemn sau

produse din lemn etc.

b) Bariera de vapori (poate lipsi în anumite variante)

Bariera de vapori are rolul de a impiedica migratia vaporilor de apa din interiorul incaperilor inspre zona

termofonoizolatiei si eventuala condensare a acestora in structura peretelui exterior.

Bariera de vapori se realizeaza din materiale impermeabile de tip folie (carton bitumat, folii din

polietilena, folii din aluminiu, folii de poliester etc.) si se pozeaza in fata termofonoizolatiei inspre

interiorul incaperilor (pe fata mai calda a termofonoizolatiei).

Caserarea materialelor termofonoizolatoare din vata minerala cu o folie asigura bariera de vapori necesara

cu conditia realizarii prin lipire cu benzi adezive de inalta fiabilitate a continuitatii stratului.

Bariera de vapori poate lipsi in cazul unor pereti exteriori exploatati in conditii de temperatura sau/si

umiditate care nu pot conduce la condensarea vaporilor de apa in structura acestor pereti.

c) Stratul termofonoizolator din produse din vata minerala

Stratul termofonoizolator poate include o gama foarte larga de produse din vata minerala din bazalt si va

fi constituit, in functie de solutia constructiva si tehnologia de executie alese si in functie de

performantele impuse peretilor exteriori de catre utilizatori din:

- saltele rulate fara suport: SR 40, SR 50

- saltele rulate caserate: SRA 40, SRA 50

- pisle in placi necaserate: PI 30, PI 40, PI50

- pisle in placi caserate: PIA 30, PIA 40, PIA 50

- placi semirigide necaserate: PS 70

- placi semirigide caserate: PSA 70

- placi rigide necaserate: PG 80, PG 100, (PG-N, PG-CU)

- placi rigide caserate: PGA 80, PGA 100, (PGA-N, PGA-CU)

Tipodimensiunile stratului termofonoizolator se stabilesc in functie de exigentele utilizatorilor precum si

din conditiile constructive si tehnologice de realizare a peretilor exteriori, recomandindu-se in cazul in

care tasarile ar putea fi insemnate, placi rigide.

d) Sistemul de fixare a stratului termoizolator

Stratul termofonoizolator se fixeaza de stratul portant, in functie de structura acestuia (perete fara strat de

aer ventilat sau cu strat de aer ventilat), in functie de materialele din care este alcatuit stratul portant,

astfel: prin inglobare in perete la turnarea betonului (in cazul peretilor tip sandwich), prin inglobare o data

1

0

cu executarea zidariei mixte, prinse cu agrafe din otel protejate anticoroziv (zincate sau inoxidabile etc.)

cu suruburi pentru lemn sau cuie, prin lipire, s.a.

e) Stratul de aer ventilat (poate lipsi în anumite variante)

Stratul de aer ventilat are rolul de a elimina in atmosfera vaporii de apa din incaperi rezultati in urma

proceselor biologice sau tehnologice specifice si a mentine astfel peretele, inclusiv termofonoizolatia, in

stare uscata. Grosimea optima a stratului de aer ventilat, este de 2-5 cm si se poate asigura in procesul de

fixare a materialelor termofonoizolante din vata minerala prin solutiile constructive si tehnologice

precizate mai sus si in detaliile ce urmeaza.

Pentru asigurarea ventilatiei stratului de aer se vor prevedea solutii constructive care sa asigure existenta

unor prize (goluri) de aerisire (protejate corespunzator impotriva intruziunilor prin plase de sirma), care sa

permita admisia si evacuarea aerului.

f) Stratul de protectie al termofonoizolatiei

Acest strat are menirea de a proteja peretele si in special stratul termofonoizolant de umiditatea exterioara,

de ploaie etc., precum si de a asigura umbrirea peretelui pe timp de vara.

Stratul de protectie poate fi alcatuit din diverse materiale si in diverse moduri: din beton armat (in cazul

panourilor tristrat din beton armat cu miez termofonoizolant din produse din vata minerala), din zidarie de

caramida, din lemn sau produse din lemn (scindura cu lamba si uluc, caplama, PAL, placaj etc.).

Modul de fixare al stratului de protectie difera in functie de structura constructiva a peretelui exterior si

tehnologia de realizare a acestuia (in cazul peretilor tristrat din beton armat prinderea se face cu nervuri,

agrafe, ploturi; placile din armociment, azbociment, mase plastice, sticla armata etc. se fixeaza cu

suruburi, agrafe etc., fixarea fiind, de preferat, elastica)

Fig 1 Alcatuirea de principiu – perete exterior cu temoizolatie din vata minerala fara strat de aer

ventilat; 1. perete exterior ; 2. termoizolatie ; 3. protectie termoizolatie ; 4. profile de fixare

Fig. 2 Izolare perete exterior cu strat de aer ventilat – varianta; 1. element protectie exterioara; 2. profil fixare; 3.

element ancoraj; 4. gaura pentru fixare bulon; 5. spatiu de aer ventilat; 6. termoizolatie vata; 7. banda fixare termoizolatie; 8.

element de ancoraj termoizolatie; 9. zid exterior

1

1

2.2. Izolarea acoperisurilor mansardate si a podurilor

Ca si in cazul izolarii peretilor, izolarea mansardelor presupune existenta unui strat portant de sustinere a

stratului termofonoizolator din produse in vata, a unui sistem de fixare a acestuia, a unui strat de aer

ventilat, a barierei de vapori, a unui strat de protectie al termofonoizolatiei.

a) Stratul portant al termofonoizolatiei il constituie structura de rezistenta a sarpantei mansardei

(capriori, pane etc.), in functie de solutia constructiva a acestuia.

b) Fixarea termofonoizolatiei se realizeaza, in functie de tipul acestuia, cu sipci din lemn, cu retele de

plase din mase plastice sau cu elemente care constituie finisajul interior al mansardelor (lambriuri, placi

gips-carton etc.) si care asigura si protectia termofonoizolatiei spre interiorul incaperilor mansardei.

c) Stratul de aer ventilat are menirea de a impiedica mentinerea umezelii in zona elementelor sarpantei

mansardei si in zona termofonoizolatiei. Ventilarea acestui strat se asigura prin fante prevazute in zona

streasinei, intre capriori si prin elemente speciale pentru aerisire prevazute in invelitoare (elemente de

aerisire in cimpul invelitorii sau in zona coamei).

d) Pentru stratul termofonoizolator se recomanda:

- saltele rulate din vata minerala caserata pe alufolie: SRA 40, SRA 50

- pisle in placi: PI 30, PI 40, PI 50

- placi semirigide: PS 70

- placi semirigide caserate pe alufolie PSA 70

- placi rigide: PG 80, PG 100, (PG-N, PG-CU)

- placi rigide caserate pe alufolie PGA 80, PGA 100, (PGA-N, PGA-CU)

In functie de nivelul de izolare cerut de utilizatori si tinind seama de faptul ca placile caserate pe alufolie

asigura reducerea substantiala a componentei radiante a fluxului termic, fiind mai avantajoase din punct

de vedere al eficientei higrotermice (alufolia caserata pe produs poate constitui si bariera de vapori daca

se realizeaza continuitatea acestuia la rosturi).

e) Bariera de vapori are rolul de a impiedica migratia vaporilor de apa din interiorul incaperilor inspre

zona termoizolatiei si eventuala condensare a acestora in structura peretelui exterior. Bariera de vapori se

realizeaza din materiale impermeabile de tip folie (carton bitumat, folii din polietilena, folii din aluminiu,

folii din poliester etc.) si se pozeaza in fata termofonoizolatiei inspre interiorul incaperilor.

f) Protectia termofonoizolatiei spre invelitoare se face printr-un strat impermeabil discontinuu (pentru a

permite ventilarea termofonoizolatiei) plasat intre capriori, sub invelitoare. Invelitoarea poate fi de tip

discontinuu (tigle ceramice sau din beton, placi din azbociment ondulat etc.) sau de tip continuu (tabla

zincata, sindrila bitumata etc.).

Se prezinta in continuare detalii cu solutii de realizare a izolatiilor mentionate mai sus.

- Figura 3 - Detalii de principiu pentru realizarea unei mansarde

- Figura 4 - Izolarea acoperisurilor mansardate cu strat izolator din vata minerala placata cu gips carton

- Figura 5 - Izolarea termica a podurilor sub invelitoare - varian

1

2

Fig. 3 Detalii de principiu pentru realizarea unei mansarde

1. invelitoare

2. sipci

3. finisaj interior

4. folie higrofuga

5. caprior

6. aer ventilat

7. bariera de vapori

8. termoizolatie vata

Fig. 4 Izolarea acoperisurilor mansardate cu strat izolator de vata minerala

placata cu gips carton

1. panou gips carton

2. bariera vapori

3. sipci verticale

4. strat aer

5. sipci orizontale

6. element prindere

7. strat suplimentar vata

8. termoizolatie vata

9. strat aer ventilat

10. folie

11. prindere cu surub

12. sipci de lemn

13. caprior

14. etansare

15. talpa

16. planseu pod

1

3

Fig. 5. Izolarea termica a podurilor sub invelitoare – varianta

Fig. 6 Izolarea termica a podurilor sub invelitoare – varianta

a), b) - dispunerea termoizolatiei la partea superioara

c), d) - dispunerea termoizolatiei in zona mediana

e), f) - dispunerea termoizolatiei la partea inferioara

g), h) - dispunerea termoizolatiei in zona mediana si la partea

inferioara

1. invelitoare; 2. sipci; 3. scindura; 4. folie de protectie la infiltratii; 5.

strat de aer sub invelitoare; 6. strat de aer peste termoizolatie; 7.

termoizolatie vata; 8. bariera de vapori; 9. element de finisaj; 10.

caprior ; 11. sipci ; 12. strat de aer sub termoizolati

1

4

1 2

3

4

5

6

8

9

10

7

Fig. 7. Detaliu de coamă - acoperită cu astereală, cu termoizolația între căpriori, cu spațiu dublu de

ventilare:

1.invelitoare; 2. sipci de lemn transversale pentru prinderea invelitorii; 3.folie hidroizolante; 4. capriori; 5.

vata de sticla intre capriori de 10 cm; 6.vata minerala de sticla caserata cu folie de aluminiu la fata

capriorilor de 5 cm grosime; 7.sipca pentru fixarea termoizolatiei; 8. clesti, scandura de lemn; 9. coamă;

10.placi gips carton finisate.

6

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Fig. 8. Detaliu de coamă – acoperiș fară astereală, cu termoizolația între căpriori, fară ventilare:

1.invelitoare; 2. sipci de lemn transversale pentru prinderea invelitorii; 3.folie hidroizolante; 4. capriori; 5.

vata de sticla intre capriori de 10 cm; 6.vata minerala de sticla caserata cu folie de aluminiu la fata

capriorilor de 5 cm grosime; 7.sipca pentru fixarea termoizolatiei; 8. clesti, scandura de lemn; 9. coam`;

10. lambriu de lemn.

1

5

2.3. Izolarea acoperisurilor terasa

Acoperisurile terasa pot beneficia in toate variantele constructive de termofonoizolatii cu produse din vata

tip MACON. In situatiile in care incaperile de la ultimul nivel adapostesc utilizatori sau procese

tehnologice generatoare de vapori de apa este obligatorie o bariera continua contra vaporilor plasata sub

termofonoizolatie spre a impiedica producerea condensului in straturile acoperisului si mai ales in stratul

termofonoizolant.

Termohidroizolatia acoperisurilor este un tot unitar, calitatea lor depinde in egala masura de materialele

termo si hidroizolatoare.

Acoperisuri terasa circulabile

In cazul acoperisurilor terasa circulabile, pentru evitarea tasarii stratului termofonoizolant se recomanda:

- placi superrigide: PSG 200

- placi rigide necaserate: PG 160 (PG-C) numai prin aplicarea de masuri adecvate (sape armate)

Caserarea produselor din vata cu alufolie asigura bariera de vapori, de obicei necesara si in cazul

acoperisurilor terasa circulabile, cu conditia realizarii prin lipire cu benzi adezive de inalta fiabilitate a

continuitatii stratului de alufolie.

Se prezinta in continuare detalii cu solutii de principiu pentru realizarea de termohidroizolatii cu placi de

vata minerala.

Fig. 9. Detaliu de racord perete –terasa inversata circulabila

1. polistiren extrudat; 2. membrane hidroizolatoare; 3.folie barieră impotriva vaporilor; 4. strat

difuziune; 5.beton de pantă; 6. placă BA; 7. perete zidărie; 8. dală prefabricată BA; 9. strat uzură

7

1

8

9

4

3

2

56

Fig. 10 Detaliu de câmp-traversă inversată, circulabilă-tip deck, cu trafic redus-secțiune longitudinală

1. polistiren extrudat; 2. membrane hidoizolante; 3. geotextil; 4. strat difuzie; 5. beton de pantă; 6. placă

de BA; 7. structură de sustinere deck; 8. deck- scândură de lemn

1

6

8

3

1

2 4

5

6

7

Fig. 11 Detaliu de câmp- terasă inversată, circulabilă - tip deck, redus- secțiune transversală

1. polistiren extrudat; 2. membrane hidroizolatoare; 3. geotextil; 4. strat difuzie; 5. beton de pantă; 6.

placă BA; 7. structură de lemn; 8. deck – scîndură de lemn.

8

3

1

24

5

6

7

Fig. 12. Detaliu de record la perete – terasă inversată, circulabil cu trafic intens și pardoseală pe

piciorușe

7

4

3

2

5

8

9

5

6

1

1

7

2.4. Tehnologia de izolare cu polistiren

Folosirea polistirenului la realizarea izolației pereților( Solutia Ceresit-Ceretherm)

Etape : Peretele trebuie bine curățat: mai întai se îndeparteaza praful, iar apoi se spală cu jet de apă sub presiune. Pereții

din caramidă, netencuiți, trebuie curățați cu multa grijă. Pereții spalați trebuie lasați sa se usuce perfect.

Pereții foarte absorbanți, de ex. zidariile din BCA sau blocuri de silicați, trebuie tratate în prealabil cu grund

Ceresit CT 17. Mortarul care fixează placile termoizolanle nu se va usca prea repede și va avea rezistența

dorită. Solutia CT 17 se usuca dupa aproximativ 4 ore.

Fixarea plăcilor termoizolante

In partea de jos a plăcilor termoizolante se fixează profile de soclu. Acestea trebuie fixate cu dibluri din 30 cm

în 30 cm.

1

8

Trebuie demontate toate părțiile care ar putea îngreuna acțiunea de aplicare a placilor termoizolante, de ex.:

pervazuri. În locul burlanelor clasice, trebuie puse provizoriu burlane și conducte elastice etc.

Într-un recipient în care se află o cantitate de apa masurată, se toarnă mortarul pentru fixarea placilor

termoizolante și se amestecă cu o masina de gaurit cu amestecator pană cand se obtine o pasta omogena, fara

cocoloase.

Mortarul se aplica de jur împrejurul placii sub forma unei benzi cu o lațime de 3-4 cm si în centrul placii sub

forma unor gramajoare cu un diametru de aproximativ 8 cm, astfel încat în urma presarii sa ocupe 40% din

suprafața plăcii.

Dacă suprafetele sunt netede, mortarul poate fi aplicat cu o mistrie dintată de 12 mm.

1

9

Din sulul de plasă se taie o f`olie având lungimea necesară, care apoi se face sul.

Colțurile cladirii sunt predispuse lovirii. Pe o înalțime de 2 m de la sol, trebuie sa fixată o plasa din fibra de

sticlă. Plasa se fixează de peretele alaturat cu o suprapunere de 15 cm. Colțurile cladirii vor fi acoperite cu un

cornier din tablă de aluminiu perforată lipit înainte.

Acum se gasesc pe piata corniere cu plasă lipită din fabricatie. Utlizarea acestora ușureaza formarea colturilor

cladirii și a marginilor glafurilor, f`ără a mai fi necesara fixarea plasei de peretele alăturat.

2

0

Placile se aplică una langa alta, începand de la bază, de la un colt și mergand pana la partea superioara a

pereților, menținandu-se o linie dreaptă. Placa aplicata trebuie mișcata cu o drișca lunga pâna cand ajunge să se

fixeze langa celelalte placi.

Pe suprafetele mari, trebuie urmarită ordinea din desen. Trebuie sa suprapuse plasele care se învecineaza,

între5-10cm.

Golurile ramase, mai mari de 2 mm si locurile greu accesibile, de ex. balustradele - trebuie umplule cu spuma

poliuretanică Ceresit (exclus umplerea lor cu mortar). Spuma îsi mareste volumul si de aceea trebuie direcționată

între placi, avand griia sa nu iasă cu prea mult în afară . Surplusul de spuma poliuretanica întarită trebuie

îndepartat cu ajutorul unui cuțit.

2

1

Trebuie umplute golurile ramase între placile teimoizolante, tocurile usilor ferestrelor si glafuri. în placi se fac

niste crestături oblice cu o lațime de minim 5 mm si se umplu cu acril Ceresit. Umplutura proaspată se întinde

cu un spaclu umed.

Pentru umplerea crapaturilor care se maresc se folose]te o soluție de umplere poliuretanică. Marginile

crapăturilor pot fi întarite cu profile metalice, rezistenta fiind constituită de umplutura de etanșeizare

poliuretanica, care izoleaza termic. Marginile profilelor trebuie lipite cu banda adezivă.

Dupa aproximativ 3 zile de la fixarea placilor termoizolante, suprafața lor trebuie egalizată prin apăsarea

cu o drișcă a cărei suprafață este acoperită cu un șmirghel gros. Este o acțiune deosebit de importantă,

deoarece polistirenul va fi supus timp de aproximativ 2 saptamani la acțiunea nemijlocită a razelor soarelui

si corodarii.

2

2

Dupa terminarea operațiunii de fixare a placilor, dupa întarirea mortarului, este necesară aplicarea unui strat

protector armat cu fibra de sticlă care se realizeaza în felul urmator: se aplica mai întai un start de mortar, pe o

latime de aproximativ 1,10 m de la partea superioara cladirii, cu o mistrie dintata de 10 mm.

în ziua urmatoare aplicarii, stratul protector nu este înca întarit. Se poate folosi un șmirghel pentru a netezi urmele

lasate de mistrie și pentru a îndeparta eventualele imperfecțiuni.

Aplicarea placilor termoizolante este și un prilej de a înfrumuseța aspectul exterior al cladirilor. Placile

termoizolante ascund toate imperfecțiunile zidurilor. neegalitațile de pâna la 2 cm pot fi corectate cu un strat

mai gros de mortar. în cazul inegalitafilor mai mari, se recomanda folosirea unor placi de grosimi diferite.

Pereții pot fi considerați adecvați atunci cand mostrele de polistiren de 10 x 10 cm se rup în bucați la încercarea

de a le smulge de pe perete (la 4-7 zile de la lipirea cu mortarul CT 85). Daca polistirenul se dezlipeste

împreuna cu stratul de mortar, atunci trebuie folosite și elemente de fixare mecanice.

2

3

Plăcile de polistiren trebuie fixate cu elemente de prindere mecanice atunci cand pereții nu pot fi portanții lor.

La sistemul Ceresit Ceretherm trebuie folosite dibluri cu tija de metal. Capetele diblurilor nu trebuie sa iasa în afara

plăcilor.

De acest strat se prinde plasa, care cu partea dințată mistriei se înfige în mortarul proaspat: mai întai pe centrul

plasei se apoi spre margini.

Dupa aceea se întinde stratul de mortar, pentru a acoperi plasa în întregime și se netezeste cu grija. Grosimea

stratului protector trebuie sa fie de 3-5 mm.

Realizarea rețelei protectoare

Toate colțurile deschiderilor spre exterior necesita o întarire suplimentara cu petice din fibra de sticla lipite oblic cu

dimensiuni care să nu fie mai mici de 35 x 20 cm. Acestea împiedica apariția crapăturilor oblice care pornesc

din colțuri.

2

4

Realizarea tencuielii pentru exterior

Tencuielile decorative acrilice se pot aplica la 3 ore dupa uscarea stratului de vopsea grand cu CT16.

Tencuielile acrilice CT60 si CT63 sunt gata preparate, dar înainte de utilizare, continutul galeții trebuie

omogenizat cu ajutorul unei bormasini prevazuta cu un amestecator. Pentru tencuirea unui perete trebuie

folosite materiale din acelasi lot în scopul evitarii usoarelor diferențe de nuanță datorită granulației naturale pe

care o conține tencuiala decorativa.

Nu trebuie să folosim instrumente sau recipiente ruginite. Tencuiala în straturi subtiri se usuca destul de repede si

de aceea nu trebuie lasată în locuri însorite. Pasta trebuie aplicala în mod egal cu o drișcă de metal pe suprafata

pregatită. Granulele pe care le conține usurează aplicarea în straturi egale, acest lucru fiind esential pentru

obținerea unui aspect omogen.

Atunci când materialul nu se mai lipește de gletieră, cu ajutorul unei driste din plastic, trebuie să nivelati

stratul aplicat.în functie de direcția de miscare a gletierei, se pot obtine diferite modele datorita granulelor pe

care tencuiala le conține.

În cazul tecuielii CT60 cu granulație de 1 ,5 mm se obtine o suprafată cu un aspect zgrunțuros si omogen

prin nivelare cu drisca de plastic.

2

5

În cazul tencuielilor cu granulație mai mare, de ex. CT63 (3 mm) sau CT64 (2.5 mm), se obține o suprafață cu

aspect de scoarță de copac în funcție de sensul de miscare a gletierei.

Se recomandă să acoperim o suprafață continuă fară întreruperi. Daca totusi oprirea lucrului este necesara,

trebuie sa obtinem o linie dreaptă a zugravelii. Acest lucru face posibilă aplicarea unei bande adezive. Astfel,

puteți folosi vopsele în tonuri diferite.

Pentru a evita apariția nadelor, se recomandă să acoperim o suprafată continuă fără întreruperi. De aceea schela

trebuie sa fie montată pe toata fațada iar operatiunea sa fie bine organizata.

Nu trebuie să aplicăm Ceresit CT60 (63, 64) pe zone expuse razelor soarelui si sa prevenim uscarea

prematură a tencuielii. Suprafața tencuită trebuie protejată de ploaie până la uscarea completă.

2

6

Daca se dorește schimbarea culorii tencuielii sau daca aceasta se degradează în timp - se poate folosi vopseaua

acrilică pentru exterior Ceresit CT54, disponibilă deasemenea într-o gama larga de culori.

Stratul protector întarit poate fi tratat cu vopseaua grund Ceresit CT 16. Vospeaua se aplica cu bidineaua. Nu

este necesar folosirea trafaletului si nu trebuie sa diluati vopseaua CT 16 cu apă.

Baza cladirii poate fi acoperită cu tencuială

"mozaic". CT 77 se aplică și se netezeste cu o drișcă de metal. Dupa uscare, se obține o tencuială colorată cu

aspect sticlos, usor de întreținut.

2

7

2.5. Folosirea polistirenului expandat la acoperișuri

Fig. 13. Izolatia termica a unui acoperis

1.Planseu beton; 2. Pardoseala; 3. Gips carton; 4. Bariera control vapori; 5. Astereala; 6. Material

hidroizolant; 7. Capriori lemn; 8. Laturi lemn; 9. Polistiren expandat; 10. Polistiren expandat; 11. Sipci

lemn ; 12. Tencuiala; 13. Polistiren expandat; 14. Tigla beton dublu roman; 15. Lat longitudinal; 16.

Zidarie portanta BC

2.6. Folosirea panourilor la realizarea termoizolațiilor

Sistemul de perete KS1000 SF este o soluţie constructivă cu îmbinare ascunsă, cu posibilităţi de montaj

vertical sau orizontal, care se pretează ca sistem de închideri pentru toate imobilele cu excepţia celor cu

temperaturi interioare joase (sub 0 °C).

2

8

Fig. 14. Sistemul de perete KS1000 SF

2.7. Dimensiuni şi mase

a)Profilare- exterior

b)Profilare – interior

Grosimea panoului (mm) 50 60 70 80 100

masa (kg/m2) tablă 0.6/0.4 mm 10.

83

11.

23

11.

63

12.

03

12.

83

c) Toleranţele produsului

Lungimea panoului

Lungimea panoului mai mică de 6 m +-4

mm

Lungimea panoului între 6 m şi 12 m +-6

mm

Lungimea panoului cel puţin egală cu 12 m +-8

mm

Lăţimea panoului +-3

mm

Grosimea

Grosimea panoului d ≤ 50 mm +-2

mm

Grosimea panoului 50 mm < d < 100 mm +3

mm

-2

mm

2

9

Grosimea panoului d ≥ 100 mm +3

mm

-3

mm

Rectangularitatea capătului tăiat ≤ 0,5 % lăţimea panoului.

Încovoierea panoului (∆1 + ∆2) / 2 ≤ 10 mm

d) Lungimi disponibile

Lungimea standard a panourilor e de la 2 până la 14,5 metri. Panourile mai scurte de 2 m şi mai lungi de

14,5 m se pot furniza cu consultarea Departamentului Tehnic Kingspan.

Oţel

a) Posibilităţi de protecţie galvanică

- Oţel zincat la cald cu un total de 275 g/m2 zinc, conform EN 10147:2000. Acesta poate fi acoperit în

mai multe variante: Poliester, PVDF, Plastisol şi Foodsafe.

- Galvatit, oţel zincat conform normei EN 10147, cu masa totală a zincului de 275 g/m2, pentru

suprafeţele Celestia, Poliester, PVDF, Plastisol şi Foodsafe.

- Galvalloy, oţel protejat la cald cu un aliaj eutectic cu o compoziţie din cca 95 % Zn, 5 % Al şi alţi aditivi

conform normei EN 10214, pentru învelitoarea HPS200

b) Grosimile substratului

- Grosimea standard a tablei exterioare 0,60 mm.

- Grosimea standard a tablei interioare 0,40 mm.

- Alte grosimi sunt disponibile după consultarea Departamentului Tehnic Kingspan.

2.8. Variantele de acoperire exterioară

9.1. Poliester Standard – PES

Poliester este un sistem de acoperire universal şi economic, ce se poate folosi la interior şi exterior.

Grosimea nominală a învelişului e 25 µm.

9.2. PVDF

Acoperirea PVDF păstrează cel mai bine culoarea şi luciul şi are o bună rezistenţă împotriva coroziunii.

Grosimea nominală a acoperirii e 25 µm. Poate fi folosit în condiţiile climatice cu radiaţii UV puternice în

combinaţie cu temperaturi extreme şi umiditate înaltă. Sortimentul standard de culori include culoarea

argintiu metalizat.

9.3. HPS200 (de la Corus)

HPS200 e un sistem de acoperire cu un aspect deosebit, examinat în laboratoare şi şantiere în condiţii

climatice aspre, pentru o utilizare universală. Învelişul său rigid de 200 µm (grosime nominală) are un

finisaj exclusiv Scintilla şi este disponibil în diferite nuanţe, oferind arhitecţilor o paletă largă de culori.

9. 4. Plastisol 200 µm

HPS200 e un sistem de acoperire cu un aspect deosebit, examinat în laboratoare şi şantiere în condiţii

climatice aspre, pentru o utilizare universală. Învelişul său rigid de 200 µm (grosime nominală) are un

finisaj exclusiv Scintilla şi este disponibil în diferite nuanţe, oferind arhitecţilor o paletă largă de culori.

3

0

9.5. Celestia (de la Corus)

Celestia este o acoperire cu aspect metalizat, realizată dintr-un înveliş de înaltă calitate Plastisol de 120

µm (grosime nominală). Produsul are în forma standard, pe partea inferioară, o acoperire de înaltă calitate

din poliester. Varianta metalizată captează lumina şi mişcarea, dă suprafeţei placate adâncime şi viaţă.

10. Variantele de acoperire interioară

10.1. Poliester

Învelişul de poliester cu o grosime nominală de 15 µm. Culoarea standard este alb-gri (asemănătoare cu

RAL 9002).

10.2. Emailare

Email cu o grosime nominală de 22 µm cu un finisaj alb.

10.3. Foodsafe

Suprafaţa acestui înveliş din polimer de 150 µm grosime este netoxică, rezistentă la acţiunea mucegaiului,

durabilă şi se curăţă uşor. Stratul de acoperire este inert chimic şi netoxic la un contactul efectiv cu

produsele alimentare neambalate. Culoarea standard este albă.

10.4. Nucleu de izolare

Nucleul de izolare standard este spuma poliuretanică rigidă cu celule închise. Nu este toxic, se pretează şi

pentru industria alimentara şi nu conţine CFC/HCFC.

11 Materiale de etanşare KS1000 SF

11.1. Îmbinarea laterală

Toate îmbinările laterale au o garnitură continuă autoadezivă aplicată din producţie.

11.2. Îmbiarea longitudinală

Toate îmbinările longitudinale (ferestre, usi, lăcrimare) trebuie etanşate cu o garnitură continuă PE

autoadezivă 20x4 mm (20x3 mm) aplicată în şantier (vezi detaliile constructive).

11.3.Îmbinările cu alte panouri

Îmbinările dintre panourile de perete şi cele de acoperiş, precum şi toate străpungerile făcute panourilor

trebuie etanşate cu PUR aplicat local cu pistolul.

Faţa interioară a panourilor trebuie etanşată la îmbinări cu o garnitură anticondens PE autoadezivă 9 x 3

mm.

La contactul dintre panouri şi structură în zonele de risc, acolo unde se impune (coamă, jgheab,

suprapunere longitudinală), se aplică o garnitură autoadezivă continuă PE 20x5mm (vezi detaliile

constructive)

3

1

12. Sistemul de perete KS1000 SF

12.1. Performanţe

Izolare termică

Grosimea panoului Valoarea U (W/m2K)

(mm) Fără HCFC = 0.022

50 0.41

60 0.35

70 0.30

80 0.26

100 0.21

12.2. Biologic

Panourile sandwich izolatoare Kingspan sunt imune la atacul mucegaiului, ciupercilor şi insectelor. La

fabricaţie nu se foloseşte uree formaldehidică iar panourile nu sunt toxice.

12.3. Rezistenţă la foc

Panourile sandwich izolatoare KS1000 SF au fost examinate, aprobate şi îndeplinesc cerinţele

regulamentelor şi normelor europene şi naţionale pentru construcţii. Panourile nu contribuie la

răspândirea incendiului şi nu întreţin arderea.

12.4. Acustică

Toate panourile KS1000 SF au o valoare ridicată a izolării fonice exprimată printr-un număr Rw=25 dB

12.5. Ambalarea standard – transport rutier

Panourile KS1000 SF se depozitează cu partea exterioară spre partea interioară. Partea de sus, de jos,

laterale şi din faţă se protejează cu spumă şi cofraje şi întregul palet este acoperit cu folie de polietilenă.

Numărul de panouri din fiecare pachet depinde de lungimea şi grosimea acestora. Tabelul de mai jos e

prezentat ca ghid.

Numărul de panouri este mai redus în cazul paleţilor agabaritici. Înălţimea standard a paletului e 1- 100

mm. Masa maximă a paletului e 3 500 kg

Grosime nucleu panou (mm) 5

0

6

0

7

0

8

0

100

Număr de panouri într-un pachet 2

1

1

7

1

5

1

3

10

12.6. Livrare

Toate livrările (în situaţii standard) se realizează prin transport rutier la locul proiectului. Clientul este

responsabil pentru descărcare.

