VICTIMA DIN PERSPECTIVA PROTECTIEI

Autor: Profesor psiholog, Tatiana SUSANU

Anul 2007

1

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I VICTIMA SI VICTIMOLOGIE

1.1.Noţiuni introductive:…………………………………………………………………….51.2.Definiţia victimei ……………………………………………………………………..91.3.Rolul victimei în comiterea infracţinii ………………………………………………….91.4.Tipologia victimei ……………………………………………………………………….101.5Categorii de victime ……………………………………………………………………..13 1.5.1.Victimizarea copilului 1.5.2.Victimizarea femeii 1.5.3.Victimizarea persoanelor în vârstă 1.5.4.Autovictimizarea1.6.Aspecte psihologice privind protecţia şi autoprotecţia împotriva victimizării ……… 151.7.Prevenirea victimologică………………………………………………………………16

CAPITOLUL II JUSTIŢIA RESTAURATIVĂ2.1.Scopul medierii …………………………………………………………………………332.2.Caracterisricile medierii ………………………………………………………………. 3 32.3.Principiile justiţiei restaurative ………………………………………………………… 342.4.Formele justiţiei restaurative …………………………………………………………. 342.5.Participanţi la la procesul de mediere ………………………………………………...35 2.5.1.Victma în procesul medierii 2.5.2.Infractorul în procesul medierii 2.5.3.Mediatorul în procesul medierii 2.5.4.Comunitatea în procesul medierii2.6.Aspecte practice ale procesului de mediere …………………………………………. 37

2

2.7.Perspective ale justiţiei restaurative ………………………………………………….. 38

CAPITOLUL III PROTECŢIA VICTIMELOR INFRACŢIUNILOR

3.1.Cadrul legislativ…………………………………………………………………………413.2Măsuri de protecţie a victimelor ………………………………………………………..41 3.2.1.Informarea 3.2.2.Asistenţa juridică gratuită 3.2.3.Compensarea financiară 3.2.4.Consilierea psihologică 3.2.5.Protecţia victimei din perpectiva;……………………………………………… 46 3.2.5.1.Leggii628/2001 privind prevenirea şi combaterea treficului de de persone 3.2.651.1.Definiţia traficului de perosaone 3.2.5.2 Legii 217/2003 privind violenţa în familie3.3.Rolul consilierului îm procesul de reintegrare socială a victimelor ………………… 483.4.Direcţii de acţiune ale unui consilier ……………………………………… 493.5.Elemente de etică ale uni consilier de probaţiune …………………………… 50

3.6.Proiect de intervenţie……………………………………………………………… 503.7.Managerul de caz …………………………………………………………………. 523.8. Sistemul de referire in comunitate ………………………………………………… 523.9.Familia victimei traficului de persoane in comunitate …………………………… 523.10. Primul interviu…………………………………………………………………….. 523.11.Principalii factori de vulnerabilitate ………………………………………………… 523.12. Evaluarea psihosocială a victimelor ……………………………………………… 53CONCLUZIICAPITOLUL IV PLAN DE INTERVENTIE SPECIAL PENTRU VICTIMA INFRACŢIUNIITRAFICULUI DE PERSOANE …………………………………………………………58

3

ARGUMENT

Datorită problemelor sociale,rata criminalităţii a crescut simţitor în ultimul tip.În România trecerea la economia de piaţă a implicat o serie de de costuri sociale pentru mare majoritate a populaţiei,ce au favorizat creşterea numarului de victime ale infracţiunilor,mai ales victime ale traficului de persoane.Dezorganizarea familială cauzată şi urmată de sărăcie,ca şi insuficienta dezvoltare a sistemului de servicii sociale comunitare au generat o creştere variată a riscurilor la care sunt expuşi mai ales copii , femeile şi batrănii ,violenţa în familie şi în comunitate,abandonul şcolar,consumul de droguri şi de alcool,traficului de persoaneDe asemenea este cunoscut faptul că atenţia a fost orientată spre infractor,parte din cuplul penal a infractiunii,insă astăzi atenţia este centrată şi spre victme.Numeroase persoane devin victime ale infracţiunilor datorită lipsei unei legislaţii coerente în domeniu şi a eşecului politicilor sociale de a ajuta persoanele aflate în situaţii de risc şi de criză..Preocuparea faţă de studierea victimei şi accesului victimelor infracţiunii la asistenţă şi protecţie se datoreaza faptului că numărul victimelor care apeleaza la Serviciul Romăn de Protecţie şi Integrare Socială este foarte mic comparativ cu numărul victimelor declarate,deşi numrul lor este mai mare.In studiul meu am plecat de la următoarele intrebări:- Care este cauza victimizării?- Cine devine victimă şi care este partea sa de contribuţie de a fi victimizată? - Care sunt avantajele justitiei resataurative?- Care sunt masurile de protectie si preventie a victimelor infractiunilor?

4

CAPITOLUL I

VICTIMĂ ŞI VICTIMOLOGIE

1.1.Notiuni introductive1.2.Definiţia victimei1.3.Rolul victimei în comiterea infracţinii1.4.Tipologia victimei1.5Categorii de victime

5

1.5.1.Victimizarea copilului 1.5.2.Victimizarea femeii 1.5.3.Victimizarea persoanelor în vârstă 1.5.4.Autovictimizarea1.6.Aspecte psihologice privind protecţia şi autoprotecţia împotriva victimizării1.7.Prevenirea victimologică

CAPITOLUL I

VICTIMA SI VICTIMOLOGIE

1.1.NOTIUNI INTRODUCTIVE

Până nu demult victimele au fost “actorul uitat” al sistemelor de justiţie penală dar astăzi, se poate spune, că în multe ţări au devenit jucătorul cheie în această ecuaţie, prin interesul pe care guvernele îl acordă intereselor victimelor, prin modificări legislative şi nu în ultimul rând prin grupurile de presiune alcătuite de victime. Conceptul de ,,victimologie’’a fost promovat de psihiatrul american Frederick Wertham (1949) iar un alt perecursor al al acestei noi stiinte este Hans von Hentig- care a intreprins o serie de studii in care pune in evidenta ca in anumite cazuri,victima actioneaza ca un precipitator(in sensul de provocare) al infractiunii,estimand la 26% aceasta situaţie in cazurile de omor.Un alt studiu vorbeste de 19% dintr-un esantion 646 cazuri de viol in care victima a actionat ca precipitator al infractiunii. Acesta a determinat reactii virulente ale organizatiilor feministe care au contrestat metodologia de cercetare. Odata cu cresterea ratei criminalitatii,incepand cu anii 1960,au aparut si numeroase studii care s-au oprit asupra cercetarii victimelor infractiunilor,cautandu-se definirea cat mai exacta a reactiei in fata infractionalitatii pentru determinarea dimensiunii fenomenului si surprinderea conotatiilor sociale asociate victimizarii. In urma cercetarilor realizate s-au identificat categoriile de populatii vulnerabile relevandu-se ca tinerii resimt frica de infractiune, de posibilitatea de a fi victime intr-o proportie mai mica,de asemenea femeile comparativ cu barbatii resimt frica de intunericul noptii in proportie de 57% fata de barbati cu 12%.La nivelul minoritatilor etnice din occident apar deosebiri in perceptia fricii :asiaticii resimt cel mai puternic aceasta angoasa iar afro-caraibienii cel mai putin. La un nivel mai abstract exista un sentiment de insecuritate fata de necivilitatea urbana,fata de strazi neiluminate,fata de imigranti etc.

6

Un impact şi mai puternic au infracţiunile asupra persoanei, în cazul cărora victimele resimt efectele agresiunii, pe termen lung: 75% dintr-un lot de 300 intervievaţi resimţeau încă, la mai bine de 2,5 ani consecinţele evenimentelor.

Cele mai persistente traume sunt cele suferite de persoanele care au suferit agresiuni sexuale: anxietate, slabă încredere în sine, insomnii, dificultăţi Cand ne oprim la studiul victimizarii avem in vedere ceea ce este numit ca fiind ,,fata neagra a familiei’’ deoarece abuzul sexual asupra ficei de catre tata este in proportie de 80% fiind locul unei interventii foarte specializate deoarece nu este vorba despre sex,ci despre lipsa afectiunii,nu de personalitati violente ci despre compensarea lipsei puterii celor excesiv de timizi. Impactul victimizarii asupra victimelor furtului prin efractie creaza sentimentul de teama in propria locuinta,infractiunile asupra persoane in care victimele resimt efectele agresiunii pe temen lung cele mai persistente traume sunt cele suferite de persoanele care au suferit agresiuni sexuale ;anxietate,slaba incredere in sine,insomnii,dificultati in relatiile cu persoanele de sex opus.Prejudiciile resimtite de victime in urma unor infractiuni sunt : in cazul furtului - costuri financiare,timp pentru refacerea actelor  ; furt prin efractie – soc emotional,sentiment de insecuritate,pierderi financiare ; abuzul sexual la copii – frica,rusine,sentiment de vina,iar pe termen lung slaba incredere in propria persoana,diminuarea capacitatii de intelegere,invatare. Exista o suma de factori care determina ca anumite victime sa fie mai afectate decat altele chiar daca au suferit acelasi tip de infractiune :

- izolarea – persoanele casre locuiesc singure resimt mai acut consecintele infractiunii ,stresul,frica ;

- resursele – s-a observat ca foarte putine dintre victime beneficiaza de asigurarea bunurilor.In conditiile in care nu se recupereaza prejudiciul in cazul infractiunilor patrimoniale,a saraciei celui afectat,efectele victimizarii sunt de asemenea mai puternice ;

- vulnerabilitatea – exista categorii de persoane considerate mai vulnerabile :femei,imigranti,minoritati(etnice,confesionale),batrani,copii acestia din urma resimt foarte dur agresareaa spatiului care pentru ei este simbolul sigurantei ;

- experientele anterioare – pot amplifica sentimentul de insecuritate ;- victimele hartuirii rasiale suporta cea mai persistenta agresiune ,resimtita la tot

pasul :grafiti pe ziduri,remarci rasiale la serviciu, discriminare in scoala ;- cele mai mari traume le resimt victimele a caror ruda a fost ucisa,violata.

Iată rezultatele unui studiu întocmit de British Crime Survey din care reiese percepţia mult mai puternică a femeilor în faţa posibilităţii de a fi victime ale unei infracţiuni în stradă:

  probabilitatea de a fi victima unei infracţiuni în stradă (%)

Sentiment puternic de nesiguranţă(%)

Bărbaţi    

16-30 7,7 1

7

31-60 1,6 4

61+ 0,6 7

Femei    

16-30 2,8 16

31-60 1,4 35

61+ 1,2 37

 

Tabelulnr.1

probabilitatea de a fi victima unei infracţiuni în stradă (%)

0%

51%

10%4%

0%

18%

9%8%

Bărbaţi

16-30

31-60

61+

Femei

16-30

31-60

61+

Figura nr.1.Reprezentarea procentuala a probabilitatii de a deveni victima

probabilitatea de a fi victima unei infracţiuni în stradă (%)

0 5 10

Bărbaţi

31-60

Femei

31-60

FRECVENTA

probabilitatea de a fivictima uneiinfracţiuni în stradă(%)

Figura nr.2 Histograma probabilitatii de a deveni victima unei infractiuni in strada

8

probabilitatea de a fi victima unei infracţiuni în stradă (%)

0

24

68

10

FRECVENTA

probabilitatea dea fi victima uneiinfracţiuni înstradă (%)

Figura nr.3 Poligon de frecventa

Sentiment puternic de nesiguranţă(%)0%

1%

4%

7%

0%

16%

35%

37%

Bărbaţi

16-30

31-60

61+

Femei

16-30

31-60

Figura nr.4,Reprezentarea procentuala a sentimentului de nesiguranta

Sentiment puternic de nesiguranţă(%)

0

10

20

30

40

FRECVENTA

Sentiment puternicde nesiguranţă(%)

Figura nr.5.Histograma

9

Sentiment puternic de nesiguranţă(%)

0

10

20

30

40

FRECVENTA

Sentimentputernic denesiguranţă(%)

Figura nr.6.Poligon de frecventaa sentimentului de nesiguranta,Barbati.-Femei

Experienţele anterioare- pot amplifica sentimentul de insecuritate S-a observat că victimele hărţuirii rasiale suportă cea mai persistentă agresiune. Este

de cele mai multe ori o agresiune resimţită la tot pasul: grafiti pe ziduri, remarci rasiste la serviciu, discriminare în şcoală;

S-a pus în evidenţă de asemenea că cele mai mari traume le resimt victimele a căror rudă a fost ucisă, violată.

1.2. DEFINITIA VICTIMEI

Prin victima intelegem, « orice persoana umana care sufera direct sau indirect consecintele fizice,materiale sau morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale, fara sa-si fi asumat constient riscul,deci fara sa vrea,ajunge sa fie »1,(1983,p.93.) Dupa cum reiese din definitie ,victima inseamna intotdeauna fiinta umana,desi este necesar sa se faca o serie de precizari si in acest sens.Asfel,daca este clar ca nu pot fi considerate drept victime obiecte distruse de raufacatori sau institutiile prejudiciate de activitatile acestora,in ceea ce priveste persoana victimizata,trebuie sa o diferentiem de alte cazuri de persoane care de asemenea,pot fi lezate in urma unor actiuni infractionale sau de alta natura.Nu pot fi considerate victime cazuri precum ;- politistii care, in indeplinirea misiunilor,sunt raniti sau isi pierd viata ;Luptatorii in confruntariule militare ;initiatorul actiunii criminale care isi pierde viata ;infractorul care isi pierde viata in cazul legitimei aparari.

1.3.ROLUL VICTIMEI IN COMITEREA INFRACTIUNII

Consideram ca locul si rolul victimei in cuplul penologic este reevaluat odata cu afirmatia careia,, asa cum toti autorii unor acte penale sunt vinovati,tot asa nici toate victimele sunt inocente’’Exista intrebarea:Daca victimele pot sau nu sa imparta intr-o anumita masura responsabilitatea cu infractorii ce comit acte de natura antisociala impotriva lor fiind pusa inca din antichitate in cadrul lucrarilor reprezentantilor scolii pozitiviste 1 Bogdan T. si colab.,Comportamentul uman in procesul judiciar,M.I.,Serviciul editorial si cinematografic,Buc,1983,p.93.

10

italiene(Lombroso,Garofalo,Ferri). Aceasta problema este pusa intr-un mod clar in lucrarea lui Hans von Henting,,Criminalul si victima sa’’(1948),in care sunt evidentiate posibilitatile de interactiune dintre infractor si victima,cu efecte victimizante asupra oricarui a dintre cei doi parteneri ai cuplului interpersonal.Introducand notiunea de ,,victima activanta’’.prin care intelege rolul jucat de victima in declansarea mecanismelor latente ale infratorilor,von Heting ajunge la concluzia ca direct sau indirect,si victima poarta o parte de vina in desfasurarea actiunii infractionale,aparut sub conceptul de ,,potential de receptivitate victimala’’ propus de Mendelosohn(1956),care inseamna gradu de vulnerabilitate victimiala a uni individ,acesta fiind conditionat de o mutitudine de factori,precum : varsta,sexul,aspect bio-constitutional,pregatire socio-culturala,QI,caracteristici psihocomportamentale.De exemplu,neglijenta,suprficialitatea,exagerarea eului etc. pot corela cu valori crescute ale nivelului vulnerabilitatii victimaleConcluzionam in urma cercetarilor si studiilor efectuate ca raportul victima-infractor este mult mai complex,fiind necesara analiza mecanismelor si parghiilor de ordin psihologic si si psihosociala din cadrul relatiei interpersonale,care ajuta mult mai bine la evidentierea situatiei reale decat operarea disjunctiva din perspectiva strict juridica. Gradul de vulnerabilitate victimala poate fi precizat prin intermediul a doua categorii de factori :a) factori personali- retardatii mintali sau cei anormali dar cu o valoare mai scazuta a

Q.I.,imigrantii noi,indivizii cu achizitii modeste pe linia educationala sau cei cu o redusa experienta sociala si interactionala pot fi usor victimizati de infractori care folosesc minciuna si frauda ;indivizii care sunt handicapati fizic,persoanele foarte in varsta sau fragile,minorii,femeile este posibil ca ei sa fie destul de fracvent tinta atacului infractorilor violenti ;

b) factori situationali- unii indivizi sunt in mai mare masura susceptibili de a fi victimizati decat altii in anumite perioade de timp sau cand se afla in anumite situatii.De exempu ,turistii constituie un grup vulnerabil,infractorii atacandu-i fara teama stiind ca datorita unor consideratii legate de timp,bani,etc.,putini dintre acestia sunt dispusi sa participe la rezolvarea cazurilor de catre sistemul judiciar.

1.4.TIPOLOGIA VICTIMEI2

Clasificarea victimelor intampina o serie de dificultati care pot fi sintetizate astfel :- marea diversitate a infractiunilor si,in consecinta,a catgoriilor de victime ;- victmele apartin,chiar cu ponderi diferite,tuturor categoriilor de

variabile ;varsta,sex,pregatire socio-profesionala,pregatire culturala,,rol-status social,rol-status economic etc. ;

- diferente mari interindividuale in grupurile de victime in ceea ce priveste responsabilitatile si rolul jucat in comiterea infractiunii.