3

2

13. Modul de instalare al panourilor

13.1. Panouri montate orizontal

Instalarea panourilor începe de la partea de jos, după instalarea corectă a lăcrimarului şi a reazemului

inferior. Aşezati panoul pe reazeme şi fixaţi-l la partea de sus cu 1 sau 2 şuruburi, în funcţie de presiunea

vântului.

Aşezaţi cel de-al doilea panou peste primul, verificând îmbinarea, alinierea şi izolarea acestora. Fixaţi

panoul pe structura metalică. Panourile nu necesită o izolare suplimentară deoarece au aplicată o garnitură

autoadezivă din producţie.

Continuaţi aceeaşi procedură până la vârful peretelui, tăind panoul terminal la lungimea impusă.

Capătul liber al panoului terminal trebuie fixat de structură la maximum 500 mm.

Acolo unde se folosesc şuruburi cu îmbinare vizibilă, la colţuti, uşi, ferestre, atic, acestea trebuie

mascate cu accesorii pentru a păstra designul *îmbinare ascunsă*.

13.2. Panouri montate vertical

Asiguraţi-vă că există un reazem aliniat, permanent sau temporar, pe toată lungimea clădirii, înainte

de începerea instalării.

Fixaţi lăcrimarul pe structura secundară, asigurând orizontalitatea acestuia.

Fixaţi primul panou în dreptul colţului clădirii, verificând verticalitatea acestuia înainte de fixare.

Folosiţi şuruburi pentru îmbinare ascunsă la nut şi şuruburi pentru îmbinare vizibilă la feder. Fixaţi cu 1

sau 2 şuruburi, în funcţie de presiunea vântului.

Îmbinaţi cel de-al doilea panou cu primul, verificând verticalitatea acestuia şi modul ferm de

îmbinare. Fixaţi panoul pe fiecare pană, folosind numărul specificat de şuruburi.

Continuaţi până peretele este complet.

Acolo unde este necesar, panourile pot fi tăiate (în dreptul colţurilor şi al golurilor). În acest caz

trebuie folosite şuruburi pentru îmbinare vizibilă care se maschează ulterior cu accesorii.

14. Accesorii / Borduri

Accesoriile şi bordurile trebuie instalate cu grijă, având în vedere alinierea acestora, izolarea şi tăierea la

capete

14.1. Calitatea

Panourile sandwich izolatoare Kingspan se fabrică din materiale de cea mai înaltă calitate, prin folosirea

de mijloace moderne de producţie şi a normelor stricte de control al calităţii, întrunind cerinţele ISO

9001:2000. Se asigură astfel fiabilitate şi durată de viaţă îndelungată.

3

3

14.2. Regulamente de construcţii

Panourile sandwich izolatoare Kingspan KS1000 SF întrunesc regulamentele şi normele naţionale pentru

construcţii.

14.3. Alegerea elementelor de fixare

Fixare – SFS intec

Produs: Oţel – KS1000 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura de etanşare diametrul 16

mm)

Prod

us:

Beto

n –

KS10

00 SF

siste

m de

peret

e,

poziţi

a de

fixar

e:

ascu

nsă

(garn

itura

de

etanş

are

diam

etrul

16 mm)

Produ

s:

Lemn

–

KS10

00 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura de etanşare diametrul 16 mm)

3

4

Fi

xa

re

–

EJ

O

T

Produ

s:

Oţel –

KS1000

SF

sistem de

perete,

poziţia

de

fixare:

ascunsă

(garnitur

a de

etanşare

cu

diametru

l de 16

mm)

Produs:

Beton –

KS1000 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura de etanşare cu diametrul de 16 mm)

3

5

Produ

s:

Lemn

–

KS10

00 SF

siste

m de

peret

e,

poziţi

a de

fixare

:

ascunsă (garnitura de etanşare cu diametrul de 16 mm)

14.4. Detaliu de îmbinare laterală

Îmbinarea panourilor verticale

3

6

Recomandări pentru fixarea panourilor

*Model A (O

singură fixare)

*Model B (Două fixări)

14.5. Metode constructive

Panourile montate vertical necesită o structură de susţinere. Aceasta le conferă rezistenţă la presiune şi

sucţiune. Structura principală prezentată este una tipică. Încărcările panourilor depind de cerinţele

structurale specifice fiecărui proiect în parte.

3

7

Îmbinarea dintre panouri

Îmbinarea dintre doua panouri verticale

15. Sistemul de acoperiş KS1000 RT

Sistemul panouri izolatoare tip ţiglă KS1000 RT se poate folosi pentru aplicaţiile în construcţii cu

înclinarea acoperişului de cel puţin 21% (120).

Fig. 15. Acoperiş KS1000 RT

15.1. Materiale – Oţel

a) Substrat

Oţel Fe 220 G zincat prin imersie conform BS EN10147:1992.

Grosimea standard a tablei exterioare 0,7 mm, grosimea standard a tablei interioare 0,4 mm.

3

8

b) Acoperiri – Tablă exterioară rezistentă la influenţele atmosferice

Un polimer de calitate foarte bună, grosimea 50 microni. Culoarea – teracotă sau antracit.

Partea interioară a tablei e acoperită cu un înveliş de poliester gri deschis.

c) Acoperiri – Tablă interioară

Email: un înveliş gros de 15 microni folosit la acoperirea interioară a panourilor izolatoare. Culoarea

standard e alb aprins, cu o suprafaţă uşor de curăţat

Poliizocianurat (PIR) cu ODP nul. Pentru produse certificate de LPCB, vă rugăm contactaţi

Departamentul Tehnic Kingspan.

15.2.Etanşare

Banda de etanşare este aplicată pe îmbinarea laterală pe linia de producţie. Toate îmbinările laterale au o

bandă anticondens aplicată pe linia de producţie.

16. Materiale de etanşare KS1000 RT

16.1. Îmbinarea laterală

Toate îmbinările laterale trebuie să fie curate pentru a asigura o îmbinare fermă.

16.2. Îmbiarea longitudinală

Toate îmbinările longitudinale au lungimea de 150 mm trebuie etanşate cu o garnitură din Butyl

autoadezivă cu diametrul de 6 mm, la 10 mm de pasul profilului tip ţiglă.

16.3. Garniturile profilate

Acolo unde există îmbinări de profile metalice flate cu profilul tip ţiglă trebuie folosite garnituri profilate

PE pentru a închide spaţiul din îmbinare. Etanşaţi garniturile profilate atît la capete cât şi la partea de jos

şi de sus a acestora cu un izolant aplicat cu pistolul.

16.4. Îmbinările

Îmbinările dintre panourile de perete şi cele de acoperiş, precum şi toate străpungerile făcute panourilor

trebuie etanşate cu PIR aplicat local cu pistolul.

Faţa interioară a panourilor trebuie etanşată la îmbinări cu o garnitură anticondens din butyl cu diametrul

de 8 mm.

17. Sistemul de acoperiş KS1000 RT

17.1. Performanţe

Izolare termică

Grosimea

panoului

Valoarea U

(W/m2K)

(mm) = 0.022

45 0.45

60 0.32

80 0.25

100 0.20

3

9

17.2. Biologic

Panourile Kingspan sunt imune la mucegai, ciuperci şi insecte. La fabricaţie nu se foloseşte uree

formaldehidică iar panourile nu sunt toxice.

17.3. Rezistenţă la foc

Panourile KS1000 RT Kingspan îndeplinesc cerinţele reglementărilor şi normelor pentru construcţii în

privinţa incendiului.

17.4. Acustică

Toate panourile KS1000 RT au o valoare ridicată a izolării fonice -Rw=25 dB.

17.5. Ambalarea standard – transport rutier

Panourile KS1000 RT sunt aşezate cu partea rezistentă la influenţele externe în jos, iar la despachetare şi

montaj este necesară întoarcerea acestora. Partea de sus, de jos, lateralele şi capetele paleţilor sunt

protejate cu bucăţi de izolaţie iar întregul palet e ambalat într-o folie de plastic. Numărul de panouri din

fiecare pachet cu panouri de 45 mm este de maximum 10, înălţimea tipică a paletului e 1 100 mm.

Numărul de panouri dintr-un pachet depinde de lungimea şi grosimea panoului.

17.6. Livrare

Toate livrările (în situaţii standard) se realizează prin transport rutier la locul proiectului. Clientul este

responsabil pentru descărcare.

SISTEM DE ACOPERIŞ KS1000 RT

17.7. Calitatea

Panourile sandwich izolatoare Kingspan se fabrică din materiale de cea mai înaltă calitate prin folosirea

mijloacelor moderne de producţie conform standardelor stricte de control al calităţii în conformitate cu

normele ISO9001:2000, ceea ce asigură o fiabilitate şi durată de viaţă îndelungată.

17.8. Regulamente de construcţii (Agremente)

Panourile sandwich izolatoare Kingspan KS1000 RT îndeplinesc regulamentele şi normele naţionale

pentru construcţii.

17.9. Garanţii

Kingspan acordă garanţie pentru învelişul exterior şi pentru întregul produs în baza proiectului concret.

18. Elemente de fixare

18.1.Principale

Toate elementele de fixare principale trebuie să fie cu filetul înalt de tip special, fabricate din oţel

austenitic inoxidabil şi prevăzute cu o şaibă fixată cu diametru de 19 mm din oţel inoxidabil şi cu un cap

jos acoperit corespunzător culorii panoului. Toate elementele de fixare trebuie să fie amplasate prin dolia

profilului, cel puţin trei elemente de fixare la panou şi sprijin, repartizate pe lăţime la intervale uniforme.

Îndeplinirea cerinţelor normelor poate necesita asigurarea fixării auxiliare în zonele cu sucţiune locală

superioară.

4

0

18.2. Secundare

Elementele de tablă vor fi fixate la distanţe axiale de maximum 450 mm, cu şuruburi de coasere din oţel

austenitic inoxidabil, cu şaibe fixate cu diametru de 14 mm din oţel inoxidabil şi cu un cap jos acoperit

corespunzător culorii panoului. Elementele de fixare sunt puse la dispoziţie de producătorul Powell Gee.

Fig 16. Detaliu de îmbinare laterală

18.3. Direcţia de instalare

Panourile se produc astfel încât să se monteze de la stânga la dreapta. Panourile trebuie îmbinate îs sens

invers la segmentele triunghiulare şi la îmbinările laterale

în coamă. Poziţia de fixare este prezentată mai jos.

Fig. 17. Îmbinare laterală – îmbinare în sens invers

Fig. 18. Îmbinare longitudinală

standard

4

1

Fig. 19 Îmbinare longitudinală cu armătură de extensie

Fig 20. Îmbinare longitudinală cu armătură de extensie

Fig. 21 Jgheab semirotund

Fig. 22 Mascarea jgheabului

Fig. 23 Jgheab metalic cu scafă

4

2

Fig. 24 Detaliu de coamă – Capac de coamă semirotund

25 mm garnitura profilată

la

punctul cel mai de jos

15 mm garnitura profilată

la

punctul mediu

5 mm garnitura profilată

la punctul cel mai de sus

Distanţa de-a

lungul ţiglei

(X)

Dimensiunea de

bază (A)

Cod

garnitură

0 - 65 mm 5 mm FRTR05

MP

4

3

66 - 195 mm 15 mm FRTR15

MP

196 - 325 mm 25 mm FRTR25

MP

La detalierea coamei, trebuie considerată relaţia dintre panoul tăiat şi accesoriul de coamă, pentru

menţinerea unei linii drepte. În funcţie de acestă relaţie, dimensiunea de bază a garniturii variază.

Unghiul panoului tip ţiglă cauzează o variaţie în adâncime de 20 mm şi astfel sunt necesare cele trei

dimensiuni de bază de 5 mm, 15 mm şi 25 mm. Detaliul de mai jos prezintă situaţiile diferite care pot

apărea.

Fig. 25. Detalii de borduri

4

4

3.SISTEME MODERNE DE IZOLATIE TERMICA

3.1. Condiţii de punere în opera

temperatura aerului, a stratului suport şi a mortarului trebuie sa fie mai mare de +5º C pe durata

aplicării şi a prizei. Suportul trebuie să fie solid, uscat şi curat, iar zonele cu aderenţă scazută trebuie

curaţate. Trebuie evitată o umezire ulterioară a peretelui ;

stratul suport poate fi : zidărie netencuită (cărămidă, blocuri ceramice, b.c.a, etc.), beton

netencuit,tencuială aplicată pe zidarie sau beton ;

stratul suport trebuie să aibă îndepărtat finisajul existent (dacă este cazul) ;

stratul suport de tip tencuială trebuie să fie aderent la stratul de bază. Verificarea aderenței stratului

de tencuială de stratul de rezistență (zidărie sau beton) se poate face prin ciocănire. Acolo unde sunetul nu

este clar, se recurge la dislocarea tencuielii neaderente și la refacerea ei ;

stratul suport nu trebuie să prezinte fisuri semnificative (cu deschiderea sau adancimea mai mare de

10 mm). în caz contrar, tencuiala se va înlatura și se va reface ;

diferențele de planeitate ale suportului pană la 1 cm se pot prelua în mortarul adeziv la lipirea

polistirenului. Diferențele mai mari se preiau folosind grosimi diferite ale stratului de polistiren sau

tencuind în prealabil suportul ;

prinderea de suport a polistirenului se realizează cu dibluri și mortar adeziv ;

pentru evitarea fisurării specifice, este obligatorie armarea colțurilor, golurilor de uși și ferestre, prin

poziționarea de cupoane de plasa de armare orientate diagonal ;

Pentru realizarea tehnică și estetică a detaliilor se recomandă folosirea profilelor speciale.

3.2. Etapele de punere în operă a sistemului de izolare termică :

1. Lucrări pregătitoare – desprăfuirea suprafeței suport și stropirea ei cu apă.

Desprăfuirea se va face prin periere energică, (cu perii de sarmă), iar spălarea se realizează cu carpe ude

sau cu apă sub presiune.

2. Montarea profilului pe soclu - la partea inferioară, fixarea primului rand de plăci se face cu un profil

special de soclu, care asigur` planeitatea placilor de polistiren extrudat și o realizare estetică a

termoizolației. Profilul pe soclu se montează pe stratul suport cu dibluri.

3. Aplicarea mortarului adeziv pe plăcile de polistiren extrudat - se întinde ca un cordon de-a lungul

marginilor plăcii izolatoare și punctual (5 puncte) pe placă.

4

5

Mortarul adeziv nu trebuie sa depășească suprafața plăcii de polistiren.

4. Montarea plăcilor de polistiren extrudat pe stratul suport – plăcile se vor aplica pe perete în contact,

f`ără a permite pătrunderea mortarului adeziv în rosturi.

Randurile de plăci se montează decalat. După poziționarea catorva randuri de plăci, se va rectifica poziția

lor (planeitatea, orizontalitatea) cu nivela, apoi se vor apăsa pentru fixarea definitivă . La colțurile clădirii

plăcile se vor poziționa în contact. Diferențele de planeitate pana la 1 cm se pot prelua cu mortar adeziv.

Rosturile dintre plăci ce depășesc 2 mm nu se vor umple cu mortar adeziv ci cu material izolator.

După respectarea timpilor de uscare ai mortarului adeziv (min. 24 h), se vor tăia bucațile de plăci ce

depășesc marginile clădirii, se vor șlefui canturile și se va îndepărta praful depus prin șlefuire.

5. Fixarea diblurilor – dacă termosistemul se aplică pe beton sau pe o tencuială veche, sau dacă înălțimea

clădirii depășește 5 m, este necesară o fixare suplimentară cu dibluri. La o montare corectă capul diblului

trebuie să rămână în planul plăcii de polistiren extrudat pentru a nu deranj armarea ulterioară .

6. Armarea - se aplică un strat de mortar cu gletiera cu dinți (10x10 mm), în acest pat de mortar se aplică

fâșii de plasă 30x50 în zonele de colț și pe diagonala deschiderilor, se poziționează plasa de armare (cu

suprapuneri de 10 cm la îmbinări), peste care se "închide" prin gletuire stratul de mortar. Grosimea

stratului de mortar va fi de minim 2 mm.

7. Montarea profilelor pentru colt, cu plasa - la colțurile exterioare și la întoarcerile laterale ale

deschiderilor este prevăzut un profil special de colț cu plasă de fibră de sticlă.

4

6

Profilul de colț asigură o protecție mecanică sporită pentru aceste zone sensibile, și totodată o rezolvare

estetică a muchiei fațadei.

8. Aplicarea tencuielii - se prepar` și se aplică în conformitate cu indicațiile producatorului. Este

recomandabil să se lucreze fiecare fațadă separat pentru a nu crea diferențe de nuanță pe aceeași fațadă.

Fronturile de lucru se protejează de ploaie sau soare puternic.

Styrodur C 2800 C 20 2800 C 30 2800 C 50

Grosime (mm) 20 30 50

Rezistența termică 2 /m K W

0,571 0,857 1,429

Ambalare (mp/pachet) 15 10,5 6

Plăci/pachet (buc) 20 14 8

Profil muchie drept drept drept

Dimensiuni plac` (mm) 1250 X 600

Tabel de calculație pentru sistemul termoizolant BASF

Material Consum aproximativ Observații

Mortar adeziv pentru

polistiren 25kg/sac

4-5 kg/mp Timp de prelucrare: cca. 2 ore

Polistiren extrudat 1 mp/mp Dimensiuni: 1250x600mm

Densitate: min. 30 kg/mp

Grosime: 2-10cm

Plasă de armare din fibră 1,1mp/mp Dimensiune ochi: 4x4 mm

4

7

de sticlă Greutate specific`: 145 g/mp

Tencuială colorată 2-3 kg/mp Grosimea stratului: 2-3 mm

Timp de prelucrare: cca. 3 ore

Profil pentru soclu 1 ml/ml Lațime: 33, 43, 53, 63, 83, 103

mm

Dibluri pentru polistiren

o10mm, D 50 mm,

L 70 - 150 mm

6 buc./mp Recomand`ri:

L 70, 90 pt. grosimi de 2-4 cm

L 110, 120 pt. grosimi de 5-7

cm

L 150 pt. grosimi > 8 cm.

Profil pentru colț, cu plasă 1m/ml -

3.3. Vată minerală bazaltică ROCKWOOL

Vata minerală Rockwool se fabrică din roca bazaltică, amestecată cu cocs și calcar.

Acest amestec se topește în cuptoare cupola la temperaturi ce depășesc 1500 de grade C. Materialul topit

rezultat se dirijează către un sistem de tamburi metalici care prin viteza mare de rotație îl transformă în

fibre minerale cu un diametru mediu de 0.005 mm și o lungime de 1-2 cm.

În urmatorul proces de fabricație se va adauga liantul și un adaos special care învelește fibrele într-o

pelicula hidrofobă, după care este încălzit în cuptoare speciale care transformă liantul în bachelită.

Produsul brut rezultat este o saltea continu de aproximativ 30 cm grosime. Acesta este modul în care se

produce vata minerala bazaltică.

Vata minerală bazaltică este un produs incombustibil care suportă temperaturi de pana la 1200 grade C

fără a se topi.

La temperatura de 250 grade C se va topi liantul doar în stratul superficial incins.

Chiar și în lipsa liantului fibrele minerale raman intacte, coeziunea și stratificarea lor păstreaza forma și

rigiditatea materialului protejand elementele de construcție de acțiunea focului.

Materialele termoizolante incombustibile, cu punct înalt de topire servesc drept elemente rezistente la foc

și ecrane împotriva acțiunii focului.

Nu întrețin focul și păstreaza proprietățile termoizolante în condiții de incendiu.

Nu degajă gaze toxice.

3.4. Proprietăți

Termosistemul este o soluție de izolare termică a construcțiilor la exterior. Pentru a realiza acest lucru se

îmbracă clădirea cu un strat de vată bazaltică de fațadă, care se acoperă cu un pachet armat de mortare.

Termosistemul se poate aplica pe toate straturile suport portante (zidării, beton, fațade tencuite, placaje

diverse). Îmbunătățește izolarea termică atat în cazul clădirilor noi cat și la cele vechi, renovate.

Principalul avantaj al acestui sistem este că are o foarte bună rezistență la foc.

Sistemele termoizolante pentru fațade, ca și cele pentru izolarea și finisarea fațadelor ventilate realizate cu

materiale din vată minerală bazaltică garantează rezistența la intemperii, o bună permeabilitate la vapori și

stabilitate în timp.

4

8

Absorția de umiditate din aer a vatei bazaltice Rockwool la 90 % umiditate relativă este de 0.004 %

volumetric care reprezintă o valoare neglijabilă.

În realitate doar cațiva mm de la suprafață sunt întradevăr umezi dar apa se va evapora iar produsul va

deveni din nou uscat recăpătandu-și integral proprietățile termice.

Capacitatea de izolare termică depinde de conținutul de apă. Scufundată în apă vata bazaltică Rockwool

nu absoarbe apa mai mult de 1 % volumetric.

Produsele din vată minerală bazaltică oferă o mare eficiență termoizolantă și o bună rezistență la

compresiune datorată orientării fibrelor după o structură generală nedirecțională - majoritar orizontale iar

restul predominant verticale - ce asigură rigiditatea și stabilitatea dimensională a materialului.

Materialele termoizolante incombustibile, cu punct înalt de topire servesc drept elemente rezistente la foc

și ecrane împotriva acțiunii focului.

Nu întrețin focul și păstreaza proprietățile termoizolante în condiții de incendiu.

Nu degajă gaze toxice.

3.5. Avantajele sistemului :

izolare termică bună - pierderile de caldură prin peretele cu termosistem sunt minime;

termoizolație exterioară - elimiă` pierderile de spațiu locativ;

4

9

are greutate redusă;

rentabilitate mare în timp - economie de energie;

eliminarea punților termice;

termoizolație cu aspect estetic;

foarte bună rezistență la foc.

Puține materiale termoizolante au o rezistență mare la acțiunea focului, vata minerală bazaltică se numara

însa printre acestea. Suportă temperaturi de peste 1000ºC fără a se topi timp de pană la 120 minute.

3.6. Elementele componente ale termosistemului

1.- mortar adeziv - este un mortar pe bază de ciment îmbunătățit cu dispersii sintetice, utilizat pentru

lipirea plăcilor din vată bazaltică de suport și ca strat de bază pentru aplicarea plasei de armare din fibră

de sticlă ;

2.- plăci din vată bazaltică - grosimea acestora se stabilește în funcție de calculul termotehnic specific;

3.- plasa de armare din fibră de sticlă - greutate specifică minim 145 g/m2;

4.- tencuiala de acoperire - este un mortar preamestecat în fabrică pe bază de var ciment. Conține

pigmenți rezistenți la variațiile meteorologice și adaosuri de îmbunătățire a calitații și lucrabilității. În

funcție de granulația tencuielii și modalitatea de driscuire se obțin diferite structuri ale fațadei;

5.- profil pentru soclu;

6.- dibluri pentru polistiren;

7.- profil pentru colț, cu plasă.

3.7. Condiții de punere în opera

temperatura aerului, a stratului suport și a mortarului trebuie ă fie mai mare de +5º C pe durata

aplicării și a prizei. Suportul trebuie să fie solid, uscat și curat, iar zonele cu aderență scazută trebuie

curățate. A se evita o umezire ulterioară a peretelui ;

stratul suport poate fi : zidărie netencuită (cărămidă, blocuri ceramice, b.c.a, etc.), beton

netencuit,tencuială aplicat` pe zidarie sau beton ;

stratul suport trebuie să aibă îndepărtat finisajul existent (dacă este cazul) ;

stratul suport de tip tencuială trebuie să fie aderent la stratul de bază. Verificarea aderenței stratului

de tencuială de stratul de rezistență (zidărie sau beton) se poate face prin ciocănire. Acolo unde sunetul nu

este clar, se recurge la dislocarea tencuielii neaderente și la refacerea ei ;

stratul suport nu trebuie să prezinte fisuri semnificative (cu deschiderea sau adancimea mai mare de

10 mm). În caz contrar, tencuiala se va înlatura și se va reface ;

diferențele de planeitate ale suportului până la 1 cm se pot prelua în mortarul adeziv la lipirea

polistirenului. Diferențele mai mari se preiau folosind grosimi diferite ale stratului de vată bazaltică, sau

tencuind în prealabil suportul ;

prinderea de suport a plăcilor izolatoare se realizează cu dibluri și mortar adeziv ;

pentru evitarea fisurării specifice, este obligatorie armarea colțurilor, golurilor de uși și ferestre, prin

poziționarea de cupoane de plasă de armare orientate diagonal ;

Pentru realizarea tehnică și estetică a detaliilor se recomandă folosirea profilelor speciale.

5

0

3.7. Etapele de punere în opera a sistemului de izolare termică :

1. Lucrări pregătitoare – desprăfuirea suprafeței suport și stropirea ei cu apă.

Desprăfuirea se va face prin periere energică, (cu perii de sarmă), iar spălarea se realizează cu carpe ude

sau cu apă sub presiune.

2. Montarea profilului de soclu - la partea inferioară, fixarea primului rand de plăci se face cu un profil

special de soclu, care asigură planeitatea plăcilor de vată bazaltică și o realizare estetică a termoizolației.

Profilul de soclu se montează pe stratul suport cu dibluri.

3. Aplicarea mortarului adeziv pe plăcile de vată bazaltică- se întinde ca un cordon de-a lungul

marginilor plăcii izolatoare și punctual (5 puncte) pe placă. Mortarul nu trebuie sî depațească suprafața

plăcii termoizolante.

4. Montarea plăcilor de vată bazaltică pe stratul suport – plăcile se vor aplica pe perete în contact, fără a

permite pătrunderea mortarului adeziv în rosturi. Randurile de plăci se montează decalat. Dupa

poziționarea catorva randuri de plăci, se va rectifica poziția lor (planeitatea, orizontalitatea) cu nivela,

apoi se vor apasa pentru fixarea definitivă. La colțurile clădirii plăcile se vor poziționa în contact.

Diferențele de planeitate pană la 1 cm se pot prelua cu mortar adeziv. Rosturile dintre plăci ce depașesc 2

mm nu se vor umple cu mortar adeziv ci cu material izolator. Dupa respectarea timpilor de uscarea ai

mortarului adeziv (min. 24 h), se vor tăia bucațile de plăci ce depășesc marginile clădirii, se vor șlefui

canturile și se va îndepărta praful depus prin șlefuire.

5. Armarea - se aplică un strat de mortar cu gletiera cu dinți (10x10 mm), în acest pat de mortar se aplică

fîșii de plasă 30x50 în zonele de colț și pe diagonala deschiderilor, se poziționează plasa de armare (cu

suprapuneri de 10 cm la îmbinări), peste care se "închide" prin gletuire stratul de mortar. Grosimea

stratului de mortar va fi de minim 2 mm.

6. Fixarea diblurilor – dacă termosistemul se aplică pe beton sau pe o tencuială veche, sau dacă înalțimea

clădirii depașește 5 m, este necesară o fixare suplimentară cu dibluri. La o montare corectă capul diblului

trebuie să rămană în planul stratului de mortar adeziv.

7. Montarea profilelor pentru colț, cu plasă - la colțurile exterioare și la întoarcerile laterale ale

deschiderilor este prevazut un profil special de colș cu plasă de fibră de sticlă. Profilul de colț asigură o

protecție mecanică sporită pentru aceste zone sensibile, și totodată o rezolvare estetică a muchiei fațadei.

8. Aplicarea tencuielii - se prepară și se aplică în conformitate cu indicațiile producatorului. Este

recomandabil să se lucreze fiecare fațadă separat pentru a nu crea diferențe de nuanță pe aceeași fațadă.

Fronturile de lucru se protejează de ploaie sau soare puternic.

9. Tabel de calculație pentru sistemul termoizolant ROCKWOL

Material Consum aproximativ Observatii

Mortar adeziv 25 kg / sac 4-5 kg/mp Timp de prelucrare: cca. 2 ore

Vată minerală bazaltică 1 mp/mp Dimensiuni: 1200x200 mm

Grosime: 40-140 mm

Plasă de armare din fibră`

de sticlă

1,1mp/mp Dimensiune ochi: 4x4 mm

Greutate specific`: 145 g/mp

Tencuială colorată 2-3 kg/mp Grosimea stratului: 2-3 mm

Timp de prelucrare: cca. 3 ore

Profil pentru soclu 1 ml/ml Lațime:33,43,53,63,83,103 mm

Dibluri pentru polistiren 6 buc./mp Recomandăriri:

5

1

o10mm, D 50 mm,

L 70 - 150 mm

L 70, 90 pt. grosimi de 2-4 cm

L 110, 120 pt. grosimi de 5-7

cm

L 150 pt. grosimi > 8 cm.

Profil pentru colt, cu

plasa

1m/ml -

4. SISTEM TERMOIZOLANT BAUMIT EPS

Sistemul termoizolant EPS Baumit este un sistem modern și performant de termoizolare a fațadelor.

Plăcile termoizolante din polistiren expandat de fațadă sunt protejate cu o masă de șpaclu armată cu plasă

din fibră de sticlă, peste care se aplică un finisaj impermeabil la apă, dar permeabil la vaporii de apă,

alcătuit dintr-o tencuială decorativă subțire pe bază de rășini sintetice.

Sistemul termoizolant EPS - Baumit poate fi aplicat pe orice suport.

Este recomandat pentru clădiri noi sau reabilitarea termică a celor vechi, precum și clădiri parter sau

multietajate.

4.1. Avantajele sistemului

Termoizolare și finisare fațadă într-un singur sistem.

Aplicarea termoizolației la exterior conduce la creșterea suprafeței utile.

Eliminarea punților termice.

Posibilități multiple de finisare - structuri și culori.

Sistem ce are agrement tehnic european (ETAG 004).

Grosimea termoizolației, funcție de necesități, în urma calculelor termotehnice.

Sistem economic probat în timp.

4.2. Elementele componente ale sistemului termoizolant EPS :

1. Adeziv pentru șpaclu / Baumit Klebespachtel

Adeziv mineral pulverulent pentru lipirea și șpăcluirea plăcilor termoizolante Baumit.

5

2

Consum :

- cca. 4,0 - 5,0 kg/m2 (lipire)

-cca. 3,5 - 4,5 kg/m2 (șpăcluire)

Timp de uscare : min. 7 zile

2. Plăci din polistiren expandat de fațadă Baumit/ Baumit SpezialFassadenplatten

Format plăci : 100 x 50 cm

Grosime plăci : 2 până la 20 cm

Consum : 2 plăci/m2

Conductivitate termică : λ = 0.040 W/mK

3. Dibluri - Dibluri Klebe Anker

Pe suporturi noi din zidărie de cărămidă, plină sau cu goluri, bolțari de beton, plăci fibre lemnoase aliate

cu ciment, nu este necesară o ancorare suplimentară cu dibluri a plăcilor polistiren expandat de fațadă

Baumit, până la o greutate a sistemului de până la 30 kg/m2.

Pe beton și suprafețe tencuite este necesară o dibluire în câmp cu 6 dibluri/m2, iar pe zona de colț cu 8

dibluri/m2.

Pe zidăria tencuită întotdeauna este necesară o dibluire.

Diblurile Klebe Anker se ancorează în suportul portant, iar înainte de lipirea plăcilor termoizolante se

aplică câte un punct de lipire pe capul diblului.

Asfel, prin aceste puncte de lipire, se asigură o ancorare suplimentară cu zidăria.