Criterii de clasificare :a) criteriul categoriei infractionale :- victime ale infractinii de omor ;- victime ale infactiunii de vatamare corporala ;- victime ale infractiunii loviturii cauzatoare de moarte ;- victime ale infractiunii de viol ;- victime ale infractiunii de talharie ;

2 Iacobuţa,I. Al:Elemente de victimologie,Ed.Lumina,Bucureşti,2002,p.279-320.

11

- victime ale infractiunii de furt ;- victime ale infractiunii traficului de persoane etc.b) dupa gradul de implicare si de responsabilitate al victimelor in comitere infractiunii-

Medelsonhn(1956) :- complet inocent ;- avand o vinovatiie minora ;- la fel de vinovat ca si infractorul ;- mai vinovat dect infractorul ;- cel mai vinovat,responsabilitate totala in comiterea infractiunii ;- simultan sau cofabulator . Dpa cum putem observa la o extermitate se afla nevinovatia ,iar la cealalta,intreaga responsabilitate a victimei.Interesant este faptul ca din punct de vedere psihologic si psihosocial responsabilitatea victimei este ,,impartita’’ cu cea a infractorului,culminand cu situatia in care ,daca responsabilitatea apartine in totalitate victinmei,in mod paradoxal,infractorul apare ca fiind inocent,nevinovat.

Plecand de la diferentierea victimelor inascute (born vctims) de victimele societatii (society-made victims) Hans von Henting3 clasifica victimele folosind drept criterii factorii psihologici, biologici si sociali,conturand 13 categorii de victime :1. victimele nevarstnice- constituie o categorie care se pune usor la indemana

agresorilor. Copii pot fi usor victinmizati ,fiind neevoluati fizic,psihic,naivi si fara experienta.cele mai fracvente forme de victimizare sunt:rapirea lor,mai ales daca parintii lor sunt boogati sau daca au asigurare de viata,utilizarea lor de catre infractorii adulti drept complici la diferite infractriuni,maltratarea si abuzul sexual.

2. femeile ca victima- apar mai ales, in cazul infractiunilor de ordin sexual fiind vizate cele tinere,iar cele mai in varta dau au si un statut economic ridicat,devin vctime ale infractiunilor motivate material.

3. varstnicii –pot fi victime ale unor infractori profitandu-se de slabiciunea lor fizica si de imposibilitatea lor de aprare pe de o parte,iar pe de alta parte sunt banuit ca au o anumita avere(bani adunati pentru ,,zile negre’’).

4. consumatorii de stupefiante si de alcool –fata de alte categorii de victime sunt in cea mai mare masura expusi la infractiuni de asasinat talharii,jocuri de noroc etc.iar cei consumatori de dreoguri sunt expusi in special autivictimizarii.

5. imigrantii- pot sa cada usor prada victimizarii,deoarece imigratia constituie o reducere temporara- la un grad extrem de neajutorare – in domenul relatikor umane vitale.Ignorarea limbii in noua ,,patrie’’ ,lipsa de mijloace materiale,ca si ostilitatea basitinasilor constituie un complex ce reprezinta oatreactivitate pentru infractori,care exploateaza starea de mizerie si de credulitate a noului vernit.

6. minoritatile etnice – pot aparea in calitate de de victime mai ale datorita activitatii bazate pe discriminare rasiala.

3Bogdan,T.,Sâantea,I.:Analiza psihologică a victimei.Rolul ei în procesul judiciar.Bucureşti:M.I.,Serv.Editorial cinematografic,1988,p.137.

12

7. indivizii normali,dar cu o inteligenta redusa, -in conceptia lui Henting sunt nascuti spre a fi victime,deoarece stupizenia victimelor si nu mintea brilianta a escrocilor face sa se succeada manevrele lor in fond foarte transparente.

8. indivizii (temporar) deprimati- datorita nivelului scazut al activitatii fizice si psihice,pot sa cada usor prada victimizarii.

9. indivizii achizitivi – adica cei care,in orice imprejurare,cauta sa profite sa-si mareasca bunurile.Aceasta tendinta nu duce numai la crima ci, adesea la victimizare.

10. indivizii destrabalati si desfranati – sunt cei care din pricina indiferentei si a dispretului fata de legi,devin foarte vulnerabili fata de manevrele iscusite ale infractorilor.

11. indivizii singuraratici si cu inima zdrobita – sunt vulnerabili la victimizare deoarece cu greu pot suporta singuratatea si frustrarile,mai ales sentimentale,la care i-a supus viata.Starea lor psihica generala le confera o credulitate marita ,expunandu-i la multiple pericole de victimizare,precum :furturi,fraude,inselatorii si chiar crime.

12. chinuitorii – sunt cei care,in urma chinurior prelungite la care supun unele persoane,mai ales in cadrul familiei,ajung jertfa reactiilor agresive ale acestora.De exemplu, un tata,care lacoolic fiind ,isi chinuise familia multa vreme pana cand in cele din urma a ajuns sa fie asasinat de propriul fiu.

13. indivizii ,,blocati’’ sau cei ,,nesupusi’’ – individul blocat este cel incurcat in fel de fel de datorii.Este cazul oamenilor de afaceri sau bancherilor care nu mai pot face fata situatiei lor pe cai legale si foarte usor cad victime unor ,,binevoitori’’care le ,,ofera’’ solutii.

A.Karmen imparte victimele in doua categorii :4a) victime acuzate ;victime aparate.

a)acuzarea victimei poate apare in tripla ipostaza:  a.1. ca o explicare individulista pentru problemele sociale – asa cum criminalii sunt condamnati pentru incalcarea legii,tot asa si victimele trebuie sa raspunda pentru comportamentul lor dinaintea si din timpul incidentului.In urma consumarii unui eveniment,victimele pot fi creditate pentru minimizarea pericolului de vatamare sau invinuite pentru erorile comise care au dus la consecintele negative.Se poate conchide ca daca intrarea in ,,bucluc’’este in parte vina victimei,atunci evitarea vatamarii si pericolului revine,de asemenea,in raspunderea victimei.Fiecare trbuie sa-si ia masuri de prevere pentru a dreduce la minim riscul victimizarii. a.2. ca proces psihologic – acuzarea victimei poate rezulta din credinta accentuata intr-o ,,lume justa’’,adica un loc in care indivizii obtin ceea ce merita si merita ceea ce obtin.Daca cineva este vatamat de un criminal,acesta trebuie sa fi facut ceva rau provocativ,din neglijenta sau din gresela de a meritat oasemenea soarta,atragand asupra lor nesansa,nenorocul ,aceasta atitudine este mai confortabila. a.3.ca un mod de a vedea al infractorilor- modul in care percep infractorii victimele joaca un rol principal in privinta selectiei tintelor de atac si producerii suferintei.Se pune problema lipsei emaptiei la infractori,desigur acestia in mod evident au trecut printr-un proces de desensibilizare care reduce sau chiar elimina in totalitate sentimentele si starile de vinovatie,rusine,remuscare,mustrri de constiinta,inhibitii morale.

4 Karmen,A:Crime victims.An introduction to victimology,California,1990,p.176.

13

b. aparatorii victimei – reprezinta o respingere a conceptiilor privind acuzarea victimei.

b.1. aparatorii victimei cred ca acuzatorii acesteia tind sa exagereze masura in care facilitarea,precipitarea, sau provocarea contribuie la comiterea infractiunii. b.2. aparatorii victimei suspecteaza ca acuzatorii victimelor confunda exceptia cu regula si supraestimeaza proportia rreala a cazurilor in care facilitarea,precipitarea sau provocarea au aparut in mod real.Cele mai multe victime sunt complet inocente,iar impartirea responsabilitatii este neuzuala.,,Vinovatia’’unui procent relativ mic de victime este raspandita si generalizata,afectand serios reputatia victimelor unor tipuri particulare de infractiuni. b.3. aparatorii victimelor argumenteaza ca acuzatorii victimelor cer in mod nerational ca victimele sa-si schimbe felul lor de a fi,oferind sfaturi care sunt nerealiste,deoarece le trec cu vederea imperativele culturale si conditiile ambientale care determina conturarea stilurilor de viata.Celor mai mult indivizi le lipsesc posibilitatile si resursele pentru a-si schimba mijloacele de calatorie,orele de lucru,scolile frecventate de copii lor sau vecinatatile in care traiesc. b.4. aparatorii victimei au serioase obiectii legate de soliditatea conceptelor fundamentale si logica acuzarii victimei.Fara o evidenta empirica solida ei resping afirmatiile acuzatorilor victimei ce sustin faptul ca victimele difera semnificativ de nonvictime. In cadrul apararii victimelor pot fi diferrentiate doua perpective :

a) blamarea criminalului - acuzatorii criminalului sunt nemultumiti de orice incercare a infractorilor de a schimba intreaga povara a responsabilitatiide sptele lor pe umerii victimei.

b) blamarea sistemului – nici infractorul si nici victima nu sunt vinovati,ambii,in grade diferite,sunt ,,victime’’ ale culturii lor si mediului inconjurator.In functie de acest punct de vedere,radacnile problemei crimei sunt de gasit in instituriile de baza pe care este construit sistemul social.

Concluzionam ca aparatorii victimei sunt uneori acuzatorii victimei ;indivizii nu isi mentin o pozitie fixa,rigida de o parte sau de alta,fiecare blameaza anumite victime si le apara pe altele.

Dupa gradul de participare si de raspundere a victimei in comiterea infractiunii Stephen Schafer(1977)5diferentiaza 7 categorii de victime 6:

1.victime care anterior faptului infractional nu a avut nici o legatura cu faptasul – intalnirea dintre victima si infractor la locul infractiunii este totalmente intamplatoare.Este cazul functionarului de la ghiseul unei banci care cade victima unui infractor.2. victime provocatoare – sunt cele care, anterior victimizarii lor,au comis ceva- constient sdau inconstient – fata de infractor.Asemenea cazuri pot fi intalnite atunci cand o persoana (victima ulterioara) se comporta arogant fata de viitorul infractor,sau daca nu-si tine o promisiune data solemn,ori daca intra in legaturi cu iubita infractorului.3. victime care precipita declansarea actiunii raufacatorului.Este cazul persoanelor care,prin conduita lor,influenteaza reufacatorii in a comite infractiuni,desi intre ei nu a existat niciodata o legatura.Ex. femeia care umbla seara prin loct\uri putin frecventate cu o costumatie provocatoare,persoana care tranteste portira masinii dar uita s-o incuie etc.

5 Schafer,S.,Victimology.Reston publ.Comp.Reston,Virginia,19776 Bogdan,T,Şi colab.Op.cit.,48-51

14

4. victimele slabe sub aspect biologic- este cazul persoanelor ce prezinta slabiciuni din punct de vedere psihic sau fizic si,dinaceasta cauza,sunt usor victimizate.Daca se pune totusi problema vinovatiei,raspunderea revine persoanelor care sunt obligate sa le supravegheze si sa le asigure paza juridica(rude,ingrijitori,surori de caritate etc.).5. victime slabe sub aspect social- sunt acele persoane care aprtin unor grupuri minoritare etnice sau care partin unor religii neagreate de de catre comunitate.Fara sa aiba nici o vina astfel de persoane pot sa cada frecvent victime agresiunii manifestate de catre reprezentantii comunitatii.6.victime autovictimizate – sunt acele persoane care oriienteaza agresiunea catre propria persoana.Siucidul,drogurile,inversiunea sexuala etc. sunt acele acte deviante sau chiar criminale in care cel lezat joaca atat rolul de criminal cat si cel de victima.7. victimele politice – sunt persoanele care au suferit din cauza convingerilor lor,convingeri care nu trebuie sa se materializeze neaparat in actiuni.

1.5. CATEGORII DE VICTIME 5.1.Victimizarea copilului7

Copilul face parte din categoria persoanelor cu o vulnerabilitate victimiala crescuta,datorita particularitatilor psihocomportamentale si de varsta specifice:lipsiti de aproape complet de posibilitati fizice si psihice de aparare,capacitatea redusa de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altora,in special a adultilor,capacitatea redusa de intelegere a efectelor,a consecintelor unor actiuni proprii sau ale altor persoane,capacitatea redusa empatica,imposibilitatea de a discerne intre intentiile bune si rele ale altor persoane,nivelul inalt de sugestibilitate si al credulitatii,sinceritatea si puritatea sentimentelor,gandurilor si intetiilor lor etc.Fiind uneori in imposibilitatea de a rezista unor promisiuni,recompense etc.,oferite mai ales de catre persoanele adulte,care aparent le inspira incredere si securizare emotionala,pot sa cada usor prada unor infractori verosi care nu se abtin de la cel mai abominamile fapte(furt,jaf,viol asupra fetitelor,crime ,trafic etc.) Forme foaarte grave de victimizare a copilului se intalnesc in cadrul familiei,cum ar fi bataia si incestul cu consecinte extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare si maturizare psihocomportamentala a acestuia.Cresterea in durata si in intensitate a urilizarii metodelor agresive pot determina :retragerea si evitarea interactiunii sociale cu altii,certuri si disensiuni frecvente,exprimarea deschisa a agresiunii cand sunt provocati de altii.5.2.Victimizarea femeii8

Femeia prezinta un grad mare de vulnerabilitate victimiala,date fiind caracteristicilesale bio-constitutionale si psihocomportamentale.Prin traditie feminitatea desemneaza o serie de trasaturi de personalitate specifice femeii,precum :sensibilitate,finete,activitate ordonata,sentimente deosebite,preocupari pentru frumos,emotivitate, inteligenta analitica,aptitudini educationale.Dar tot prin traditie,imaginea femeii in raport cu cea a barbatului a fost in general devalorizata,barbatii,mai ales cei casatoriti, avand drepturi depline,inclusiv de aplicare a sanctiunilor bazate pe agresiunea fizica.De-a lungul timpului,transformarile sociale si modofocarile in plan etno-cultural

7 Spintea,J.,Rigler,D.,The child-abusing parent,înPsichological Buletin,1972,p.77,296-3048 Mitrofan,N.,Noi puncte de vedere privind atiologia psihologică a devianţei la femei,M.I.,Buletinul penitenciarelor,nr. 3-471985.

15

Au actionat profund asupra feminitatii si,respectiv,asupra schimbarii femeii in societate,precum si a raporturilor dintre feminitate si amsculinitate.Cucerirea unor drepturi egale cu barbatul,accesul femeilor la scolarizare si cultura,exericitarea de profesii si asumarea unor roluri care apartinea barbatilor,au redus distantele si divergentele dintre feminitatea si amsculinitate,in sensul ca feminitatea a castigat si casiga pe linia unor caracteristici comportamentale :initiativa,independenta,spirit de organizare,indrazneala,forta,atitudini si aptitudini de conducere etc. Masculinizarea si emanciparea femeilor a dus la schimbarea structurii spetelor de infractini comise de femei cum ar fi :infractiuni rutiere,care conduc in stare de ebrietate,infractuini de fals in acte publice,de participare la actele de terorism de mare violenta si cruzime.Formele de victimizare a femeilor sunt :pe primul loc violul, maltratarea si uciderea ei de catre sot,talharia,vatamare corporala grava,omorul,traficare etc.Traficul de persoane(in legislatia romana)- consta in recrutarea,transportarea,transferarea,cazarea au primirea unei persoane,prin amenintare,violenta sau prin alte forme de constrangere,prin rapire,frauda ori inselaciune,abuz de autoritate sau profitand de de imosibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-si exprima vointa ori prin oferirea,darea,acceptarea sau primitrea de bani or de alte foloase,pentru obtinerea consimtamentului persoanei care are autoritate asupra altei persoane,in scopul exploatarii acestei persoane(conf. Art.12,13 din Legea nr.678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane). Exploatarea unei persoane inseamna:

a) executarea unei munci sau indeplinirea de servicii, in mod fortat,cu incalcarea normelor legale privind conditiile de munca,salarizare,sanatate si securitate;

b) tinerea in stare de sclavie sau alte procedee asemanatoare de lipsire de libeertate ori de aservire;

c) obligarea la practicarea prostitutiei,la reprezentari pornografice in vederea producerii di difuzarii de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuala ;

d) prelevarea de organe ;e) efectuarea unor alte asemenea activitati prin care se incalca drepturi si libertati

fundamentale ale omului ( conform art.2 al legii nr.678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane.

5.3. Victimizarea persoanelor in varsta9

Victimizarea batranilor poate avea loc in cadrul mediului familial de apartenenta,cei care ii victimizeaza fiind rude sau persoanele streaine ce le poarte de grija,sau in afara acestuia,initiatorii actiunii vixctimizante fiind de cele mai multe ori infractori.Acestia ,profitand de capacitatea redusa a batranilor de a se apara,precum si de alte caracteristici psihocomportamentale specifice ale acestora(credulitate,neglijenta,uitare,confuzie etc),pot comiter acte infractionale grave,inclusiv crime. In ultimii ani,cercetatorii insista tot maimult privind departajarea a doua categorii de victimizare a personaleor in varsta :10

a) crime de strada,comise de persoane total straine  regasindu-se infractiuni de furt,talharie,avand ca obiectiv principal jerfuirea persoanei ;

9 Golu,M.,Dictionar de peagogie,Editura Didactica si Pedagogică,Bucuresti,1979.10 Karmen,A.,op.cit.,p.236.

16

b) maltratarea batranilor de persoane cunoscute in care sunt incluse agresiunea fizica,agresiunea psihica,exploatarea financiara prin minciuni si furt ilegal ;neglijarea lor lor prin ignorarea prezentei lor, privarea de hrana si medicamente etc.

5.4. AutovictimizareaO categorie aparte de victime sutn persoanele care orienteaza procesul victimizarii catre sine,acestea devenind,de fapt,proces de autovictimizare.Forma tipica,si cea mai grava,o constituie suicidul11.

1.6.ASPECTE PSIHOLOGICE PRIVIND PROTECTIA SI AUTOPROTECTIA IMPOTRIVA VICTIMIZARII

Indiferent de statutul social,profesional,economic,pe linia varstei,sexului etc.,ideal ar fi sa nu existe nici un pericol de victimizare,fiecare individ sa fie pe deplin securizat fiind pus la adapost de anumite primejdii.Din punct de vedere psihologic si psihosocial,cresterea ratei criminalitatii determina intesificarea sentimentului de innsecuritate resimtit in general de catre indivizi,dar,mai ales, de catre cei care prezinta un risc mai mare vctimial sau un grad mai mare de vulnerabilitate victimiala(copii,femeile,batranii,persoanele cu handicap). Instinctiv sau deliberat unele persoane isi iau masuri de prevedere pentru a evita orice rsc de victimizare,insa cu toate acestea in realitate masurile de autoprotectie sunt insuficiente in raport cu ricul victimal.Motivele sunt multiple si diverse,cele mai multe fiind de natura psihologica si psihosociala :

a) consumul de alcool dce determina dezinhibarea conduitei si limitarea posibilitatilor de anticipare a consecintelor unor actiuni ;

b) infatuarea,aroganta,execerbarea eului,trasaturice conduc la supraestimarea imaginii de sine si a posibilitatilor proprii fizice si mentale,subeevaluand pericolul devenind astfel,victime ale diferitelor tipuri de agresiune ;

c) neglijenta sau indiferenta,trasaturi ce conduc la ignorarea totala de cele mai multe ori involuntara,a pericolelor de victimizare ;

d) credulitatea sau nivelul de influentare,trasaturi care permit infractorului stimulrea si atragerea unei persoane in actiuni victimizante ;

e) starile de izolare,frustratie si complexafe ce pot fi abil exploatate de catre infractori ;f) nivelul modest sau redus al capacitatilor psihointelectuale,care limiteaza foarte mult

posibilitatile persoanei de a intelege si decodifica intentiile infractorului potential ;g) nivelul de tulburarare si dezorganozare psihica( forme delirante,halucinatorii

etc.)pot,de asemenea, sa fie speculate de catre infractori.Masurile cer se pot lua si care trebuie sa fie luate in vederea evitarii riiscurilor pot fi clasificate in :

1) Masurile de protectie sociala- revin in special organelor judiciare responsabile socialmente cu prevenirea infractiunilor,sanctionarea infractorilor si pedepsirea lor.Actiunile de paza,de anticipare si prevenire a infractiunilor ale organelor de polirtie,promptitudinea si eficienta lor in descoperirea infractorilor,aplicarea corecta a normelor de drept penal in raport cu situatia specifica diferitelor infractiuni sunt,direct sau indirect ,masuri sociale de protectie impotriva victimizarii.

11 Dan,D.,Buda,O.,Contributii la studiul comportamentului agresiv din perspectiva medico-legala,în Revista de Criminalistică, de Criminologie si de Penologie,nr.271999.

17

2) Masuri de autoprotectie- sunt cele ce revin in sarcina persoanelor particulare care,defapt,sunt si trebuie sa fie rodul unor influente organizate in vederea evitarii riscului victimal si al victimizarii.

`

1.7. PREVENIREA VICTIMOLOGICĂ A INFRACŢIUNILOR12

Protecţia impotriva victimizarii este o strategie care duce la consolidarea sentimenului de securitate al membrilor unor societati.Masurile de protecţie sociala revin in special compartimentelor juridice responsabile cu prevenirea infractiunilor,descoperirea infractorilor,şi pedepsirea acestora.Existenţa normelor juridico-penale,a sistemului de judecata şi pedepsire a infractorilor diminueaza in mare masura activitatea infracţionala şi creşte nivelul de securizare psihologica a persoanelor. Actiunea preventiva presupune câteva obiective:

Educarea moral-juridica a cetatenilor pe baza cunoaşterii legilor şi a formării unor convingeri ferme cu privire la necesitatea respectarii conştiente a dispoziţiilor legale.Aceasta activitate complexă se poate realza numai printr-o acţiune sistematica,cu caracter permanent,la care să contribuie tiţi factorii politici,sociali şi culturali-educativi cu raspundere in acest domeniu.

Pregatirea antiinfracţională a populatiei pentru a cunoaşte normele de conviţuire sociala,cerintele comportamentale generale de evitare a situaţiilor sau circustanţelor în care persoanele ar putea deveni victime;

Consilierea şi îndrumarea individuală a cetaţenilor cu privire la conduita ce se recomanda a fi urmată – in cazuri concret determinate pentru a impiedica evoluţia negativă a unor sări de fapt şi ajungerea lor în pozitie de victime;

Identificarea din timp a unor victime potenţiale, indeosebi prin posibilitaţile de cunoştere specifice organelor judiciare- şi promovarea unor măsuri de protecţie sau autoprotecţie ale acestora.

Masurile de autoprotecţie revin persoanelor particulare,măsuri care trebuie să aibă caracter organizat şi de permanenta pentru a evita riscul victimal şi al victimizarii.In ceea ce priveşte ricul victimal s-a incercat sş se formuleze o serie de recomandări,integrate in diferite strategii,programe tactici.Toate acestea comporta un grad ridicat de dificultate, deoarece este foarte greu de identificat toate situaţiile particulare .In vederea prevenirii victimizarii este necesar să fie luate atît mşsurle de protecţie socială,cât şi cele de de autoproteţie. Realitatea din ţara nostră, confirmă faptul că că multe persoane,unele cu un nivel cultural ridicat şi cu o experienta bogată de viaţă,nu acorda intotdeauna importanţa unor reguli de prudenţa comportamentală şi ajung cu uşurinţă in postura de victime. Este necesară pregătirea antiinfracţionala a populaţiei în condiţiile în care rata criminalitaţii creşte,determinand intensificarea sentimentului sentimentul de insecuritate resimţit de cştre toate persoanele,mai ales de cei care prezinta un risc victimial mai mare(copii,femei,persoane în vârstă etc).

12 Gladchi,Gh.,Victimologia şi prevenirea infracţiunilor.Chisinau2004,p.312.

18

Masurile de protecţie impotriva victimizării trebuie să se adreseze publicului larg şi să vizeze cât mai multe situaţii de posibil risc victimial,punând accent pe următoarele aspecte: evitarea persoanelor cunoscute ca avand manifestări violente,care poartă asupra lor

cuţite ori consumă excesiv bauturi alcoolice şi provoacă scandaluri,trecând chiar din motive minore la acţiuni violente;

acordarea unei atenţii sporite selecţiei relaţiilor cu persoanele cunoscute ocazional şi pe cât posibil evitarea acestora,deoarece din partea unor astfel de indivizi putem avea oricând surprize neplăcute,chiar suferinţe fizice şi morale.Se vor evita relţiile ocazionale cu persoanele care cer găzduire,care ofera sau solicita spre vâzare bauturi alcoolice,bunuri ,valori furate sau inşelarea bunei credinţe a cetaţenilor;

evitarea frecventării locurilor şi mediilor unde se adună elemente dubioase pentru consum de băuturi alcoolice,practicarea jocurilor de noroc etc.;evitarea pe cât posibil a znelor aglomerate(unde se pot comite furturi din buzunare sau poşete)) şi a zonelor slab circulate sau iluminate(unde pot fi victime ale unor infracţiuni de tâlharie,viol,vătămare corporală etc.),precum recomandarea ca în asemenea locuri şi la ore târzii,să nu circule femeile singure,alegâand alte trasee de deplasare mai sigure,chir dacă acestea sunt mai lungi;

evitarea de către tineri a unor invitaţii tentante din partea unor necunoscuti,pentru a merge la discotecă,restaurant sau in excursie(eventual cu autoturismul),ori la diverse ceaiuri sau onomastice la domiciliul celor în cauza,unde pot deveni victime ale unor infracţiuni de viol,tâalharii etc.;pentru fete,urmatoarea recomandareŞ să nu poarte vestimentaţie provocatoare care să nu incite în acostare;

indrumarea minorilor rămaşi singuri la domiciliu de a nu deschide uşa şi de a nu primi în locuinţa persoane necunoscute,indiferent de motivul care-l invoca.Instruirea acestora ca în zonele în care se joacă sau în vecinătatea şcolilor să nu accepte relaţii ocazionale cu persoane care se comportă binevoitor,le oferă dulciuri,prajituri ,jucării,îi invită la plimbare, în parc sau pădure ori se autoinvită la domiciliul copiilor sub diverse pretexte(să bea un pahar cu apă,să dea un telefon etc).In astfel de imprejurări infractorii se informeaza cu privire la programul părintilor,starea materiala,adeseori din acestă categorie fac parte psihopaţii sexuali periculoşi care ademenesc copii ideosebi fetiţele.

Persoanelor în vârstă li se recoandă şi care locuiesc singure,ca în cazul în care vor să vândă bunuri de valoare,să nu apeleze la mica publicitate sau la anunţurile afişate pe imobile,deoarece pot fi vizate de infractori;

Posesorii de autovehicule să nu lase iîn interiorul acestora,bunuri sau valori care pot incita infractorii.Este indicat să se instaleze sisteme anti-furt atât la autovehiculecât şi la locuinţe;

Unităţle din domeniul colectării,transportului şi pastrării valorilor monetare trebuie să ia măsuri ferme de asigurare a acestora prin grile metalice,sisteme de inchidere eficiente

: 1) instruirea şi educarea victimologică a cetăţenilor (elaborarea algoritmelor comportamentului optim în situaţiile victimogene şi antrenamentele speciale);

19

2) ridicarea gradului de protecţie a persoanelor cu funcţii de răspundere, care se caracterizează printr-o vulnerabilitate victimală sporită în legătură cu îndeplinirea de către ele a îndatoririlor de serviciu; 3) reducerea maximă a situaţiilor victimogene; evitarea, neutralizarea şi înlăturarea lor; informarea cetăţenilor despre situaţiile victimogene tipice, pentru a le evita în măsura posibilităţilor; 4) protecţia, resocializarea şi reintegrarea socială a victimelor infracţiunilor.Prevenirea victimilogică, ca parte componentă a sistemului prevenirii criminologice, serealizează la aceleaşi niveluri ca şi cea din urmă, iar trăsăturile ce permit evidenţierea tipuriloracesteia sunt:1) tipurile obiectelor de influenţă preventivă: populaţia, anumite grupuri, persoanele concrete;2) caracterul măsurilor de influenţă preventivă destinată grupei sau persoanei concrete;3) elemente tactico-metodice de reacţionare operativă la situaţiile capabile să producă daunepersoanelor fizice.1. Prevenirea victimologică specială include trei elemente principale :1. Prevenirea victimologică generală cuprinde relevarea cauzelor şi condiţiilor săvîrşiriiinfracţiunilor, dacă acestea sunt legate de personalitatea sau comportamentul victimelor, precum şi înlăturarea circumstanţelor date.2. Prevenirea victimilogică individuală, ce cuprinde: a) identificarea persoanelor care, după comportamentul sau trăsăturile lor, au probabilitatea sporită de a deveni victime ale infracţiunilor;b) organizarea măsurilor instructiv-educative privind asigurarea securităţii acestor persoane.3. Prevenirea victimologică urgentă cuprinde prevenirea infracţiunilor premeditate inclusiv înetapa pregătirii acestora fiind utilizat potenţialul de apărare al victimei, precum şi a posibilităţilortactice care apar în procesul organizării activităţii preventive orientate asupra victimei [158, p. Pentru asigurarea unei activităţi eficiente de prevenire a criminalităţii este necesarădesăvîrşirea permanentă a sistemului existent de măsuri respective. În acest scop, este important, în opinia noastră, ca la elaborarea măsurilor de prevenire, paralel cu particularităţile individuale ale infractorului, să se acorde o atenţie cuvenită şi situaţiei concrete de viaţă în care a fost săvîrşită infracţiunea. Merită atenţie, în special, cunoaşterea personalităţii şi comportamentului victimei, care sunt elemente componente ale situaţiei. Aceasta se explică prin faptul că, într-un şir de cazuri, mai ales la săvîrşirea unor astfel de infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave contra persoanei, cum sunt omorurile intenţionate, vătămările intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi violurile, acţiunile infractorilor sunt determinate frecvent, într-o anumită măsură, de comportamentul şi calităţile individuale ale persoanelor vătămate. Petru intelegerea mecanisului infractiunii, este insuficienta numai cunoasterea si sudierea infractorului . Multe infracţiuni ne demonstrează contribuţia considerabilă pe care o are persoana vătămată în ceea ce s-a petrecut cu ea, că infracţiunea se prezintă ca un rezultat al acţiunilor unei perechi formate din infractor şi victimă. Practica combaterii criminalităţii confirmă încă un adevăr şi anume că infracţiunea putea să nu fie săvîrşită, iar cea începută să se termine fără rezultat, dacă victima probabilă ar fi opus o rezistenţă potenţialului infractor.Totodată, menţionăm că procesul de victimizare nu este determinat doar de factorii personali,ci şi de cei exteriori în raport cu victima, iar

20

comportamentul persoanei vătămate este un produs al interacţiunii dintre personalitatea ei şi ansamblul circumstanţelor obiective în care a nimerit.. Pentru estimarea victimologica este necesara studierea situaţiei psihice a fiecărei părţi, luînd în consideraţie, în primul rînd, punctul de vedere al victimei şi anume: raportul situaţiei psihice a persoanei vătămate cu situaţia victimogenă obiectivă; raportul situaţiei psihice a persoanei vătămate cu situaţia criminogenă reală, creată şi realizată în procesul interacţiunii victimei cu infractorul . În opinia noastră, o astfel de abordare oferă posibilităţi pentru un studiu mai aprofundat al mecanismelor interacţiunii şi conduitei victimei în situaţiile tipice care apar la săvîrşirea anumitor categorii de infracţiuni. De aici – încă un pas spre elaborarea formelor concrete de aplicare practică a cercetărilor victimologice teoretice şi empirice pentru prevenireainfracţiunilor. După cum am mai menţionat relevarea situaţiilor victimogene, tipice anumitorcategorii de infracţiuni, şi descrierea lor ştiinţifică şi ştiinţifico-populară este deosebit de necesară pentru instruirea victimologică şi educarea juridică a cetăţenilor. Rezultatele studiilor respective sunt importante la elaborarea diferitelor variante de strategii şi tactici pentru persoanele care, în virtutea unor factori obiectivi sau subiectivi, pot nimeri în situaţii victimogene. Un interes vădit pentru prevenirea infracţiunilor prezintă şi pronosticarea situaţiilor victimogene, precum şi schimbarea evoluării lor în direcţia dorită, restructurînd atît comportamentul eventualei victime, cît şi al victimizatorului ei probabil. Aşadar, cercetarea criminologică a personalităţii victimei, a comportamentului ei şi a particularităţilor situaţiilor victimogene, tipice anumitor categorii de infracţiuni, precum şi utilizarea datelor respective la elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire, orientate asupra unor grupuri ori persoane concrete, care se evidenţiază printr-o vulnerabilitate victimală sporită, reprezintă un potenţial de rezervă al activităţii de prevenire a criminalităţii.Cele menţionate schimbă în mod radical viziunea asupra sistemului existent de măsuri deprevenire a criminalităţii, asupra rolului şi locului în acest sistem al victimologiei şi direcţieivictimologice a prevenirii. Este foarte posibil ca insuccesele noastre în domeniul preveniriicriminalităţii să fie determinate de faptul că de-a lungul secolelor toată atenţia era concentratăasupra delictului sau asupra infractorului, iar victimei nu i se acorda atenţia pe care o merită .Nu există o evidenţă completă a victimelor şi, prin urmare, nu sunt studiate particularităţile lor personale, uneori fiind organizate măsuri de prevenire victimologică. În general, victima este considerată, de regulă, o sursă de date despre infractor şi infracţiune ori parte a relaţiilor procesual-penale.În literatura de specialitate, prevenirea criminalităţii este considerată drept un sistem social,un proces integru, care include prevenirea socială generală şi special-criminologică La nivel social general, prevenirea victimologică a infracţiunilor se realizează prin măsuri cucaracter economic, politic, ideologic, organizaţional, juridic, care nu sunt orientate nemijlocit asupra prevenirii şi combaterii criminalităţii. Aceste măsuri asigură însă, în mod obiectiv, crearea condiţiilor ce reduc riscul săvîrşirii infracţiunilor şi înlătură factorii criminogeni şi victimogeni.Prevenirea special-criminologică a infracţiunilor cuprinde măsurile ce sunt îndreptate nemijlocit spre soluţionarea problemelor profilactice. Aceste măsuri privesc nu numai infractorii şi persoanele capabile de a săvîrşi infracţiuni, dar şi victimele (reale sau potenţiale), precum şi situaţiile în care ultimele apar şi acţionează în această calitate. Elaborarea şi realizarea măsurilor