4. Plasă din fibr`ăde sticl` Baumit Premium

Plasă din fibră de sticlă rezistentă la meidul alcalin, pentru armarea adezivului pentru șpaclu (Baumit

Klebespachtel)

Consum : cca. 1,1 m2/m

2

5

3

5. Grund Universal Baumit

Grund gata preparat pentru egalizarea absorbției și aderenșa stratului de finisaj.

Consum : cca. 0,15 kg/m2

Timp de uscare : min. 24 ore

6. Tencuial` Granopor Baumit

Tencuială decorativă subțire pe bază de rășini sintetice, gata preparată în diverse structuri și 200 de culori

conform paletarului „Baumit Colours of more emotion".

Structură

granulație

Consum

0,5 mm 1 mm 1,5 mm 2 mm 3 mm

Structură

periată

22,5 /cca kg m

23,1 /cca kg m

24,1 /cca kg m

Structură

striată

22,7 /cca kg m

23,9 /cca kg m

Tencuială

fină

22 /cca kg m

Tencuială

de

umplutură

21,4 /cca kg m

4.3. Condiții de punere în operă

Suportul trebuie să fie uscat, curat, rezistent.

Fisurile în stratul suport nu influențează funcționalitatea sistemului.

Verificarea suportului precum și planeitatea acestuia se va face în conformitate cu normele în vigoare,

fișelor tehnice și procedurilor tehnice de execuție Baumit.

O umezire ulterioară a stratului suport (umiditate ascensională etc.) nu este recomandată.

1) Fixarea profilului de soclu se face cu dibluri la fiecare 30 cm.

În situaţia unor abateri de planeitate se intercalează distanțieri între profil și stratul suport.

Suplimentar, profilul se poate lipi cu Baumit KantenFix.

5

4

2)Aplicarea adezivului pe placă se face sub forma unui cordon perimentral (cca. 5 cm lățime) și 3 puncte

de lipire în centru, la o grosime de cca. 1-2 cm, ce vor asigura o suprafață de contact cu suportul de min

40%.

3) Înainte de dibluire (după 1 zi de la lipire) plăcile de polistiren se șlefuiesc pentru a asigura o suprafață

perfect plană .

Dibluirea se face cu minim 6 dibluri/ m2.

4) Adezivul pentru șpaclu se aplică cu fierul de glet cu dinți de 10 mm .

Plasa din fibră de sticlă se înglobează în proaspăt, petrecându-se minim 10 cm în câmp. Timpul de uscare

al adezivului pentru șpaclu înainte de aplicarea grundului Baumit, minim 7 zile .

5) Grundul Universal Baumit se aplică cât mai uniform cu trafaletul .

Timp de uscare minim 24 ore .

5

5

6) Tencuiala decorativă Granopor se aplică cu un fier de glet și se drișcuie cu o paletă de plastic.

4.4. Detalii de execuţie

Plasa din fibră de sticlă se întoarce pe colț minim 20 cm și se suprapune cu cea din câmp pe minim 10 cm

.

Ca alternativă, se recomandă folosirea profilelor de colț cu plasă integrată .

Înainte de armarea generală, colțurile golurilor se armează suplimentar în diagonală cu straifuri de min 20

x 40 cm .

Intradosul colțurilor (ferestre și uși) se armează suplimentar cu ștraifuri din plasă din fibră de sticlă .

5

6

Între tocul ferestrei și sistem se face o racordare cu profile speciale de legătură.

Tabel de calculație pentru sistemul termoizolant Baumit EPS

Produse Baumit Grosime

strat

mm

Consum

pe 2m

Număr ore

manoperă

cca. ore

Timp de

uscare

zile

Adeziv pentru șpaclu cca. 4 kg 0,4 1

Plăci termoizolante

de fațadă Baumit

20-200 2 buc. 0,4 1

Dibluire în câmp

(funcție de necesități) 8 Min. 6 buc. 0,1

Dibluire la colțuri

(funcție de necesități) 8 Min. 8 buc. 0,1

Adeziv pentru șpaclu 2-3 cca. 4 kg 0,35 7

Plasă din fibră de

sticlă

2-3 1,1 m 0,35 7

Grund universal - cca. 0,15 kg 0,05 24 ore

Tencuială Granopor 2 cca. 3,1 kg 0,25

5.EXECUTAREA IZOLAŢIILOR FONICE

O dată cu dezvoltarea mecanizării, a tehnicii, piaţa capătă un impuls din ce în ce mai rapid şi în acelaşi

timp se produc zgomote din ce în ce mai multe şi mai puternice. Pentru a mări capacitatea de muncă şi de

odihnă a omului, este necesar să se atenueze cât mai mult posibil aceste zgomote obositoare încercând chiar,

ca în unele situaţii să se reducă complet. În acest scop se întrebuinţează unele materiale care ajută fie la

reducerea sunetelor chiar la sursă, fie că le atenuiază sau le izolează faţă de rest.

Sunetul se propagă atât prin aer, cât şi prin corpurile solide şi lichide, prin vibraţii. Pentru

impiedicarea propagării sunetului, trebuie să se aşeze în calea lui materiale elastice care primesc vibraţiile,

dar nu le transmit mai departe ci le amortizează absorbindu-le. Acest lucru se obţine fie cu materiale elastice

(cauciuc, materiale plastice etc), fie cu materiale poroase care absorb sunetele şi nu le mai transmit nici prin

masa lor nici nu le mai reflectă.

Încăperile se izoleaza contra sunetelor, tratându-se atât pereţii, cât şi pardoselile şi plafoanele cu materiale

care să nu transmită în interior zgomotele.Energia sonoră aeriană (sunetul care se transmite aerian) care

întâlneşte în direcţia sa de propagare o membrană despărţitoare ce delimitează două medii(un perete sau un

5

7

planşeu) se fracţionează astfel : o parte care este reflectata, o parte care este absorbită la suprafaţa şi în

interiorul materialului din care este alcătuit elementului despărţitor şi, în sfîrşit, o altă parte care este

transmite de cealaltă parte a elementului despărţitor vibraţia acestuia. . Energia sonoră de impact (sunetul ce ia naştere prin lovire) este transmisă în interiorul elementului

despărţitor prin conducţie solidă şi apoi radiată la suprafaţa opusă a acestuia în aerul înconjurător sub formă de energie sonoră aeriană.

Elementele despărţitoare verticale (pereţii acţionate mai ales de zgomotele aeriene, iar orizontale (planşee) de vibraţiile sau şocurile mecanice.

5.1 Izolarea fonică a pereţilor exteriori sau interiori

Un perete ca să aibe calităţi fonoizolatoare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - să fie complet etanş, adică să nu aibă goluri pătrunse dintr-o parte în alta, prin care sunetul să treacă

direct; - să aibă o grosime suficientă pentru a căpăta o masă care să atenueze sunetele la trecerea prin element;

- să fie executat eventual cu materiale porose pentru a absorbi o mare parte din sunet. În general datorită climatului nostru (variaţii mari de temperatură), pereţii exteriori trebuie sa fie mai întâi

buni izolatori termici. Această calitate se obţine fie prin îngroşarea zidurilor atunci când ele sunt portante, fie prin căptuşirea cu

materiale izolatoare când sunt membrane subţiri. Prin aceste măsuri de izolare termica se rezolvă de cele mai multe ori şi izolarea fonică a pereţilor.

Pentru pereţii interiori se folosesc mai multe soluţii, fiecare dintre ele răspunzând unor anumite scopuri. De obicei, zidurile interioare obişnuite se construiesc din zidărie de o jumătate de cărămidă grosime, ziduri care, tencuite pe ambele feţe, constituie o izolare fonică suficientă pentru ca sunetele ce se produc normal într-o încăpere să nu se audă în

cea vecină în mod supărător. Zidurile mai subţiri de o jumătate de cărămidă, în general nu izolează fonic

suficient. Atunci cînd este nevoie de o izolare fonică mai bună, se iau măsuri speciale. Din punct de vedere al izolării fonice, pereţii se pot clasifica în două categorii distincte: pereţi simpli,

alcătuiţi dintr-o singură membrană şi pereţi multipli, formaţi din două sau mai multe membrane,cu straturi de aer între ele, care vibrează independent între ele.

Din cercetarea variaţiei atenuării sunetului rezultă că, la un perete simplu, subţire şi uşor greutate mică sau

medie (50—300 Kgf/m2) atenuarea sunetului poate fi ameliorată prin micşorarea rigidităţii la încovoiere şi a

grosimii sale, iar atenuarea sunetului unui perete greu (mai mare 350 Kgf/m2) poate fi ameliorată prin

mărirea rigidităţii la încovoiere şi prin îngroşarea sa.

În privinţa pereţilor dubli, cu strat de aer intermediar, atenuarea lor fonică depinde de greutatea şi

rigiditatea la încovoiere a membranelor componente, de grosimea stratului intermediar de aer,de absorbţia

fonică a materialelor ce limitează pe o parte şi pe alta spaţiul de aer, de legătura membranelor între ele cu

planşeele şi cu pereţii înconjurători. Totuşi, dacă cel puţin o diafragmă prezintă rigiditate la încovoiere,

sunt admise

legături între diafragme.

Pereţii dubli constituie soluţii mai eficace de izolare fonică decât pereţii simpli, deoarece permit sporirea

valorii atenuării sunetului fără mărirea greutăţii construcţiei.

5

8

Astfel, la pereţii dubli, cu o greutate 100Kgf/cm2, se poate obţine o capacitate de izolare fonică ridicată

prin îndeplinirea următoarelor condiţii:

-membranele să fie executate din materiale cu rigiditate mică la încovoiere (plăci fibrolemnoase, plăci

ipsos,etc.) - legaturile intre membrane şi elementele adiacente să lipsească; - izolarea pereţilor pe tot perimetrul să fie executată cu materiale elastice (plută,pâslă, etc); -straturile de aer componente să fie multiplicate pe cât posibil în funcţie de grosime necesară a peretelui;

-îmbinările să fie perfect etanşe. Pentru pereţii interiori aceste condiţii pot firealizate prin panouri prefabricate de greutăţii

5.2 Izolarea fonică a pardoselilor

Planşeele sunt supuse mai ales la zgomote de impact (produse prin lovire). Izolarea zgomotelor de impact la planşee are ca scop reducerea nivelului sonor care se propagă în încăperea dedesubtul planşeului, precum şi atenuarea transmisiei zgomotelor prin conducţie solidă în tot restul construcţiei. Pentru izolarea fonică a zgomotelor de impact la planşee metoda principală constă în tratarea pardoselii.

În privinţa izolării zgomotului aerian la planşee, cerinţele sunt identice ca şi pentru pereţii despărţitori între apartamente, adică atenuarea nu trebuie să coboare sub 48 decibeli ceea ce se obţine prin realizarea greutăţii unitare necesare planşeului, inclusiv pardoseala.

Pentru atingerea unei greutăţi minime necesară la planşee, inclusiv pardoseală, în vederea obţinerii unei izolaţii fonice satisfăcătoare este suficient ca planşeu propriu zis să aibă circa 200Kgf/m

2.

În cazul planşeelor şi pardoselilor care conţin în structura lor goluri de aer, ansamblul planşeu pardoseală funcţionează caun perete dublu şi în acest caz izolarea la zgomotele aeriene creşte simţitor.

Combaterea transmisiei zgomotelor de impact prin planşee se poate obţine prin montarea unor

pardoseli eficace fonic, care să conţină un amortizor de vibraţii provenite din şoc, denumite

pardoseli flotante.

Pardoselile flotante cu strat fonoizolator elastic sunt alcătuite din următoarele straturi:

-strat de uzură sau de circulaţie, care poate fi realizat din parchet lamelar de 10 mm grosime sau parchet

lambă şi uluc de 17—22 mm grosime lipite cu diverşi adezivi (la pardoseli calde) sau mozaic (la pardoseli

reci);

- strat suport (dala flotantă), care poat realizată diritr-o dală din beton greu sau uşor (beton din granulit,

scorie bazaltică sau zgură etc) 3,5 cm grosime, armat cu plasă de rabiţ;

Fig. 26. Pardoseală flotantă cu strat

fonoizolator elastic:

5

9

1 — parchet; 2 — şapă de beton armat; 3 — carton asfaltat cu marginile suprapuse şi lipite cu bitum;

4. — strat izolator fonic; 5 — strat de egalizare din nisip; 6 — planşeu din beton armat.

- strat fonoizolator elastic care poate fi realizat din plăci semirigide din vată minerală de 3 cm grosime sau pudretă de cauciuc de 1,5 cm grosime şi care se protejează la partea superioară cu un rând de carton asfaltat cu marginile lipite cu bitum, contra pătrunderii umezelii, la turnarea stratului suport de beton al pardoselii;

-strat de nivelare sau de egalizare din nisip uscat în grosime de 2 cm, care în cazul unui planşeu bine nivelat poate lipsi.

Pardoselile flotante cu strat fonoizolator (fig. 27) sînt alcătuite din următoarele straturi: -strat de uzură sau de circulaţie care poate fi realizat numai din parchet sau mozaic, aşa cum s-a arătat anterior, cu diferenţa că mozaicul se toarnă pe un suport de beton de 3 cm grosime, armat cu plasă rabiţ.

Fig. 27. Pardoseală flotantă din plăci fibrolemnoase izolatoare

1. parchet; 2 .PPL izolatoare bitumate; 3 .nisip; 4. beton de egalizare; 5 . planşeu din beton armat.

-strat fonoizolator rigid, care se poate realiza din plăci fibrolemnoase antiseptizate, poroase, în grosime de

1,5—2 cm sau din plăci de polistiren expandat în grosime de 1—2 cm.

În cazul pardoselilor reci din mozaic, se prevede peste stratul fonoizolator un strat din carton asfaltat cu

marginile lipite cu bitum, care are rolul de protecţie fonoizolaţiei contra umezelii din stratul suport beton al

pardoselii;

-strat de egalizare de 1—2 cm din nisip uscat.

Pardoselile flotante dau rezultate remarcabile ca izolare fonică, conducând la o atenuare cuprinsă între 15—

25 decibeli, ceea ce este foarte mult ţinînd seama că normele germane admit în încăperile de locuit

valoarea minimă de 15 decibe.

Straturile de circulaţie din materiale plastice pot aduce atenuări suplimentare de 2-7 decibeli.

Izolarea fonică a planşeelor, ca să fie eficientă trebuie să fie executată astfel încât să se evite legăturile rigide

cu pereţii încăperilor, deoarece transmiterea zgomotelor de impact se face atât direct prin planşee, căt şi

lateral prin elementele de construcţie.

a. Executarea pardoselilor flotante. Măsuri preliminare

Executarea pardoselilor se poate face după terminarea lucrărilor de tencuire a şi a pereţilor şi după montarea tocurilor la uşi.

Înaintea începerii lucrărilor de pardoseli suprafaţa planşeului se curăţă de resturile de materiale şi moloz. Armăturile sau sârmele care ies din planşeu se îndoaie sau se taie, străpungerile şi rosturile de pe

6

0

suprafaţa planşeului se astupă cu grijă cu mortar de ciment. Străpungerile conductelor de instalaţii se etanşează cu manşoane din materiale elastice, care exclud contactul între conducte şi respectiv stratul suport şi pardosoală.

Nivelul pardoselii finisate se fixează prin trasarea liniei de vagris pe pereţi, după care se controlează nivelul planşeului pentru a verifica dacă pardoseala poate fi realizată în grosimile prevăzute în proiect.

b. Executarea propriu-zisă a pardoselii

După aşternerea stratului de nisip pentru nivelare, urmează aplicarea stratului fonoizolator. În cazul plăcilor semirigide, se aşterne un strat continuu şi uniform de plăci cu rosturile ţesute.

După nivelare, şipcile se îndepărtează iar loc lor se umple cu pudretă din cauciuc.

Pentru asigurarea spaţiului liber între ziduri şi pardoseala izolată fonic cu plăci semirigide din vată minerală sau cu pudretă din cauciuc, se aşează de-a lungul zidurilor, pe întreg perimetrul camerei, plăci semirigide din vată minerală de 1,5 cm grosime şi de 6 cm înălţime.

Stratul fonoizolator se acoperă apoi cu un rând de carton asfaltat cu marginile lipite cu bitum circa 10 cm lăţime. Cartonul asfaltat se ridică verticală pe o înălţime de 6—10 cm pe pereţi, peste fîşiile de plăci semirigide. Circulaţia pe izolarea fonic pînă la montarea straturilor rigide, se face pe dulapi, pentru evitarea deteriorării ei.

Urmează întinderea plasei de rabiţ peste cartonul asfaltat şi apoi turnarea şi întinderea stratului suport de beton.

Circulaţia şi depozitarea de obiecte sau scule pe stratul suport sunt interzise până la obţinerea unei rezistenţe de minimum 40% din marca betonului sau după minimum 3 zile, pe timp călduros de la data executării stratului.

La montarea parchetului trebuie avut grijă ca frizurile să fie montate depărtat de perete cu 10—15 mm pe tot perimetrul încăperii, lăsând marginile cartonului asfaltat să treacă în sus pe lângă perete. Trebuie întotdeauna controlat ca penele de montaj ale frizurilor care au asigurat distanţarea lor de perete să fie scoase după montarea parchetului, pentru ca zgomotul de impact să nu se propage prin pene în perete.

În acelaşi scop, pervazul se bate în aşa fel încât să nu se facă legătură între pardoseală şi perete. Pentru aceasta se bate pervazul fie în dibluri montate dinainte în perete, astfel ca să nu atingă parchetul, fie direct în parchet fără să atingă peretele.

La pardoselile cu. fonoizolaţie rigidă, plăcile fibrolemnoase poroase se aşază cât mai alăturat una de alta, astfel ca rosturile să nu depăşească un cm, iar eventualele denivelări să fie completate cu resturi de material, tăiate la dimensiuni în aşa fel ca suprafaţa superioară pe care se lipeşte parchetul să fie perfect plană.

5.3 Tratarea acustică a sălilor de audienţă

Odată cu creşterea nevoilor culturale ale oam nilor muncii, numărul construcţiilor cu caracter cultural al s-a mărit considerabil.

Astfel, au fost executate clădiri cu săli de dicuţii sau de muzică, ca de exemplu: săli de conferiţe , amfiteatre, şcoli, teatre, teatre muzicale, săli de concert, studiouri de muzică, circuri, cinematografe etc.

Pentru ca aceste săli să aibă o acustică corespunzătoare destinaţiei lor, este necesar ca ele să îndeplinească o serie de condiţii privind volumul şi dimensiunile, forma şi profilele încăperii, precum şi timpul său de reverberaţie.

Durata de reverberaţie al unei săli este timpul necesar stingerii sunetului emis în interiorul într-o proporţie care să asigure o audibilitate optimă. Durata de reverberaţie este o caracteristă importantă de care depinde calitatea sălilor.Valoarea sa optimă se stabileşte în funcţie de destinaţia încăperilor între limitele 1 şi 1,5 secunde.

6

1

Durata de reverberaţie depinde în special de absorbţia fonică şi de aceea un mijloc eficient pentru corectarea sa, în afară de alegerea volumului, este şi tratarea fonică a elementelor construcţiei care limitează încăperea.

Pentru tratarea acustică a elementelor de construcţii se utilizează diferite tipuri de structuri absorbante de sunete, cum sunt: -absorbant sonor prin porozitate, cu structură fibrolemnoasă sau granulară (vata de sticlă, pâslă, mase poroase, draperii, tencuieli ) care, pentru evitarea depunerii de praf în pori sau a deteriorării lor, se recomandă a se acoperi cu ecrane de protecţie, din panouri de placaj perforat, materiale textile, ţesături din metal sau fibre.Vopsirea acestor materiale poroase diminuează absorbţia lor fonică, mai ales la vopsirea de ulei, ca urmare a astupării porilor; -absorbant sonor prin efectul de membrană sub forma unor panouri de placaj, carton, pânză impregnată , membrane din materiale plastice, geamuri de sticlă, montate pe un schelet şi despărţite de elementele de construcţie cu un strat de aer sau cu un strat de aer umplut parţial cu un material poros. -rezonatori şi structuri rezonant-absorbant, care în principiu constau dintr-o cavitate situată într-un perete rigid şi legate cu exteriorul printr-un canal (rezonator individual) Mai uzuali sunt rezonatorii cuplaţi , care constau dintr-o placă perforată sprijinită pe un cadru ce închide un spaţiu de aer între ea şi perete. Acest spaţiu este comun tuturor perforaţiilor (rezonatorilor); pentru a se obţine absorbţii mari se introduc în interiorul lui materiale fonoabsorbante ca stofe, pâsle, hârtii, vată minerală, lipite pe spatele foilor perforate (fig. 28).

Absorbţia fonică ce se obţine cu aceste structuri depinde şi de modul de distribuirea lor în încăpere, distribuire care trebuie să fie cât mai neuniformă.

Alegerea materialelor şi structurilor absorbante de zgomot depinde în afară de absorbţia lor fonică şi de o

serie de factori ca: greutate proprie, rezistenţă mecanică, posibilitaţi de montaj, mod de întreţinere ,

comportare la foc, capacitate de reflexie a luminii.

Fig. 28. Detaliu de rezonatori cuplaţi:

1 — ramă de lemn; 2 — strat de aer;

3 — saltea din vată minerală; 4 — panou

perforat.

6

2

6.APLICAREA PROCEDURILOR TEHNICE DE EXECUTIE SI DE CONTROL DE CALITATE

PENTRU HIDROIZOLATII

6.1. Hidroizolatii -generalitati

In tehnica construcţiilor, hidroizolaţia sau izolaţia hidrofugă este o lucrare de protecţie ce se execută la

anumite elemente de construcţie, contra umezirii lor sau a infiltrării apei prin ele. Hidroizolaţia se execută

cu materiale şi procedee tehnologice diferite.

Apa care acţionează asupra elementelor de construcţie poate proveni din precipitaţii atmosferice (ploaie,

zăpadă etc), din procesele tehnologice de exploatare a construcţiilor sau din acumulări la suprafaţa terenu-

lui (lacuri, bălţi etc.), precum şi din pînza freatică (apă subterană).Apa în calitatea sa de agent natural

provoacă probleme serioase la construcţiile inginereşti. Prezenţa ei este clar dăunătoare indiferent de

starea în care s-ar afla: lichidă, solidă respectiv sub formă de vapori. Apa lichidă caută zona de minimă

rezistenţă, pătrunzând chiar şi în cavităţile capilare, cea îngheţată macină, distruge mecanic, iar cea sub

formă de suspensii în aer numită vapori de apă este nesănătoasă organismului uman, facilitând printre

altele apariţia şi dezvoltarea igrasiei. Trebuie menţionat faptul că 95 % din toate problemele ce pot apărea

la orice construcţie au legătură cu apa.

Pătrunderea apei în elementele de construcţie poate produce degradarea elementelor de rezistenţă din be-

ton, zidărie de cărămidă, lemn etc. sau corodarea celor metalice, putînd împiedica chiar desfăşurarea

proceselor tehnologice, conducînd în final la pagube considerabile.

Rolul de a proteja construcţiile contra acţiunii nefaste a apei revine hidroizolaţiei.

Marile şi numeroasele obiective necesare întregii activităţi sociale ca locuinţe, hale industriale, centrale

termo şi hidroelectrice, case pentru transformatoare,tuneluri, canaluri, bazine, rezervoare etc. nu ar putea

fi exploatate fără o hidroizolaţie corespunzătoare.

Lucrările de hidroizolaţie au iniţial un cost redus faţă de costul total al construcţiei, însă sînt delicate,

impun o concepţie şi o execuţie corespunzătoare, deoarece defecţiunile de hidroizolare conduc la măsuri

de remediere dificile, foarte costisitoare şi nu întotdeauna complet reuşite, în unele cazuri chiar

imposibile.

Pentru executarea unor hidroizolaţii de bună calitate tehnicienii şi muncitorii din această specialitate

trebuie să cunoască scopul acestor lucrări, materialele şi procedeele tehnologice cele mai adecvate şi mai

mult decît la alte meserii să execute lucrările cu multă conştiinciozitate.

În concluzie putem spune că protecţia faţă de ea trebuie rezolvată prin soluţii eficiente şi de durată.

6.2Acoperisuri

Prin acoperiş se înţelege elementul de construcţie care are rolul de închidere la partea superioară a clă-

dirilor.

Acoperişul are un important rol funcţional, protejînd incinta construcţiei contra infiltraţiilor datorite ploii

şi zăpezii, contra schimbului de temperatură şi umiditate, contra însoleierii. Este cel mai solicitat element

al construcţiei, suportînd influenţa nefavorabilă a factorilor climatici, solicitări mecanice şi sarcini în-

6

3

semnate, de multe ori asigurînd ventilarea şi luminarea incintelor şi chiar servind ca platformă pentru

procese tehnologice.

Este elementul care în funcţie de scopul construcţiilor a evoluat cel mai mult din punct de vedere struc-

tural şi al formei.

Ca structură a evoluat de la acoperişuri cu înclinarea mare şi fără pod, la acoperişuri cu înclinări variabile

şi cu pod aerat, la acoperişuri - terasă şi cu înclinarea foarte redusă constituite din mai multe straturi,

fiecare cu rol distinct (de barieră contra vaporilor, termoizolaţie, hidroizolaţie, protecţie etc). O mai mare

varietate de forme au apărut la acoperişurile industriale, ca bolţi, în formă de Sheed (şed) plan sau curb,

din pînze subţiri etc.

6.3. Structura hidroizolatiilor si a termoizolatiilor la acoperisuri

a.) Generalităţi. Factorii care determină în principal structura izolaţiei la acoperişuri sînt: temperatura şi

umiditatea din interiorul construcţiei, forma învelitorii, panta acesteia, structura de rezistentă, consumul

de energie înglobată în materialele termoizolatoare şi hidroizolatoare, caracterul definitiv sau provizoriu

al construcţiei. Astfel, la construcţiile neîncălzite în interior se execută numai hidroizolarea învelitorii, iar

la cele încălzite se execută şi lucrările de termoizolaţii (uneori cu termoizolaţie la interior şi hidroizolaţie

la exterior). Există însă şi excepţii ca,de exemplu, unele hale de forjare.

Structurile posibile ale hidroizolaţiilor şi termohidroizolaţiilor sînt arătate schematic.

In cazul unor termohidroizolaţii, termoizolaţia are un rol complex: asigură temperatura şi confortul

necesar în interiorul construcţiei, împiedică condensarea vaporilor de apă pe suprafaţa interioară a

planşeului-suport al învelitorii şi contribuie substanţial la diminuarea consumului de combustibil necesar

pentru încălzirea interiorului construcţiei. Folosirea termoizolaţiei trebuie însă să rezulte dintr-un studiu al

condiţiilor de exploatare şi să fie evitată ori de cîte ori acest lucru este posibil.

Temperaturile medii, obişnuite, în interiorul construcţiilor încălzite sînt cuprinse între 18 şi 22°C, în unele

cazuri putand fi chiar mai coborîte, iar umiditatea normală este pînă la (60%). Pentru umidităţi mai mari

sînt necesare măsuri constructive speciale pentru diminuarea presiunii exercitate de vapori şi pentru

eliminarea (difuzarea) acestora în atmosferă. De aceea, în astfel de cazuri, se execută straturi de difuzie a

vaporilor, guri de evacuare a vaporilor (deflectoare), canale de aer pentru circulaţia şi eliminarea vaporilor

de apă etc. Fără aceste măsuri, atît termoizolaţia cit şi hidroizolatia învelitorii sînt în pericol de a se

deteriora, termoizolaţia devenind umedă, iar hidroizolatia băşicîndu-se şi umfandu-se în numeroase

locuri. In aceste condiţii, aceste straturi nu mai îndeplinesc rolul ce le revine.

Acoperişurile prevăzute cu hidroizolaţii bituminoase se grupează după următoarele alcătuiri de principiu:

- acoperişuri reci, la care hidroizolatia se aplică direct peste elementul de rezistenţă din beton armat

(Fig.29 );

- acoperişuri calde, cu elementul de rezistenţă din beton armat la care hidroizolatia se aplică direct peste

termoizolaţia din plăci de polistiren celular, protejate pe o faţă (fig. 30);

- acoperişuri calde, la care hidroizolatia se aplică pe şape din mortare sau betoane, executate peste

straturile de termoizolaţie (Fig. 28).

6

4

Fig.29 Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri reci ;

Fig. 30 Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri cu elementul de rezistenţă din beton armat, la care

hidroizolaţia se aplică direct pe termoizolaţie din polistiren celular protejat pe o fată;

Fig 31 Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri cu elementul de rezistenţă din beton armat, la care

hidroizolaţia se aplică pe şapele din mortare sau betoane executate pe termoizolaţie din plăci de beton

celurar autoclavizat, materiale pilonate sau tasabile.

Fig. 32. Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri cu elementul de rezistenţă din tablă cutată, la care

hidroizolaţia se aplică direct pe termoizolaţia din plăci de polistiren celular;

Fig. 33. Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri cu elementul de rezistenţă din panouri de beton celular

autoclavizat, la care hidroizolaţia se aplică direct pe aceasta.

6

5

6.4. Clasificarea Hidroizolatiilor.

Pentru o bună orientare in tehnica hidroizolării construcţiilor este necesar ca muncitorul specialist să

inteleagă rostul alcătuirilor stabilite,folosind cu pricepere cunoştinţele şi îndemanarea pentru asigurarea

calităţii lucrării.

De aceea, condiţiile care trebuie rezolvate, regulile şi măsurile de specialitate ce trebuie cunoscute şi

aplicate în vederea stabilirii unor alcătuiri corespunzătoare, conduc la necesitatea unei clasificări a

tipurilor de hidroizolaţii.

In consecinţă, o clasificare raţională a tipurilor de hidroizolaţii trebuie în primul rînd să ţină seamă de

modul cum apa acţionează asupra diferitelor elemente de construcţie şi în funcţie de condiţiile rezultate să

se aleagă materialele şi alcătuirile cele mai potrivite pentru elementele respective:

4.1. Hidroizolaţia elementelor de construcţie situate peste nivelul terenului.

In această categorie se tratează numai hidroizolarea acoperişurilor în funcţie de pantă, în ţara nostră

conform normativului pentru hidroizolaţii bituminoase, acoperişurile se clasifică astfel:

1) Acoperişuri plate (terase) cu panta 1,5-7%:

- terase necirculabile cu panta 2-7%;

- terase circulabile cu panta 1,5-4%.

2) Acoperişuri înclinate cu panta 7-150%:

acoperişuri cu pante medii 7-20%;

- acoperişuri cu pante mari peste 20%.

3) Elemente de construcţie aferente acoperisurilor cu panta peste 150% (calcane, aticuri, reborduri etc).

Proiectarea componentei hidroizolante va respecta prevederile Normativului NP-040-02 referitoare la

alcătuirea, fixarea şi protecţia hidroizolaţiilor în funcţie de panta acoperişurilor:

NOTĂ: Pentru pante de max.20% sau cu pante locale >20%, suprafaţa de lipire în totală aderenţă poate

să fie min.75% dar cu prevederea prin calcul de mijloace mecanice de fixare suplimentară.

Proiectarea componentei termoizolante şi a gurilor de intrare şi ieşire a aerului pentru ventilare şi

decomprimare se va face conform normativelor

C 107/0...6. Totodată se vor avea în vedere şi prevederile reglementărilor tehnice referitoare la certificarea

energetică a clădirilor.

La remedierea receptoareler de apă pluvială se va prevedea desfacerea şi refacerea în totalitate a lor, a

hidro şi termoizolaţiei (pe o zonă de minim 1 m2) din jurul acestora şi a elementelor de protecţie

împotriva colmatării.