21

orientate asupra victimelor este condiţionată de apariţia şi dezvoltarea prevenirii victimologice a infracţiunilor, care spre deosebire de cea criminologică tradiţională este preponderent îndreptată asupra prevenirii comportamentului victimilogic, şi nu criminal.În centrul atenţiei victimologiei se află întotdeauna persoana care a suferit în urma infracţiunii, indiferent de faptul dacă ea a fost sau nu recunoscută, astfel, formal. Victima este cercetată în contextul adevăratului ei rol în mecanismul infracţiunii şi nu sub aspect procesual juridic.În realitate, în unele cazuri persoana devine victimă fără vreo contribuţie din partea ei, iar înalte cazuri, dimpotrivă, devine victimă provocînd activ infracţiunea. Între aceste extreme suntposibile diferite situaţii victimogene, care diferă după impactul lor asupra personalităţiiinfractorului. De aceea, sporirea eficacităţii procesului de prevenire a criminalităţii poate fiasigurată atunci cînd se iau în consideraţie toţi factorii victimogeni (personali şi exteriori), precum şi îmbinările lor tipice, caracteristice unor sau altor categorii de infracţiuni. Astfel, victimologia devine un factor deosebit de important al organizării practice a prevenirii şi combaterii criminalităţii, precum şi al consolidării întregii ordini de drept, deoarece este chemată să elaboreze măsuri de protecţie pentru cetăţeni, ce ar permite evitarea situaţiilor în care este posibilă victimizarea lor.S -a stabilit că riscul transformării persoanelor în victime ale infracţiunilor este diferit, adicăunele grupuri de populaţie sau anumite persoane, comparativ cu altele, devin mai frecvent victime ale ucigaşilor, violatorilor, hoţilor, jefuitorilor, escrocilor. Aşa, de exemplu, printr-o vulnerabilitate sporită faţă de atentatele violente se caracterizează femeile, copiii, oamenii de vîrstă înaintată, persoanele cu deficienţe fizice sau mintale. Persoane vătămate ale escrocheriilor devin indivizii lacomi şi creduli, iar victime ale infracţiunilor violente de acaparare – persoanele care se află în tare de ebrietate. Unii cetăţeni pot deveni victime doar în virtutea statutului şi rolului lor social. De exemplu, încasatorii, casierii, businessmenii, taximetriştii, colaboratorii organelor de drept,inspectorii fiscali etc. Victimitatea poate fi determinată atît de comportamentul negativ al persoanei vătămate (ilegal, imoral, riscant, nesocotit, neprevăzător), cît şi de statutul sau rolul social al victimei ori de particularităţile psihofizice ale personalităţii ei (copiii, bătrînii, oamenii bolnavi). Menţionăm, de asemenea, că nu numai persoanele care se caracterizează printr-o vulnerabilitate victimală sporită, dar şi ceilalţi cetăţeni pot deveni victime ale infracţiunilor. Deci obiectul prevenirii victimologice este atît victimitatea (reală şi potenţială), cît şi victimizarea, adică procesul de transformare a persoanelor în victime şi rezultatul acestui proces. În realitate, aceste procese se manifestă în felul următor: situaţiile victimogene obiective, situaţiile victimogene care apar, evoluează şi se realizează în urma interacţiunii circumstanţelor obiective şi subiective; victimele reale înregistrate şi latente; grupuri de risc şi persoanele concrete care se caracterizează printr-o vulnerabilitate sporită faţă de anumite categorii de infracţiuni. Prin urmare, în raport cu obiectele respective, este necesară elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire victimologică, o atenţie deosebită fiind acordată grupurilor de populaţie care se caracterizează printr-o vulnerabilitate victimală sporită. Aşadar, devine evidentă necesitatea elaborării şi realizării unor măsuri profilactice în raport cu victimele potenţiale. Este vorba despre aspectul victimologic al prevenirii infracţiunilor sau despre prevenirea victimologică [258, p. 52]. Această prevenire trebuie să includă elaborarea măsurilor orientate spre relevarea potenţialelor persoane vătămate şi evitarea sau înlăturarea comportamentului neatent, uşuratic sau provocator. În literatura de specialitate, prevenirea victimologică e definită în mod diferit, însă esenţa tuturor noţiunilor existente este aceeaşi şi anume: dacă direcţia tradiţională a activităţii

22

de prevenire este orientată spre infractor, atunci direcţia victimologică – spre victimă. Conţinutul unor noţiuni, în viziunea noastră, are un caracter prea general. Astfel, prevenirea victimologică e definită de unii autori ca o totalitate de măsuri statale şi obşteşti, orientate spre prevenirea criminalităţii prin reducerea riscului populaţiei şi al anumitor cetăţeni de a deveni victime ale atentatelor criminale.Alte definiţii au un conţinut mult mai detaliat, specificînd obiectivele principale aleacestei activităţi. De exemplu, prevenirea victimologică este una dintre direcţiile preveniriicriminalităţii, care nu e realizată pe deplin în societatea noastră. Aceasta este o activitate specifică a instituţiilor sociale, orientată spre relevarea, înlăturarea sau neutralizarea factorilor, circumstanţelor, situaţiilor care formează comportamentul victimal, determinînd săvîrşirea infracţiunilor, relevarea grupurilor de risc şi a persoanelor concrete ce se caracterizează printr-o victimitate sporită şi influenţa asupra acestora în scopul restabilirii ori activizării aptitudinilor lor de autoprotecţie, precum şi elaborarea sau desăvîrşirea mijloacelor speciale existente de protecţie a cetăţenilor împotriva infracţiunilor şi victimizării ulterioare . Conform acestei noţiuni, în afara sferei de activitate vizînd prevenirea victimologică rămîn circumstanţele sau situaţiile victimogene în care comportamentul victimei n-a fost victimal, adică n-a fost ilegal, imoral sau neatent. În opinia noastră, conceptul propus poate fi acceptat doar cu condiţia ca prima direcţie a activităţii de prevenire victimologică să fie modificată în felul următor: relevarea, înlăturarea sau neutralizarea factorilor, a situaţiilor victimogene, în special a situaţiilor create de comportamentul victimal al persoanei vătămate (ilegal, imoral sau neatent). Specificul preveniri victimologoice este determinat de obiectul propriu (victimele reale şi potenţiale), metodele specifice (preponderenţa aparţine metodelor de convingere), utilizarea largă a ajutorului din partea populaţiei, pregătireacolaboratorilor serviciului profilactic în problematica victimologică, baza informaţională care include evidenţa victimelor infracţiunilor etc .2. Asigurarea organizaţională, informaţională şi tactico-metodologică aprevenirii victimologice a infracţiunilorPrevenirea victimologică, în calitate de activitate practică, trebuie organizată în modulcuvenit şi asigurată informaţional, ceea ce necesită rezolvarea unui şir de probleme:1) pregătirea specialiştilor în domeniul prevenirii victimologice. Pentru soluţionarea acestuineajuns este necesară crearea unor instituţii speciale de învăţământ, e de dorit pe baza-Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Justiţiei;2) selectarea profesională pentru angajarea în serviciul organelor afacerilor interne,respectînd trăsăturile psihologice ale candidaţilor, capacitatea acestora de a se orienta adecvat în diferite circumstanţe. 3) organizarea unui serviciu psihopedagogic unic în cadrul comisariatelor de poliţie. În general, pot fi evidenţiate două direcţii ale lucrului consultativ: a) consultaţii cu privire la mijloacele tehnice de pază a patrimoniului; b) consultaţii cu privire la modalitatea de comportament, dacă este o situaţie victimogenă. Ţinînd cont de faptul că în timpul acestei activităţi se întîlnesc frecvent situaţii în care este foarte greu de stabilit contactul cu victima, specialiştii psihologi ar putea să ajute grupul operativ la lucrul cu aceste persoane şi să organizeze o studiere cuvenită a victimelor;4) organizarea evidenţei profilactice a persoanelor care au devenit victime sau real pot fivictimizate. Evidenţa victimologică va permite reducerea numărului persoanelor ce suntluate în evidenţă ca potenţiali infractori şi concentrarea atenţiei şi eforturilor asupra persoanelor ce necesită măsuri de siguranţă personală şi a patrimoniului (pentru persoanele cu comportament pozitiv această evidenţă trebuie să fie benevolă) . 5) crearea documentelor

23

informaţionale speciale pentru obiectele şi spaţiile cele mai periculoase din punct de vedere victimologic. Aceste documente ar trebui să reflecte: caracteristicile calitative şi cantitative ale infracţiunilor săvîrşite în cadrul obiectului sau al spaţiului dat; categoriile tipice ale infractorilor şi victimelor în corelaţie cu „legăturile” acestora cu obiectul dat sau spaţiu respectiv; caracterele tipice ale apariţiei şi desfăşurării situaţiei victimogene. Documentele respective trebuie completate periodic cu date referitoare la infracţiunile, infractorii şi victimele concrete. Avînd la dispoziţie in acest mod, reprimarea nemijlocită a infracţiunilor poate fi completată cu ameliorarea stabilă a situaţiei prin schimbarea cantitativă a grupurilor de persoane ce furnizează victime ale infracţiunilor;6) organizarea şi realizarea sistematică a interacţiunii dintre serviciile şi direcţiile organelorafacerilor interne şi dintre alte organe de stat şi organizaţii nonguvernamentale, ceea ce ar permiteutilizarea mijloacelor şi metodelor activităţii operative de investigaţii atît în plan informaţional, cît şi în calitate de instrument de influenţă asupra indivizilor vizaţi in vederea prevenirii victimologice. Prevenirea victimologică se realizează în funcţie de necesitatea anumitor completări în activitatea informaţional-analitică, a asigurării acumulării de informaţie victimologică operativă, precum şi a căutării de surse informative suplimentare. Astfel, problema informaţională apare sub două aspecte: a) cercetarea fenomenelor de masă şi asigurarea serviciului profilactic cu cunoştinţe referitoare la diferite aspecte ale victimităţii; b) relevarea practică a obiectelor concrete ale prevenirii victimologice nemijlocit în activitatea serviciilor organelor afacerilor interne .O activitate eficientă de prevenire a infracţiunilor trebuie să se bazeze pe informaţiamultilaterală cu caracter criminologic, care este concretizată în fiecare caz aparte pentru aîntreprinde măsuri referitoare la persoane concrete. Asemenea informaţie poate fi obţinută prin studierea minuţioasă a fiecărei persoane care este obiect al prevenirii victimologice.Obţinerea unor asemenea date, informaţii ,este posibilă doar cu condiţia organizării adecvate a cercetării victimologice. Direcţiile prioritare ale unei asemenea organizări pot fi: 1) cercetarea trăsăturilor personale ale victimei infracţiunii; trebuie studiate toate calităţile, dar, prioritar, victimitatea la nivel psihologic; 2) studiul comportamentului victimelor în situaţiile tipice anumitor categorii de infracţiuni; 3) analiza relaţiilor infractor-victimă în măsura în care ele determină dinamica şi caracterul evenimentelor criminale, inclusiv alegerea de către infractor a victimei şi a modalităţii de săvîrşire a infracţiunii; 4) cercetarea nemijlocită a situaţiilor în care se realizează trăsăturile personale atît ale victimelor, cît şi ale infractorilor, adică a situaţiilor „care aşteaptă” victima şi infractorul concret.Aceste cercetări trebuie să cuprindă situaţiile diferitelor tipuri de infracţiuni şi să ţină cont dedinamica acestora, analizată în ansamblu cu datele despre unele sau alte victime. Dispunînd de asemenea informaţie, activitatea preventiva poate fi organizată mult mai eficient faţă de persoanele ce prezintă interes din punct de vedere victimologic.Sub aspect practic, utilizarea posibilităţilor victimologice în prevenirea infracţiunilor are locîn funcţie de faptul cît de multilateral şi la timp sunt relevate potenţialele victime şi circumstanţele concrete, ce pot favoriza sau determina comiterea infracţiunii.Relevarea potenţialelor victime reprezintă prin sine o sarcină dificilă, cu atît mai mult dacăvom ţine cont de faptul că multe persoane care au fost victimizate nu se adresează organelor

24

competente şi, în consecinţă, victimizarea reală este necunoscută statisticii oficiale. După cum am menţionat, o metodă importantă ce permite stabilirea victimizării în societate sunt sondajele de victimizareDescoperirea persoanelor ce se caracterizează printr-o predispoziţie victimală sporită diferă înfuncţie de predispoziţia acestora, fiind individuală sau specifică unui grup întreg. Relativ uşoară este relevarea persoanelor a căror victimitate este legată de profesia acestora. Practicienilor le este necesară existenţa unei scheme cu ajutorul căreia să poată determina spre cine trebuie orientată atenţia şi din ce cauză. În acest plan, considerăm că este mai reuşită clasificarea victimelor după comportamentul tipic cu includerea unor elemente tipologice.Totodată,menţionăm că activitatea de prevenire victimologică desfăşurată de organele afacerilor interne va fi mai eficientă dacă în calitate de schemă a acţiunilor va fi utilizată clasificarea victimelor după comportamentul tipic în ansamblu cu clasificarea situaţiilor victimogene. Clasificarea situaţiilor este analogică clasificării victimelor după comportament, fiind o schemă care permite a releva situaţiile şi a stabili parametrii criminologici ai împrejurărilor concrete prin prisma acţiunilor persoanelor vătămate. În genere, aprecierea criminologică definitivă a comportamentului victimei este posibilă numai în contextul unei situaţii concrete.

În principiu, relevarea potenţialelor victime se poate baza pe trei direcţii:

a) de la situaţii cînd,descoperindu-le şi analizîndu-le, ajungem la persoane concrete, vulnerabile în cazurile date; b) de la infractor cînd, analizînd relaţiile acestuia şi comportamentul tipic, stabilim cercul potenţialelor victime ale lui; c) de la victimă cînd stabilim calităţile înalte de victimizare a persoanelor concrete. De fapt, vorbind despre descoperirea potenţialelor victime şi a situaţiilor victimogene, avem în vedere un proces unic, deoarece, deseori, analiza victimologică concretă se realizează ţinînd cont de ambele componente. Ca element al aspectului organizatorico-tactic al prevenirii victimologice, situaţiile se deosebesc după amploarea acestora, astfel, putem evidenţia micro- şi macrosituaţii. La primele seatribuie situaţiile în plan familial, la ultimele - afluxul de turişti, transportarea copiilor în tabere de odihnă, calamităţile naturale etc. Este evident că în funcţie de tipul situaţiei, proporţiile mobilizării forţelor şi mijloacelor sunt diverse.Situaţiile pot fi reale, în care momentul negativ al acestora s-a consumat sau este aproapeaproape de a se realiza şi, totodată, situaţii potenţiale, adică periculoase în perspectivă. Intervalul de timp necesar pentru realizarea situaţiilor este important în determinarea tacticii acţiunilor profilactice. Analizînd procesul relevării potenţialelor victime şi situaţiilor în care real poate surveni cauzarea prejudiciului, pot fi deduse următoarele variante în scopul concretizării dateloriniţiale pentru elaborarea schemelor tactice de organizare a prevenirii victimologice: 1) sunt cunoscuţi potenţialul infractor şi posibila victimă/victime şi, de asemenea, situaţia de conflict în care schimbul de roluri „infractor-victimă” şi invers este foarte puţin probabil sau imposibil;2) sunt cunoscuţi potenţialul infractor şi posibila victimă, dar situaţia „admite” schimbarea rolurilor.În acest caz, este evident doar elementul agresivităţii primare a uneia din persoane;

25

3) este cunoscut potenţialul infractor şi stabilită situaţia victimogenă, dar nu e determinată victima (victimele). În cazul dat, probabil nici infractorul „nu s-a oprit” la o persoană concretă; 4) este cunoscută persoana, comportarea sau calităţile căreia pot să condiţioneze victimizarea acesteia, sunt cunoscute şi situaţiile în care poate fi adus un prejudiciu, dar nu este stabilit potenţialul infractor; 5) este cunoscută doar situaţia, într-o oarecare măsură, periculoasă pentru un grup de persoane, cercul cărora trebuie stabilit. Utilizarea eficientă a măsurilor de prevenire orientate asupra victimelor potenţiale, evidenţa detaliată a tuturor elementelor situaţiilor victimogene necesită elaborarea unor procedee tactice şi scheme metodologice moderne de prevenire a infracţiunilor. Realizarea în ansamblu a acestor sarcini constituie asigurarea tactico-metodologică a prevenirii victimologice.Schemele tactice se bazează pe următoarele metode: 1) exceptarea posibilităţii utilizării condiţiilor ce favorizează comiterea infracţiunilor prin relevarea şi înlăturarea acestora; 2) acţiunea asupra persoanelor ce intenţionează să comită vreo infracţiune, 3) împiedicarea realizării intenţiilor criminale şi acţiunilor în infracţiune consumată. Fiecare dintre aceste metode poate fi realizată şi sub aspect victimologic. Aspectulvictimologic al prevenirii infracţiunilor poate fi realizat prin acţiuni de înlăturare a situaţiilor în stare să producă prejudicii - aceasta fiind cea mai esenţială variantă a prevenirii, cu condiţia excluderii recidivei acestor situaţii. Măsurile de prevenire pot fi reduse la asigurarea securităţii personale a posibilei victime,cînd situaţia primejdioasă nu poate fi lichidată din cauza unor motive obiective. Pe de altă parte, prevenirea infracţiunilor poate fi asigurată şi prin activarea victimei potenţiale, intensificînd posibilităţile de autoapărare a acesteia. Aici poate fi inclusă şi înştiinţarea persoanei despre pericolul ce o aşteaptă. Dacă este evidentă comportarea negativă a acesteia, eforturile sunt îndreptate spreneutralizarea comportamentului, sunt consolidate, astfel, posibilităţile de apărare ale potenţialei victime şi, prin urmare, scade victimitatea personală.Măsurile întreprinse într-un caz sau altul, utilizarea posibilităţilor preventive în contracarareainfracţiunilor concrete se realizează în funcţie de numeroase împrejurări: a) tipul de infracţiune, prin intermediul căreia se cauzează prejudiciul, caracterul prejudiciului cauzat; b) capacitatea obiectivă a potenţialei victime de a opune rezistenţă, dorinţa acesteia de a se apăra; c) locul şi timpul posibilei infracţiuni; d) comportamentul aşteptat de la victimă (pozitiv, negativ); e) posibilităţile formale de izolare a participanţilor conflictului; f) dotarea organelor de stat (în special, organele de poliţie) cu mijloace şi posibilităţi suficiente pentru reprimarea la timp a evoluţiei evenimentelor criminale.Raportul dintre diferitele măsuri de prevenire cu caracter victimologic este determinat atît deposibilitatea survenirii daunei, cît şi de posibilităţile victimei potenţiale de a se împotriviinfractorului. Prin urmare, este evident că accentul activităţii de prevenire victimologică este pus pe măsurile de protecţie, întreprinse de organele de poliţie, îndeosebi a copiilor, persoanelor de vîrstă înaintată, indivizilor cu deficienţe fizice. Analogic se organizează şi lucrul de combatere a infracţiunilor săvîrşite în grup. Cu alte cuvinte, în aceste cazuri, măsurile de prevenire nu sunt legatede posibilităţile victimelor, fiindcă, în primul caz, persoanele nu se pot apăra, iar în al doilea –apărarea, deseori, este inutilă.