In proiecte se vor prevedea soluţii de remediere ce includ produse care necesită în primul rând operaţiuni

de aplicare, întreţinere şi remediere uşor de executat, iar în al doilea rând, la demolarea construcţiei,

permit recuperarea, recondiţionarea sau reintegrarea în natură (reducerea utilizării şapelor de ciment

simple sau armate, a produselor oxidabile sau cu rezistenţă scăzută în timp la acţiunea apei, etc)

Proiectarea va promova în cadrul lucrărilor de refacere, structuri termohidroizolante care în exploatare vor

asigura:

6

6

- accesul uşor pentru verificarea stării hidroizolaţiei şi a etanşeităţii acesteia (ex.terase protejate cu dale

pe ploturi);

- posibilitatea remedierii hidroizolaţiei tară distrugerea termoizolaţiei (ex.hidroizolaţii flotante);

- protecţia la foc din exterior;

aspectul decorativ al suprafeţei teraselor vizibile din clădirile adiacente mai înalte;

- protecţia mediului prin organizarea teraselor grădină, mai ales în zona locuinţelor.

7. Materiale termoizolatoare folosite pentru lucrările de termohidroizolaţii la acoperişuri

Polistirenul celular se utilizează pînă la temperatura de maximum + 80°C. Se livrează în plăci de 4 000, 2

000, 1 000 mm lungime, 500 mm lăţime şi 12, 24, 36, 48, 60, 72, 96 mm grosime cu abateri admise la

lungime şi lăţime pînă la +5 mm şi la grosime pînă la +1,5 mm. Există sortimentul PEX calitatea I şi PEX

ignifugat, cu densităţi aparente de 15-24 kg/m3 şi respectiv 19- 29 kg/m

3.

Polistirenul celular se transportă cu mijloace de transport acoperite şi se depozitează în stive, fără

limitarea înălţimii, cu condiţia de a nu prezenta pericol de răsturnare; se depozitează în magazii uscate,

ferite de căldură, de soare, de surse de foc şi de umezeală.

Betonul celular autoclavizat are densitatea aparentă în stare uscată de 550 kg/m3

şi se produce în formă

de plăci cu dimensiunile 490 x 240 mm, avind grosimi de 63, 75, 100 şi 125 mm.

Plăcile semirigide de vată minerală tip G 80 şi G 100 sînt alcătuite din fibre de vată minerală legate cu

liant bituminos. Se fabrică cu dimensiuni de 1200 x 600 x (30, 40, 50, 60, 70, 80) mm.

Din considerente de ordin economic şi de reducere a consumului de energie înglobată, utilizarea betonului

celular autoclavizat şi a vatei minerale se restrînge numai la cazurile unde aceasta este impusă de

procesul tehnologic al obiectivului de investiţii (de exemplu, la hale climatizate, la spaţii frigorifice,

construcţii cu regim special de funcţionare etc).

Pentru celelalte cazuri, pe lîngă plăcile din polistiren urmează a se utiliza pentru izolaţii termice unele

materiale care au mai fost folosite în trecut în acest scop (plăci din stalilit, plăci din stufit) şi unele

materiale noi fabricate din deşeuri industriale (plăci din izolemn, plăci din deşeuri textile - tefo, plăci din

deşeuri poliuretanice, plăci din puzderie de in şi cînepă) sau din materii prime locale (placi din izostuf,

plăci din turbă, plăci din perlit liant cu ciment etc).

8. Hidroizolarea terasei inclinate (fara apa baltita)

Hidroizolarea se face cu produsul hidroizolant ISOFLEX pe bază de elastomeri.

Consumul total al hidroizolantului ISOFLEX este de 1.0 – 1.5 kg/m.p.

Eventualele remedieri locale ale inclinaţiilor se fac cu mortar de ciment, suportul aplicării produsului ISOFLEX

trebuie să fie curat şi uscat.

6

7

Inainte de aplicarea produsului ISOFLEX este necesară grunduirea suportului cu ISO-PRIMER , acesta

fiind un grund pentru ISOFLEX cu un consum de 200 – 300 g/m.p..

După uscarea grundului ,se aplică local un strat de ISOFLEX de-a lungul imbinării terasei cu elemente

verticale (parapete,etc), ca şi de-a lungul fisurilor existente sau rosturilor de dilataţie, ca şi la punctele de

imbinare a terasei cu aerisirile, coşurile de fum, jgheaburilor de apă,etc. Cat timp stratul acesta este incă

proaspăt se armează cu o bandă din ţesătură pliesterică sau din plasă din fibre de sticlă lată de 10

centimetri.

In continuare terasa se acoperă in totalitate cu ISOFLEX , folosid pensula sau trafaletul. Dacă se

consideră necesar ISOFLEX- ul poate fi diluat cu pană la 5 % apă, pentru o aplicare mai uşoară.

Urmează o altă acoperire totală cu ISOFLEX, in cruce fată de precedenta şi numai după uscarea acesteia,

rezultatul final fiind o membrană unitară,elastică,impermeabilă, fară rosturi şi fară imbinări,cu o durată

mare de viaţă datorată compoziţiei sale de hidroizolant.

9. Hidroizolarea terasei prin lipirea de membrane bituminoase plastomerice cu granule ISOGUM P

Mai intai se remediază eventualele pante cu mortar de ciment, pentru lipirea membranelor bituminoase

fiind necesar un suport curat şi uscat.

6

8

Terasa se grunduieste iniţial cu emulsia bituminoasă ISOPAST (avand un consum de 300 – 500 g/m.p. şi

este necesară diluarea acesteia cu apă in proporţie de 30 – 50 %) sau cu lacul de bitum ISOLAC (consum

de 250 – 300 g/m.p.)

După uscarea grundului urmează lipirea membranelor bituminoase ISOGUM P ,pe direcţie

perpendiculară faţtă de inclinaţii, pornind de la punctele cele mai de jos. Lipirea se face printr-o simplă

apăsare, după ce membanele bituminoase au fost incălzite in prealabil cu arzătorul.

Membranele bituminoase se petrec una peste alta la margini cu 10 centimetri. Imbinarea dintre ele se

etanşează prin incălzire locală cu arzătorul şi apăsare cu şpaclul. In continuare pentru protejarea bitumului

expus, toate imbinările se acoperă cu ISOFLEX.

Marginile membranei bituminoase la parapet sau la alte elemente verticale se etanşează prin incălzire

locală cu arzătorul şi apăsare cu şpaclul.

Scurgerile, după ce se curaţă se acoperă cu ISOFLEX armat cu o bandă de ţesătură poliesterică.

Etanşarea imbinării membranei bituminoase cu grilaje sau ţevi care trec prin terasă se fac cu ISOFLEX

armat cu banda de ţesatură poliesterică.

6

9

Utilizarea membranelor bituminoase este o soluţie ideală, cu condiţia să se acorde atenţie maximă lipirii

corecte a acestora şi etanşării imbinărilor dintre ele şi a punctelor de imbinare ale acestora cu alte

elemente. Se recomandă ca aplicarea lor să se facă de specialişti in izolaţii.

10. Hidroizolarea terasei si termoizolarea sa ulterioara (terasa inversata)

Eventualele remedieri locale ale pantelor se fac cu mortarul de ciment, suportul se curată bine de praf

,materiale friabile,etc.

Urmează udarea acestuia fară formarea de băltoace, se prepară AQUAMAT-FLEX (mortar hidroizolant

flexibil bicomponent cu un consum de 1 kg/m.p./strat)prin amestecarea componentului A mortarul cu

componentul B (elastifiant).

Se face prima aplicare de AQUAMAT-FLEX cu bidineaua, in faşii late de 1 metru. Aplicarea se extinde

şi pe elemente verticale cu 15 – 20 centimetri.

Pe stratul proaspăt de AQUAMAT-FLEX se montează şi se incorporează ţesătură poliesterică pentru

armarea straturilor hidroizolante (TREVIRA) lată de un metru.

Aplicarea de AQUAMAT-FLEX se continuă pe toată suprafaţa terasei, in faşii late de 1 metru iar faşiile

de ţesătură poliesterică se vor petrece una peste alta cu 10 centimetri.

Primul strat de ţesătură poliesterică ,după uscare, se acoperă cu un al doilea strat de AQUAMAT-FLEX ,

urmand un altreilea strat aplicat in cruce peste precedentul după uscarea acestuia. Grosimea fiecărui strat

nu va depăşi 1 milimetru.

7

0

Peste hidroizolaţie, după uscarea acesteia, se montează, prin simpla aplicare, plăci din polistiren extrudat.

Urmează montarea de geotextil sau de panză de sac din plastic.

In final se montează plăci pentru terasă sau se toarnă pietriş (grosimea stratului 6 - 8 cm) pentru

protejarea hidroizolaţiei şi a termoizolaţiei de radiaţia solară şi de vant. In acelaşi timp se realizează şi o

bună accesibilitate a terasei.

11.TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE A LUCRĂRILORDE HIDROIZOLAŢII ŞI

TERMOIZOLAŢII BITUMINOASELA ACOPERIŞURI

Lucrări care trebuie terminate înainte de a începe lucrările de hidroizolaţii şi termoizolaţii

La preluarea frontului de lucru pentru lucrările de izolaţii la acoperişuri se verifică existenţa următoarelor

condiţii tehnice şi stadii obligatorii ale lucrărilor de construcţii:

- terminarea completă a tuturor lucrărilor de construcţii, instalaţii şi montaj pe întreaga suprafaţă ce

urmează a fi izolată. In cazul unor suprafeţe mari predarea frontului de lucru se poate face şi pe porţiuni

însă nu mai mici de 500 m2

(fig. II.12, a şi b);

- starea de umiditate a şapei de egalizare (de protecţie sau suport) să nu depăşească 8 %;

7

1

Fig. 31. Preluarea frontului de lucru de către izolatori pentru executarea lucrărilor de hidroizolaţii şi

verificarea pantei suportului hidroizolaţiilor: a – caz in care nu se poate prelua frontul de lucru; b – in

acest caz se poate prelua frontul de lucru pentru hidroizolaţii; c – verificarea pantei suportului:

1 – front de lucru; 2 – element-suport; 3 – boloboc; 4 – riglă gradată; 5 – dreptar.

- suportul să fie neted (asperităţi de max. 2 mm), rigid, fără fisuri şi cu panta prescrisă în proiect;

- nu se admit mai mult de o denivelare de +5 mm pe o suprafaţă verificată cu dreptarul de 3 m lungime, în

orice direcţie, şi nici contrapante; la suportul alcătuit din elemente prefabricate (chesoane) nu se admit

denivelări mai mari de 10 mm; rectificările locale vor avea panta de 1 : 5. Dacă denivelările sînt mai mari

de 10 mm se va realiza o şapă continuă de 20 mm cu avizul proiectantului;

- şapele din mortar de ciment (nu se admit din mortar de var sau de var cu adaos de ciment) trebuie să

aibă dozajul corespunzător mărcii prescrise în proiect;

- existenţa rosturilor în şapă, pe contur şi în cîmp, la intervalde 4 - 6 m, de circa 20 mm lăţime, umplute

cu mastic de bitum;

corecta armare a şapelor slab armate (reţea din 6 mm la 25 mm) cu grosimea de 30 mm;

- respectarea grosimii minime a şapei, prevăzută în proiect;

- pantele trebuie să corespundă cu prevederile din proiect;

- se verifică cu dreptarul de 1m lungime,cu bolobocul şi metrul;

- executarea completă a aticelor, rebordurilor şi a altor elemente ieşite din planul suportului orizontal,

inclusiv tencuirea şi drişcuirea acestora precum şi existenţa scafelor de racordare ( r = 5 cm);

- existenţa diblurilor necesare pentru montarea elementelor de tinichigerie la atice, rosturi etc. (distanţa

prescrisă de 35 cm, forma în coadă de rîndunică, impregnarea);

- montarea sifoanelor şi a gurilor de scurgere la cota necesară pentru a nu împiedica scurgerea apelor;

- existenţa tuturor pieselor de străpungere a învelitorii (tuburi de ventilare etc); conductele calde ce

străpung acoperişul vor fi izolate astfel ca hidroizolaţia să nu se degradeze datorită temperaturii acestora;

- existenţa parapetelor metalice definitive şi a celor provizorii de protecţie, de pe contur şi în jurul

golurilor;

- rezemarea sau ancorarea corectă a şapelor-suport, în cazurile speciale prevăzute în proiect;

- eliminarea cîrligelor metalice care au servit la transportul şi montajul prefabricatelor care alcătuiesc

suportul;

- încheierea proceselor-verbale de lucrări ascunse pentru lucrările ce se acoperă prin executarea ulterioară

a altor lucrări.

12. Pregătirea suportului hidroizolaţiei, executarea amorsajului şi a termoizolaţiei

După preluarea frontului de lucru se procedează la curăţirea suportului prin măturare energică.

Eventualele pete de substanţe grase se ard cu flacăra şi se curăţă funinginea formată.

Umiditatea suportului se verifică cu ajutorul unor fîşii de carton bitumat de 20 x 30 cm, care se lipesc cu

bitum fierbinte in mai multe puncte de pe suprafaţa şapei, după amorsarea locală a acesteia. Fişiile se

lipesc numai pe 20 x 20 cm, restul servind pentru prindere cind sint smulse de pe suport, la circa 1- 2 ore.

Dacă desprinderea se realizează în masa stratului de bitum de lipire sau dacă se sfişie cartonul bitumat

rezultă că suprafaţa este corespunzătoare în ceea ce priveşte gradul de umiditate admisibil. In cazul în care

fîşia se desprinde de pe suport, cu bitum cu tot, înseamnă că suprafaţa este incă prea umedă.

7

2

Pentru controlul umidităţii se pot utiliza şi umidometre electrice.

a)Executarea amorsajului. Amorsarea suportului hidroizolaţiei se execută de muncitorii izolatori şi

serveşte la realizarea unei aderenţe bune dintre stratul de bitum pentru lipirea pe suport a hidroizolaţiei

(sau barierei contra vaporilor) şi suportul de beton sau şapa de egalizare. Stratul de amorsaj trebuie să

formeze o peliculă bine pătrunsă în porii suportului de beton sau de mortar de ciment. Acest amorsaj se

aplică în toate cazurile, cu excepţia hidroizolaţiei care se aplică peste o termoizolaţie din polistiren celular

protejat numai cu o peliculă din mortar de ciment cu aracet.

Amorsajul se poate realiza din:

- soluţii bituminoase;

- suspensie de bitum filerizat (Subif);

- soluţie de bitum gata preparată, marca ISOPAST şi emulsie de bitum anionică.

Amorsajul din soluţie bituminoasă (bitum tăiat) constă din mase

bituminoase aplicate în stare rece, ce se prepară din bitumuri dizolvate în solvenţi organici (benzină sau

white-spirit) în proporţiile prevăzute în tabela 1.

Soluţiile de bitum se prepară prin turnarea treptată a bitumului în vasul cu solvent, amestecîndu-se

continuu şi la distanţa de cel puţin 50 m de orice sursă de foc, ţinîndu-se seama şi de direcţia vintului,

pentru ca vaporii de benzină ce se degajă la preparare sa nu fie antrenaţi de vînt în direcţia cazanelor de

topit sau a altor surse de foc, ci în direcţie opusă.

Tabela 1

Materialul Domeniul

de

utilizare

Solvent Bitum

topit

Apa Pasta Emulsie

anionica

Solutie

bituminoasa

(bitum taiat)

amorsare

atansare

65 – 70

50 – 40

35 – 30

50 – 60

–

–

–

–

–

–

Suspensie

de bitum

filerizat

(Subif)

amorsare

etansare

–

–

–

–

50 – 60

30 – 20

50 – 40

70 – 80

–

–

Chit de

bitum

filerizat si

cu celuloza

(Celochit)

matare

rosturi,etansare

si protectie

–

–

–

–

–

10 - 20

100

90 – 80

–

–

Emulsie

anionica

cu 55%

bitum

amorsare

etansare

–

–

–

–

30 - 33 –

–

70 – 67

100

Notă. Emulsia bituminoasă se aplică mecanizat. Straturile de etanşare se aplică după reţete proprii

corespunzătoare emulsiilor şi pantelor. Soluţia de bitum se prepară pe şantier, la minimum 50 m de orice

sursă de foc, din bitum fierbinte la care se adaugă treptat benzină sau white-spirit sub continuă agitare.

7

3

Odată materialul preparat, se va putea aplica transportîndu-se cu grijă, întrucît este un material inflamabil,

luîndu-se toate măsurile de pază şi securitate a incendiilor (P.S.I.) necesare atît la confecţionare, transport,

cît şi la aplicare.

Soluţiile de bitum se depozitează în încăperi special amenajate (bordeie), fiind produse inflamabile şi se

transportă la locul de muncă cu vase închise, luîndu-se toate măsurile speciale de PSI.

Inainte de aplicarea amorsajului, se curăţă bine suprafaţa respectivă, îndepărtîndu-se materialele, utilajele

şi tot ce nu are legătură cu izolaţia, măturîndu-se bine, şi numai după ce stratul-suport (neted) este perfect

curat şi uscat se va putea aplica amorsajul.

Pe acoperiş, amorsajul în stare rece se aduce la locul de aplicare in găleţi cilindrice (cu gura largă), în care

se înmoaie periile de păr sau fibră prevăzute cu coadă lungă şi se aplică pe suprafaţa-suport prin frecare

intensă, în două straturi, cel de-al doilea strat aplicîndu-se după uscarea celui precedent; culoarea finală

trebuie să fie neagră şi puţin lucioasă.

Amorsajul din suspensie de bitum filerizat (Subif) se prepară din Subif (pastă) şi apă în proporţiile

prezentate în tabela 1. Se amestecă cele două componente pînă la dizolvarea pastei de Subif, aceasta

constituind suspensia de amorsaj.

Suprafaţa de beton se va curăţa în aceleaşi condiţii menţionate la amorsajul cu soluţii bituminoase,

tehnologia de aplicare fiind însă diferită. Inainte de aplicarea materialului, se umezeşte suprafaţa cu apă

curată prin frecare cu peria sau cu mătura. După ce suprafaţa se zvîntă materialul pentru amorsare este

aplicat cu o perie de păr sau fibră, de asemenea în două straturi, cel de-al doilea strat aplicîndu-se după

uscarea celui dintai. La uscarea celui de-al doilea strat, culoarea trebuie să fie brună-cenuşie, în caz

contrar se mai aplică încă un strat de material.

Amorsajul cu suspensie de bitum este indicat la suprafeţe cu mare posibilitate de uscare sau cînd soluţia

de bitum nu este recomandată din punctul de vedere al securităţii muncii şi al măsurilor de pază şi

securitate a incendiilor.

Amorsajul din soluţii de bitum CITOM se livrează gata preparat şi se aplică, de asemenea, cu peria, în

aceleaşi condiţii ca amorsajul din soluţii bituminoase descris.

Amorsajul cu emulsii de bitum anionice constituie un mijloc modern de realizare a amorsajului, care

elimină pericolele utilizării soluţiilor

bituminoase cu benzină.

Emulsiile de bitum sînt produse cu stabilitate limitată în timp (2-3 luni), de aceea aprovizionarea lor

trebuie bine corelată cu perioada în care se programează executarea lucrărilor de hidroizolaţii. Se livrează

în cisterne de 20 t care se descarcă cu un dispozitiv de transvazare, la şantier, în butoaie metalice de 200

litri cu capac, etanşe şi curate (butoaiele destinate emulsiei se spală cu apă şi apoi prin clătire cu acid

clorhidric diluat, în concentraţie de 2-3%) şi se depozitează ferite de ger şi de căldură.

Inainte de aplicarea amorsajului, se curăţă bine suportul cu mătura şi cu peria sau, preferabil, cu

aspiratorul de praf, iar emulsia se omogenizează prin amestecare cu un băţ curat. Emulsia omogenizată se

filtrează prin site cu ochiuri de 1 mm şi se aplică manual sau mecanizat pe suprafeţe uscate

7

4

Fig.32 Instalaţie pentru aplicarea mecanizată a emulsiei de bitum:

1 – rezervor; 2 – palnie de incărcare; 3 – distribuitor de aer comprimat;

4 – manometru de presiune; 5 – pistol pulverizator.

Aplicarea manuală a emulsiei se realizează prin întinderea cu perii de tip Sizal, relon plastifiat sau păr de

porc, prin frecare energică, pentru a obţine o peliculă continuă si cît mai subţire. Stratul următor se aplică

numai după „ruperea" şi uscarea celui precedent. Ruperea emulsiei se constată prin schimbarea culorii

de la cafeniu la negru, iar uscarea se verifică prin frecare uşoară cu podul palmei; palma nu trebuie să se

murdărească. La o temperatură medie de +20°C ruperea se produce după circa 30 min de la aplicare, iar

uscarea după 3 ore. Temperatura minimă admisă în timpul aplicării emulsiei este de +5°C.

Aplicarea mecanizată a emulsiei se realizează cu ajutorul unei instalaţii de stropit sub presiune (fig. 32)

formată din: rezervorul de presiune 1,de circa 150 litri, pîlnia de încărcare 2, distribuitorul de aer

comprimat 3 (la 3-4 atm.), manometrul de presiune 4, pistolul pulverizator format din două ţevi de cupru,

îmbrăcat cu manşon de cauciuc şi cu duze pentru emulsie şi pentru aer comprimat 5, furtunuri şi robinete.

Instalaţia se montează pe un suport fix sau mobil pe pneuri.

După umplerea rezervorului cu emulsie se porneşte compresorul şi se deschide robinetul de admisie a

aerului comprimat în rezervor, controlîndu-se permanent menţinerea presiunii de 3-4 atm. Se deschid

robinetele pistolului pulverizator, reglîndu-se jetul de emulsie şi de aer comprimat, pentru a se obţine un

flux continuu si uniform de material. După fiecare întrerupere a operaţiei de aplicare, instalaţia se curăţă

cu petrol sau white-spirit. Pentru asigurarea presiunii de 3-4 atm, termostatul compresorului de aer 16 va

regla la presiunea de 3,5 daN/cm2

, iar supapa de siguranţă la

1 daN/cm2

. Instalaţia trebuie verificată periodic de către organele de specialitate.

Condiţiile de aplicare a emulsiei în straturi succesive sînt aceleaşi ca şi în cazul aplicării manuale. La

aplicarea manuală consumul este de 500 g/m2

pentru un strat, iar la aplicarea mecanizată de 300 g/m2

.

Pelicula de bitum prin aplicarea emulsiei, după uscare, trebuie să aibă o culoare neagră, lucioasă, aspect

uniform şi continuu, fără pete mate şi o grosime de circa 1 mm.

Verificarea calităţii amorsajului se efectuează în mod similar cu procedeul de verificare a umidităţii şapei.

7

5

b.)Executarea barierei contra vaporilor.

Barierele contra vaporilor se aplică numai in cazurile în care există o termoizolaţie în structura învelitorii.

Ele se aplică în toate cazurile sub termoizolaţie şi au rolul de a împiedica pătrunderea vaporilor de apă în

zona de termoizolaţie şi de a evita in acest mod producerea condensului.

Barierele contra vaporilor se aplică în majoritatea cazurilor pe un suport în pantă, dar în cazul unor

termoizolaţii în vrac, care constituie totodată şi elemente de pantă, se pot aplica şi pe un suport orizontal.

Bariera contra vaporilor se aplică concomitent cu stratul de difuzie, stratul de bitum pentru lipirea barierei

constituind totodată şi bitumul de

lipire al stratului de difuzie. Suportul barierei contra vaporilor trebuie să fie uscat şi să corespundă con-

diţiilor indicate anterior.

Barierele contra vaporilor se pot realiza din pelicule de bitum, din folii bitumate sau din polietilenă sau

din straturi complexe pe bază de materiale bituminoase în suluri.

La aplicarea barierei contra vaporilor din pelicule, bituminoase, amorsajul se execută din bitum tăiat în

proporţie de 33-45% bitum şi

67-55% solvent. Peste amorsajul uscat se aplică un strat de etanşare din soluţie de bitum 50-70% bitum şi

50-30% solvent; operaţia se repetă pînă la obţinerea numărului de straturi prevăzut în proiect. Pentru

obţinerea unor pelicule mai groase se poate aplica la cald şi o soluţie preparată din 75% bitum şi 25%

solvent. Bitumul folosit trebuie să aibă un punct de înmuiere ridicat, de cel puţin 90°C.

Temperatura bitumului în timpul aplicării trebuie să fie de minimum 150°C şi nu va depăşi 220°C.

Bitumul se întinde cu peria de Sizal sau cu cosoroaba, iar pe porţiunile greu accesibile se va folosi

canciocul.

Bariera contra vaporilor din folii bitumate poate fi alcătuită din carton bitumat, împîslitură din fibră de

sticlă bitumată sau folie de aluminiu bitumată de 0,1 mm.

Cartonul bitumat sau împîslitură se lipesc la petreceri (10 cm) sau pe toată suprafaţa, după cum se

precizează în proiect. In cazul lipirii numai la petreceri nu se impun condiţii de limitare a umidităţii

suportului.

Suprafaţa-suport este amorsată cu soluţie de bitum în benzină, 33-45% bitum şi 67-55% solvent, sau cu

emulsii anionice, în condiţiile prezentate anterior.

Derularea şi lipirea foliei bitumate a barierei se execută concomitent cu derularea foliei stratului de

difuzie. In astfel de cazuri, bitumul de lipire se aplică între cele două folii.

Sulurile de carton bitumat sau împîslitură bitumată se derulează, se curăţă prin măturare şi periere, se taie

la dimensiunile impuse de situaţia locală şi se rulează din nou strîns. Se trece apoi la lipirea lor, fîşie cu

fîşie, derulandu-se peste stratul de bitum fierbinte care se toarnă cu canciocul. Imediat după lipire,

suprafaţa foliei se presează cu o spatulă de lemn de 15-20 cm lăţime.

Pe suprafeţele verticale este necesar să se folosească masticuri bituminoase cu punctele de înmuiere

corespunzătoare.

Pe aceste suprafeţe fîşiile se lipesc de jos în sus. Peste folia bituminoasă care alcătuieşte bariera contra

vaporilor se aplică la cald un strat de acoperire din bitum a cărui temperatură trebuie să fie de minimum

7

6

150°C. Acest strat de acoperire poate să lipsească atunci cînd urmează să se aplice în continuare o

termoizolaţie care se lipeşte tot cu bitum la cald.

In toate cazurile, bariera contra vaporilor trebuie ridicată pe verticală, pe conturul termoizolaţiei, pe o

înălţime egală cu grosimea acesteia.

Barierele contra vaporilor alcătuite din straiuri complexe pe bază de materiale bituminoase în suluri se

execută din aceleaşi materiale ca şi cele din folii bitumate şi în condiţii similare, cu menţiunea că stratul

următor se decalează la petreceri faţă de cel precedent.

c.)Executarea straturilor de difuzie a vaporilor. In condiţii de umiditate mărită în interiorul încăperilor

de sub acoperiş şi în condiţii de existenţă în structura termohidroizolaţiei a unor straturi umede (de

exemplu, şape din mortar de ciment) bariera contra vaporilor nu este suficientă pentru a înlătura acţiunea

vaporilor şi de aceea se impun măsuri speciale care să asigure eliminarea vaporilor în atmosferă (difuzie).

In acest scop se folosesc diverse sisteme: cu strat de ditfuzie a vaporilor din materiale bituminoase sub

formă de foi bitumate perforate şi blindate (fig. 33, a), cu canale de aerare realizate prin aşezarea

distanţată a plăcilor tenmoizolatoare (fig. 33, b) şi prin realizarea unor mici canale în grosimea stratului

termoizolant, sus (fig. 33, c) sau jos (fig. 33, d). Această ultimă posibilitate se realizează în unele cazuri

de folosire a polistirenului celular. Căile de difuzie a vaporilor sînt prezentate în figura 33, e; este foarte

important în executarea lucrărilor ca aceste căi de circulaţie a vaporilor să nu fie întrerupte şi să aibă o

legătură corespunzătoare cu exteriorul.

Fig.33. Sisteme de difuzie a vaporilor:

a – strat de difuzie din foi perforate bitumate; b – difuzie cu canale de aer realizate prin distanţarea

plăcilor izolatoare; c – difuzie cu canale practicate in grosimea materialului termoizolant, la partea

superioară; d – difuzie cu canale practicate in grosimea materialului termoizolant la partea inferioară; e

– sistemul de funcţionare a stratului de difuzie şi a deflectorului; f – difuzie din foaie bitumată perforată

blindată;

1 – hidroizolaţie; 2 – strat de difuzie; 3 – strat termoizolant; 4 – canale in materialul termoizolant; 5 –

material termoizolant; 6 – placi termoizolante canelate la partea inferioară; 7 – deflectoare; 8 – strat de

bitum de lipire; 9 – foie bitumată perforată; 10 – nisip graunţos (1 – 3 mm); 11 – picioruşe formate prin

lipirea foii turnate cu mastic de bitum.

7

7

Straturile de difuzie din foi bitumate pot fi din carton bitumat perforat şi blindat sau din împîslitură din

fibre de sticlă bitumată blindată şi perforată. Blindajul constă dintr-un strat de nisip cu granulaţia de 3

mm pe una din feţe. Stratul de difuzie se lipeşte cu stratul de nisip în jos (pe suprafaţa-suport), prin

intermediul bitumului care se aplică peste foaia bitumată perforată şi care formează nişte picioruşe de

fixare în dreptul orificiilor

(fig. 33, f).

Fig.34. Detaliu de copertină cu rebord cu termoizolaţii şi cu strat de difuzie:

1 – element de rezistenţă; 2 – şapă de egalizare; 3 – strat de difuzie din impaslitură; 4 – barieră contra

vaporilor; 5 – strat de poză din nisip (pentru termoizolaţie din B.C.A); 6 – termoizolaţie din beton celular

autoclavizat; 7 – şapă de protectie şi suport pentru hidroizolaţie; 8 – hidroizolaţie; 9 – strat de protectie a

hidroizolaţiei; 10 – strat suplimentar de panză bitumată; 11 – şorţ din tablă zincată (0.5 mm grosime);

12 – diblu de lemn;13 – agrafă; 14 – jgheab.

Fig.35. Detaliu de atic cu termoizolaţii şi strat de difuzie:

1 – element rezistenţă; 2 – beton de pantă greu; 3 – şapă de egalizare;

4 – strat de difuzie; 5 – barieră contra vaporilor; 6 – termoizolaţie din plăci de polistiren celular; 7 –

peliculă din mortar de ciment cu aracet; 8 – panză bitumată; 9 – hidroizolaţie orizontală; 10 – strat de

protecţie; 11 – hidroizolaţie verticală; 12 – tencuială de protectie armată; 13 – agrafă; 14 – copertina din

tablă zicată; 15 – platbandă; 16 – şurub.

7

8

Eliminarea vaporilor se realizează fie prin zonele de contur ale acoperişului (atice, reborduri etc), fie prin

guri de aerare (deflectoare) pozate în cîmpul învelitorii şi în special la coame (fig. 36). Deflectoarele se

prevăd în cazul acoperişurilor cu lăţime mai mare de 12 m, cîte o bucată pentru 100 m2

suprafaţă de

învelitoare, uniform repartizate, la maximum 10-12 m între ele. Se folosesc deflectoare simple şi deflec-

toare duble, după cum în structura de termohidroizolatie se găseşte un strat de difuzie sau două.