26

Iar în cazurile în care creşte gradul de victimitate datorită comportamentului negativ al victimei potenţiale, atunci pe primul plan sunt promovate măsurile care, practic, sunt identice cu cele întreprinse faţă de infractorii potenţiali. Printre acestea figurează şi măsurile educative şi de constrîngere. De exemplu, aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical alcoolicilor şi narcomanilor sau punerea lor sub curatelă. În asemenea situaţie nu este nimic paradoxal, deoarece în cazurile cînd comportamentul posibilei victime este periculos pentru ea însăşi, măsurile tradiţionale şi victimologice de prevenire se realizează concomitent.Descoperirea victimelor potenţiale şi organizarea activităţilor preventive orientate asupraacestora trebuie să se bazeze iniţial pe clasificările şi tipologiile persoanelor vătămate care există în victimologia ştiinţifică, pentru a fi ulterior concretizate în practică. Bineînţeles, în organizarea activităţilor profilactice este necesar a folosi datele obţinute nu în baza uneia singure, dar a mai multor clasificări ale victimelor, deoarece posibilitatea şi necesitatea unei astfel de utilizări complexe se conţine în toate formele de prevenire victimologică: generală, individuală şi urgentă. Din aceste considerente, suntem de părerea că clasificarea victimelor conform tipului de infracţiune, deşi este deosebit de potrivită pentru contracararea infracţiunilor concrete şi desfăşurarea prevenirii generale, nu este cea mai importantă clasificare pentru realizarea scopurilorprevenirii practice a faptelor antisociale. Totuşi clasificarea dată, orientîndu-se la caracteristicavictimologico-criminologică a infracţiunii concrete, poate fi foarte utilă, fiindcă oferă informaţie enormă şi necesară, adică ceea ce ne pot prezenta multiplele clasificări.Cunoaştem faptul ca victimele pot fi clasificate după tipul de infracţiune ,dar mai putem folosi şi alte clasificari şi anume după trăsăturile psihologice, demografice, gradul de „vinovăţie” al victimei etc. În consecinţă, sinteza datelor acestor clasificări permite stabilirea unui anumit tip de victimă, crearea unui model generalizat al situaţiei, iar în baza acestora este posibilă elaborarea soluţiilor tactice.Cunoscînd ce reprezintă persoana care e în pericol, suplimentar măsurilor îndreptate spreinfractor, e posibil a antrena resursele de apărare ale potenţialei victime, a o înştiinţa despre pericol, a întreprinde alte măsuri. Dacă comportamentul posibilei victime este negativ, atunci pot fi întreprinse măsuri cu caracter educativ, profilactic, iar uneori chiar şi măsuri de constrîngere. În cadrul clasificării victimelor după tipul de infracţiune este necesar a utiliza, de rînd cu clasificările menţionate, şi clasificarea după comportamentul tipic al victimelor, deoarece, în cazul organizării măsurilor de prevenire, este nevoie de a se orienta spre manifestarea exterioară a victimei în diferite situaţii. Pentru prevenirea reuşită e necesar a ţine cont de comportamentul potenţialei victime înprezent şi de comportamentul posibil sau aşteptat (în funcţie de situaţia concretă). Cercetareapotenţialelor victime de pe poziţia comportamentului tipic ar permite intervenirea în derularea situaţiei de conflict şi influenţa eficientă asupra persoanei supuse pericolului. Bineînţeles că aceasta nu este de-ajuns, deoarece dacă nu vor fi depistate particularităţile psihologice ale comportamentului, apare riscul repetării situaţiei victimogene, dar totuşi un efect particularva fi obţinut - prevenirea infracţiunii şi victimizării concrete. Menţionăm că chiar şi la acest nivel, pe o bază încă imperfectă, pot fi realizate diverse măsuri profilactice, deoarece frecvent este important a interveni la timp în situaţie, a stopa derularea criminală a evenimentelor, iar în viitor, sesizînd aspectele psihologice ale comportamentului părţilor antrenate în conflict, inclusiv al victimei reale ori potenţiale, a stabili priorităţile acţiunilor profilactice ulterioare.Activitatea de contracarare a unei anumite infracţiuni întotdeauna este maximal concretă. În

27

aceste cazuri sunt mai puţin importante măsurile profilactice generale, evidenţa formală a unor sau altor trăsături ale victimei şi infractorului. Deoarece calităţile analogice ale personalităţii în diferite situaţii se pot manifesta diferit, trebuie de ţinut cont de situaţia concretă şi specifică infracţiunii concrete. Deci atunci cînd trebuie prevenită o infracţiune concretă este deosebit de importantă evidenţa tuturor datelor, inclusiv a celor care par, la prima vedere, nu atît de necesare, luarea încalcul a tuturor circumstanţelor cu caracter victimologic. .3. Prevenirea victimologică generală şi individualăMetodologic, prevenirea victimologică, ca şi prevenirea tradiţională a criminalităţii, poate fidivizată în: generală şi individuală. Prevenirea victimologică generală cuprinde relevarea factorilor victimogeni; elaborarea şi utilizarea măsurilor orientate spre minimalizarea, neutralizarea şi înlăturarea factorilor respectivi. Prevenirea victimologică individuală include identificarea persoanelor care se caracterizează printr-o vulnerabilitate victimală sporită şi promovarea unor măsuri de protecţie sau autoprotecţie a acestora; resocializarea şi reintegrarea socială a victimelor infracţiunilor în scopul reducerii victimizării lor repetate.Eficienţa prevenirii victimologice este determinată, în mare parte, de asigurarea informaţională a activităţii respective. În acest context, o importanţă deosebită revine evidenţei atît a factorilor criminologici generali, cât şi a cauzelor şi condiţiilor infracţiunilor concrete. La adoptarea unor decizii raţionale în domeniul prevenirii victimologice sunt necesare, în special, date despre părţile vătămate şi despre alte victime ale infracţiunilor şi, în general, date despre consecinţele sociale ale criminalităţii şi ale anumitor categorii de infracţiuni, despre atitudinea cetăţenilor faţă de consecinţele sociale ale criminalităţii şi ale unor infracţiuni concrete, despre gradul de vulnerabilitate victimală a diferitelor grupuri de populaţie, despre gradul fricii şi insecurităţii populaţiei în raport cu criminalitatea. La organizarea prevenirii victimologice trebuie de orientat măsurile spre grupurile depersoane care au o probabilitate sporită de victimizare faţă de un anumit tip infracţional şi, totodată, de stabilit măsurile de neutralizare a circumstanţelor în care se produce victimizarea. Asfel, măsurile generale de prevenire trebuie să includă acţiuni de înlăturare a circumstanţelor ce implică victimizarea persoanelor pe calea excluderii sau împiedicării comportamentului periculos al potenţialelor victime. De regulă, asemenea măsuri sunt îndreptate spre circumstanţele generale şi de amploare. O orientare importantă a prevenirii victimologice generale este educarea moral-juridică a cetăţenilor în baza cunoaşterii legilor şi a formării convingerilor necesare pentru respectarea lor. Practica judiciară confirma că de cele mai multe ori comiterea unor infracţiuni a fost posibilă şi din cauza lipsei de educaţie juridică a persoanei vătămate. Este deosebit de important să se explice populaţiei esenţa legitimei apărări, extremei necesităţi şi însemnătatea acestora pentru prevenirea infracţiunilor. Un alt obiectiv al prevenirii victimologice generale este pregătirea antiinfracţională apopulaţiei şi, în special, a grupurilor şi categoriilor de cetăţeni cu o vulnerabilitate victimală sporită, pentru a cunoaşte normele de convieţuire socială, cerinţele comportamentale generale de evitare a situaţiilor ori a circumstanţelor în care oamenii ar putea deveni victime ale unor infracţiuni. În acest scop, este important a utiliza date despre persoanele care au devenit victime ale infracţiunilor din lipsă de precauţie; a utiliza activ radioul, emisiunile televizate, presa periodică, gazetele de perete, fotomontajele cu informaţie despre metodele infractorilor care mizează pe imprudenţa şi credulitatea exagerată a victimelor potenţiale. În timpul lecţiilor şi convorbirilor, colaboratorii organelor de drept trebuie să acorde o atenţie cuvenită circumstanţelor cu caracter victimal, să recomande cetăţenilor să fie mai prudenţi, mai

28

precauţi, mai critici faţă de faptele lor şi faţă de alte persoane. Este raţional, după părerea noastră, de a avea în comisariatele de poliţie funcţionari specializaţi în domeniul prevenirii victimologice.În scopul realizării prevenirii victimologice generale, este utilă, în opinia noastră, difuzareaunor afişe, agende, foi informative ce conţin sfaturi cu privire la evitarea posibilităţilor de a deveni victimă a unei infracţiuni. Este necesar ca această metodă eficientă să fie folosită frecvent de organele afacerilor interne, precum şi de alte structuri statale şi nonguvernamentale specializate în domeniul respectiv. Realizarea eficientă a posibilităţilor prevenirii victimologice şi, în primul rînd, a măsurilor de prevenire individuală este determinată de faptul cît de complet şi de oportun sunt descoperite victimele potenţiale şi situaţiile victimogene concrete. Rezultatele investigaţiilor victimologice şi analizele ştiinţifice ne permit stabilirea victimelor potenţiale şi a situaţiilor victimogene, tipice unor categorii de infracţiuni. Totodată, menţionăm că identificarea victimelor potenţiale este o problemă deosebit de complicată, deoarece o bună parte din persoanele care au suferit deja în urma acţiunilor criminale nu se adresează organelor competente. De aceea, organele de poliţie trebuie să utilizeze eficient toate posibilităţile de colectare a informaţiei victimologice. Relevarea şi estimarea victimizării latente poate fi realizată parţial şi prin efectuarea unor sondaje sociologice. În literatura de specialitate sunt elaborate diferite tipologii de victime ale infracţiunilor, caresunt utile pentru elaborarea măsurilor individuale de prevenire. Un interes deosebit în acest context prezintă tipologiile victimelor caracteristice anumitor categorii de infracţiuni, care au fost elaborate în baza comportamentului preinfracţional şi a particularităţilor personalităţii lor . În scopul realizării cu succes a prevenirii victimelor potenţiale, este necesar a analiza şi a lua în consideraţie particularităţile acestor cetăţeni, motivele şi scopul comportamentului posibil. Pot fi relevate, relativ uşor, persoanele a căror victimitate este determinată, de exemplu, de profesie şi de genul de activitate: casierii, încasatorii, gestionarii, colaboratorii organelor de drept, businesmenii etc. De aceea, prevenirea victimologică a acestei categorii de cetăţeni trebuie să includă, în mod obligatoriu, măsuri sociale de apărare a acestora şi măsuri individuale informativeducativeşi tehnice, inclusiv protecţia personală în cazurile necesare.Este mult mai complicată relevarea persoanelor a căror victimitate e determinată decomportamentul lor. Este important ca identificarea victimelor potenţiale să nu fie efectuată separat de stabilirea potenţialilor infractori. Deseori, indivizii care se caracterizează prin vulnerabilitate victimală sporită se caracterizează şi prin orientări negative. De aceea, identificînd indivizii care po săvîrşi infracţiuni, este necesar de a-i estima şi sub aspectul unei posibile victimizări. Totodată, studiind personalitatea bănuitului, a învinuitului sau a altui individ care poate săvîrşi infracţiunea şirelevînd relaţiile acestuia cu alţi cetăţeni, putem determina cercul victimelor sale posibile.Victimele potenţiale pot fi relevate ca rezultat al analizei şi aprecierii situaţiilor concrete posibile. Printr-o analiză a situaţiilor concrete sau a tipurilor de situaţii putem releva atît cercul infractorilor posibili, cît şi al victimelor potenţiale ale acestora. De asemenea, victimele potenţiale pot fi stabilite direct, fiind estimate trăsăturile demografice, moral-psihologice şi sociale ale persoanelor care au nimerit în cîmpul vizual al organelor de ocrotire a normelor de drept.Pentru organizarea prevenirii victimologice este important nu numai a identifica victimelepotenţiale, dar şi a stabili care poate fi comportamentul lor posibil şi relaţiile dintre potenţialul infractor şi persoana vătămată în situaţii diferite. Situaţiile victimogene se deosebesc după comportamentul victimei, tipul şi caracterul relaţiilor dintre victimă şi

29

infractor, caracterul şi gradul de percepere de către persoana vătămată a dinamicii şi perspectivelor evoluării situaţiilor, atitudinea victimei faţă de circumstanţele iniţiale, spaţiul ocupat, gradul de dezvoltare şi durata evoluării, timpul realizării etc . Relevarea şi cercetarea situaţiilor victimogene tipice anumitor categorii de infracţiuni permit elaborarea şi realizarea măsurilor complexe de prevenire generală şi individuală în raport cu fiecare tip de situaţie. Important este că la elaborarea acestor măsuri de prevenire se ţine cont de întregul ansamblu de circumstanţe care formează tipul concret de situaţie victimogenă. Bineînţeles că una dintre măsurile preventive principale este sfătuirea şi îndrumarea individuală a cetăţenilor privind comportamentul ce se recomandă a fi urmat – în cazuri concret determinate – pentru a împiedica evoluţia negativă a unor stări de lucruri şi ajungerea persoanelor în stare de victime. În ceea ce priveşte prevenirea şi evitarea riscului victimizării, unii autori au încercat săformuleze o serie de recomandări integrate în diferite strategii, programe, tactici. Astfel, strategiile evitării, sunt acţiunile indivizilor care au scopul de a limita expunerea lor în raport cu persoanele periculoase sau cu situaţiile ameninţătoare. De exemplu: sunt noaptea acasă, evitarea introducerii străinilor în casă, ignorarea pietonilor ce încearcă să angajeze o conversaţie, mai ales în locurile retrase.Tacticele de depăşire a situaţiilor de risc, sunt folosite pentru a minimaliza pericolul de victimizare, cînd expunerea la risc este de neevitat, de exemplu: plimbarea în compania altora şi evitarea plimbărilor de unul singur, evitarea implicării neânarmate în anumite situaţii periculoase.Practica mărturiseşte că chiar cele mai simple recomandări ale victimologilor, fiind perceputede cetăţeni, reduc posibilitatea lor de a deveni victime. Astfel, conform unui sondaj, 35% la sută din victimele diferitelor infracţiuni consideră că dacă li s-ar fi acordat la timp ajutor victimologic, ar fi reuşit să evite pericolul . Aşadar, estimarea reală a situaţiei victimogene de către cetăţeni le permite nu numai să aibă un comportament corect în circumstanţele respective, ci şi, totodată, să fie mai atenţi şi să evite crearea unor astfel de situaţii. Menţionăm, de asemenea, că esteutil a informa cetăţenii despre motivele sau despre pretextul iniţierii şi evoluării conflictelor, precum şi despre trăsăturile caracteristice persoanelor predispuse de a intra în conflict.Prevenirea infracţiunilor prin proiectarea mediului înconjurător accentuează importanţa creării“spaţiului de apărare” prin “îngreunarea atingerii ţintelor” (îmbunătăţirea mijloacelor de închidere şi asigurare a intrărilor şi ieşirilor, înălţarea gardurilor şi menţinerea supravegherii). Acţiunile de reducere a riscului sunt fie individuale, fie colective (în colaborare cu alte persoane)