Fig.36. Deflector simplu pentru un strat de difuzie:

1 – element de rezistenţă; 2 – şapă de egalizare; 3 – strat de difuzie;

4 – barieră contra vaporilor; 5 – termoizolaţie; 6 – şapă-suport pentru hidroizolaţie; 7 – hidroizolaţie; 8 –

panză bitumată; 9 – fretare cu sarmă zincată; 10 – deflector din tablă zincată.

In figura 37 este detaliat modul în care se realizează ventilaţia stratului de difuzie la un perete vertical. Pe

partea verticală a aticelor, stratul de difuzie se lipeşte în fîşii de bitum cald la intervale de cîte 50 cm. In

dreptul gurii de scurgere stratul de difuzie se opreşte la o distanţă de 15-20 cm de marginea gurii.

Fig.37. Dispozitiv de aerare:

a – secţiune verticală A – A ; b – secţiune orizontală B – B ; c – detalii de alcătuire a dispozitivului de

aerare 9 din tablă zincată: 1 – protectia hidroizolaţiei; 2 – hidroizolaţie; 2a – strat suplimentar de panză

bitumată (50 cm latime); 3 – termoizolaţie; 4 – bariera contra vaporilor; 5 – strat de difuzie; 6 – strat-

7

9

suport din mortar marca M100 a; 7 – protecţia hidroizolaţiei verticale; 8 – strat de carton bitumat lipit cu

mastic de bitum in spatele dispozitivului de aerare; 9 – dispozitiv de aerare din tablă zincată.

In lipsa foilor bitumate perforate stratul de difuzie se poate realiza cu un strat de împîslitură bitumată, tip

IBP, aplicat peste un strat de nisip (1-3 mm granulaţie) şi lipit cu mastic bituminos de 20-30 cm lăţime.

e. Executarea hidroizolaţiilor bituminoase

La învelitori se folosesc izolaţii hidrofuge bituminoase alcătuite din straturi multiple de masticuri sau de

suspensii de bitum şi straturi intermediare din materiale bituminoase în suluri.

Se folosesc izolaţii la cald din masticuri de bitum şi folii din pînză bitumată, împîslitura din fibre de sticlă

bitumată şi carton bitumat. Acesta din urmă are rol de protecţie sau de strat hidroizolant la construcţii

provizorii. In afară de materialele bituminoase în suluri, se folosesc şi alte sortimente noi cu caracteristici

superioare, cum sînt: ţesătura din fibre de sticlă bitumată, folia de aluminiu bitumată (simplă sau în

combinaţie cu ţesătura şi împîslitura din fibre de sticlă bitumată, poziţionată ca strat de acoperire sau în

interior) şi materiale bitumate în suluri cu strat gros de bitum (similar genului de produse cu bitum

preaplicat). Se mai folosesc, de asemenea, izolaţii la „rece" din straturi de suspensie de bitum filerizat şi

pînză impregnată.

In marea majoritate a cazurilor se foloseşte sistemul de hidroizolaţie la cald, care s-a dovedit mai eficient,

chiar şi în cazurile de panlă mare, dacă

s-au luat măsurile speciale ce se impun.

a.)Condiţii de execuţie. După felul de aplicare pe suport, hidroizolaţia poate fi: lipită cu mastic de bitum

la cald sau cu suspensii de bitum la rece.

Pentru asigurarea unei execuţii de calitate a hidroizolaţiilor, trebuie să se respecte următoarele condiţii:

- hidroizolaţiile să se execute de către echipe de specialitate;

- calitatea materialelor trebuie să fie verificată, iar depozitarea lor să se facă în mod corespunzător;

- să se asigure căi de acces scurte şi libere pentru transportul şi manipularea

materialelor;

- lucrările de hidroizolaţie să se execute în mod normal pe timp frumos, pînă la temperatura minimă de

+5°C prin procedeul la cald şi de 8°C prin procedeul la rece. Sub aceste temperaturi, de la caz la caz, se

stabilesc măsurile necesare pentru asigurarea calităţii lucrărilor;

- executarea conform proiectului şi coordonarea strictă între toate unităţile de execuţie pe tot timpul

realizării lucrării;

- suportul hidroizolaţiei să fie neted, rigid, plan şi uscat.

Tehnologia de execuţie a hidroizolaţiei bituminoase.

Inainte de aplicarea hidroizolaţiei curente, la dolii, guri de scurgere etc, se va aplica la scafe un strat

suplimentar de pînză bitumată, tip PA 45 sau FA 55, lipit la cald cu mastic biturninos, indiferent dacă

hidroizolatia se execută la rece sau la cald.

La scafe, stratul suplimentar va avea 50 cm. lăţime, iar la dolii minimum 1 m (fig. 38, a). Cînd versanţii

doliilor au pantă peste 70% stratul suplimentar se va ridica pe 20 cm pe versanţi. De asemenea, la doliile

cu versanţi cu panta peste 40%, înainte de aplicarea hidroizolaţiei, se va realiza un strat de mortar de

ciment, indiferent de natura termoizolaţiei.

8

0

Pe contur, la reborduri, copertine etc. se va verifica existenţa diblurilor la intervale de 35 cm şi agrafelor

de prindere a jgheaburilor, glasurilor etc. Peste acestea, înainte de aplicarea hidroizolaţiei şi a şorţurilor

din tablă zincată se aplică un strat de carton bitumat sau împîslitură din fibre de sticlă bitumată de 30 cm

(mai lat decît şorţul de tablă zincată), pentru a se proteja tabla zincată de efectul de coroziune pe care îl

suferă în timp, în contact direct.

Fig.38. Tehnologia de execuţie a hidroizolaţiei bituminoase:

a – aplicarea stratului suplimentar de panză bitumată la dolii; b si c pozarea foilor bitumate pe acoperişuri

(b – paralel cu coama; c – perpendicular pe coamă); d – pozarea foilor bitumate la acoperişuri cu dolii şi

cu panta pană la 20 %; 1 – element de rezistenţă; 2 – strat suplimentar de panză bitumată; 3 –

hidroizolaţie curentă; 4 – 7 - foi bitumate.

Cârligele şi agrafele nu trebuie să depăşească nivelul superior al sapei de egalizare.

La acoperişuri cu pante pînă la 20% foile bitumate se pozează paralel cu coama (Fig. 38, b), începând de

la streaşină, sau perpendicular pe coamă, prin derulare de la coama spre streaşină (fig. 38, c).

La pante peste 20 % foile bitumate se pozează, obligatoriu, paralel cu direcţia pantei (fig. 38, b).

La acoperişuri cu dolii avînd pante sub 20 % foile bitumate se asează ca în figura 38, d. La acoperişuri cu

dolii, foile bitumate trebuie tăiate la lungimi corespunzătoare, pentru a ajunge din dolie in dolie, din

jgheab în jgheab sau cel puţin de la jgheab pînă peste coamă.

Fig.39. Pozarea foilor bitumate la acoperişuri cu două pante şi la acoperişuri de tip cupolă:

a – la acoperişuri in 2 pante; b – la acoperişuri cupolă; 1 – coamă; 2 – streaşină; 3 – 14 – ordinea de lipire

a foilor bitumate.

Pentru a se împiedica alunecarea hidroizolaţiei, dacă sulurile nu sînt destul de lungi pentru a acoperi placa

din streaşină în ştreaşină trecînd peste coamă (suprafaţă plană sau curbă), foile bitumate sînt pozate ca în

figura 39, a.

La cupole, foile bitumate se vor aplica după indicaţiile din figura 39, b.

La pante mari, în afară de filerizarea corespunzătoare a bitumului şi de măsurile indicate, se execută şi

ancorarea foilor bitumate prin prindere în cuie de oţel cu cap lat şi cu şaibe din tablă zincată de 0,75 mm

8

1

şi 0 2 cm. La capetele foilor, curele se bat la intervale de 10 cm, iar de-a lungul foii la 30 - 50 cm, însă

numai pe latura care se acoperă prin petrecerea foii următoare.

Hidroizolaţia acoperişurilor cu panta de 40 - 70% se realizează prin procedeul la cald (fig. 40, a, b şi d ),

iar la cele cu panta mai mare, prin procedeul la rece cu Subif şi Celochit (fig. 40, e), singurul procedeu

recomandat la pante de peste 70%.

a c

Fig.40. Detalii de alcatuire a hidroizolaţiilor la acoperişurile reci:

a,b,c şi d – hidroizolaţii aplicate la cald cu protecţie din vopsea reflectorizantă; e – hidroizolaţie aplicată

la rece cu protectie din mortar bituminos; 1 – element de rezistenţă orizontal; 1a – element de rezistenţă

inclinat, din beton armat; 2 – strat din mortar de ciment M 100; 2a – strat de pantă (mortar de ciment M

100 sau beton = 1800 kg/m3); 3 – amorsaj cu soluţie, emulsie, sau suspensii bituminoase; 4 –

hidroizolaţie la cald; 5 – protecţia hidroizolaţiei cu vopsea reflectorizantă; 5a – protecţia hidroizolaţiei din

mortar bituminos; 6 – straturi de etanşare şi lipire din mastic de bitum; 6a – straturi de etanşare şi lipire

din Subif şi Celochit.

c. )Hidroizolaţii aplicate la cald. La aplicarea foilor bitumate prin procedeul la cald se foloseşte bitumul

topit în cazane, într-o gospodărie de bitum. Acesta se transportă în găleţi şi se aplică, după. caz, cu

canciocul, peria şi cosoroaba la locul de lucru.

Pentru executarea hidroizolaţiei în cîmp, sulurile se derulează pe suprafaţa-suport şi se curăţă prin periere

energică, după care se lasă un timp suficient pentru relaxarea şi îndreptarea lor. Se mătură suprafata-

suport, se pozează şi se croiesc foile la lungimea necesară pe locul de aplicare. Se rulează din nou

8

2

sulurile şi se lipesc prin derulare succesivă peste stratul de mastic de bitum cald turnat cu canciocul în faţa

şi pe toată lăţimea sulului.

La oricare din sistemele utilizate pentru aplicarea hidroizolaţiei bituminoase se vor respecta următoarele

reguli:

- petrecerile foilor bitumate în lung vor fi de 7-10 cm, iar la capete, de 10 cm; acestea se presează cu

canciocul cald;

- între straturi se va realiza o decalare a petrecerilor de 50 cm pentru două straturi, şi 33 cm, respectiv 66

cm, în cazul a trei straturi ;

- foile se vor aplica începând de la partea cea mai coborâtă a învelitorii (guri de scurgere, streaşină etc);

- la aplicarea foilor bitumate paralel cu linia de pantă, se va ţine seama de direcţia vântului dominant (fig.

38, c);

- la aticele şi rebordurile cu înălţimea mai mare de 60 cm, hidroizolaţia va fi ridicată pe verticală pe 30

cm, se va ancora într-un şliţ şi se va proteja

(fig. 41, a şi b);

- protecţia hidroizolaţiei verticale se realizează cu tencuială din mortar de ciment M100 a, de 3,5- 4 cm

grosime, armată cu plasă sudată ( 6 mm) şi rabiţ;

- întărirea şi racordarea hidroizolaţiei la scafe se execută ca în figura 41, c.

In cazul folosirii împîsliturii din fibre de sticlă bitumată aceasta nu se va ridica pe verticală ci se va opri la

scafă unde se va racorda cu straturile de pînză biturnată ce se aplică pe rebord sau atic.

La acoperişurile în formă de şed, dolia trebuie să aibă o pantă către gurile de scurgere de 1.5 - 2 %. Stratul

suplimentar de pînză căptuşeşte dolia şi se ridică pe placa şedului pînă la aceeaşi înălţime ca la luminator.

Partea superioară a rebordului interior al luminătorului trebuie să fie la cel puţin

25 - 30 cm peste punctul cel mai de sus al doliei izolate. In dolie se va realiza, indiferent de natura

termoizolaţiei, un suport rigid pentru hidroizolaţie (fig.41,d). în afară de stratul suplimentar de pînză

bitumată, se vor aplica minimum trei straturi

de foi hidroizolante.

8

3

Fig.41. Detalii de execuţie a hidroizolaţiei bituminoase:

a si b – racordarea hidroizolaţiei pe verticală ( a – cu şliţ; b – cu rebord de acoperire); c – intărirea şi

racordarea hidroizolaţiei la scafe; d – aplicarea hidroizolaţiei in dolie la şeduri;

1 – suportul hidroizolaţiei; 2 – strat suplimentar de panză bitumată; 3 – hidroizolaţie; 4 – protecţia

hidroizolaţiei; 5 – piron; 6 – şapă rigidă.

Hidroizolaţia se prinde sub rebordul luminatorului cu o platbandă fixată cu cuie în dibluri. La coamă,

hidroizolaţia se ancorează, de asemenea, cu cuie de oţel şi se protejează cu un şorţ din tablă zincată,

ancorat de cîrlige prinse cu cuie în dibluri. In această zonă se aplică suplimentar o fîşie de pînză bitumată

care va acoperi partea, înclinată pînă la luminator, iar pe placa şedului, minimum 30 cm.

Rosturile de dilataţie-contracţie ale şapelor-suport pentru hidroizolaţii trebuie să aibă 20 mm lăţime şi să

fie prevăzute atît pe contur, în afara scafei, cît şi în cîmp, la intervale de 4-6 cm. Rosturile se umplu cu

mastic bituminos. Peste aceste rosturi se aplică înainte de executarea hidroizolaţiei fîşii de carton biturnat

cu lăţimea de 20 cm liber aşezate, pentru a realiza local o hidroizolaţie flotantă, capabilă să înlăture

deficienţele provocate de mişcările de dilalaţie şi contracţie.

Hidroizolaţia învelitoriior se realizează din cel puţin două straturi de materiale bituminoase în foi.

Impîslitura din fibre de sticlă bitumată nu se utilizează pe suprafeţe verticale şi la racordarea la scafe; în

aceste zone se înlocuieşte cu pînză bitumată.

Suprafeţele hidroizolate sau în curs de hidroizolare nu vor servi ca locuri de depozitare a materialelor şi

utilajelor şi nici pentru circulaţie în scopul executării altor lucrări de construcţii-montaj.

d.)Hidroizolaţii aplicate la rece.

Hidroizolaţiile la rece se aplică numai pe suport din beton sau mortar cu faţă drişuită.

Subiful şi Celochitul se pregătesc pe şantier prin amestecare conform tabelei II.1. Sulurile de pânză

bitumată se înmoaie iniţial în butoaie cu suspensie diluată ca pentru amorsare. Pe suprafaţa amorsată se

întinde cu perii de păr sau gletuitorul de cauciuc un strat de suspensie care se lasă să se usuce. Pe acest

strat se incepe aplicarea hidroizolaţiei prin întinderi succesive pe zone cît lăţimea unei foi de pînză, peste

care se aplică imediat foile de panză bine întinse şi cu petreceri între ele de 10 cm. In acest mod se

acoperă toată suprafaţa tronsonului de acoperiş cu un strat de panză, peste care se întinde imediat un strat

de suspensie. După uscarea acestui strat se verifică dacă este bine acoperită textura pînzei; în caz contrar,

se mai întinde un strat de suspensie sau un strat de Celochit pentru a se obţine un strat bituminos continuu.

Se continuă aplicarea similară a celui de-al doilea strat de pînză, cu petrecerile intercalate cu ale primului.

Scafele, doliile şi gurile de scurgere vor fi întărite prin aplicarea straturilor suplimentare de pînză bitumată

PA 45 sau de ţesătura din fire de sticlă bitumată cu mastic bituminos, înainte de aplicarea hidroizolaţiei la

rece. La scafe şi dolii, pânzele se mulează usor, fără a fi întinse forţat. Peste stratul al doilea de pânză se

aplică straturile de etanşare din suspensie, pînă la acoperirea texturii, după a căror uscare se mai întind cu

geluitorul de cauciuc succesiv două straturi de Celochit. Pentru fiecare strat se aplică 1- 1,2 kg/m2

suspensie de bitum si 5 - 1,8 kg/m2 Celochit.

8

4

Hidroizolaţie la rece pe bază de emulsii acrilice

Produsul este o emulsie pe bază de răşini acrilice, pigmenţi, materiale de umplutură, plastifianţi,

hidrofuganţi, apă şi diverşi auxiliari. Tipul N este ne ignifug. Tipul I este ignifug. După aplicare se usucă

la aer şi formează pelicule foarte flexibile, impermeabile la apă şi foarte rezistente la factorii de mediu.

Prezintă aderenţă foarte bună la o mare diversitate de suporturi. Are bune proprietăţi termoizolante şi

fono-adsorbante.

Este utilizat în principal ca hidroizolaţie la rece pentru terase exterioare circulate accidental,

pentru fundaţii şi subsoluri.Produsul se poate utiliza şi în alte scopuri, cum ar fi: adeziv pentru polistiren,

pe orice tip de suport; plută pe ori ce tip de suport, mochetă, lemn şi materiale compozite pe bază de

lemn.

Se utilizează de asemenea pentru decoruri(butaforie), pentru protecţia obiectelor din polistiren, sau pentru

schimbarea texturii diverselor materiale.

Domeniile de utilizare nu sunt limitative, ele putând fi extinse prin colaborarea dintre producător şi

utilizator.

Pentru micşorarea vâscozităţii, la nevoie, se poate dilua cu 5 - 15 % apă prin agitare mecanică, energică.

Pentru mărirea vâscozităţii, la nevoie se poate adăuga făină de cuarţ 10 – 35%, prin agitare mecanică,

energică.

Este un produs ecologic datorită conţinutului foarte mic de substanţe organice volatile(VOC).

11.1. Ccaracteristici tehnice

Nr.

crt Caracteristicile produsului

U.M

.

Condiţii de

livrare

Metode de analiză

Proprietăţile produsului la livrare

1 Aspect

_ Pasta

omogenă, de

culoare albă *)

vizual

2 g/cm

3 1,4 – 1,6 SR ISO 2811

3

Conţinut de substanţe

nevolatile, 2 h / 120 C % SR ISO 3251

4 ore max. 16 STAS 2875/75

5 Conţinut de substanţe organice

volatile, VOC % max. 1,5 Garantat de producător

Proprietăţile peliculei uscate

1 Aspect -

Peliculă

semimată vizual

2 Culoare - alb*) vizual

3

Aderenţă, grilă 2 mm, peliculă

300 µm - 1 SR ISO 2409

8

5

Nr.

crt Caracteristicile produsului

U.M

.

Condiţii de

livrare

Metode de analiză

4 Flexibilitate pe dorn conic mm 1 STAS 7543/74

5

Rezistenţă la apă la 23 C

după 24 ore

după 48 ore

după 72 ore

-

1- foarte bună

2 - foarte bună

3 – foarte bună

STAS 2313/76

f)Utilizarea ca hidroizolaţie la rece - pentru terase

Aplicarea unei amorse obţinută din produs diluat cu apă în proporţie de 1 : 10-14 se recomandă pentru

lucrări pretenţioase, suprafeţe murdare sau foarte lucioase.

Înainte de utilizare se omogenizează perfect produsul în ambalaj(dacă este cazul). Aplicarea se face la

temperatura de minim + 5 0 C suport uscat sau umed, desprăfuit şi fără pete de uleiuri sau grăsimi.

Amestecul bine omogenizat se aplică cu trafaletele sau pensula, fie cu ajutorul unor şpacluri metalice

zimţate. Al doilea strat se poate aplica la interval de 2 – 8 ore ( în funcţie de temperatura mediului,

porozitatea suportului şi viteza curenţilor de aer). În funcţie de condiţiile de exploatare şi garanţia cerută

se pot aplica până la 3 – 5 straturi, primul strat fiind aplicat mai subţire pentru asigurarea aderenţei. Se

aplică straturi perpendiculare unul peste celălalt. La cerere straturile pot fi de culori diferite. Se poate

aplica şi cu pistolul, prin diluarea produsului cu 10-15% apă.

Pentru garanţii de peste 10 ani(max. 15 ani) se impune aplicarea în final a 2-3 straturi de email alchidic

modificat cu poliuretan şi bronz aluminiu, care protejează la radiaţia UV şi reflectă peste 80% din radiaţia

infraroşie. Acest ultim strat se va reface obligatoriu la 3-5 ani.

La aplicare are o mai mare productivitate în comparaţie cu alte tipuri de izolaţii, şi conduce la economii

de manoperă.

Produsul se poate utiliza ca etanşant şi adeziv pentru diverse tipuri de materiale, inclusiv lemn şi

materiale compozite derivate din lemn. În această variantă produsul nu poate fi şlefuit după întărire.

Aplicarea se face pe suprafeţe curate, de preferat pe ambele părţi şi se presează uşor.

Este recomandat ca cel puţin unul din materialele lipite să fie poros astfel ca în timp să permită

evaporarea apei conţinută de produs

Produsul este destinat acoperirii elementelor de butaforie, în special din polistiren şi fibră de sticlă, cu

următoarele scopuri:

- mascarea texturii/structurii acestora conferirea unei noi texturi, putându-se imita alte materiale, prin

procedee simpleschimbarea culorii suportului mărirea elasticităţii şi a rezistenţei la impact în comparaţie

cu protecţiile clasice pe bază de răşini poliesterice nesaturate sau epoxidice

impermeabilizarea la apă.

8

6

Avantajele acestui produs sunt :

- este un produs ecologic, fără solvenţi organici

- nu dizolvă suportul( ex. polistirenul )

- nu prezintă risc de inflamabilitate la aplicare

- conduce la economii importante de manoperă şi scurtează timpi de execuţie, deoarece fiind tixotrop se

poate aplica la grosimi de 1-3 mm într-un singur strat, atât pe suprafeţe verticale cât şi orizontale

- se poate vopsi sau lăcui cu orice tip de vopsea sau lac, dar în special cu produse pe bază de apă. Pentru

produsele pe bază de solvenţi organici se recomandă consultarea producătorului sau efectuarea unor

probe.

în varianta HRA 117 i, pelicula uscată este ignifugă are bune proprietăţi insonorizante în comparaţie cu

alte tipuri de acoperiri.

Cu rezultate excepţionale se poate utiliza la lipirea plăcilor de polistiren pe tencuială şi a plasei de fibră de

sticlă peste polistiren sau a tavanelor false din polistiren.

Ambalarea produsului se face în recipienţi din plastic închişi etanş, cu masa între 5– 200 kg.

Fiecare ambalaj trebuie să aibă o etichetă pe care sunt prevăzute următoarele:

- marca de fabrică a firmei producătoare

- denumirea produsului conform standardului de firmă

- numărul lotului, masa netă, termenul de valabilitate

- data expirării

- inscripţia : A se feri de îngheţ ! şi A se feri de copii !

Produsul se depozitează în locuri acoperite, la temperaturi cuprinse intre 5 si 25 C , ferit de bătaia

directă a razelor solare.

Transportul se face cu mijloace de transport acoperite, la temperaturi pozitive.

Fiecare transport va fi însoţit de un certificat de calitate şi sau declaraţie de conformitate .

Produsul are o valabilitate de 18 luni de la data fabricaţiei.

Executarea hidroizolaţiei în zonele de contur ale acoperişului. Acoperişurile pot fi mărginite pe contur

de copertine simple, de reborduri

(h = 15 - 20 cm), de atice şi de pereţi ai unei clădiri alăturate sau ai casei scării etc.

Executarea copertinelor (şorţuri). După forma acoperişului, sistemul de scurgere a apelor şi structura

generală a învelitorii pot exista copertine simple la coamă, la streaşină sau pe părţile laterale ale

acoperişului. In aceste cazuri rolul copertinei este de a întări hidroizolaţia în aceste zone.

La copertine hidroizolaţia se execută ca în detaliul din figura II.15.

La coame, tabla acoperă hidroizolaţia de sus în jos, iar la streasina hidroizolaţia se aplică peste copertină,

pînă la 5 cm de marginea acesteia. La fel se procedează şi pe părţile laterale ale unei invelitori în pantă. In

unele cazuri se prevede scurgere liberă „la picătură", iar în altele, apele sînt colectate la streaşină în jghea-

buri şi apoi în burlane.

In cazul învelitoriior protejate cu dale, plăci etc. se folosesc şorţuri de tabla prevăzute cu un opritor cu

fante, pe tot conturul acoperişului; înălţimea acestuia este de cel puţin pînă la nivelul superior al protecţiei

hidroizolaţiei. Aplicarea şorţului din tablă zincată nu trebuie să conducă la denivelarea locală a

hidroizolaţiei şi la stagnarea apelor din precipitaţii în aceste zone, aşa incit şapa-suport se va racorda

perfect la nivelul şorţului.

Şorţurile cu opritor cu fante se montează după executarea jgheaburilor.

8

7

Executarea hidroizolaţiei la reborduri. Rebordurile sînt elemente de contur ale construcţiei cu înălţimea

mică (15 cm) şi servesc, fie la limitarea termoizolaţiei pe contur, fie la realizarea unui element de

încastrare a balustradelor de protecţie. Se realizează din beton sau din zidărie, tencuită cu mortar de

ciment M 100 T, de 15 cm grosime. La scafe se realizează o racordare cu raza r = 5 cm.

Hidroizolaţia rebordurilor se realizează ca în figura II.15, fiind protejată cu un şorţ din tablă zincată de 0,5

mm grosime.

Executarea hidroizolaţiei la atice. Aticele au rol similar cu al rebordurilor la care se adaugă şi rolul de

protecţie pentru terase circulabile sau rol de aspect estetic la faţadele clădirilor.

Aticele au înălţimi de minimum 30 cm de la nivelul hidroizolaţiei şi grosimi de 15-50 cm, în medie. Pot fi

cu suprafaţă orizontală sau în pantă, paralel cu aceea a învelitorii. In cazul unor atice cu înălţimea pînă la

60 cm, hidroizolaţia din cîmp se ridică pe atic pînă la partea superioară a acestuia, continuîndu-se şi pe

porţiunea orizontală.

Bariera contra vaporilor, stratul de difuzie sau hidroizolaţia se aplică pe atice după executarea unei

tencuieli de 15 mm grosime din mortar de ciment M100T şi, respectiv,după realizarea unei scafe de racor-

dare cu raza de 5 cm.

Pe atice, hidroizolaţia se aplică din fîşii tăiate, astfel încît să se realizeze dintr-o singură bucată, fără

înnădiri la cap. Foile bitumate se aplică de jos în sus.

Racordarea hidroizolaţiei orizontale din cîmp cu cea verticală se realizează ca în figura 41, a şi b.

Pe partea verticală a aticelor nu se utilizează împîslitura din fibre de sticlă bitumată, aceasta înlocuindu-se

cu pînză bitumată sau cu ţesătură din fire de sticlă bitumată.

Protecţia hidroizolaţiei verticale se realizează cu o tencuială din mortar de ciment M 100, de 3,5 - 4 cm

grosime, armată cu reţea din oţel-beton ( 6 mm) la 25 x 25 cm (ancorată de partea superioară a aticului)

şi cu plasă de rabiţ. Partea superioară a aticului se protejează cu o copertină din tablă zincată sau cu o

copertină din beton prefabricat sau din beton mozaicat. Armătura din tencuială se ancorează de o bară din

oţel-beton, aşezată în lungul aticului, care este fixată cu agrafe.

Intre copertină şi tencuiala de protecţie se intercalează un strat de carton bitumat sau împîslitura din fibre

de sticlă bitumată. Copertina de protecţie se pozează cu pante spre interior şi în lungul aticului, se îmbină

prin falţ, avînd şi posibilitatea de dilatare.

In figura 42, a şi b se prezintă detaliile de execuţie a termo-hidroizolaţiilor la atice, în două variante de

învelitoare şi de poziţii a gurilor de scurgere şi a pantelor respective. .

La atice cu înălţimea mai mare de 60 cm, racordarea hidroizolaţiei se execută ca în figura 41, a şi b, la

circa 30 cm înălţime de la nivelul hidroizolaţiei.

Orificiile de scurgere a apei prin atice (barbacane) se realizează cu piese speciale din tablă zincată

înglobate între un strat suplimentar de pînză bitumată şi hidroizolaţie (II.24, c). Pentru a se evita

înfundarea orificiilor este uneori necesară confecţionarea şi montarea la intrare a unui grătar

(parafrunzar) din sîrmă.

8

8

.Executarea hidroizolaţiei în zona rosturilor.In afară de rosturile din sapa-suport a hidroizolaţiei există şi

rosturi de dilatare a construcţiei, precum şi rosturi de dilatare-tasare între două construcţii alaturate.

Rosturile de dilatare unor reborduri realizate in lungul lor.

Rosturile de dilatare de nivel se utilizează la acoperişuri înclinate pe care apa se scurge cu mare uşurinţă,

precum şi în cazul unor terase circulabile. Şapa de egalizare se rotunjeşte la muchii, iar distanţa liberă în

rost, după executarea ei, trebuie să fie de 3 cm.

După amorsarea şapei se aplică un strat de pînză bitumată de 1 metru lăţime introdus cu o buclă şi în

interiorul rostului, pe o adîncime de circa 5 cm. In punga formată se introduc cîlţi bitumaţi sau franghie

gudronată. Apoi se montează în mastic de bitum cald o bucata de tablă zincată de 0,75 mm, cu o buclă-

compensator în dreptul rostului, după amorsarea în prealabil a suprafeţei interioare a acesteia (fig. 43, a).

La acoperişurile fără atic, bucla va fi în sus, iar la cele cu atic (terase) va fi în jos.

Tabla se fixează cu cuie în diblurile montate în suportul hidroizolatiei. Peste tabla zincată se aplică un

amorsaj şi hidroizolaţia curenta şi, uneori, un strat suplimentar de pînză sau carton bitumat apoi se aplică

stratul de circulaţie.

Fig.42. Detalii de execuţie a hidroizolaţiei la atice:

a – pentru acoperiş cu guri de scurgere interioare, in camp; b – pentru acoperiş cu guri de scurgere pe

contur, lagă atic; c – orificiu de scurgere prin atic (barbacană).

1 – element de rezistenţă; 2 – şapă de egalizare; 3 – start de difuzie a vaporilor; 4 – barieră contra

vaporilor; 5 – termoizolaţie; 6 – şapă-suport a hidroizolaţiei; 7 – strat suplimentar de panză bitumată; 8 –

strat de panză bitumată; 9 – strat de impaslitura din fibră de sticlă bitumată; 10 – strat de impaslitură

bitumată tip IB (sau IA); 11 – strat decarton bitumat;12 – agrafă de 30 x 2 sau 20 x 3 mm la cate 40 cm;

13 – bolţ impuscat; 14 – oţel beton ( 6 mm) de ancoraj; 15 – reţea de oţel de 6 mm la 25 cm; 16 –

plasă de rabiţ; 17 – tencuială din mortar de ciment M 100 a, de 3.5 – 4 cm; 18 – strat de carton bitumat;

8

9

19 – şorţ din tablă zincată de 0.5 mm; 20 – strat de protecţie; 21 – beton de pantă; 22 – hidroizolaţie; 23 –

barbacană din tablă zincată cu secţiunea de 14 x 20 cm, cu guler pentru racordarea hidroizolaţiei; 23a –

manşon din carton bitumat lipit in interiorul orificiului; 24 – diblu de lemn; 25 – parafrunzar.

Fig.43. Hidroizolaţia rosturilor la acoperişuri:

a – rosturi de nivel la acoperişuri; b – de dilatare cu rebord la terase cu termoizolaţie;

1 – strat-suport al hidroizolaţiei; 2 – hidroizolaţie; 3 – strat de nisip; 4 – plăci prefabricate; 5 – faşii din

plăci semirigide din vată minerală sau franghie bitumată pentru etanşarea rostului; 6 – franghie bitumată,

calţi bitumaţi sau paslă minerală; 7 – mastic de bitum; 8 – compensator din tablă zincată (de 0.5 mm

grosime); 9 – dibluri de lemn de 50 x 50 x 50 mm la 35 cm interval pe fiecare latură a rosturilor; 10 – rost

intre plăcile prefabricate umplut cu mastic; 11 – strat suplimentar de panză bitumată; 12 – protecţia

hidroizolaţiei; 13 – agrafă (de 30 x 20 mm); 14 – element de rezistenţă; 15 – şapă de egalizare; 16 –

barieră contra vaporilor; 17 – strat de nisip de1 cm; 18 – termoizolaţie; 19 – dop din mastic de bitum; 20 –

strat de panză bitumată; 22 – şapă-suport pentru hidroizolaţie.

Executarea hidroizolaţiilor la gurile de scurgere. Apele de pe acoperiş se pot scurge fie pe conturul

acestuia (la streaşină, „picătură" sau la barbacane şi jgheaburi şi burlane), fie prin guri de scurgere

interioare (Fig. 44).

Gurile de scurgere pot fi amplasate, de asemenea, fie pe conturul construcţiei, lingă atice, fie în interiorul

suprafeţei izolate.Inainte de executarea hidroizolaţiei se verifică în amănunt corecta poziţionare a gurilor

de scurgere, precum şi realizarea corespunzătoare a betoanelor de pantă din dolii (fără denivelări şi cu

panta minimă admisă). In dreptul gurilor de scurgere betonul de pantă se înlocuieşte pînă la grosimea de 2

- 2,5 cm cu mortar de ciment,care la buza gurii de scurgere va avea o grosime de 0,5-1 cm.

9

0

Fig.44. Hidroizolaţia gurilor de scurgere la terase:

a – terasă necirculabilă fară termoizolaţie; b – terasă necirculabilă cu termoizolaţie; c – terasă circulabilă

fară termoizolaţie; d - terasă circulabilă cu termoizolaţie;

1 – elemente de rezistenţă; 2 – tronson de conductă metalică; 3 – tub de evacuare; 4 – mortar M 100a

pentru prinderea tronsonului metalic; 5 – beton de pantă; 6 – strat de egalizare M100 T, de 1.0 – 1.5 cm

grosime; 7 – şapă-suport a hidroizolaţiei; 8 – termoizolaţie; 9 – strat de difuzie; 10 – barieră contra

vaporilor; 11 – startul suplimentar de panză bitumată de la dolie; 12 – manşon cu guler din panză

bitumată; 13 – guler şi ştuţ din tablă de plumb de 2 mm grosime; 14 – primul strat al hidroizolaţiei, panză

bitumată; 15 – straturile 2 si 3 ale hidroizolaţiei; 16 – manşonul coşului de protecţie; 17 – coş de

protecţie (parafrunzar); 18 – dale prefabricate; 19 – start de pietriş de 7 – 15 mm grosime; 20 –

hidroizolaţie; 21 – strat de protecţie a termoizolaţiei; 22 – manşon din teavă; 23 – gură de scurgere din

fontă;24 – strat de pietriş in jurul gurii de scurgere.

In zona adiacentă gurii de scurgere, panta suportului se va accentua pînă la 5-10 % pe o zonă cu raza de

25-50 cm, după caz. La şape se lasă, de asemenea, o adîncitură de 0,6 -1 cm pentru a compensa grosimea

gulerului de plumb şi a straturilor hidroizolatoare suplimentare.

Inainte de executarea hidroizolaţiei se verifică legarea gurilor de scurgere la reţeaua de canalizare la care

se prevede racordarea acestora. Se verifică, de asemenea, ca buza gulerului de fontă a tubului de scurgere

să nu depăşească nivelul suportului hidroizolaţiei sau să fie mai jos cu 1 cm.

La porţiunea de şapă adîncită, se aplică cu bitum fierbinte un strat de pînză bitumată (de 1x1 on), care se

introduce în tubul de scurgere pe o porţiune de 10 cm adîncime, scop în care se crestează bucata respectivă

pentru a permite mularea. Apoi se montează un guler din tablă de plumb (r = 50 cm), de 2 mm

grosime, peste stratul de întărire din pînză bitumată. Acesta se vopseşte cu soluţie de bitum, înainte de

montare, iar după aceasta se bate cu ciocanul de lemn, pentru a se obţine o bună mulare a sa pe suport.

Peste gulerul de plumb se aplică straturile curente ale hidroizolaţiei. Primul strat (de pînză bitumată) se

crestează şi se introduce în interiorul tubului de scurgere pe o adâncime de 15 cm, lipindu-se cu

bitum fierbinte pe gulerul de plumb, pe care se presează pe cît posibil. Restul straturilor se taie cu cuţitul,

pe conturul gurii de scurgere, fara a se introduce în golul tubular, dar avîndu-se grijă să fie bine lipite.

Pentru a se preveni înfundarea gurilor de scurgere se prevăd gratare (parafrunzare) care se confecţionează

pe şantier şi care se fixeaza prin presare de peretele golului izolat (fig. 44, a şi b).

La gurile de scurgere interioare se verifică ca tronsonul de scurgere

9

1

in porţiunea plăcii de beton să fie metalic şi să fie racordat cu restul tubului la minimum 20 cm sub

nivelul plăcii.

La terasele circulabile, gurile de scurgere se realizează şi cu sifoane de pardoseală, hidroizolaţia pozîndu-

se între grătarul sifonului si rama acestuia, respectîndu-se, în general, aceleaşi condiţii de execuţie ca şi la

gurile de scurgere descrise anterior . La aceste condiţii se adaugă şi necesitatea turnării în jurul piesei de

fontă a unui dop de bitum pentru colmatare şi etanşare.

In jurul acestor sifoane de pardoseală se va aplica, în locul stratului de poză din nisip, un strat de

circulaţie din pietriş (de 15- 20 mm granulaţie), pe o rază de 40 cm în jurul gurii de scurgere, pentru a se

evita scurgerea nisipului în tub. De asemenea, în zona gurilor de scurgere, termoizolaţia se aplică pînă

lîngă tubul de scurgere, pentru a nu se forma punţi termice care ar putea provoca condensarea vaporilor.

Executarea hidroizolaţiei la gurile de scurgere trebuie făcută cu foarte multă atenţie, deoarece în aceste

puncte hidroizolaţia este solicitată la maximum şi adeseori constituie sursa infiltraţiilor ce se ivesc.

11.10. Executarea hidroizolaţiei la străpungeri. La străpungerile formate din elemente rigide, fără

trepidaţii sau temperatură ridicată, cu diametrul între 35 şi 200 mm racordarea izolaţiei se realizează cu

ajutorul unui manşon din tablă zincată introdus, de preferinţă, intre două manşoane de pînză bitumată şi

mastic de bitum .In cazul unor manşoane din pînză bitumată, acestea se matisează cu sîrmă zincată (

0,8 mm).

Cînd există trepidaţii sau o temperatură ridicată în tubul străpungerii, se execută o izolare termică între

tub şi rebord cu saltele sau plăci de vată minerală, pentru ca temperatura hidroizolaţiei să nu depăşească

40°C

Fig.45. Executarea hidroizolaţiei la străpungeri din elemente rigide:

1 – strat-suport; 2 – hidroizolaţie; 2a – strat suplimentar din panză bitumată; 3 – strat de protecţie; 4 –

manşon cu flanşă; 5 – element de strapungere;

6 – manşon de protecţie din tablă zincată; 7 – garnitură din carton bitumat;

8 – brăţară de presiune; 9 – etanşare prin chituire; 10 – cuie de prindere.

Fig.46. Executarea hidroizolaţiei la străpungeri cu izolare termică şi rebord:

1 – strat-suport; 2 – hidroizolaţie; 2a – strat suplimentar din panză bitumată; 3 – rebord in jurul

străpungerii; 4 – protecţia izolaţiei; 5 – şaibă de tablă; 6 – paslă minerală; 7 – element de strapungere; 8 –

manta de protectie din tablă zincată; 9 – chituire cu chit de miniu; 10 – brăţară de presiune; 11 – opritor.

9

2

Hidroizolatii terase cu membrane termosudabile – refacere

Se verifica pantele si se controleaza daca suprafata este curata, fara asperitati mai mari de 2 mm si

denivelari mai mari de 5 mm.

Se va verifica daca suportul este sanatos, intarit si uscat (umiditate max.4%).

Se va verifica daca sunt fixate conductele de scurgere, elementele de strapungere, daca sunt executate

rebordurile ‚ aticele, lacasurile rosturilor, tubulatura de ventilatie.

In cazul in care se fac corecturi cu sapa din mortar de ciment, aceasta trebuie sa fie din mortar M 1 00

curat (fara var) si aderenta la suport. Aceleasi operatii se repeta pentru zonele verticale ale aticelor si a

scafelor de racordare cu suprafata orizontala.

In cazul in care trebuie decapata izolatia veche, aceasta se executa cu scule speciale, urmarind eliminarea

zonelor cu basici si fisuri datorate imbatranirii izolatiei vechi.

Materialele folosite pentru reparatii locale, cat si cele in strat continuu sunt membrane termosudabile

pe baza de bitum modificat, armate cu fibra de sticla sau poliester - conform ofertei acceptate de

beneficiar si agrementelor aferente elaborate de laboratoare atestate de MLPTL.

Stratul final al hidroizolatiei este autoprotejat la razele UV cu granule de ardezie.

Scule si dispozitive folosite:

- maturi;

- razuri — pentru decaparea zonelor degradate;

- perie pentru amorsaj;

- arzatoare cu flacara alimentate de la butelii cu gaze prin intermediul furtunelor si a ceasurilor

regulatoare de presiune;

- cutite speciale pentru taiat membranele hidroizolatoare;

- mistrii pentru presarea membranelor.

Lucrarile care se executa pentru refacerea hidroizolatiei sunt urmatoarele:

- decaparea suprafetelor degradate;

- uniformizarea suprafetei prin topirea bitumului din stratul superior;

- amorsarea suprafetelor;

- reparatii locale cu membrane lipite prin sudura la cald;

- lipire strat continu cu membrane ardezie pe suprafete orizontale si verticale pe atice;

- etansarea hidroizolatiei la gurile de scurgere din terasa.

La preluarea materialelor se controleaza ca acestea sa fie in ambalajul original si sa aiba certificat de

calitate care sa ateste calitatea si incadrarea in termenul de garantie.

Materialele hidroizolatoare in suluri se v

or pregati pentru punerea in opera dupa cum urmeaza:

- se deruleaza sulurile pe terasa;

- se lasa sa se relaxeze foliile;

- se croiesc la dimensiunile necesare prin taiere;

- se probeaza la pozitie.

Nu se admit la executie materiale hidroizolatoare deteriorate sau cu alte defecte.

9

3

Pregatirea suprafetei suport.

Suprafata suport preluata in conformitate cu cerintele dela pct. 5.4. Se curata de materiale’ sau elemente

straine procesului de lucrari si se matura pentru a obtine un suport curat, fara praf, urme de grasimi sau

uleiuri, bavuri.

Se urmareste realizarea unei suprafete cat mai plane si uniforme, astfel incat lipirea membranelor prin

topirea bitumului din compozitie sa se faca cat mai etans, fara goluri de aer.

Executie amorsaj.

Stratul de amorsa din solutie bituminoasa, aplicabil la rece, cu peria in strat uniform, continuu, fara

aglomerari de material sau zone neac9perite. Uscarea se realizeaza in cateva ore (min. 2 ore), in functie

de temperatura mediului ambiant, obtinandu-se o suprafata continua, uniform colorata, fara fisuri,

aderenta la stratul suport, fara basici, exfolieri, neregularitati.

Hidroizolatia propriu-zisa este alcatuita din membrane pe baza de bitum modificat, armate cu fibra de

sticla sau poliester, care se aplica prin termosudare, in aderenta totala — cu ajutorul arzatorului cu

f1acara.

Se urmareste lipirea rulourilor in sensul pantei pentru a nu da posibilitatea infiltrarii apei pe la

suprapuneri.

- In cazul in care structura adoptata pentru refacerea hidroizolatiei este compusa din doua straturi, se va

urmari decalarea suprapunerilor dintre randuri si teserea suprapunerilor din acelasi strat.

- Aplicarea hidroizolatiei pe suprafetele verticale se face in acelasi mod, dupa masurarea si taierea

membranei la dimensiunea impusa de inaltimea aticelor si a zonei de suprapunere peste stratul orizonatal.

- Se verifica continuitatea, fara alunecari, dezlipiri, basici, cu suprapuneri sigilate conform datelor

prezente si agrementului tehnic eliberat pentru materialele folosite.

- Etansarea hidroizolatiei la gurile de scurgere si alte elemente de strapungere (def1ectoare, etc) se

realizeaza conform detaliilor din Normativul C 1 1 2/86 si a dosarelor tehnice atasate Agrementelor

tehnice.

- Terasele sunt necirculabile, deci ultimul strat de hidroizolatie este format din membrana autoprotejata la

razele ultraviolete cu granule de ardezie.

Hidroizolatii la infrastructura

Se controleaza daca suprafata este curata, fara asperitati mai mari de 2 mm si denivelari mai mari de 5

mm, verificate in toate directiile cu dreptar de 2 m lungime si muchiile de min. 2 cm.

Se va verifica daca suportul este sanatos, intarit si uscat (umiditate max.4%).

Betonul trebuie sa aiba vechime de minim 24 zile de la tumare.

Se va verifica daca sunt fîxate conductele de scurgere, elementele de strapungere ‚daca sunt executate

lăcasurile rosturilor acolo unde sunt prevazute prin proiect.

In cazul in care se fac corecturi cu sapa din mortar de ciment, aceasta trebuie sa fîe din mortar M100

curat (fara var) si aderenta la suport.

Structura lucrarilor de hidroizolatii este urmatoarea:

- amorsarea suprafetei cu solutie bituminoasa;

- izolatia hidrofuga cu membrane termosudabile;

- protectia mecanica a hidroizolatiei;

9

4

La preluarea materialelor se controleaza ca acestea sa fîe in ambalajul original si sa aiba certifîcat de

calitate care sa ateste calitatea si incadrarea in termenul de garantie.

Materialele hidroizolatoare in suluri folosite se vor pregati pentru

punerea in opera dupa cum urmeaza:

- se deruleaza sulurile;

- se lasa sa se relaxeze foliile;

- se croiesc la dimensiunile necesare prin taiere ;

- se probeaza la pozitie.

Pregatirea suprafetei suport

Suprafata suport preluata in conformitate cu cerintele dela pct. 5.4. Se curata de materiale sau elemente

straine procesului de lucrari si se matura pentru a obtine un suport curat, fara praf, urme de grasimi sau

uleiuri, bavuri.

Executia hidroizolatiei

- Executia amorsajului. Stratul de amorsa se aplica la rece cu pensula in strat uniform, continu, fara

aglomerari de material sau zone neacoperite. — Se lasa sa se usuce pentru a rezulta o suprafata lucioasa,

neteda si uniforma.

- Hidroizolatia se realizeaza astfel: Membranele hidroizolatoare pe baza de bitum modifîcat se deruleaza,

se croiesc la dimensiuni si se aplica prin lipire la cald, in aderenta totala. La baza peretelui, perimetral

constructiei se intoarce hidroizolatia verticala pe talpa orizontala pe latime de 1 0 cm, iar pe verticala se

va executa hidroizolatia cu 1 5 cm peste cota terenului care reprezinta si cota pana la care se monteaza

protectia mecanica a hidroizolatiei.

- Pe suprafetele verticale lipirea se face de la nivelul inferior la cel superior, respectand suprapunerile

intre randurile si straturile rulourilor hidroizolatoare - prin decalare (tesere) pe cele doua directii..

- Protectia hidroizolatiei se monteaza conform instructiunilor furnizorului si a agrementului respectiv.

Hidroizolatii cu foi de bitum aditivat

Se controleaza daca suprafata este curata, fara asperitati mai mari de 2 mm si denivelari mai mari de 5

mm, verificate in toate directiile cu dreptar de 2 m lungime si muchiile de min. 2 cm.

- Se va verifica daca suportul este sanatos, intarit si uscat (umiditate max.4%).

- Betonul trebuie sa aiba vechime de minim 24 zile de la tumare.

- Se va verifica daca sunt fîxate conductele de scurgere, elementele de strapungere ‚daca sunt executate

lăcasurile rosturilor acolo unde sunt prevazute prin proiect.

- In cazul in care se fac corecturi cu sapa din mortar de ciment, aceasta trebuie sa fîe din mortar M100

curat (fara var) si aderenta la suport.

Structura lucrarilor de hidroizolatii

- amorsarea suprafetei cu solutie bituminoasa;

- izolatia hidrofuga cu membrane termosudabile;

- protectia mecanica a hidroizolatiei;

La preluarea materialelor se controleaza ca acestea sa fîe in ambalajul original si sa aiba certifîcat de

calitate care sa ateste calitatea si incadrarea in termenul de garantie.

9

5

Materialele hidroizolatoare in suluri folosite se vor pregati pentru

punerea in opera dupa cum urmeaza:

- se deruleaza sulurile;

- se lasa sa se relaxeze foliile;

- se croiesc la dimensiunile necesare prin taiere ;

- se probeaza la pozitie.

Pregatirea suprafetei suport

Suprafata suport preluata in conformitate cu cerintele dela pct. 5.4. Se curata de materiale sau elemente

straine procesului de lucrari si se matura pentru a obtine un suport curat, fara praf, urme de grasimi sau

uleiuri, bavuri.

Execuţia hidroizolaţiilor

- Executia amorsajului. Stratul de amorsa se aplica la rece cu pensula in strat uniform, continu, fara

aglomerari de material sau zone neacoperite. Se lasa sa se usuce pentru a rezulta o suprafata lucioasa,

neteda si uniforma.

- Hidroizolaţiile acoperişurilor se execută cu folii hidroizolatoare cu bitum aditivat cu suport de ţesătură

din fire de sticlă sau împletitură din fibre de sticlă, aplicate cu flacăra.

- Suportul pe care se aplică aceste foi poate fi:

a)beton monolit sau prefabricat fără termoizolaţie sau cu termoizolaţie aplicată sub planşeu;

b)şapă de egalizare din mortar de ciment M100, peste termoizolaţia din BCA;

c)plăci din polistiren sau vată minerală caşerată, cu foi bituminate pe faţa superioară;

d)hidroizolaţia bituminoasă veche, care necesită reparaţii, având în vedere buna adeziune faţă de aceasta

şi aplicarea relativ uşoară a foilor hidroizolatoare cu bitum aditivat.

Măsuri preventive

Suprafeţele suport pentru aplicarea barierei contra vaporilor sau hidroizolatiei, se vor verifica şi controla

dacă corespund următoarelor condiţii, astfel:

- Se verifică pantele şi starea de curãţenie a suprafeţei, fără asperităţi mai mari de ± 2 mm şi denivelări de

peste 5 mm verticalitate în toate direcţiile, iar scafele orizontale cu rate minime de 5 cm şi muchii de

minim 3 cm.

- Se verificã dacă suportul din mortar sau beton este uscat şi întărit, prin lipirea pe numai 20 cm a unei

feşe de bitum aditivat de 30 x 20 cm, după o prealabilă amorsare.

După o oră de Ia lipire se încearcă desprinderea ei, care trebuie să cedeze prin rupere. Dezlipirea ei de pe

suprafaţa a fâşiei sau cu mortar, arată că şapa este umedă, ori necorespunzătoare pentru aplicarea

hidroizolaţiei

- Se verificã dacă sunt fixate conductele de scurgere, elementele de strapungere, diblurile, cârligele,

agrafele de prindere a copertinelor, dacă sunt executate rebordurile, lăcaşurile rosturilor şi dacă sunt

montate deflectoarele pentru difuzia vaporilor, sau alte elemente situate sub bariera contra vaporilor sau

sub hidroizolaţie.

- Bariera contra vaporilor şi straturile de difuzie sau hidroizolaţia se vor aplica pe suporturile din beton

sau mortar de ciment după amorsare cu emulsie sau soluţia de bitum, cu minim 300 g/mp.

- Stratul de amorsare cu soluţie de bitum se execută pe suportul de beton sau mortar bine curăţat şi uscat,

numai în perioada de timp cu temperaturi exterioare până la 8oC, iar cu emulsie de bitum pe suportul

umed la temperaturi peste 8oC. După amorsarea straturilor de amorsare trebuie să fie de culoare maro

închis, fără luciu.

- Aplicarea stratului de amorsare se execută mecanizat, prin stropire cu pistolul racordat la compresor cu

aer comprimat sau cu peria, pe suportul din beton curăţat şi uscat.

9

6

- Straturile de difuzie nu se aplică în dolii şi pe o rază de cca 25 cm în jurul gurilor de scurgere şi a

străpungerilor.

Bariera contra vaporilor se va aplica pe suportul din beton peste stratul de difuzie, lipită şi acoperită cu

mastic de bitum cu suprapuneri de 7 - 10 cm şi trebuie să acopere complet partea inferioară a stratului de

izolatie termică.

- în cazul izolatiei termice cu plăci termoizolatoare din materiale rigide, stratul de mastic de bitum pentru

acoperirea barierei contra vaporilor se va utiliza şi Ia lipirea plăcilor termoizolatoare.

Materiale utilizate la hidroizolaţii

Conform Normativului C 246-93 - foi hidroizolatoare cu strat de bitum aditivat, sunt necesare

urmãtoarele materiale:

a)Ţesătură din fibre de sticlă cu bitum aditivat tip T4 – STR;

b)Împâslitură din fibre de sticlă cu bitum aditivat tip In - STR 1002-89;

c)Împâslitură din fibre de sticlă cu biturn aditiva tip IAB – STR;

d)Membrane din bitum aditivat tip Mecabit - SII 29/86;

e)Alte membrane bituminoase produse în alte ţări cu condiţia agrementării lor în România.

Ambalare, marcare, depozitare, transport

- Foile de bitum aditivat se rulează în suluri de 10 sau 20 ml, cu foile separatoare între spirele sulului,

pentru a nu se lipi şi sunt legate la capete cu sârmă peste o manşetă de carton. Fiecare sul se marchează

cu o etichetă pe care se specifică:

- denumirea produsului şi a sortimentului

- marca de fabrioă sau denumirea fabricii producătoare

- datafabricaţiei

- Fiecare lot de livrare se însoţeşte cu documentul de certificare a calitătii.

- Sulurile se depozitează vertical, se transportă şi se păstrează ferite de soare, căldură excesivă umezeală,

intemperii, lovituri.

Materiale pentru amorsarea suportului

a)soluţie de bitum STAS (6800-91) emulsie bituminoasă anionică NI MICH 5068-72 soluţie de bitum,

preparată pe şantier;

b)Benzină auto;

c)Tablă zincată STAS 2028-71;

d)Tablă de plumb de 2-3 mm;

e)Diverse materiale mărunte, piese speciale pentru lucrări aferente străpungerilor, scurgerilor şi racordării

hidroizolatiilor;

f)Vopsele pe bază de copolimer vinil acrilic de tip VEMOBIT;

g)Agregate naturale de râu.

Scule şi dispozitive

La execuţia lucrărilor cu foi de bitum aditivat aplicat cu flacără, sunt necesare:

a)Arzător racordat prin furtun de cauciuc la butelia de gaz lichefiat;

b)Suport cu ax demontabil pentru derularea sulului de foi de bitum aditivat la aplicare;

c)Cuţit special pentru tăiat foile de bitum aditivat;

d)Unelte pentru aplicat amorsa pe suprafaţa suport;

e)Arzător portabil simplu pentru execuţia detaliilor (străpungeri, guri de scurgere, racorduri pe contur,

etc.) şi a reparaţiilor locale.

9

7

Condiţii de execuţie

Pentru execuţia corespunzătoare a hidroizolaţiilor cu foi de bitum aditivat aplicate cu flacãra, se vor

respecta următoarele condiţii:

- Lucrările de izolatii trebuie să fie executate de firme specializate, cu lucrători instruiţi special şi dotaţi

cu scule şi dispozitive conform cap. 5.6.

- In tot timpul execuţiei să fie respectate prevederile proiectului şi ale prezentei proceduri.

- Calitatea foilor aditivate trebuie să corespundă tabelului de la cap. 5.3.

- Stratul suport trebuie să fie executat conform proiectului şi prevedertlor STAS 2355 /3-87, iar în cazul

tablei cutate, conform normativului specific acesteia.

- Coşurile, aticele, ventilaţiile, rebordurile la rosturi şi toate lucrările aferente care se execută pe suportul

acoperişului, trebuie să fie terminate înainte de începerea lucrărilor de izolaţii.

- Aplicarea amorsei se execută pe un suport bine uscat în cazul folosirii solutiilor bituminoase, iar în

cazul folosirii emulsiei anionice, suportul trebuie sa fie umezit.

- Termoizolaţia din polistiren celular sau vată minerală se aplică sub formă de plăci caşerate pe faţa

superioară cu foi bituminate, lipite cu bitum care depăşeşte cu 10 cm marginile plăcilor pe două laturi

adiacente, formând manşete. Manşetele stratului, caşerate cu foi bituminate se lipesc peste plăcile

alăturate de preferinţa la rece.

- Hidroizolatia se realizează prin topirea stratului de bitum aditivat al materialului.

- Fazele tehnologice de execuţie a hidroizolaţiei cu foi de bitum aditivate sunt următoarele:

a)Derularea sulului pe acoperiş, îndepărtarea foilor de polietilenă, verificarea aspectului şi pozarea

corectă pe suprafaţa de aplicare;

b)Rularea materialului, eventual pe un ax mobil;

c)Arzătorul se racordeazã Ia butelia de gaz Iichefiat, printr-un furtun de cauciuc şi se aşeazã în faţa

sulului de foi aditivate;

d)Arzătorul se aprinde şi se dirijeazã flăcările asupra porţiunii de foaie ce urmează a fi în contact cu

suportul în momentul derulării, pentru a se topi biturnul aditivat pe toată lăţimea sulului din zona

respectivă, fără a afecta suportul, în special în ca.zul existenţei termoizolatiei;

e)Sulul de material hidroizolator se derulareazã treptat, fără a călca pe acesta, concomitent cu retragerea

cu viteză corespunzătoare a arzătorului, astfel că încălzirea bitumului să fie suficientă pentru topirea lui

uniformă, în vederea lipirii pe suport dar fără a duce Ia curgerea lui de pe sul. Înainte de utilizare, se fac

teste pentru stabilirea timpului optim de acţionare cu flacără, funcţie de temperatura exterioară, în

vederea unei lipiri corecte;

f)Porţiunea de foaie cu bitum topit se preseazã pe suport, prin greutatea sulului, iar la marginea şi Ia

capălul sulului cu o mistrie uşor încălzită;

g)Petrecerile foilor, vor fi de minim 10 cm în sens longitudinal, iar la capetele sulului de minim 5 cm;

h)Scafele şi doliile se execută întărite cu un strat suplimentar din fâşii cu bitum aditivat.

Termohidroizolatii la terase necirculabile

Placile de termoizolatie cu grosime stabilita prin proiect se livreaza in pachete ambalate in folie de

polietilena.

Pe fiecare pachet se afla o eticheta pe care sunt inscriptionate datele de identificare:

- denumirea producatorului;

- denumirea comerciala a produsului;

- dimensiunile placilor;

- sigla firmei producatoare.

Baloturile cu placi de termoizolatie se desfac si se verifica integritatea fiecarei placi, se croiesc si se

9

8

probeaza la pozitie.

Amorsajul din solutie bituminoasa este livrat in bidoane de 30 1. Rulourile de membrane au 1 0 m

lungime si 1 m latime, ambalate pe paleti si cu etichete de identificare.

Cerinte de calitate a stratului suport la preluare. Suprafata suport se verifica si se controleaza daca

corespunde prevederilor din STAS 1255/3 - 87, astfel:

- Se controleaza daca suprafata este curata, fara asperitati mai mari de 2 mm si denivelari mai mari de 5

mm, verificate in toate directiile cu dreptar de 2 m lungime si muchiile de min. 2 cm.

- Se va verifica daca suportul este sanatos, intarit si uscat (umiditate max.4%).

- Betonul trebuie sa aiba vechime de minim 24 zile de la tumare.

- Se va verifica daca sunt fixate conductele de scurgere, elementele de strapungere‚ daca sunt executate

lăcasurile rosturilor acolo unde sunt prevazute prin proiect.

- Montarea pieselor de trecere ale gurilor de scurgere ale apelor pluviale trebuie sa fie la nivelul betonului

de panta urmand ca racordarea hidroizolatiei propriu-zise sa se faca prin intermediul unui guler special

din cauciuc ce se va racorda in piesa de trecere;

- In cazul in care se fac corecturi cu sapa din mortar de ciment, aceasta trebuie sa fîe din mortar M100

curat (fara var) si aderenta la suport.

Structura lucrarilor de termohidroizolatii

- amorsarea suprafetei cu solutie bituminoasa;

- strat difuziune vapori cu membrana perforata;

- bariera contra vapori cu membrane termosudabile;

- termoizolatie cu placi de vata minerala sau polistiren expandat;

- hidroizolatie orizontala si verticala:

-primul strat - membrane termosudabile;

-al doilea strat - membrane termosudabile cu ardezie lipite in aderenta totala peste primul strat.

- protectia mecanica a hidroizolatiei;

La preluarea materialelor se controleaza ca acestea sa fîe in ambalajul original si sa aiba certifîcat de

calitate care sa ateste calitatea si incadrarea in termenul de garantie.

Materialele hidroizolatoare in suluri folosite se vor pregati pentru punerea in opera, dupa cum urmeaza:

- se deruleaza sulurile;

- se lasa sa se relaxeze foliile;

- se croiesc la dimensiunile necesare prin taiere ;

- se probeaza la pozitie.

Nu se admit la executie materiale hidroizolatoare deteriorate sau cu alte defecte.

Pregatirea suprafetei suport

Se curata de materiale sau elemente straine procesului de lucrari si se matura pentru a obtine un suport

curat, fara praf, urme de grasimi sau uleiuri, bavuri.

Execuţia termohidroizolaţiilor

- Lucrarile de termohidroizolatii se executa la temperaturi consemnate in agrementele produselor folosite,

pe timp uscat, fara precipitatii si fara vant puternic.

- Fiecare din etapele succesive de executie a structurii de termohidroizolatie constituind o lucrare

ascunsa, dupa terminarea fiecarei faze este necesara confirmarea calitatii acesteia prin incheierea

procesului verbal de receptie calitativa (PV lucrari ascunse).

9

9

- Executia amorsajului. Stratul de amorsa se aplica la rece cu peria in strat uniform, continu, fara

aglomerari de material sau zone neacoperite. Uscarea se realizeaza timp de minim 2 ore, functie de

temperatura mediului ambiant, obtinandu-se o suprafata continua, uniform colorata, fara fisuri, aderenta

la stratul suport, fara basici, exfolieri, neregularitati.

Eventualele zone cu deficiente se completeaza.

- Hidroizolaţiile acoperişurilor se execută cu folii hidroizolatoare cu bitum aditivat cu suport de ţesătură

din fire de sticlă sau împletitură din fibre de sticlă, aplicate cu flacăra.