Utilizarea unor măsuri de prevenire victimologică este determinată de o mulţime de factori şi,în special, de locul, timpul şi metoda săvîrşirii infracţiunii, de comportamentul victimei, de raportul ei cu infractorul, de posibilitatea persoanei vătămate de a opune rezistenţă atentatului criminal, de personalitatea şi comportamentul infractorului, de posibilităţile organelor competente de a acorda ajutor victimelor etc. De aceea, în fiecare caz concret, totalitatea măsurilor necesare este determinată în raport cu tipul de situaţie reală. Totodată, menţionăm că nu întotdeauna strategiile şi tacticile elaborate pot fi evaluate cu uşurinţă privind eficacitatea lor, deoarece este dificilă identificarea situaţiilor particulare în care acestea ar putea preveni acţiunile victimizante.Deseori, activitatea de prevenire trebuie începută neavînd la dispoziţie datele necesare despre

30

personalitatea victimei, în acest caz, clasificarea după comportamentul victimelor este foarte utilă. Desigur, estimarea comportamentului victimei nu este unica măsură, dar serveşte ca început pentru măsurile întreprinse ulterior. Pentru elaborarea unui sistem de acţiuni preventive asupra unui individ este necesar de a avea cunoştinţe despre personalitatea acestuia. Asemenea cunoştinţe sunt acumulate fiind relevate trăsăturile pozitive şi negative ale persoanei şi estimată victimitatea generală şi particulară a acesteia, adică cum se pot manifesta negativ calităţile personale în situaţiile victimogene. Estimarea persoanei după comportamentul său, este o metodă de stabilire a tipului psihologic al persoanei. Astfel, elaborarea planului de prevenire individuală a victimizării poate avea următoarele etape:1) determinarea unei anumite persoane drept obiect al prevenirii individuale dupăcomportamentul acesteia şi stabilirea tipului de victime la care aparţine individul dat; 2) realizarea măsurilor primare, orientate spre neutralizarea influenţei negative externe şi amanifestărilor negative în comportamentul persoanei; 3) studierea individului la nivel psihologic şi stabilirea tipului psiho-social la care aparţine acesta; 4) elaborarea unei viziuni complete desprepersonalitatea celui supus prevenirii şi realizarea măsurilor profilactice, ţinînd cont de trăsăturileindividuale ale persoanei. Aşa cum am menţionat, prevenirea individuală, întotdeauna, este orientată spre o persoană concretă. Din acest motiv, clasificarea victimelor după comportament serveşte drept bază pentru elaborarea unor scheme tactice de prevenire victimologică. În baza acestei clasificări, poate fi exercitată activitatea de prevenire faţă de persoanele care pot deveni victime ale atentatelor criminale.Astfel, prevenirea victimologică individuală, în raport cu victimele agresive, are multetangenţe cu măsurile care se întreprind în cazul potenţialilor infractori. Acestea au drept scopdeterminarea respectivului să refuze la intenţiile sau acţiunile lui agresive. În calitate de măsuri practice pot fi aplicate atît influenţa, prin diverse moduri, asupra potenţialei victime, cît şi măsuri de izolare şi tragere la răspundere a acesteia. Prevenirea victimologică individuală, în raport cu victimele active, necesită acţiuni în două direcţii: a) influenţa nemijlocită asupra victimei potenţiale; b) influenţa asupra potenţialului infractor, evident, în cazul cînd este posibilă depistarea acestuia. Aceste direcţii sunt evidente în cazul prevenirii unor asemenea infracţiuni ca: automutilarea, avortul criminal, eutanasia etc. În plan tactic, destul de eficientă s-a dovedit a fi influenţa asupra potenţialelor victime active prin avertismentul despre posibila tragere la răspundere penală atît a victimei, cît şi a pricinuitorilor de daune.Prevenirea victimologică individuală, în raport cu victimele cu iniţiativă, includepreponderente măsuri de instruire. Pe de o parte, este vorba de dotarea acestora cu procedeele de autoapărare - aceasta se referă mai ales la persoanele care deţin anumite funcţii de risc victimologic sporit (poliţiştii, paznicii, controlorii etc.). Pe de altă parte, este vorba de „înarmarea” persoanelor respective cu arsenalul de cunoştinţe privind recunoaşterea infractorilor, pornind de la caracterul comportamentului acestora, precum şi cultivarea la aceste persoane a prudenţei, rezonabilităţii comportamentale, a înaltelor calităţi morale. Prevenirea victimologică individuală, în raport cu victimele pasive, presupune două niveluri de activitate: a) victimele pasive care obiectiv nu sunt în stare să opună rezistenţă infractorului; b) victimele pasive care obiectiv sunt în stare să opună rezistenţă infractorului. În cazul victimelor pasive care obiectiv nu pot opune rezistenţă (bolnavi, bătrîni etc.),

31

măsurile de prevenire au drept scop principal protecţia lor. În cazul victimelor pasive care obiectiv pot opune rezistenţă, măsurile de prevenire au drept scop „trezirea lor”, formarea conştiinţei privind necesitatea de a opune rezistenţă infractorului. Activitatea de prevenire victimologică faţă de victimele pasive din rîndul minorilor are drept scop principal cultivarea la aceştia a capacităţilor de conştientizare a pericolului situaţiilor în care ei s-au pomenit. Prevenirea victimologică individuală, în raport cu victimele necritice, este orientată spreformarea comportamentului critic corespunzător. În cazul cînd comportamentul necritic este legat de deficienţe psihice, se impune tratamentul acestora, inclusiv în cadrul instituţiilor medicale specializate .Specialiştii susţin că la activitatea de prevenire a victimizării pot contribui următoarelemăsuri:1) Politica penală trebuie să fie orientată spre aplicarea unor măsuri drastice faţă de infractoriipericuloşi şi spre admiterea formelor alternative ale procesului penal pentru infracţiunile cu gradul prejudiciabil redus, adică lărgirea măsurilor alternative privaţiunii de libertate. Ar fi binevenit ca, în asemenea cazuri, procedura să fie intentată doar la cererea victimei şi să fie încetată la orice etapă a procesului în baza cererii victimei/părţii vătămate în caz de împăcare a părţilor, în caz de restabilire a intereselor legitime ori în caz de reparare a daunei morale şi materiale În cazurile cînd legislaţia prevede modalităţi alternative de rezolvare a conflictelor de dreptenal şi posibilităţi de aplicare a măsurilor nereprimative, trebuie ca aceste modalităţi să se axeze pe personalitatea victimei şi să se restabilească drepturile şi interesele sale legale. În acest caz, victima va fi sigură că infractorul nu va suporta o pedeapsă prea drastică şi că se va ţine cont de interesele sale legitime.2) Modaltăţile de asigurare a securităţii victimei trebuie să fie prevăzute în lege şi realizate defacto. Aceste prevederi trebuie să fie extinse şi asupra martorilor şi persoanelor ce deţin informaţii privitor la cauza respectivă. În prezent, măsurile de protecţie sunt doar declarative.3) Repararea pagubei victimei, trebuie să fie printre indicii principali ai înfăptuirii justiţiei.Actualmente, repararea daunei, practic în toate cazurile, este tărăgănată timp de luni sau chiar ani. Ar fi de dorit ca paralel cu restituirea să fie prevăzută şi compensarea. Restituirea trebuie aplicată în toate cazurile cînd cererea victimei este întemeiată. Compensarea trebuie acordată de către stat, , acest fapt ar convinge cînd nu este posibilă restituirea persoanele că statul poartă răspundere în faţa cetăţenilor săi, apără drepturile şi interesele lor.4) Funcţionarii organelor de ocrotire a ordinii de drept, în special a poliţiei, trebuie să fie„accesibili” populaţiei. În acest context, este important ca aceşti funcţionari să fie capabili să acorde ajutor de diferită natură solicitanţilor.5) Organizarea evidenţei cererilor ce parvin organelor de drept din partea cetăţenilor în aşamod ca să se excludă atitudinea sceptică a populaţiei faţă de perspectivele soluţionării problemelor vizate în adresările respective.-modelul la care se face

32

CAPITOLUL II

JUSTIŢIA RESTAURATIVĂ

33

2.1.Scopul medierii2.2.Caracterisricile medierii2.3.Principiile justiţiei restaurative2.4.Formele justiţiei restaurative2.5.Participanţi la la procesul de mediere 2.5.1.Victma în procesul medierii 2.5.2.Infractorul în procesul medierii 2.5.3.Mediatorul în procesul medierii 2.5.4.Comunitatea în procesul medierii2.6.Aspecte practice ale procesului de mediere2.7.Perspective ale justiţiei restaurative

CAPITOLUL II

JUSTITIA RESTAURATIVA13

Justitia restaurativa este un proces in care toate partile care au legatura cu o anumita

infractiune colaboreaza pentru gasirea unei cai care sa fie inlaturate consecitele nefaste ale

infractiunii si implicatiile sale pentru viitor;prilejul de a reactiona la prejudiciul material si moral

cauzat prin infractiune.

Medierea este destinata solutionarii conflictelor,implicand participarea unei a treia parti(neutre)in scopul incurajarii unui acord incheiat prin liberul consimtamant al partilor.In materie penala ,medierea este definita ca un proces intre victima si infrator,parti care au posibilitatea ca in mod voluntar sa participe activ la rezolvarea problemelor rezultate in urma comiterii unei infractiuni,beneficiind si de ajutorul unei a treia parti neutre care este un mediator profesionist sau un membru al comunitatii. Interventia justitiei restaurative se poate realiza in orice faza a procesului penal(urmarire penala,etapa judecatii).dar si dupa ce instanta a pronuntat o hotarare definitiva de condamnare(justitie restaurativa postcondamnatorie),cand justitia restaurativa este un instrument complementar utilizat in scopul reinsertiei sociale a condamnatilor;in ambele cazuri procesul restaurativ medierea are scopuri diferite in functie de perioada- antecondamnaorie sau postcondamnatorie – in care se desfasoara.

13Caluschi, M., Psihologia conflictelor

34

In materie penala opereaza direct sau indirect,aceasta insemnand ca partile se intalnesc in prezenta unui mediator sau fiecare separat cu acesta.Procesul de mediere se poate desfasura sub coordonarea si controlul unei institutii din sistemul de justitie penala sau a unei organizatii independente. Partile medierii pot fi; victima si infractorul sau pot fi prezente si rudele lor,reprezentanti ai comunitatii sau reprezentanti din partea autoritatilorr penale. Implicarea in procesul de mediere a victimei si a infractorului este oferita fata de procedurile penale obisnuite unde statul si infractorul sunt actorii principali.

Obiectivul medierii consta in a furniza partilor posibilitatea de a rezolva conflictul in sensul in care doresc,prin buna intelegere si in beneficul amandurora 2.1.SCOPUL MEDIERII

1. să reducã supraîncărcarea instantelor de judecată;2. să reducã cheltuielile de judecată;3. să reducã gradul de strEss si de tensiune pe care îl resimt părtile aflate în dispută;4. să asigure ajungerea la un rezultat care să vină în întâmpinarea nevoilor ambelor

părti;5. să asigure părtilor aflate în disputã un cadru în care acestia sã devină mai curând

autorii unui acord decât victimele unei hotărâri impuse.

2.2.CARACTERISTICILE MEDIERII1. mediatorul să nu aibă nici un interes în raport cu rezultatul medierii;2. mediatorul sã fie parte neutră;3. cel putin douã dintre partile aflate în dispută doresc rezolvarea consensuală a

acesteia;4. mediatorul este pregătit pentru a facilita procesul de mediere si pentru găsirea unei

solutii consensuale la conflictul lor;5. mediatorul nu dispune de puteri coercitive; telul mediatorului este ajungerea la un

acord bazat pe consens.

.

2.3. PRINCIPIILE JUSTITIEI RESTAURATIVE14

Justitia restaurativa are la baza un set de principii care cofera specificitate acestui nou model de prevenire si control al criminalitatii,trasandu-i in acelasi coordonatele generale:

infractiunea este perceputa ca un prejudiciu; activitatea restaurativa este centrata intr-o mai mare masura pe prejudiciul cauzat prin

infractiune decat pe transgresiunea normei penale; acorda interes egal victimei si infractorului,implicandu-i in aceeasi masura in infaptuirea

actului de justitie; pune accent pe reabilitarea victmelor,acordandu-le sprijin si raspunzand nevoilor

acestora,asa cum sunt ele percerpute de catre victima; acorda sprijin infractorilor,incurajandu-i sa inteleaga obligatiile fata de victima si fata de

comunitate;

14 Convenţia Europeană pentru despăgubirea victimelor infracţiunilor violente, încheiată laStrasbourg la 24 noiembrie 1983. 5 p

35

punctul de vedere al victimei este esential pentru a decide modalitatea si masura in care se face repararea prejudiciului cauzat prin infractiune;

ofera ocazia uneicomunicari,directe sau indirecte,intre victima si infractor; comunitatea este un factor esential,incurajand colaborarea partilor,reabilitarea

victimei,reintegrarea infractorilor,deziderate care in anumite cazuri sunt mai greu de atins prin coercitie si izolare;

arate respect fata de toate partile implicate – ictima,infraxtor, comunitate; rezultatele actului de jutitie sunt coantificate prin gradul in care reparatia morala si

materiala a fost realizata si prin gravitatea pedepsei aplicate.

2.4.FORMELE JUSTITIEI RESTAURATIVE.

Medierea in sistemul penal imbraca mai multe forme,cele mai utilizate sunt:MEDIEREA INFORMALA- realizata de catre personalul ce lucreaza in sostemul de justitie penala in cursul activitatii normale,fara a avea pmpregatire de specialitate in acest sens:procurorul,asiastentul social,ofiterul de politie,judecatorul.FORMELE TRADITIONALE DE MEDIERE – sunt caracteristice tarilor mai putin dezvoltate;nu poate fi alicata in societatiel moderne.Hotararile se iau in general in asa fel incat comunitatea sa obtina maximul de beneficiu.IN MATERIE PENALA,MEDIEREA VICTIMA-INFRACTORcel mai des referire,implicand o intanire a partilor in prezenta unui mediator desemnat special(poatre fi voluntar sau remunerat,profesionist sau membru al comunitatii).Medierea se poate desfasura in prezenta celor doua parti(medierea directa) sau daca victima nu doreste sa-l intalneasca pe infractor,se pot organiza intalniri separate cu fiecare dintre arti(medierea indirecta). Medierea victima- infractor poate fi realizata de catre organizatii sau autoruitati ce desfasoara o activitate specializata in acest sens la nivrlul:

politiei; sistemului de justitie pentru minori; serviciul de reintegrare sociala; parchetelor; instantelor judecatoresti;organizatiilor comunitare independente.

PROGRAMELE DE NEGOCIERE IN SCOPUL REPARATIEI MATERIALE- destinate evaluarii compensatiei sau reparatiei ce trebuie platita victimei decatre infractor,de obicei la initiativa instantei,care va mentiona reparatia in hotararea pronuntata.Programele de acest tip nu sunt preocupate de reconcilierea dintre parti,ci doar de un angajament in ceea ce priveste reparatia materiala.GRUPURILE SAU INSTANTELE COMUNITARE- sunt incluse in programe care presupun un transfer al cazului penal de la procuror sau instanta catre procedurile comunitare care sunr mai flexibile,implicand adesea unele elemete ale medierii sau negocierii;autoritatile locale pot avea propriile lor consilii ce pot desfasura activitati de mediere de acest tip.REUNIUNI ALE GRUPURILOR FAMILIALE SAU COMUNITARE – dezvoltate in Australia,Noua Zeilanda,constituie un alt exemplu de implicare a comunitati in sistemul de justitie penala.Cercetarea in planul justitiei restaurative are in principal un caracter criminologic,concentrandu-se asupra aspectelor fundamentale si alicative cu privire la infractiune si la reactia sociala,vizand un orizont interdisciplinar cu implicatii mai ales in domeniile juridic,socilogic,psihologic.

36

2.5. PARTICIPANTII LA PROCESULDE MEDIERE

2.5.1.VICTIMA IN PROCESUL DE MEDIERE

Scopul justitiei restaurative este de a acorda victimei rolul central,context in care infractorul trebhuie sa repare in limitele rezonabile raul facut victimei,atat din punct de vedere material cat si moral.Actiunea de reparare a prejudiciului cauzat prin infractiune este realizata in mod obisnuit de catre infractor,putandu-se cocretiza si in prestarea unei activitati in folosul victimei sau a comunitatii.Reparatia presupune totusi,in paralel o cooperare a infractorului in cadrul unor actiovitati de pregatire,consiliere si terapie. In conceptia promotorilor a acestei noi filosofii penale,nu pedeapsa aplicata infractorului este importanta pentru victime ,cat mai ales reparatia morala si materiala;victimele vor sa fie respectate,vor sa li se redea demnitatea.Participarea la mediere ajuta victima la depasirea fricii si a furiei,constituind o metoda curativa cu efecte pozitive in timp;victima este pusa in situatia de a se exprima cu privire la reparatiile materiale si morale ce i se cuvin,intr-un context pe care il intele ge si in sensul in care obtine rezultate care se potrivesc cel mai bine cu necesitatile sale aparute in urma comiterii infractiunii.