- Suportul pe care se aplică aceste foi poate fi:

a)beton monolit sau prefabricat fără termoizolaţie sau cu termoizolaţie aplicată sub planşeu;

b)şapă de egalizare din mortar de ciment M100, peste termoizolaţia din BCA;

c)plăci din polistiren sau vată minerală caşerată, cu foi bituminate pe faţa superioară;

d)hidroizolaţia bituminoasă veche, care necesită reparaţii, având în vedere buna adeziune faţă de aceasta

şi aplicarea relativ uşoară a foilor hidroizolatoare cu bitum aditivat.

Aplicarea stratului de difuzie vapori cu membrana perforata

Se pregatesc rulourile inainte de aplicarea stratului de difuzie se traseaza pozitia deflectoarelor si a

zonelor suprafetelor verticale prin care urmeaza a se face eliminarea vaporilor in atmosfera.

In apropierea tuturor elementelor care au legatura cu interiorul constructiei ca: strapungeri, guri de

scurgere, rosturi de dilatare, etc, stratul de difuzie se va opri la cca 25 cm distanta.

Fixarea stratului pe suport se realizeaza odata cu lipirea barierei contra vaporilor prin patrunderea

bitumului prin perforarile foilor respective, spre suport.

- Pe atice se aplica fasii de cca 30 cm latime, lipite cu bitum numai pe portiunile marginale.

- Capetele inferioare ale fasiilor de pe atice se suprapun prin simpla asezare peste stratul orizontal.

- Punerea in contact cu atmosfera a vaporilor de apa de sub stratul de difuzie in camp se face prin

interrnediul unor pipe de aerisire (deflectoare).

Aplicarea barierei contra vapori.

- Bariera contra vaporilor se realizeaza prin lipirea unei membrane bituminoase cu ajutorul arzatoarelor

alimentate de la butelii cu gaze prin intermediul furtunelor prevezute cu ceas regulator de presiune.

- Aplicarea se face in aderenta totala, urmarind sa fie membrana bine lipita, fara goluri, basici de aer, cu

suprapunerile bine etansate.

- Stratul de bariera de vapori se ridica pe verticala aticului la 20 cm. peste scafa.

Montarea izolatiei termice

- Termoizolatia este alcatuita din placi de vata minerala sau polistiren si de grosime stabilita de proiectant

in functie de destinatia cladirii si de conductibilitatea termica a materialului ales.

- Aplicarea placilor termoizolatoare se realizeaza prin lipire cu mastic peste bariera contra vaporilor

urmarind decalarea rosturilor dintre placi si completarea spatiilor libere pentru a nu se crea punti termice.

Hidroizolatia propriuzisa este alcatuita din doua straturi:

Primul strat - membrana pe baza de bitum modificat cu armatura din fibre de sticla sau poliester.

Se aplica prin lipire cu mastic sau flacara peste stratul termoizolator.

Rulourile de hidroizolatie se lipesc cu suprapunerile decalate si in sensul de scurgere al apelor.

- Al doilea strat hidroizolator - tot din membrane termosudabile se aplica prin lipire in aderenta totala

peste primul strat.

- Aplicarea hidroizolatiei pe suprafete verticale se face in acelasi mod, dupa masurarea si taierea

membranelor la dimensiunea impusa de inaltimea aticelor si a zonei de suprapunere peste stratul

1

0

0

orizontal.

- Etansarea hidroizolatiei la gurile de scurgere si alte elemente de strapungere (deflectoare, etc.) se

realizeaza conform detaliilor din Normativul C 1 1 2/86 si a dosarelor tehnice atasate agrementelor

tehnice de materiale.

- Terasa fiind necirculabila, ultimul strat de hidroizolatie este alcatuit din membrane autoprotejate la raze

ultraviolete cu granule de ardezie.

- Atat primul strat de hidroizolatie cat si al doilea se racordeaza prin scafe la suprafetele verticale,

lipindu-se atat pe inaltimea cat si pe toata latimea aticelor.

- Protectia mecanica a suprafetei orizontale a aticelor se realizeaza cu glafuri de tabla.

Măsuri preventive

Suprafeţele suport pentru aplicarea barierei contra vaporilor sau hidroizolatiei, se vor verifica şi controla

dacă corespund următoarelor condiţii, astfel:

- Se verifică pantele şi starea de curãţenie a suprafeţei, fără asperităţi mai mari de ± 2 mm şi denivelări de

peste 5 mm verticalitate în toate direcţiile, iar scafele orizontale cu rate minime de 5 cm şi muchii de

minim 3 cm.

- Se verificã dacă suportul din mortar sau beton este uscat şi întărit, prin lipirea pe numai 20 cm a unei

feşe de bitum aditivat de 30 x 20 cm, după o prealabilă amorsare.

După o oră de Ia lipire se încearcă desprinderea ei, care trebuie să cedeze prin rupere. Dezlipirea ei de pe

suprafaţa a fâşiei sau cu mortar, arată că şapa este umedă, ori necorespunzătoare pentru aplicarea

hidroizolaţiei

- Se verificã dacă sunt fixate conductele de scurgere, elementele de strapungere, diblurile, cârligele,

agrafele de prindere a copertinelor, dacă sunt executate rebordurile, lăcaşurile rosturilor şi dacă sunt

montate deflectoarele pentru difuzia vaporilor, sau alte elemente situate sub bariera contra vaporilor sau

sub hidroizolaţie.

- Bariera contra vaporilor şi straturile de difuzie sau hidroizolaţia se vor aplica pe suporturile din beton

sau mortar de ciment după amorsare cu emulsie sau soluţia de bitum, cu minim 300 g/mp.

- Stratul de amorsare cu soluţie de bitum se execută pe suportul de beton sau mortar bine curăţat şi uscat,

numai în perioada de timp cu temperaturi exterioare până la 8oC, iar cu emulsie de bitum pe suportul

umed la temperaturi peste 8oC. După amorsarea straturilor de amorsare trebuie să fie de culoare maro

închis, fără luciu.

- Aplicarea stratului de amorsare se execută mecanizat, prin stropire cu pistolul racordat la compresor cu

aer comprimat sau cu peria, pe suportul din beton curăţat şi uscat.

- Straturile de difuzie nu se aplică în dolii şi pe o rază de cca 25 cm în jurul gurilor de scurgere şi a

străpungerilor.

Bariera contra vaporilor se va aplica pe suportul din beton peste stratul de difuzie, lipită şi acoperită cu

mastic de bitum cu suprapuneri de 7 - 10 cm şi trebuie să acopere complet partea inferioară a stratului de

izolatie termică.

- în cazul izolatiei termice cu plăci termoizolatoare din materiale rigide, stratul de mastic de bitum pentru

acoperirea barierei contra vaporilor se va utiliza şi Ia lipirea plăcilor termoizolatoare.

Materiale utilizate la hidroizolaţii

Conform Normativului C 246-93 - foi hidroizolatoare cu strat de bitum aditivat, sunt necesare

urmãtoarele materiale:

a)Ţesătură din fibre de sticlă cu bitum aditivat tip T4 – STR;

b)Împâslitură din fibre de sticlă cu bitum aditivat tip In - STR 1002-89;

c)Împâslitură din fibre de sticlă cu biturn aditiva tip IAB – STR;

1

0

1

d)Membrane din bitum aditivat tip Mecabit - SII 29/86;

e)Alte membrane bituminoase produse în alte ţări cu condiţia agrementării lor în România.

Ambalare, marcare, depozitare, transport

- Foile de bitum aditivat se rulează în suluri de 10 sau 20 ml, cu foile separatoare între spirele sulului,

pentru a nu se lipi şi sunt legate la capete cu sârmă peste o manşetă de carton. Fiecare sul se marchează

cu o etichetă pe care se specifică:

- denumirea produsului şi a sortimentului

- marca de fabrioă sau denumirea fabricii producătoare

- datafabricaţiei

-Fiecare lot de livrare se însoţeşte cu documentul de certificare a calitătii.

- Sulurile se depozitează vertical, se transportă şi se păstrează ferite de soare, căldură excesivă umezeală,

intemperii, lovituri.

Materiale pentru amorsarea suportului

a)soluţie de bitum STAS (6800-91) emulsie bituminoasă anionică NI MICH 5068-72 soluţie de bitum,

preparată pe şantier;

b)Benzină auto;

c)Tablă zincată STAS 2028-71;

d)Tablă de plumb de 2-3 mm;

e)Diverse materiale mărunte, piese speciale pentru lucrări aferente străpungerilor, scurgerilor şi racordării

hidroizolatiilor;

f)Vopsele pe bază de copolimer vinil acrilic de tip VEMOBIT;

g)Agregate naturale de râu.

Scule şi dispozitive

La execuţia lucrărilor cu foi de bitum aditivat aplicat cu flacără, sunt necesare:

a)Arzător cu flacara racordat prin furtun de cauciuc alimentate de la butelia de gaz lichefiat dotate cu

ceasuri regulatoare de presiune;

b)maturi;

c)perie pentru amorsaj; -

d)Suport cu ax demontabil pentru derularea sulului de foi de bitum aditivat la aplicare;

e)Cuţit special pentru tăiat foile de bitum aditivat;

f)Unelte pentru aplicat amorsa pe suprafaţa suport;

g)Arzător portabil simplu pentru execuţia detaliilor (străpungeri, guri de scurgere, racorduri pe contur,

etc.) şi a reparaţiilor locale.

h)mistrii pentru presarea membranelor hidroizolatoare la suprapuneri, colturi, scafe, etansari, goluri, etc.

Condiţii de execuţie

Pentru execuţia corespunzătoare a hidroizolaţiilor cu foi de bitum aditivat aplicate cu flacãra, se vor

respecta următoarele condiţii:

- Lucrările de izolatii trebuie să fie executate de firme specializate, cu lucrători instruiţi special şi dotaţi

cu scule şi dispozitive conform cap. 5.6.

- In tot timpul execuţiei să fie respectate prevederile proiectului şi ale prezentei proceduri.

- Calitatea foilor aditivate trebuie să corespundă tabelului de la cap. 5.3.

- Stratul suport trebuie să fie executat conform proiectului şi prevedertlor STAS 2355 /3-87, iar în cazul

tablei cutate, conform normativului specific acesteia.

1

0

2

- Coşurile, aticele, ventilaţiile, rebordurile la rosturi şi toate lucrările aferente care se execută pe suportul

acoperişului, trebuie să fie terminate înainte de începerea lucrărilor de izolaţii.

- Aplicarea amorsei se execută pe un suport bine uscat în cazul folosirii solutiilor bituminoase, iar în

cazul folosirii emulsiei anionice, suportul trebuie sa fie umezit.

- Termoizolaţia din polistiren celular sau vată minerală se aplică sub formă de plăci caşerate pe faţa

superioară cu foi bituminate, lipite cu bitum care depăşeşte cu 10 cm marginile plăcilor pe două laturi

adiacente, formând manşete. Manşetele stratului, caşerate cu foi bituminate se lipesc peste plăcile

alăturate de preferinţa la rece.

- Hidroizolatia se realizează prin topirea stratului de bitum aditivat al materialului.

- Fazele tehnologice de execuţie a hidroizolaţiei cu foi de bitum aditivate sunt următoarele:

a)Derularea sulului pe acoperiş, îndepărtarea foilor de polietilenă, verificarea aspectului şi pozarea

corectă pe suprafaţa de aplicare;

b)Rularea materialului, eventual pe un ax mobil;

c)Arzătorul se racordeazã Ia butelia de gaz Iichefiat, printr-un furtun de cauciuc şi se aşeazã în faţa

sulului de foi aditivate;

d)Arzătorul se aprinde şi se dirijeazã flăcările asupra porţiunii de foaie ce urmează a fi în contact cu

suportul în momentul derulării, pentru a se topi biturnul aditivat pe toată lăţimea sulului din zona

respectivă, fără a afecta suportul, în special în ca.zul existenţei termoizolatiei;

e)Sulul de material hidroizolator se derulareazã treptat, fără a călca pe acesta, concomitent cu retragerea

cu viteză corespunzătoare a arzătorului, astfel că încălzirea bitumului să fie suficientă pentru topirea lui

uniformă, în vederea lipirii pe suport dar fără a duce Ia curgerea lui de pe sul. Înainte de utilizare, se fac

teste pentru stabilirea timpului optim de acţionare cu flacără, funcţie de temperatura exterioară, în

vederea unei lipiri corecte;

f)Porţiunea de foaie cu bitum topit se preseazã pe suport, prin greutatea sulului, iar la marginea şi Ia

capălul sulului cu o mistrie uşor încălzită;

g)Petrecerile foilor, vor fi de minim 10 cm în sens longitudinal, iar la capetele sulului de minim 5 cm;

h)Scafele şi doliile se execută întărite cu un strat suplimentar din fâşii cu bitum aditivat.

Izolatii termice la cladiri.

Acoperisurile constructiilor civile, industriale si agrozootehnice obisnuite care se termoizoleaza, se

impart in functie de destinatie, de panta constructiei si de caracteristicele materialelor utilizate in

urmatoarele tipuri:

- Terase circulabile si necirculabile panta (1 ‚5% - 4%)

- Terase necirculabile la hale industi•iale si agrozootehnice cu urmatoarele pante:

- mici 2-7 %

- medie 7- 20 %

- mare ~20 %

Stratul suport al termoizolatiei poate fi din:

- Beton armat monolit

- Elemente prefabricate din beton greu sau usor

- Elemente prefabricate din B.C.A.

- Elemente structurale din caramida

- Tabla cutata, ctc.

La alegerea tipului de structura de termoizolat, se va tine seama de:

a)Realizarea unui raport minim intre suprafata exterioara a constructiilor şi volumul lor;

b)Evitarea amplasarii alaturate a incaperilor cu diferente de temperatura medii de regim mai mari de 10

C.

1

0

3

c)Elementele exterioare de constructii vor avea o alcatuire a structurilor componente astfel incat sa se

elimine sau sa se reduca cresterea cantitatii vaporilor de apa condensati in perioada rece a anului; se

recomanda amplasarea staturilor termoizolatoare poroase, permeabile la vapori spre exteriorul

elementelor de constructii

d)Barierele contra vaporilor se vor aplica indiferent de umiditatea relativa a aerului interior in

urmatoarele cazuri:

- La elementele exteriare ale constructiilor (pereti, acoperisuri) prevazute la exterior cu un strat cu

rezistenta mare la difuzia vaporilor de apa (hidroizolatii, foi de tabla, geam armat, etc.)

- La elementele exterioare mixte din materiale cu conductivitate termica mare, placata la interior cu

materiale termoizolante poroase permeabile la vapori (pereti de beton greu placati la interior cu B.C.A.)

- La pereti din panouri mari prefabricate din beton armat cu structura neomogena, in cel putin 3 straturi.

e)Orientarea corespunzatoare a cladirii in raport cu punctele cardinale, directia vanturilor dominante.

f)Actiunea temperaturii si solicitarile mecanice asupra termoizolatiei

g)Calitatea si propietatile materialelor folosite

h)Conditile si procedeele de executie a lucrarilor.

Pregatirea suprafetei suport

- Suprafata suport trebuie sa fie neteda, fara asperităti si fara contrapante locale.

- Denivelarile de pana la 10 mm dintre elementele prefabricate se vor corecta local cu mortar marca

M100T.

- Atunci cand tabla cutata constituie stratul suport al termo-hidroizolatiei, ea trebuie montata cu cuta lata

spre termo - hidroizolatie.

- Nu se admit resturi de materiale de constructii sau corpuri straine pe invelitoarea care urmeaza a se

termo - hidroizola si nu se admit suprafete suport murdarite de grasimi sau funingine.

- La termoizolatia din placi de b.c.a. se admite o sapa generala de nivelare din mortar de ciment cu

grosimca de 15 mm, a carei necesitate va fi stabilita de proiectant.

- Sapele din beton armat de 30 mm grosime, executate peste termoizolatiile din materiale tasabile sau

pilonate vor fi prevazute cu rosturi la distanta cle 10-15 cm de la atic, iar in camp la intervale de 4-6m pe

ambele directii si vor fi umplute cu mastic de bitum.

Conditii de microclimat

Nu este permisa executarea lucrarilor de termo - hidroizolatii la acoperisuri in urmatoarele conditii:

- pe vant cu viteza aerului mai mare de 11 m/sec.

- la temperatura exterioara sub 5’C

- pe ploaie‚ ninsoare sau intemperii.

Materiale utilizate

Pentru executarea lucrarilor de hidroizolatii vor fi acceptate numai materialele precizate prin proiectele

de executie ‚ sau cerute de bencficiar.

Forta de munca

- Izolatori hidrofugi calificati

- Tinichigi calificati

- Personal auxiliar

Pregatirea materialelor

- Materialele se vor debita la dimensiunile cerute de montaj‚ placile din polistiren ignifugat expandat cu

rol de complectari la scafe‚ pante - contrapante locale si panouri prevazute prin proiect cu rol de suport al

1

0

4

hidroizolatiei.

- Se interzice punerea in opera a materialelor termoizolante degradate‚ datorita depozitarii sau

transportului necorespnzator, udate de precipitatii ‚ etc

- Termoizolatiile din materiale sensibile la umiditate sau cu absorbire mare de apa la elementele care se

realizeaza prin procese umede ‚ vor fi protejate cu un strat separator impotriva absorbtiei umiditatii.

Executia temoizolatiei la pereti

Se deosebesc diferite alcatuiri principale de izolatii la pereti:

- pereti stratificati din zidarie (cu un strat termoizolator median, cu sau fara interspatiu de aer ventilat);

- pereti din beton armat, termoizolati la exterior;

- pereti din beton armat in trei straturi cu strat termoizolator median (panouri mari prefabricate);

- pereti pentru fatade usoare.

Termoizolarea pertilor stratificati din zidarie cu strat termoizolator median

a)Acesti pereti pot fi alcatuiti din doua straturi de zidarie de caramida plina sau cu goluri sau din blocuri

mici din beton usor cu goluri sau de beton celular autoglavizat ‚ distantate si legate intre ele cu agrafe sau

plase metalice protejate anticoroziv.

b)In golul dintre cele doua straturi de zidarie se introduce un material de umplutura, in vrac (zgura

expandata, deseuri de vata de sticla sau minerala), sub forma de saltele (saltele din fibre de cord de la

anvelope, deseuri sintetice ‚etc) sau placi.

c)Bariera contra vaporilor se poate realiza sub forma de folie, amplasata intre spatiul interior de zidarie si

termoizolatie sau din pelicule aplicata pe fata interioara a peretilor. Continuitatea barierei din folie se va

realiza prin petrecerea acesteia pe o latime de cca. 8 cm. Deasemenea, ea va fi etansata in dreptul

strapungerilor.

d)Peste stratul de zidarie exterioara de protectie a termoizolatiei se poate executa o tencuiala din mortar

de ciment-var, sau o rostuire ingrijita, pentru a feri termoizolatia de apa din precipitatii.

e)Umplutura termoizolanta in vrac se va executa succesiv, in straturi de cel mult 30 cm inaltime, pe

masura executarii zidariei.

Termoizolarea acoperisurilor terasa la cladiri de locuit si social culturale

a)La aceste acoperisuri termoizolatia poate fi realizata in doua variante:

- cu stratul termoizilator si de panta din materiale in vrac (cenusa de termocentrala zgura expandata,

scorie bazaltica, etc.), sau din placi din b.c.a. montate in trepte;

- cu stratul de panta din beton si cu stratul termoizolator din placi termoizolatoare (beton celular

autoclavizat ‚izobeton C. etc )‚ in grosime uniforma.

b)Lucrarile de termoizolare pentru primul tip de acoperisuri terasa se vor executa conform “Instructiuni

pentru izolarea termica a acoperisurilor cladirilor de locuit si social-culturale cu cenusa si zgura de

termocentrala” ‚ indicativ C 191-79 ‚ sau in conformitate cu proiectele tip in vigoare.

c)Stratul termoizolator se aplica pe un strat de poza din nisip de 10-15 mm grosime. Placile termoizolante

se monteaza alaturate fara rosturi. Daca pentru realizarea grosirnii prevazute in proiect este neeesar sa se

foloseasca mai multe randuri de placi‚ acestea se vor aplica cu rosturi decalate.

d)Hidroizolatia se aplica direct pe stratul termoizolator, daca acesta indeplineste conditiile de planeitate

prevazute. In caz contrar, se va aplica local o sapa de corectie din mortar de ciment, cu avizul

proiectantului. Hidroizolatia si protectia acesteia se realizeaza conform Normativului C 112-80.

Acoperisuri pe suport din tabla cutata

a)La aceste acoperisuri se pot folosi urmatoarele materiale termoizolatoare:

1

0

5

- placi termoizolante din talas liat ‚ tip STABILIT;

- placi aglomerate din puzderie (PAP) antiseptizate;

- placi moi din fibre de lemn (PFL poros), bitumate si antiseptizate;

- polistiren celular (pentru lucrari speciale ‚ conform reglementarilor in vigoare);

- placi din vata minerala G 1 40 (pentru lucrari speciale ‚conform reglementarilor in vigoare);

- panouri termoizilante in lamele de vata minerala (pentru lucrari speciale, conform reglementarilor in

vigoare);

b)Suportul din tabla cutata se realizeaza conform normativului “Indrumator pentru prinderea si montajul

tablelor metalice profilate la executarea invelitorilor si peretilor”, indicativ C 172-74.

c)Protectia anticoroziva a panourilor de tabla cutata se va face ‚inclusiv la petreceri si la fata spre

termoizolatie ‚ conform normativului “Instructiuni tehnice privind protectia anticoroziva a elementelor de

constructii metalice”, indicativ C 139-79.

d)Alcatuirea structurii de izolare termica a acoperisului pe suport din tabla cutata atunci cand se folosesc

materiale organice care sunt minializate cu substante ce pot ataca tabla cutata, pe langa tratamentul

anterior al tablei se prevede o bariera de vapori lipita cu rnastic de bitum.

Pentru aerare‚ la termoizolatiile din placi de STABILIT‚ PAP sau PFL poros, fiecare a-III-a cuta mica a

tablei cutate va fi lasata netaiata la streîna.

e)Fixarea termoizolatiei din placi de vata minerala G 140 sau din panouri de lamele din vata minerala pe

suportul din tabla cutata se va face fie prin prindere cu cleme sau rondele din tabla zincata de 0.5-0.75

mm grosime fixate cu autonituri sau suruburi autofiletante ‚ fie prin lipire cu mastic de bitum.

f)In cazul aplicarii prin lipire ‚ se va executa si o fixare suplimentara cu cleme, numai pe conturul

acoperisului.

g)Panourile din lamele de vata minerala vor fi dispuse cu lamelele perpendicular pe directia cutelor.

h)Lipirea termoizolatiei pe suportul din tabla cutata ‚ hidroizolatia, protectia sa, racordarile pe verticala si

la strapungeri ‚ gurile de scurgere, etc. vor fi executate conform normativului C112-80.

7.9.5.Realizarea izolatiei termice la planseele peste spatii neincalzite

a)Termoizolarea planseelor din beton in incaperile incalzite situate peste incaperi neincalzite (subsol

‚ganguri ‚ logii ‚camere de gunoi sau intrarile blocurilor) se va face:

- la partea superioara a planseului de rezistenta utilizandu-se o termoizolatie din placi termoizolante din

talas tip STABILIT placi termoizolante din b.c.a. tip IZOBETON C ‚ placi spumate din cenuse liata cu

ciment sau din placi TEFO;

- Ia partea inferioara‚ utilizandu-se aceleasi placi termoizolante prinse de planseu intr-un sistem adecvat.

b)La termoizolarea la partea superioara a planseelor, realizata cu ajutorul placilor de STABILIT ‚ acestea

se aplica pe planseu ‚ in acelasi mod ca la acoperisuri si pe ele se aplica o sapa de mortar de ciment

nearmata pe o folie bitumata ca suport al pardoselii. La termoizolatia din placi TEFO ‚ sapa din mortar se

armeaza.

c)In cazul termoizolatiei la partea inferioara a planseelor‚ termoizolatia se protejeaza, de exemplu ‚ cu

placi plane din azbociment fixate cu bolturi.

Hidroizolatii bituminoase pentru constructii sub nivelul terenului

Hidroizolaţii - membrane compuse, de regulă din mai multe materiale, cu rol de a împiedica pătrunderea

apelor datorită umidităţii solului, a infiltraţiilor apelor din precipitaţii sau a apelor cu presiune în

construcţii, degradându-le, facându-le improprii destinaţiei lor.

La construcţii fara subsol

La construcţiile fara subsol, preluarea frontului de lucru se face urmarindu-se următoarele:

1

0

6

- soclul construcţiei trebuie sa aibă înălţimea de cel puţin 30 cm de la nivelul trotuarului;

- partea orizontala a soclului fundaţiilor zidurilor exterioare şi interioare trebuie să fie tencuită cu mortar

de ciment M 100 T, fin drişcuit, în scopul realizării planeităţii acestora;

- de asemenea trebuie tencuită şi partea exterioară a soclului pereţilor exteriori, în condiţiile arătate;

- când se cere şi o hidroizolaţie orizontală sub pardoselile încăperilor, stratul suport va fi verificat în ceea

ce priveşte rezistenţa (de preferat un suport din beton uşor armat, prevăzut cu şapă de egalizare din

mortar de ciment M 100T, fin drişcuită);

- la începerea lucrărilor sapelor suport trebuie să fie uscate.

La construcţii cu subsol contra umidităţii solului şi a infiltraţiei apei din precipitaţii. În scopul realizării

unei bune hidroizolaţii, la preluarea frontului de lucru se urmăresc următoarele:

- săpătura de pământ trebuie să aibă un taluz corespunzător, în funcţie de natura solului, pentru a nu se

produce eventuale surpări ale malurilor incintei de lucru;

- asigurarea muncitorilor a unui acces sigur şi uşor la locul de muncă;

- să se asigure o zonă plană de circa 1,4 m, pentru a se permite mişcarea sigură a muncitorilor în jurul

construcţiei;

- preluarea frontului de lucru se face ca şi în cazul construcţiilor fără subsol atât a părţilor orizontale ale

fundaţiei pereţilor exteriori şi interiori, cât şi a feţelor exterioare ale pereţilor exteriori ai construcţiei.

Trebuie să fie tencuită partea orizontală a fundaţiilor exterioare şi interioare cu mortar de ciment M 100

T, fin drişcuit ca şi faţa exterioară a pereţilor exteriori cu mortar de ciment M 100 T fin drişcuit, până la

înălţimea de minimum 30 cm de la cota trotuarului;

- când se cere şi o hidroizolaţie orizontală sub pardoselile încăperilor subsolului, se va proceda ca şi în

cazul construcţiilor fără subsol;

- la începerea lucrărilor, suportul hidroizolaţiei orizontale şi verticale trebuie să fie uscat.

La construcţiile sub nivelul apelor freatice (cu presiune)

Hidroizolaţiile împotriva apelor cu presiune se execută în două sisteme în funcţie de situaţia în care este

amplasată construcţia;

- realizarea hidroizolaţiei în sistemul "cuvă în cuvă" (hidroizolaţia verticală se execută pe pereţii de

protecţie ai acesteia);

- realizarea hidroizolaţiei verticale prin exterior, pe pereţii de rezistenţă;

Funcţie de una din cele două soluţii adoptate, se impune şi exigenţa, în ceea ce priveşte primirea frontului

de lucru:

a.Exigenţe comune celor doua sisteme

- taluzul format prin săpătura, trebuie sa aibă o pantă care să asigure o bună desfăşurare a lucrărilor,

evitându-se eventualele surpări ale malurilor;

- să se creeze în jurul construcţiei o platformă orizontală de circa 1,40 m lăţime pentru o bună mişcare a

muncitorilor şi pentru transportul materialelor în incinta respectivă;

- să se execute başe în locuri potrivite pentru colectarea apelor;

- pe tot parcursul lucrărilor de hidroizolaţie (orizontală şi verticala), nivelul apelor freatice să fie ţinut la

minimum 30 cm sub nivelul inferior al radierului.

- coborârea şi menţinerea nivelului pânzei freatice la minimum 30 cm. sub cota inferioară a radierului, pe

întreaga durată de execuţie;

- suprafeţele suport să fie rigide şi cu forme geometrice simple, iar scafele cu muchii rotunjite cu raza de

5 cm.

1

0

7

b.Exigenţe în cazul hidroizolaţiei în sistem "cuvă în cuvă"

- executarea radierului din beton armat suficient de robust, pentru a prelua incarcarile date de peretele de

rezistenţă, cât şi pe aceea a peretelui de protecţie a hidroizolaţiei, fără micşorarea suprafeţei proiectate a

subsolului;

- realizarea rebordurilor de-a lungul rosturilor de tasare, având înălţimea de la suprafaţa radierului

corespunzătoare cu cea proiectata;

- executarea pereţilor de protecţie ai hidroizolaţiei din cărămida cu grosimea prevăzută în proiect;

- executarea străpungerilor în locurile prevăzute în proiect cu fixarea flanşelor fixe;

- verificarea flanşelor mobile, care se montează de către hidroizolator în momentul executării

hidroizolaţiei (dimensiunea, grosimea, suprapunerea găurilor din aceasta pe butoanele flanşei fixe şi

planeitatea acestora). Aceeaşi verificare se face şi în cazul flanşelor fixe şi mobile de la rosturile de tasare

când acestea există;

- executarea şapei de egalizare din mortar de ciment de 2 cm grosime şi a tencuielii pe faţa exterioară a

pereţilor de protecţie, suportul hidroizolaţiei, cu acelaşi material, aplicat în grosime de 2...3 cm;

- racordarea suprafeţelor orizontale cu cele verticale, ca şi aceea dintre pereţi trebuie să se facă printr-o

scafa cu raza de 5 cm;

- în momentul începerii lucrărilor de hidroizolaţie, atât şapa cât şi tencuiala trebuie să fie perfect uscate.

c.Exigente privind preluarea frontului de lucru în cazul executării hidroizolaţiei verticale pe faţa

exterioară a pereţilor de rezistenţă

În afara exigentelor solicitate la punctul a se mai urmăresc:

- executarea radierului din beton armat cu grosimea acestuia, prevăzută în proiect. Sub radierul trebuie să

fie mărit pe întregul perimetru al construcţiei încât acesta să iasă în exterior cu 10 cm x numărul de

straturi hidroizolatoare + 10 cm de la linia exterioară a pereţilor de rezistenţă;

- Radierul trebuie să fie prevăzut la partea inferioară cu o şapă de egalizare din mortar de ciment M 100

T de 2 cm grosime;

- executarea rebordurilor rosturilor de tasare din beton armat având înălţimea conformă cu cea din

proiect. Odată cu executarea rebordurilor se montează şi flanşele fixe care trebuie să fie conforme cu cele

din proiect (grosimea, lăţimea, planeitatea şi distanţele dintre buloane);

- în momentul când se încep lucrările de hidroizolaţii, se primesc flanşele mobile şi se verifică dacă se

îmbină corect cu flanşele fixe. La verificare, după introducerea prin buloane a flanşei mobile prevăzute

cu găuri cu diametrul corespunzător, acestea trebuie să se suprapună perfect, fără denivelări şi interspaţii

între acestea;

- rebordul rosturilor de tasare se tencuieşte cu mortar de ciment M 100 T şi se racordează cu şapa de

egalizare a radierului printr-o scafă cu raza de 5 cm;

- în momentul în care se începe pozarea hidroizolaţiei orizontale pe şapa de egalizare de sub radier,

aceasta trebuie să fie perfect uscată.