2.5.2.INFRACTORUL IN PROCESUL DE MEDIERE

In sistemul penal actual infractorul are un rol pasiv,nefiind pus in situatia de a raspunde direct fata de victima.Modelul restaurativ propune o schimbare de optica:infraxtorul este confruntar cu consecintele faptelor sale,cerandui-se imbnatatirea conduitei viitoare fata de victima si fata de comunitate,avand un rol activ in ceea ce priveste repararea prejudiciului.Intalnirea fata in fata cu vctima infractorul:

- poate da explicatii cu privire la conduita sa;- de a-si cere scuze;- constientizarea raului pe care l-a facut,suferintei pe care a cauzat-ovictimei;- are posibilitatea de a fi iplicat diret in solutionarea coflictului- de a accepta o reparatie morala si matriala pentru victime;- il poate ajuta sa restabileasca relatiile cu comunitatea.

2.5.3. MEDIATORUL IN PROCESUL DE MEDIERE

Un rol important in procesul restaurativ il are mediatorul care trebuie sa posede abilitatile necesare de a pregati persoanele implicate pentru derularea procedurilor restaurative,de a asigura avansarea discutiilor intr-o maniera sigura si civilizata,de a ghida partile in fazele mai dificile si de a le incuraja sa se implice total si creativ.In pregatirea mediatorilor se stabilesc cerinte minime ,abilitati personale.Mediatorii trebuie sa posede:un anumit nivel de cultura

37

generala,interesand in acelasi timp cunoasterea de catre acestia a mediului social local in care muncesc si traiesc;un inalt nivel de maturitate psiho-comportamentala. Aspectele interpersonale si de comunicare sunt foarte importante,mediatorii trebuie sa aiba o atitudine deschisa,capacitatea de a asculta,de a comunica si de a fi impartiali;acreste abilitati sunt foarte importante in selectarea si recrutarea personalului pentru mediere. Pentru pregatirea mediatorilor sunt organizate cursuri atat inainte cat si in paralel cu desfasurarea activitatii de mediere in vederea dezvoltarii unor calitati de mediere si tehnicilor necesare rezolvarii conflictelor ,cunoasterii problemelor cu care se confrunta victimele si infractorii.2.5.4. COMUNITATEA IN PROCESUL DE MEDIERE

Diferenta dintre justitia penala si cea restaurativa este aceea ca in cazul procesului restaurativ se recunoaste pimportanta participarii comunitatii alaturi de victima si infractor la solutionarea raporturilor juridice de conflict.. In acest tipde interventie pot fi identifiocate urmatoarele aspecte:

implicarea familiei poate fi utila ca factor protectiv si stimulativ care sa contribuie la reinsertia sociala a infractorului si la scaderea riscului de recidiva;

programele eficiente abordeaza comportamentul criminal prin prisma psihologiei cognitiv-comportamentale,individul invata sa-si gestioneze relatiile coportamentale,fie prin reconsiderarea si restructurarea exigentelor anterioare,fie pringasirea unui termen pozitiv de comporatie intr-o persoana ce prezinta o anumita semnificatie pentru el;

programele efiiciente sunt proiecte cu baza comunitara,deoarece in comunitatede faciliteaza contactul subiectilor cu realitatea,cu dificultatile curente,iar aplicarea practica a celor invatate favirizeaza accesul la resurse,la activitati si relatii care pot determina o schimbare pozitiva.

Atat justitia comunitara,restaurativa cat si informala trateaza fiecare membru ca pe un partener,ceea ce presupune participarea comunitatii le realizarea urmatoareleor obiective:

rebilitarea victimelor; reinsertia sociala a infractoorilor; rezolvarea anumitor probleme legate de de criminalitate.

Caracteristicile comunitatii: oamenii implicati in acest sistem au roluri bine defihnite si arii de preocupri

comune,relatiile dintre ei fiind asezate pe o baza solida; sistemul are continuitate din punctul de vedere al relatiilor interpersonale si al

scopurilor generale; membrii comunitatii depind considerabil de cooperarea voluntara si folosesc un

minim de masuri de sanctiune si de coercitier; este multifunctional,corespune diferitelor dimensiuni economico-sociale; este dinamic,dispunand de instrumente proprii de relationare;Avantajele justitiei comunitare:

promovarea protectiei comunitare; preventia criminalitatii si combaterea efectelor acesteia; repararea prejudiciilor cauate prin infractiune vctimei,cat si

comunitatii;reeducarea si reinsertia sociala a infractorilor.

38

2.6.ASPECTE PRACTICE ALE PROCESULUI DE MEDIERE15

Partile trebuie sa fie informate de catre autoritatile penale cu privire la situatia lor prezenta si implicatiile pe care le are angrenarea lor in in procesul de mediere. Au dreptul la o explicatie completa cu privire la:

procedura de mediere; modul in care se va derula medierea; persoana mediatorului; consecintele medierii(succes,esc,intelegere partiala);

Autoritatile penale trebuie:- sa fie sigure ca explicatiile date partilor sunt prezentate in mod obiectiv;- ca medierea nu se realizeaza sub influenta unor presiuni- sa se asigure ca nici una dinte parti nu o influenteaza pe cealalta prin amenintare pentru a

participa la procesul de mediere;- sa existe certitudinea ca nici na dintte parti nu a fost constrandsa sa accepte acordul

rezultat din mediere;- monitorizarea speciala in prinvinta procedurilor de mediere care implica un minor cu

scopul pararii intereselor minorilor ,garantiile oferite trebuie sa acopere dreptul la:informare a minorului,de a-si exprima propriile puncte de vedere,de a avea un reprezentant legal,la o procedura rapida.Infratorul nu este obligat sa-si recunoasca vinovatia,este suficient sa-si asume responsabilitatea pentru ceea ce s-a intamplat.;participarea s-a la mediere,recunoasterea vinovatoiei in contextul medierii nu ar trebui folosite ca proba in rocedurile penale. In cazul in care partile cad de acord in procesul medierii autoritatile penale accepta rezultatul,procedurile penale inceteaza(incetarea urmaririi penale,incetarea procesului penal).Este imposibila anchetarea sau judecarea acelorasi fapte o data cu acordul partilor si a hotararii penale definitive.Urmarirea penala sau a judecatii este dispusa in cazul in care medierea esueaza.

2.7.PERSPECTIVE ALE JUSTITIEI RESTAURATIVE IN ROMANIA

Din perspectiva integrarii in Uniunea europeana,o preocupare majora a tarii noastre este armonizarea legiislatiei romanesti cu normele Comunitatii europene.Justitia restaurativa este un element nou pentru majoritatea tarilor europene,necesitand o larga acceptare din partea societatii,cat si din partea sistemului penal cu care trebuie sa conlucreze in scopul cresterii calitatii actuluinde justitie.Justitia restaurativa aduce elemente pozitive,complementare procedurilor penale comune,iar serviciile de mediere se pot bucura de un nivel inalt al copetenteiJustitia restaurativa este eficienta si are un rol deosebit in cazul criminaslitatii juveniledeoarece asigura evitarea contaminarii minorilor si a tinerilor in mediul

15 Convenţia Europeană pentru despăgubirea victimelor infracţiunilor violente, încheiată laStrasbourg la 24 noiembrie 1983. 5 p

39

penitenciar,conservarea drepturilor si libertatilor democratice ale individului,reintegrarea sociala printr-o finalitate pozitiva in cazul probatiunii. Consiliul Europei a stabilit cateva recomandari vizand regimul aplicabil minorilor delincventi:

- sa evite,atunci cand nu esdte necesar,contactul minorului cu sistemul judiciar,pentru a nu-l expune inutil stigmatizarii,sociale ce poatem avea efecte psiho-comportasmentale nefaste;

- sa se stabileasca anumite repre in ceea ce priveste activitatea autoritatilor penale,astfel incat deciziile in legatura cu infractorii minorii sa fie in concordanta interesele individuale ale acestora;

- sa se construiasca un sistem de justitie penala pentru minori,axata intr-o mare proportie pe masuri non-custodiale.

In ce priveste restaurarea sistemului penal in Romania ,organizatiile intrnationale au recomandat infiintarea tribunalelor pentru minori insistand asupra activitatilor de preventie. a delincventei juvenile. tariele vest-europene,in comparatie cu Romania ,au un sistem juridic separat pentru infractorii minori,caracterizat prin moetode specifice de tratament cu impactr pozitiv asupra succesului reintegrarii lor. Prin ordin al ministrului justitiei au fost infiintate doua centre experimentale de aplicare a unor elemente de justitie restaurativa privind unele fapte prevazute de legea penalain Craiova si Bucuresti.Programul experimental are ca scop oferirea de solutii alternative sistmului clasic de justitie penala,care sa conduca la reducerea riscului de recidiva a persoanelor pana la varsta de 21 de ani. In fiecare dintre cele doua centre functioneaza cate o echipa pluridiscipliunara constituita din asistenti sociali,psihologi si doi mediatori. Princialele activitati desfasurate in cele doua centre experimentale in baza ordinului sus mentionat sunt:- de a intocmi,la solicitarea procurorului si a instantei de judecata,evaluari psiho-sociale

privind persoana inculpatului;- de a acorda consultanta victimei infractiunii,infractorului si familiei acestuia;- de a asigura participarea infractorului,a familiei acestuia si a victimei la programul

centrului experimental;- de a organiza intrevederi victima-infractor ij vederea medierii conflictului si a repararii

prejudiciului produs prin savarsirea infractiunii;- de a initia si derula programe specializate de reabilitare a infractorului;- de a desfasura activitati de promovare a proiectului in comunitatile respective;- de a facilita implicarea comunitatii in vederea reitegrarii sociale si profesionale a

infractorului.De asemeni Legea 217/2003 privind prevenirea si combaterea violentei in familie consacra modalitati specifice de mediere,fiind supuse la cererea partilor implicate,realizata prin intermediul Consiliului de familie sau al mediatorilor autorizati. Transferul responsabilitatii in manile comunitatii,(familie,Serviciile de reintegrare Sociala si Supraverghere judetene) in ceea ce priveste reinsertia sociala si controlul asupra membrilor sai. Concluzie:Avantajele justitiei restaurative sunt:- defineste infractiunea ca fiind un prejudiciu cauzat victimei;

40

- presupune o interventie orientata pe reparatia morala si materiala;- victima beneficiaza de o reparatie mai avantajoasa decat in sistemul penal clasic;- procesul restaurativ se desfasoara de regula cu implicarea comunitatii;- infractorul are un rol activ,asumandu-si in mod direct raspunderea fata de victima;- infractorul accepta mai usor sanctiunile,ceea ce faciliteaza procesul de reinsertie

sociala ,al carui subiect este.Limitele procesului rstaurativ sunt:- in cazul infractiunilor grave si a infractorilor adulti,rezultatele de pana acum nu confirma

eficienta activitatii restaurative;- exista anumite piedici legate de refuzul de a particiapa la procesdul rstaurativ din partea

victimei cat si a infractorului.In Romania este posibila justitia restaurativa sub doua forme;

- mediere – aplicata pt. Infractiuni de mica gravitate si pentru infractori minori si tineri;- justitie restaurativa postcondamnatorie- poate fi aplicata cu succes:- minorilor aflati in probatiune ca instrument complementar de tratament care sa duca la

reinsrtia sociala completa a acestora;- pentru infractorii de orice varsta aflati in detentie,in masura in care se coonsidera ca poate

avea un rol educativ semnifiocativ cu rezultate pozitive in ce priveste reisertia sociala postexecutorie.

Dezvoltarea unei noi forme de interventie trebuie sa se realizeze pe doua niveluri:mocicro-structural,al relatiilor interpersonale(infractor,victima,comnitate) si macrostructural vizand structuri institutionalizate care infapturiesc justitia prin acte restaurative.

41

CAPITOLUL III

PROTECŢIA VICTIMELOR INFRACTIUNILOR

3.1.Cadrul legislativ3.2Masuri de protecţie a victimelor 3.2.1.Informarea 3.2.2.Asistenţa juridica gratuita 3.2.3.Compensarea financiarâ 3.2.4.Consilierea psihologica 3.2.5.Protecţia voctimei din perpectiva; 3.2.5.1.Leggii628/2001 privindprevenirea ci combaterea treficului de De persone 3.2.651.1.Definiţia traficului de perosaone 3.2.5.2 Legii 217/2003 privind violenţa în familie

42

3.3.Rolul consilierului îm procesul de reintegrare sociala a victimelor3.4.Directii de actiune ale uni consilier3.5Elemente de etica ale uni consilier de probaţiune3.6.Proiect de interventie3.7.Managerul de caz3.8. Sistemul de referire in comunitate3.9.Familia victimei traficului de persoane in comunitate3.10. Primul interviu3.11.Principalii factori de vulnerabilitate3.12. Evaluarea psihosocială a victimelor

CAPITOLUL III PROTECTIA VICTIMELOR INFRACTIUNILOR

3.1.CADRUL LEGISLATIV

Protectia victimelor infractiuilor,in special protectia victimelor infractiunilor savarsite cu violenta,constituie o preocupare a organismelor europene si a statelor Europei,fundamentata pe ratiuni de echitate si solidaritate sociala. La nivelul Consiliuliului Europei,aceasta preocupare s-a concretizat in adoptarea Conventiei europene privind compensarea victimelor infractiunilor violente(Strasbourg,24 noiembrie 1983) si a Recomandarii nr.R(85)11 privind pozitia victimei in cadrul dreptului penal si al procedurii penale. La nivelul Uniunii Europene,preocuparea pentru a asigura protectia victimelor intr-un spatiu comun de libertate,securitate si justitie se reflecta in Comunicarea Comisiei Europene ,,Victimele infractiunilor in Uniunea Europeana – reflectii privind standarde si actiune’’(14 iulie 1999),in Decizia Cadru a Consiliului European privind pozoitia victimelor in procedura penala (15 martie 2001),in Cartea verde ,,Compensarea victimelor infractiunilor’’ a Comisiei europene(28septembrie2001) si in activitatea desfasurata in prezent pentru definititvarea proiectului de directiva privind compensarea victimelor infractiunilor. In Romania, tinanadu-se cont de standardele si pricipiile documentelor europene invocate, de nevoile actuale de protectie ale victimelor, a fost adoptat proiectul de Lege privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor. Proiectul instituie patru categorii de masuri care se adreseaza in mod direct nevoilor victimei,si anume informarea victimelor infractiunilor cu privire la drepturile lor,consilierea psihologica,asistenta juridica gratuita si compensarea financiara de catre stat a victimelor unor infractiuni,fiecare dintre aceste masuri fiind dezvoltate in dipozitiile unor capitole distincte. Aceste masuri, care privesc actiuni directe de protectie a victimelor,li se adauga obligatia generala a Ministerului Justitiei prin Institutul National al Magistraturii si aMinisterului Administratiei si Internelor de a asigura specializarea personalului care,in exercitarea atributiilor prevezute de lege,stabileste legaturi directe cu victimele infractiunilor pentru a putea identifica nevoile victimei,in special a copiilor victime.

43

3.2. MASURI DE PROTECTIE A VICTIMELOR

3.2.1.INFORMAREA

Prima categorie de masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor privşste informarea acestora,pornind de la ideea ca o informare corecta si completa a victimei constituie prima conditie pentru realizarea dreptirilor si pentru ameliorarea situatiei sale. Informarea se asigura victimelor oricaror infractiuni si se realizeaza,potrivit proiectului,in doua modalitati :

a) in mod direct- de catre procurorul sau ofiterul de politie la care victima se prezinta ori de catre judecator,in cazul infractiunilor pentru care plangeea prealabila se adreseaza instantei de judecata si

b) prin intermediul unei linii telefonoce disponibile permanent pentru informarea victimelor infractiunilor.

Informatiile care sunt furnizate victimelor infractiunilor,in oricare dintre cele doua modalitati,prIvesc :

a) serviciile si organizatiile care asigura care asigura consiliere psihologica sau orice forme de asistenta a victimei in functie de necesitatile acrsteia ;

b) organul de urmarire penala la care poate face plangere ;c) dreptul la asistenta juridica si unde se poate adresa pentru exercitarea acestui drept ;d) conditiile si procedua pentrua cordarea asistentei juridice gratuiete ;e) drepturile procesuale ale persoanei vatamate,ale aprtii vatamate si ale partii civile ;f) connditiilre si procedura pentru a beneficia de dispozitiile art.861 ,art.862,art.865 si

art.865din Codul de procedura penala,precum si de dispozitiile Legiinr. 682/2002 privind protectia martorilor ;

g) conditiile si procedura pentru acordarea compensarii financiare de catre stat. Toate aceste informatii au rolul de a oferi victimei o imagine completa asupra drepturilor sale si asupra mijloacelor concrete de realizare a acestor drepturi,atat in cadrul procedurilor judiciare,cat si in afara acestora.