- După ce se realizează protecţia hidroizolaţiei orizontale cu o şapă din mortar de ciment, pereţii de

rezistenţă, tencuirea şi nivelarea feţei exterioare a acestora cu mortar de ciment M 100 T de 2...3 cm, şi

montare a flanşelor fixe în punctele de trecere a unor conducte de către constructor, se poate trece la

începerea lucrărilor de hidroizolaţie verticală;

- tencuiala se ridică pe peretele vertical până la minimum 30 cm de la nivelul trotuarului;

- după uscarea perfectă a acestuia se pot începe lucrările de hidroizolaţie.

d.Exigenţe privind preluarea frontului de lucru în cazul executării hidroizolaţiilor la rezervoare bazine şi

canale

1

0

8

La rezervoare bazine şi canale

Rezervoarele, bazinele şi canalele se hidroizolează funcţie de amplasarea acestora: - deasupra solului;

semiîngropate; îngropate sub nivelul solului. Funcţie de poziţia acestora, preluarea frontului de lucru se

face astfel:

a.-Rezervoare, bazine şi canale deasupra solului

În această situaţie, hidroizolaţia se execută numai împotriva exfiltraţiei lichidelor depozitate. Preluarea

frontului de lucru se face ca şi în cazul hidroizolaţiilor sub nivelul apelor freatice în sistem "cuvă în

cuvă" astfel:

- pereţii şi fundul din beton armat ai rezervorului se tencuiesc cu mortar de ciment M 100 T, racordarea

suprafeţelor tencuite făcându-se printr-o scafă având raza de curbură de 5 cm;

- verificarea dacă punctele de umplere şi golire ale rezervorului au fost plasate şi executate conform

detaliilor de execuţie din proiect;

- capacul rezervorului trebuie să fie tratat, în vederea executării hidroizolaţiei acestuia, ca şi în cazul

învelitorilor terasă, adică cu:

- beton de pantă ( eventual)

- şapă de egalizare din mortar de ciment M 100 T, în grosime de 2 cm;

b.-Rezervoare, bazine şi canale semiîngropate şi îngropate. Întrucât este vorba de săpătura necesară în

vederea amplasării acestor construcţii, preluarea incintei se face ca la punctul 5.1.2.2. aliniatele 1, 2, 3.

În cazul în care rezervoarele, bazinele şi canalele îngopate total sau parţial, dar nu sub nivelul apelor

freatice, acestea se execută în totalitate (fundul, pereţii laterali şi capacul).

La preluarea frontului se are în vedere executarea unei tencuieli fin drişcuite cu mortar de ciment M 100

T în grosime de 2.. .3 cm a fundului şi a pereţilor interiori ai acestor construcţii. Pe exterior, se tencuiesc

numai pereţii laterali. În cazul rezervoarelor, bazinelor şi canalelor semiîngropate, tencuiala se ridică

până la 30 cm deasupra trotuarului. Când acestea sunt total îngropate, tencuiala se execută până la nivelul

capacului.

Pe capac trebuie să se execute un beton de pantă şi o şapă de egalizare din mortar de ciment M 100 T fin

drişcuit, suportul hidroizolaţiei.

Se urmăreşte de asemenea ca punctele de umplere şi golire ale rezervoarelor şi bazinelor să fie rezolvate

conform detaliilor de execuţie din proiect.

c.Rezervoare, bazine şi canale semiîngopate sau îngropate, amplasate sub nivelul apelor freatice

În acest caz preluarea frontului de lucru, în ceea ce priveşte executarea hidroizolaţiei exterioare se va

consulta punctul 5.1.2.3. Aici se urmăreşte preluarea frontului de lucru în scopul aplicării hidroizolaţiei

în vederea împiedicării infiltraţiei apelor cu presiune în interiorul rezervoarelor, bazinelor şi canalelor.

Preluarea frontului de lucru pentru executarea hidroizolaţiei împotriva exfiltraţiei lichidelor stocate

(rezervoare, bazine) sau care curg (canale) se face corespunzător punctului 5.1.2.3. aliniatul a.

Execuţia

La construcţiile fără subsol

După uscarea şapei se aplică amorsajul dintr-o soluţie de bitum dizolvat în benzină. Acesta se aplică

uniform pe întreaga suprafaţă, în două straturi, astfel încât suprafaţa să capete o culoare brun închis spre

negru.

Hidroizolaţia se realizează conform documentaţiei tehnice de execuţie, de regulă din două straturi de

carton bitumat sau din împâslitură din fibre de sticlă bitumată, lipite cu bitum.

Sub pardoseli, documentaţia de execuţie trebuie să prevadă un strat de rupere a capilarităţii, dintr-un strat

1

0

9

de pietriş, în grosime de 10 cm.

În cazul când prin proiect se solicita o hidroizolaţie şi sub pardoseală, aceasta se aplică pe un suport din

beton, de preferinţă uşor armat. Pe acesta se aplică o şapă de egalizare din mortar de ciment de 2.. .3 cm

grosime, pe care, după ce se usucă, se aplică amorsajul în condiţiile arătate mai sus.

Hidroizolaţia de sub pardoseală trebuie să fie racordată cu hidroizolaţia de pe partea orizontală a soclului.

Suprafaţa verticală a soclului trebuie să fie protejată împotriva apei din stropire pe o înălţime de cel puţin

30 cm de la trotuar.

Această protecţie se realizează, fie cu o tencuială impermeabilă, fie cu o hidroizolaţie din foi bitumate.

În ultimul caz, se execută mai întâi o tencuială din mortar de ciment, fin drişcuită, care se amorsează

după uscare în condiţiile arătate.

Hidroizolaţia se execută, de regulă, cu un strat de carton bitumat sau împâslitură din fibre de sticlă

bitumată lipită cu bitum.

Hidroizolaţia astfel executată, se protejează cu o tencuială din mortar de ciment, armată conform

documentaţiei de execuţie.

Suprapunerile foilor bitumate trebuie să fie de 8 - 10 cm în lungul acestora, iar la capete de 10 cm.

Foile bitumate se lipesc cu bitum la circa 170–180oC, sau cu flacăra, după caz, pe întreaga suprafaţă. Nu

sunt permise zone de neaderenţă.

La construcţii cu subsol

În această situaţie se prevede o hidroizolaţie pe partea orizontală a fundaţiilor zidurilor exterioare şi

interioare, ca în cazul construcţiilor fără subsol.

Hidroizolaţia orizontală a fundaţiilor zidurilor exterioare şi interioare trebuie să se execute pe întreaga

suprafaţă a acestora (nu numai cât ţine grosimea zidurilor), pentru a se da posibilitatea realizării

racordării acesteia cu izolaţia hidrofugă verticală a pereţilor, sau cu hidroizolaţia de sub pardoseală, când

este cerută.

În general, sub pardoseli se prevede un strat de pietriş de 10 - 15 cm grosime, pentru ruperea capilarităţii.

Dacă se cere prin proiect o hidroizolaţie orizontală sub pardoseală, aceasta se execută, ca şi în cazul

construcţiilor fără subsol, pe un suport al hidroizolaţiei realizat din beton uşor armat, pe care se aplică o

şapă de egalizare din mortar de ciment M 100 T în grosime de 2 cm.

Amorsaj din bitum dizolvat în benzină se aplică în două straturi. Al doilea strat se aplică după ce primul

este perfect uscat ( solventul s-a evaporat).

Hidroizolaţia se execută într-un număr de straturi stabilit prin proiect, din carton bitumat sau din

împâslitură bitumată, lipite cu bitum fierbinte sau din materiale similare lipite cu flacăra.

Lipirea trebuie să fie continuă pe întreaga suprafaţă, fără discontinuităţi.

Suprapunerea straturilor izolatoare orizontale trebuie să se facă astfel încât nici o suprapunere a stratului

superior să nu cadă peste cele ale stratului inferior (când hidroizolaţia se execută din mai multe straturi).

Legătura între straturile hidroizolatoare ale fundaţiei cu cele de sub pardoseală trebuie să fie asigurată.

Pentru executarea hidroizolaţiei pe pereţii exteriori ai construcţiei, se aplică un amorsaj cu bitum dizolvat

cu benzină în condiţiile arătate. Nu se începe hidroizolaţia verticală înainte de a se verifica starea

hidroizolaţiei orizontale de pe fundaţie în vederea realizării unei racordări corespunzătoare.

Lungimea foilor bitumate care se aplică pe suprafeţele verticale ale subsolului, nu trebuie să fie mai mare

de 1,70.. .2,00 m, atât cat poate să le manevreze muncitorii în timpul lipirii.

Hidroizolaţia trebuie să fie aderentă pe toată suprafaţa.

Protecţia hidroizolaţiei verticale se realizează cu o zidărie de cărămidă de 12,5 cm, sau cu alte materiale

înlocuitoare propuse prin proiect (se execută de constructor).

În cazul în care terenul de fundare este impermeabil la apă (argilos), se impune ca sub nivelul fundaţiilor

pereţilor exteriori, pe tot conturul construcţiei, să se prevadă un sistem de drenare a apelor din infiltraţie

1

1

0

pentru a nu se transforma în ape cu presiune datorită stagnării acestora.

Sistemul de drenare constă din:

- o tubulatura din PVC cu diametrul stabilit prin proiect, perforată la partea superioară, pentru a prelua şi

conduce apele la canalizare;

- un strat filtrant montat în scopul împiedicării particulelor fine de pământ să colmateze tubulatura din

PVC. Materialul filtrant trebuie să fie imputrescibil (eventual împâslitură de fibră de sticlă, geotextil,

etc.);

- stratul drenant cu grosimea 10-15 cm din pietriş; umplutură de pământ bine compactată.

La construcţii subterane executate sub nivelul apelor freatice ( ape cu presiune)

Numărul de straturi de foi bitumate din care alcătuieşte hidroizolaţia, este prevăzut în STAS 2355/2-87,

funcţie de presiunea hidrostatică a apei.

Sunt două posibilităţi de realizare a hidroizolaţiei construcţiilor executate sub nivelul apelor cu presiune,

în funcţie de amplasamentul acestora, de natura solului, etc:

- cuvă în cuvă (în acest caz hidroizolaţia verticală se execută pe zidăria de protecţie a acesteia )

- execuţia hidroizolaţiei verticale pe faţa exterioară a pereţilor de rezistenţă;

În primul caz, hidroizolaţia se execută fără întrerupere pe orizontală şi verticală.

În al doilea caz, hidroizolaţia se execută în două etape:

a.hidroizolaţia orizontală aplicată sub radier, după care hidroizolatorii întrerup lucrul, constructorul

urmând să execute, radierul, pereţii de rezistenţă şi tencuirea acestora cu mortar de ciment M 100 T.

b.după realizarea pereţilor de rezistenţă, hidroizolatorii execută hidroizolaţia verticală.

La executarea lucrărilor de hidroizolaţie sub nivelul apelor cu presiune trebuie să se aibă în vedere

prevederile STAS 2355/2-87 "Hidroizolaţii din materiale bituminoase la elementele de construcţii" şi

Normativul C 112/86 ca şi de un proiect cu toate detaliile de execuţie necesare, întocmit de un proiectant

de specialitate.

Executarea hidroizolaţiei în sistem "cuvă în cuvă"

După executarea necesară (subradier, zidăria de protecţie a hidroizolaţiei, şapa de egalizare şi tencuirea

zidăriei) de către constructor se încep lucrările de hidroizolaţie astfel:

- executarea amorsajului, atât pe şapa de sub radier, cât şi pe tencuiala pereţilor zidăriei de protecţie.

Aceasta se execută, fie cu o soluţie de bitum dizolvată în benzina preparată pe şantier, fie cu o soluţie

bituminoasă gata preparată. Aplicarea amorsajului se face numai atunci când atât şapa, cât şi tencuiala

sunt perfect uscate;

- executarea stratului suplimentar atât la racordarea şapei orizontale cu pereţii de protecţie, cât şi la

racordarea pereţilor de protecţie. Stratul suplimentar se realizează dintr-o folie bitumată cu lăţimea de

0,50 m;

- executarea hidroizolaţiei în numărul de straturi prevăzute în proiect. Straturile hidroizolatoare se lipesc

pe întreaga suprafaţă cu bitum topit la 180oC, sau cu flacăra, în cazul folosirii foilor bitumate cu bitum

aditivat. Suprapunerile foilor bitumate din acelaşi strat, trebuie să fie de 8... 10 cm, atât de-a lungul

acestora, cât şi la capete.

Montarea straturilor se face astfel încât, suprapunerile foilor bitumate dintr-un strat superior nu trebuie să

cadă peste cele ale stratului inferior (trebuie să existe o decalare a suprapunerilor);

- odată cu executarea hidroizolaţiei se montează şi flanşa fixă prin intermediul buloanelor şi piuliţelor,

astfel ca aceasta să fie etanşă în această zonă;

1

1

1

- tot aşa se procedează şi cu montarea flanşelor mobile pentru rosturile de tasare;

- executantul trebuie să dispună pentru aceste zone sensibile, de detalii de execuţie întocmite de

proiectant.

După realizarea completă a hidroizolaţiei, după verificare şi recepţie, constructorul execută o serie de

lucrări de protecţie care trebuie urmărite de beneficiar, pentru a nu deteriora hidroizolaţia în timpul

montării armăturii din oţel beton şi a turnării betoanelor.

- chiturile se vor aplica numai pe suprafeţe uscate, emulsiile numai la temperatura suportului de

minimum +15 grade Celsius, masticul de bitum se va aplica numai la temperatura de 160-180 grade

Celsius in perioada de vara si cu 15-20 grade Celsius mai mult in perioada de iarna;

- hidroizolatia pe verticala la pereţi se va incepe de la scafe si se va executa pe tot conturul construcţiei,

pana la iiialtimea de maximum 2 metrii. In cazul înălţimilor mai mari, legătura straturilor cu cele

superioare trebuie sa se efectueze in trepte cu petreceri de minimum 10cm.;

- la hidroizolarea construcţiilor in spatii închise, se recomanda ca stratul de amorsare sa se execute cu

emulsie de bitum;

- pe timp călduros si in zonele expuse razelor solare, pentru

- preîntâmpinarea alunecării stratelor hidroizolatoare, hidroizolatia se va executa in structura completa pe

porţiuni, urmata imediat de execuţia peretelui de protecţie;

- protecţia hidroizolatiei verticale din zidărie de cărămida plina de 6-12cm. grosime se va executa cu

rosturi verticale la 5m. distanta;

- la protecţiile din beton, armatura se va fixa cu distantieri pentru a nu străpunge hidroizolatia.

Etapele de execuţie în cazul în care hidroizolaţia verticală se aplică pe faţa exterioară a pereţilor de

rezistenţă

- executarea betonului de egalizare de sub radierul din beton armat (execută constructorul). Acesta se

evazează pe tot perimetrul construcţiei cu 10 cm x numărul de straturi hidroizolatoare + 10 cm de la faţa

exterioară a pereţilor de rezistenţă, care se vor executa;

- executarea şapei de egalizare din mortar de ciment de 2.. .3 cm (execută constructorul);

- aplicarea amorsajului se face ca şi în cazul hidroizolaţiei cuvă în cuvă;

- aplicarea hidroizolaţiei în numărul de straturi prevăzut în proiect. Execuţia hidroizolatiei se face în

aceleaşi condiţii ca şi în cazul aceleia din sistemul cuvă în cuvă.

- executarea amorsajului în condiţiile arătate;

- dezvelirea mustăţilor hidroizolatiei orizontale, verificarea integrităţii acestora şi completarea

amorsajului în această zonă;

- executarea hidroizolaţiei în numărul de straturi prevăzute în proiect. Straturile hidroizolatoare se lipesc

pe toată suprafaţa (fără zone de neaderenţă), având suprapunerile foilor bitumate şi decalarea straturilor

în condiţiile arătate;

- odată cu executarea hidroizolaţiei se montează flanşele mobile pentru străpungeri şi pentru rosturile de

tasare, în condiţiile arătate;

- după terminarea lucrărilor se executa protecţia hidroizolatiei si umplutura de către constructor.

Hidroizolarea rezervoarelor, bazinelor şi canalelor

Hidroizolaţiile la rezervoare, bazine şi canale se realizează în funcţie de amplasarea acestora astfel:

semiîngropate; deasupra solului; îngropate sub nivelul solului.

Rezervoarele, bazinele şi canalele amplasate deasupra solului

În acest caz, hidroizolaţia se execută numai împotriva exfiltraţiei fluidelor depozitate sau care circulă

(canale).

În această situaţie modul de execuţie a hidroizolaţiei este identic cu cel folosit împotriva apelor cu

presiune în sistemul "cuvă în cuvă".

1

1

2

- executarea amorsajului cu materialele şi în condiţiile arătate;

- executarea hidroizolaţiei în numărul de straturi prevăzute în proiect, în funcţie de presiunea hidrostatică

a fluidului stocat sau care circulă, conform STAS 2355/2-87;

- executarea eventual a etanşării străpungerilor (umplere, golire, etc.) în condiţiile arătate şi în

conformitate cu detaliile de execuţie;

- protecţia hidroizolaţiei cu materialele prevăzute în proiect în funcţie de natura fluidului (eventual

protecţie anticorozivă);

- capacul rezervoarelor se hidroizolează, conform documentaţiei tehnice de execuţie;

- când fluidele depozitate sunt sensibile la înghet sau la temperaturile ridicate din timpul verii,

rezervoarele trebuie să fie izolate termic (atât capacul cât şi pereţii);

- nu sunt admise hidroizolaţii bituminoase la obiectivele care stochează sau prin care circulă fluide care

pot dizolva bitumul (ex. Produsele petroliere).

Când rezervoarele, bazinele şi canalele sunt semiîngropate, sau îngropate, este necesar să se execute o

hidroizolaţie, atât împotriva exfiltraţiilor fluidelor din interior, cât şi a infiltraţiilor apelor din exterior.

Executarea hidroizolaţiei împotriva exfiltraţiilor se face numai după ce s-a executat mai întâi

hidroizolaţia împotriva infiltraţiei apelor din exterior.

Hidroizolaţii împotriva apelor de infiltraţii (pe exteriorul rezervoarelor, bazinelor şi canalelor) se execută

ţinându-se seama de cele două situaţii:

- împotriva apelor de infiltraţie (fără presiune), provenite din precipitaţii;

- împotriva apelor cu presiune hidrostatică (sub nivelul apelor freatice).

Atât în cazul hidroizolaţiei împotriva apelor de infiltraţii, cât şi împotriva apelor cu presiune hidrostatică,

în cazul obiectivelor semiîngropate, aceasta se ridică până la minimum 30 cm deasupra trotuarului.

În cazul obiectivelor total îngropate, sub nivelul solului, se execută o hidroizolaţie şi a capacului, în

condiţiile arătate la hidroizolarea acoperişurilor, conform documentaţiei tehnice de execuţie.

Când fluidele depozitate sunt sensibile la îngheţ, capacul obiectivului trebuie să fie izolat termic, dacă

acesta nu se găseşte sub nivelul de îngheţ al solului.

În toate cazurile în care se impune hidroizolaţia împotriva apelor cu sau fără presiune, aceasta se execută

în două faze:

- executarea hidroizolaţiei orizontale pe şapa de egalizare de sub radier;

- executarea obiectului (rezervor, bazin, canal);

- executarea hidroizolaţiei verticale pe peretele exterior al acestora.

Hidroizolaţia împotriva exfiltraţiilor se face în condiţiile arătate în cazul rezervoarelor, bazinelor şi

canalelor supraterane.

Instructiuni proprii SSM pentru utilizarea schelelor si esafodajelor

Schelele şi eşafodajele, precum şi elementele lor componente se vor calcula conform încărcărilor şi

normelor prevăzute în prescripţiile tehnice de încercări, în cele de calcul al construcţiilor şi conform

condiţiilor specifice de folosire, astfel încât în timpul utilizării lor să nu conducă la provocarea unor

accidente de muncă.

Schelele şi eşafodajele folosite la lucrări de construcţii - montaj sunt tipizate. Dacă la unele construcţii prin

natura lucrării lor se utilizează schele şi eşafodaje netipizate, acestea se vor executa pe bază de proiect

aprobat. In cazuri bine justificate, unele schele şi eşafodaje se vor executa după detaliile întocmite pe şantier,

dacă sunt însoţite de calcule corespunzătoare şi aprobate de directorul general.

Suprafaţa de teren pe care se montează schelele va fi nivelată, iar pământul egalizat şi bătut cu maiul. Odată

cu nivelarea se va amenaja şi scurgerea apelor.

1

1

3

Pentru a asigura repartizarea uniformă a presiunii asupra terenului trebuie să se pună sub stâlpii schelei,

perpendicular pe faţa zidului dulapi de lemn cu grosimea de 5 cm. La fel se va proceda şi la instalarea

schelelor pe trotuare. Este interzisă aşezarea stâlpilor pe cărămizi, pietre, capete de scânduri etc.

Schelele sau eşafodajele se vor contravântui corespunzător în plan orizontal cât şi în plan vertical pe ambele

direcţii pentru a se împiedica orice deformare a structurilor ca urmare a forţelor rezultate din încercări.

Schelele trebuie bine ancorate pe toată înălţimea lor de părţile solide ale construcţiei. Se interzice ancorarea

schelelor de elementele nestabile ale construcţiei (parapete, cornişe, coşuri etc). Stabilitatea schelelor

independente se poate asigura prin proptele sau tiranţi, cu condiţia ca poziţia acestora să fie stabilită şi

detaliată prin proiecte.

Se interzice aşezarea schelelor pe părţile cofrajelor pentru turnarea betoanelor, precum şi pe alte elemente

care nu sunt calculate pentru preluarea acestor sarcini. Deasemenea, este interzisă aşezarea schelelor direct

pe grinzile planşeelor, fără intermediul unor elemente de nepartizare.

Podina schelei va fi distanţată de zid cu cel mult 50 cm pentru lucrările de zidărie şi cu cel mult 15 cm la

lucrările de finisaj, intervalul dintre pereţi şi podinele schelei va trebui acoperit cu scânduri demontabile.

Parapetele de protecţie ce se pune pe conturul exterior al podinei schelelor se va prinde corespunzător de

stâlpii schelei, pe partea interioară a acesteia.

La schelele cu o înălţime mai mare de 5 m se vor construi obligatoriu cel puţin două podine ; una pentru

lucru (cea superioară) şi una de protecţie (cea inferioară).

La construcţiile cu înălţimea mai mare de 12 m, pentru comunicarea între nivelurile podinelor se vor

construi scări speciale cu podeşte de odihnă. Scările vor fi construite în cadrul schelei, în golul special

rezervat pentru ele. înclinarea scărilor nu trebuie să fie mai mare de 60 de grade , ele fiind prevăzute cu

parapete de protecţie. Scările cu înclinare mai mare de 60 de grade vor fi prevăzut cu apărătoare de tip

colivie şi cu întreruperi pentru odihnă la maximum 4 m.

Se admite urcarea pe schele la construcţiile cu înălţimea mai mică de 12 m, pe scări independente rezemate,

care se vor aşeza la fiecare nivel al schelelor, fixându-se bine la partea superioară de traversele schelelor.

La clădirile situate de-a lungul drumurilor publice, podinele de lucru vor avea prevăzute o vizieră înclinată,

cu lăţimea minimă de 1 m.

Sunt interzise urcarea şi coborârea lucrătorilor direct pe podinele schelei, prin agăţare de stâlpi sau de

legăturile diagonalei. Urcarea şi coborârea vor fi făcute pe scări, prin golul special rezervat pentru acestea,

fixându-se la partea superioară.

Se interzice accesul lucrătorilor pe schelă direct din clădire sau golul uşilor, ferestrelor sau din logii şi

invers. în acest scop, toate golurile care dau spre schelă vor fi barate.

La montarea schelăriei la înălţime, până la executarea definitivă a podinei, precum şi la executarea

procesului de producţie la înălţime, lucrătorii vor fi echipaţi cu centuri de siguranţă, legate cu frânghii solide

de părţile fixe şi rezistente ale construcţiei.

Se interzice cu desăvârşire ca în loc de podine executate reglementar să se folosească podine amenajate pe

suporturi improvizate (lăzi, butoaie, corpuri radiator sau instalaţii sanitare).

Se interzice folosirea schelelor pe capre în interior la construcţiile cu cel mult de două niveluri.

Demontarea schelelor şi eşafodajelor se va face numai în baza ordinului scris al directorului general.

Se interzice accesul lucrătorilor care nu fac parte din echipa de schelari care lucrează la demontarea schelei

în zona demontării.

Demontarea schelelor se va executa de sus în jos. Se interzice demontarea prin dărâmare. De asemenea, se

interzice aruncarea la sol de la înălţime a materialelor (părţi componente) rezultate din demontare. Coborârea

materialelor se va face numai cu ajutorul macaralelor, scripeţilor şi frânghiilor.

Zona de demontare a schelăriei va fi împrejmuită la o distanţă de 10 m de baza clădirii şi vor exista

obligatoriu placarde avertizoare. In cazurile speciale, unde nu se poate păstra această distanţă, se va asigura

paza strictă a locului de demontare pe tot timpul demontării.

1

1

4

In timpul demontării schelelor, golurile uşilor de la parter, golurile în ziduri pentru ferestre şi uşi, care se

găsesc la nivelul podinelor de schelă sau până la 0,6 m mai sus de ea, ieşirile pe balcoane şi orice acces din

interiorul clădirii spre schelă vor fi închise (barate)

Lucrul pe schele se va întrerupe obligatoriu în următoarele cazuri: la montarea şi demontarea schelelor, în

timpul furtunilor sau vântului cu intensitate mai mare de 6 grade (11 m/s în timpul nopţii între niveluri); în

cazul când nu există iluminat artificial, precum şi în cazul când se constată defecţiuni care ar periclita starea

de securitate a muncii pentru lucrătorii care lucrează pe schele.

Toţi lucrătorii care lucrează pe schele la înălţime vor face control medical periodic, având avizul medicului

de medicina muncii pentru lucrul la înălţime.

Se interzice folosirea lucrătorilor sub 18 ani pentru lucrul la înălţime.

Schelele şi eşafodajele se dau în exploatare numai după recepţia tehnică, întocmindu-se proces-verbal între

persoanele desemnate de director general prin decizie (şefii de echipe schelari, zidari şi şeful punctului de

lucru).

În timpul exploatării se va organiza un control sistematic al stării schelelor şi eşafodajelor. Zilnic înainte de

începerea lucrului şeful punctului de lucru va verifica starea schelelor şi eşafodajelor.

În timpul montării şi demontării, precum şi în perioada de exploatare, zona în care se lucrează va fi îngrădită

şi închisă, pentru a nu permite accesul persoanelor străine.

Lucrătorii care lucrează la montare-demontare, precum şi lucrătorii care lucrează pe schele sunt obligaţi să

poarte căşti de protecţie şi centuri de siguranţă.

Schelele şi eşafodajele metalice vor fi însoţite de o fişă întocmită de producător în care se vor înregistra

calitatea şi caracteristicile de folosire (lucrările la care se folosesc sarcinile admisibile, nomenclatorul şi

caracteristicile pieselor etc).

La sosirea pe şantier, schelele şi eşafodajele metalice vor fi recepţionate de şeful punctului de lucru.

Recepţia se va face prin controlarea existenţei tuturor pieselor cuprinse în nomenclatorul de elemente cât şi

prin controlul calităţii pieselor, în sensul să nu prezinte fisuri, turtiri, îndoituri, defecte la punctele de sudură ,

în sensul neregularităţii filetelor la piuliţe şi a capetelor de buloane etc.

La fiecare montare a schelelor şi eşafodajelor se va executa verificarea calitativă a elementelor, înlocuindu-

se cele îndoite turtite sau cu crăpături. Folosirea şuruburilor îndoite sau cu filet uzat este interzisă.

Stâlpii tubulari se vor monta vertical perfect în saboţii metalici de sprijin şi cu aşezarea acestora pe elemente

plate care să asigure o repartizare uniformă a presiunilor pe teren.

In timpul montării sau demontării, precum şi în timpul folosirii schelelor şi eşafodajelor metalice,

conductorii electrici din apropierea lor vor fi îndepărtaţi şi scoşi de sub tensiune; la transportul sau

manipularea elementelor lungi ale schelelor şi eşafodajelor metalice se va avea grijă ca acestea să nu se

atingă de conductorii electrici aflaţi pe parcurs.

Schelele metalice vor fi legate la pământ şi acolo unde este cazul, se vor monta paratrăsnete, vor fi ancorate

rigid de pereţii clădirii, conform prevederilor din proiect.

Montarea şi demontarea elementelor schelei sau eşafodajului se va face într-o succesiune strictă pe niveluri,

respectându-se prevederile din cartea tehnică a schelei. Pe şantierele unde nu există macarale-turn, piesele

montate şi demontate vor fi ridicate sau coborâte cu ajutorul scripetelui şi al cablului. Nu sunt admise

greutăţi mai mari de 50 kg la ridicare sau coborâre.

Piesele mărunte, necesare pentru rigidizarea nodurilor vor fi ridicate şi coborâte în lăzi speciale. Greutatea

lăzilor încărcate nu va depăşi 20 kg. Se interzice ancorarea pieselor direct de la înălţime.

Calitatea materialului lemnos întrebuinţat va corespunde prescripţiilor tehnice şi prevederilor din proiect.

înainte de montare, şeful punctului de lucru va avea grijă ca materialul să nu prezinte crăpături periculoase,

spărturi, putregaiuri sau alte defecte ce ar face improprie utilizarea lui. Constatările făcute vor fi consemnate

într-un proces-verbal.

1

1

5

In cadrul recepţiei tehnice a lucrării, şeful punctului de lucru va controla soliditatea schelelor, eşafodajelor şi

podinelor din lemn, verificând dacă dimensiunile elementelor componente corespund proiectului şi dacă

execuţia a fost realizată în bune condiţii.

Prinderea va fi executată cu un număr suficient de scoabe, spre a se asigura o bună rigidizare. Scoabele ce

vor scăpa lemnul se vor scoate şi se vor rebate în lemn sănătos. Ele servesc numai ca element de prindere

pentru rigidizare şi vor fi reverificate după fiecare ploaie. Prin excepţie, la schelele unde popii verticali se

înnădesc în prelungire prin scoabe, acestea trebuie să lucreze la tensiune.

La schelele şi podinele din lemn care nu sunt de inventar, se va face o încărcare statică, înainte de utilizare,

consemnându-se cele constatate în procesul-verbal.

Caprele pe care se montează schele interioare vor fi de o construcţie solidă, bine contravântuite (pentru a fi

cât mai rigide) şi legate prin diagonală nîn sensul longitudinal al podinei de lucru.

Aşezarea podinelor pe capre trebuie realizată în aşa fel încât să fie exclusă posibilitatea deplasării, ridicării

sau alunecării lor. Capetele podinei se vor sprijini pe reazeme. Se interzice lăsarea lor în consolă sau

sprijinirea pe reazeme (cărămizi, blocuri de beton, radiatoare, instalaţii sanitare etc, respectiv aşezarea pe

capre suprapuse.

Podinele de la schelele interioare executate din elemente de inventar trebuie bine fixate, astfel încât să se

excludă posibilitatea alunecării lor de pe reazem.

Urcarea şi coborârea pe schelele interioare se va face pe rampe de acces şi scări bine fixate.