3.2.2.ASISTENTA JURIDICA GRATUITA

Avand in vedere faptul ca realizarea drepturilor victimelor in cadrul procedurilor judiciare depinde in mare masura de asistenta juridica ce le este acordata,cea de-a treia categorie de masuri prevazute in proiect priveste asistenta juridica gratuita a victimelor unor infractiuni. In conceptia proiectului,asistenta juridica gratuita sae acorda,la cerere,mai multor categorii de victime,tinand seama, pe de o parte,de gravitateas infractiunii savsarsite,iar,pe de alta parte,de situatia materiala a victimei. In primul rand ,asistenta nuridica se acorda victimelor directe ale infractiunilor grave savarsite cu violenta(tentativa la infractiunile de omor,omor calificat si omor deosebit de grav,vatamarea corporala grava a victimei) sau ale infractiunilor grave provitoare la viata sexuala(infractiunile de viol,act sexual cu un minor si perversiunea sexuala savarsita asupra unui minor sau savarsita cu violenta).Asistenta juridica gratuita se acorda si victimelor indirecte ale unor infractiuni grave(sotul,copii si cei aflati in intretinerea victimelor directe decedate prin savarsirea infractiunilor).

44

In al doilea rand,asistenta juridica gratuita se acorda victimelor altor infractiuni decat cele mentionate,indiferent de natura infractiunii,daca venitul lunar pe membru de familie este de cel mult egal cu salariul de baza minim brut pe tara stabilit pentru anul in care victima a formult cererea de asistenta juridica gratuita.In ambele situatii,acordarea asistentei juridice gratuite este conditionata de savarsirea infractiunii pe teritoriul Romaniei,sau,in cazulinfractiunilor savarsite in afara teritoriului romaniei,de calitatea victimei de cetatean roman sau strain care locuieste legal in Romania si de desfasurarea procersului penal in Romania. De asemenea ,acordarea asistentei juridice este conditionata de sesizarea organelor de urmarire penala cu privire la savarsirea infractiunii, in anumite termene prevazute in proiect.Prin sesizarea organelor de urmarire penala in termen,victima acorda un sprijon in constatarea la timp a infractiunilor.Victimele care nu au implinit varsta de 18 ani si cel puse sub interdictie nu au,insa,obligatia de a sesiza organele de urmarire penala cu privire la savarsirea infractiunii. Pentru a asigura aplicabilitatea efectiva a dispozitiilor referitoare la asistenta juridica gratuita,proiectul reglementeaza,in mod detaliat,procedura de acordare a asistentei juridice gratuite si stabileste limita sumei in care aceasta poate acordata de 2 salarii de baza minime brute pe tara.Prin dispozitiile referitoare la acordarea asistentei juridice gratuite si prin dispozitiile care extind aplicareanormelor privind asistenta juridica gratuitasi la acordarea sumei necesare punerii in executare a hotararii judecatoresti prin care au foest acordate despagubiri civile victimei infractiunii,proiectul raspunde unora dintre cerintele Raportului periodic al Comisiei Europene privind progresul realizat de romania in procesul de aderare la Uniunea europeana pentru anul 2003.

3.2.3.COMPENSAREA FINANCIARA

Compensarea financiara de catre stat a victimelor unor infractiuni reprezinta mecanismul cel mai important de protectie a victimelor. Sistemul de compensare financiara de catre stat a victimelor infractiunilor savarsite cu violenta are ca fundament principiul echitatii si al solidaritatii sociale si realitatea ca,in prezent,ori decate ori faptuitorul ramane necunoscut,este insolvabil sau disparut, ,,costurile infractiunii’’ sunt suportate exclusiv de victima. Proiectul prin dispozitiile care reglementeaza sistemul de compensare financiaara a victmelor,permite ratificarea de catre romania a Conventiei europene oprivind compensarea victimlor infractiunilor violente.De asemenea,proiectul,prin aceleasi dispozitii,aliniaza legislatia interna la standardele care vor fi prevazute in viitoarea directie privind compensarea victimelor infractiunilor,standarde ce se regasesc in prezent in legislatia majoritatii statelor membre ale Uniunii europene(Ex. austria,Germania,Danemarca,Finlanda,Franta,Luxemburg,Portugalia,Spania,Suedia),cat si in legislatia unora dintre statele care vor deveni membre ale Uniunii Europene in 2004(Ex. Estonia,Ungaria). Compensarea financiara se acorda la cerere victimelor directe ale infractiunilor grave savarsite cu violenta (tentativa la infractiunile de omor,omor calificat si omor deosebit de grav,vatamarea corporala grava a victimei) sau ale infractiunilor grave privitoare la viata sexuala savarsita asupra unui minor sau savarsita cu violenta0 si victimelor indirecte ale

45

infractiunilor de omor si ale infractiunilor intentionate care au avut ca urmare moartea persoanei(sot,copii si persoane aflate in intretinere).Conditii pentru acordarea compensarii financiare a victimelor directe sdau indirecte ale infractiunilor mentionate sunt :

a) O prima categorie de conditii priveste locul savarsirii infractiunii si cetatenia victimei.Astefel ,compensarea financiara acordata pentruinfractiunile savarsite pe teritoriul Romaniei,daca victima este cetatean roman sau strain care locuieste legal in romania.daca victima este strain care nu locuieste in romania,compensarea financiara pentru infractiunile savarsite pe tritoriul Romaniei se acorda in baza conventiilor internationale la care romania este parte.o asemenea Conventie ar putea fi,in urma ratificarii,Conventia europeana privind compensarea victimelor infractiunilor violente.

b) Cea de-a doua categorie de conditii priveste sesizarea organelorde urmarire penala cu privire la savarsirea infractiunii,in anumite termene prevazute in sau circumstanta atenuanta a provocarii prevazuta in art.73 lit.b din Codul penal) proiect,avand in vedere faptul ca ratiuniide echitate impun compensarea financiara a victimelor care isi aduc o miima contributie pentru constatarea la timp a infractiunilor.In vederea obtinerii compensarii financiare,victimele care nu au implinit varsta de 18 ani si cele puse sub interdictie nu au obligatia de a sesiza organele de urmarire penala cu privire la sacvarsirea infractiunii.

c) Cea de-a treia categorie de conditii difera dupa cum faptuitorul esta sau nu cunoscut si releva caracterul subsidiar al sistemului de compensare financiara in raport cu frepararea prejudiciului victimei de catre fapturitor sau de catre o societate de asigurare.

In cazul in care faptuitorul este cunoscut,compesarea financiara se acorda daca victima a introdus cererea de compensare financiara in termen de un an dela data la care s-a realizat procedura judiciara,victima s-a constituit ca parte civila in cadrul procesului penal,faptuitorul este insolvabil sau disparut si victima nu a obtinut repararea prejudiciului suferit de la o societate de asigurare.In acest context,se impune precizarea ca acordarea compensarii financiare nu este conditionata de existenta unei hotarari definitive de condamnare,ea putand fi acordata si in unele cazuri in care s-a pronuntat achitarea sau incetarea procesului penal ori s-a pus scoaterea de sub urmarire penala,incetarea urmaririi penale.este,de exemplu s,situatia in care a intervenit amnistia sau prescriptia ori fapta a fost savarsita de o persoana irrsponsabila sau aflata in stare de betie completa involuntara. In cazul in care faptuitorul este necunoscut,compensarea financiara se acorda daca victima a introdus cererea de compensare financiara in termen de 3 ani de la data savarsirii infractiunii si nu a obtinut repararea integrala a prejudiciului de la o societate de asigurare. Exista o serie de derogari de la termenele de introducere a cererii de compensare financiara pentru victimele care nu au implinit varsta de 18 ani si pentru cele care se afla in imposibilitate de a formula o asemenea cerere.Compensarea financiara nu poate fi acordata in situatiile in care se constata ca fapta nu exista sau nu este prevazuta de legea penala si nici in acele situatii in care victima a determinat prin atitudinea sa savarsirea infractiunii(se stabileste ca fapta a fost savarsita in stare de legitima aparare impotriva actului victimei in conditiile art.44 din Codul penal sau instantaretine in favoarea faptuitorului circumstanta atenuanta a depasirii limitelor legitimei aparari impotriva actului actului victimei prevazuta in art.73 lit.a din Codul penal sau in situatiile in care

46

victima este condamnata definitiv pentru participarea la un grup infractional organizat sau pentru una dintre infractiunile care dau dreptul la compensare financiara.Excluderea de la compensarea financiara in situatiile mentionate este prevazuta si de conventia europeana privind compensarea victimelor infractiunilor violente si de viitoarea Directiva privind compensarea victimelor infractiunilor.

In ceea ce priveste prejudiciile suferite de victima prin savarsirea infractiunii care sunt reparate prin compensarea financiara, proiectul circumscrie la urmatoarele categorii : in cazul victimelor directe,,se compenseaza cheltuielile de spitalizare si alte categorii de cheltuieli merdicale suportate de victima,prejudiciile materiale rezultate din distrugerea,dgradarea sau aducerea in stare de neantrebuintare a bunurilor victimei prin savarsirea infractiunii,iar in cazul victimelor indirecte,se compenseaza cheltuielile de inmormantare si intretinerea de care victima este lipsita datorita savarsirii infractiunii. Pentru a evita dubla despagubire a victimei,sumele de bani platite de faptuitor cu titlu de despagubiri civile si indemnizatia obtinuta de victima de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin savarsirea infractiunii se scad din cuantumul compensarii financiare acordate de catre stat victimei ;statul se subroga in drepturile victimei care a beneficiat de compensare financiara pentru recuperarea sumelor platite acesteia. Proiectul reglementeaza,in detaliu,procedura de acordare a compensarii financiare si posibilitatea acordarii unui avans din compensarea financiara pentru victimele infractiunilor aflate intr-o situatie financiara precara.Plafonat la echivalentul a 10 salarii de baza minime brute pe tara,avansul din compensarea financiara are rolul de a raspunde nevoilor acestei categorii de victime,in special atunci cand prejudiciile judiciare se desfasoara intr- perioada mai indelungata de timp.In ceea ce priveste mecanismul institutional,urmand modelul francez, proiectul prevede cererea in cadrtulfiecarui tribunal a unei Comisii pentru compensarrea finaciara a victimelor infractiunilor ,alcatuita din cel putin 2 judecatori,desemnati pentru o perioada de 3 ani de adunarea generala a judecatorilor tribunalului. Competenta de solutionare a cererilor de compensare financiara,a cererilor privind acordarea unui avans din comensarea financiara,ca si a cererilor pentru acordarea asistentei juridice gratuite,apartine unui complet format din 2 judecatori dincadrul Comisiei pentru compensarea financiara a victimelor infractiunilor. Pe masura ce sistemul de compensare financiara va functiona si va fi consolidat,este posibila,in viitor,o extindere treptata a categoriilor de victime care sa beneficieze de compensarea financiara si la victimele altor infractiuni contra persoanei sau la victimele infractiunilor contra patrimoniului.De asemenea,este posibila,in viitor o extindere treptata a categoriilor de prejudicii care sunt reparate prin compensare si la prejudiciile morale,dupa cum este posibila eliminarea caracterului subsidiar al compensarii financiare de catre stat.

3.2.4.CONSILIEREA PSIHOLOGICA

Consilierea psihologica se asigura victimelor acelor infractiuni care fiind savarsite cu violenta sau libertatii sexuale a pesoanei ,produc nu numai o trauma fizica,ci si o truma psihologica.Aceste infractiuni sut :1 / tentativa la infractiunile de omor,2/omor ,3/omor calificat si 4/omor deosebit de grav,5/lovirea sau alte violente si 6/vatamarea corporala savarsite asupra membrilor familiei,7/vatamarea corporala grava a victimei,8/infractiunile de viol,9/act sexual cu un minor,10/perversiune sexuala savarsita asupra uni minor sau savarsita cu violenta,11/coruptie sexuala si rele tratamente aplicate mionorului.Consilierea psihologica

47

sa acorda,de asemenea ,victimelor infractiunilor prevazute la legea nr.678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane,cu modificarile si completarile ulterioare.Mecanismul institutional prin care se asigura consilierea psihologica a victimelor este reprezentat de serviciile de probatiune si protectie a victimelor care functioneaza pe langa tribunale.In cadrul acestor servicii,consilierea psihologica a victimelor se asigura in mod gratuit,pentru o perioada de cel mult 3 luni,iar in cazul victimelor care nu au implinit varsta de 18 ani,pe o perioada de cel mult 6 luni.Serviciile de probatiune si protectia victimelor se constituie prin reorganizarea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere de pe langa tribunale. Serviciile pentru consilierea psihologica a victimelor infractiunilor si pentru asigurarea altor forme de asistenta a acestora pot fi constituite si de organizatiile nonguvernamentale,independent sau printr-un parteneriat cu autoritatile administratiei publice.In acest scop,organizatiile neguvernamentale pot beneficia,in conditiile legii,de subventii din bugetul de stat. 3.2.5.PROTECTIA VICTIMEI DIN PERSPECTIVA 3.2.5.1LEGII 628/2001 PRIVIND Prevenirea si combaterea traficului de persoaneDefinitia traficului de fiinte umane

Constituie infractiunea de trafic de persoane recrutarea,transportarea,transferarea,cazarea sau primirea unei alte persoane,prin amenintare,violenta sau prin alte forme de constrangere,prin rapire,frauda ori inselaciune,abuz de autoritate sau profitand de imposibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-si exprima vointa,ori prin oferirea,darea,acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obtinerea consimţamantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane,in scopul exploatarii acestei persoane.Exploatarea contine,cel putin,exploatarea prtin prostituarea unei persoane sau alte forme de exploatare sexuala,munca sau servicii fortate,sclavia sau practici analoage sclaviei,folosirea sau prelevarea de organe(Extras din Legea 678/2001)1. Tipurile de servicii oferite victiemlor traficului de persoane :

In actiunea de prevenire si combatere a traficului de persoane,in mod deosebit a traficului de femei si copii, se impune o abordare globala internationala,état in ceea ce priveste stabilirea de masuri pentru prevenirea traficului,pdepsirii traficantilor,cat si vizand protectia victimelor traficului,respectarea si garantarea drepturilor fundamentale ale acestora.Protectia victimelor traficului de persoane trebuie sa se regaseasca in masurile luate in cursul procesului penal,cat si ulteriort finalizarii acestuia,dat fiind faptul ca urmarile unor asemenea infractiuni asupra persoanelor-victime sunt grave si se perpetueaza in tijp. Legislatia romana trebuie sa se alinieze cou legiuslatia statelor comunitare in ce priveste asistarea victimelor traficului de parsoane prin statuarea de masuri specifice in dreptul intern,fiecare stat parte trebuind sa protejeze viata privata si identitatea victimelor,prin asigurarea confidentialitatii procedurilor juridice referitoare la aestea. State le membre au obligatia sa asigure masuri pentru ca victimele traficului de persoane sa fie informate asupra procedurilor juridice si administrative aplicabile,pentru ca victimele sa beneficieze de asistenta de specialitate in diferitele stadii ale procedurii penale,astfel incat sa nu se aduca prejudicii drepturilor

48

apararii,pentru ca victimele traficului sa poate fi restabilite din punct de vedere psihic,psihologic si social. In cursul procesului peal victimele traficului trebuie sa beneficieze de sfaturi si informatii privind drepturile pe care legea le recunoaste,de reprezentare si asistare,in fata organelor de cercetare si in fata instantei de judecata,de acordarea timpului pentru a-si pregarti apararea,dar si de asistenta medicala,psihilocica si materiala. Victimele traficcului de persoane au calitatea de parte vatamata in procesul penal,ca persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica,morala sau materiala.Pentru a face fata rigorilor de ancheta ,voctima trebuie sa beneficieze de asistenta de specialitate (juridica,medicala sau psihologica) inca din acest moment. Persoana intervievata trebuie sa dispuna de un climat de incredere,persoanele cu care intra in contact sa prezinte integritate profesionala.Comunicarea empatica din partrea anchtatorilor si colaborare intre celelalte entitati implicate9medic,psiholog,asistentul social etc.). Declaratia victimei constituie mijloc de proba si poate fi folosita la aflarea adevarului,coroborate cou celelalte mijloace de proba. Toto in cursul procesului penal victime este interpelata cou proivire le prejudiciile materiale si morale suferite,in vederea solutionarii si a laturii civile a cauzei. Audierea persoanei vatamate in procesul penal presupune cunoasterea psihologiei acesteia,pentru a se atinge pe deplin scopul procesului :

- incadrarea juridica a faptei ;- conturarea laturii subiective a infractiunii ;- luarea in seama a caracteristicilor fiziologice si emotionale ale victimei ,deoarece de

rusine poate sa ascunda aspecte care pot duce la aflarea adevarului;Audierera victimei traficului de persoane se realizeaza de o echipa multidisciplinasra,formata din politist,procuror,psiholog,asisten social. Interviul victimei se realizeaza prin folosirea de tehnici speciale.Masuri de protectie speciale  ce se impun sunt :- caracterul nepublic al anchtei si al cercetarii judecatoresti ;- asigurarea asistentei juridice,medicale ,psihologice a victimei ;- ocritirea identitatii si a vietii private ;- protectia fizica a victimei in cursul procesului ;- asigurarea informarii victimei,dar si a potentialelor victime si a cetatenilor in general

cou privire la drepturile lor in asemenea situatii ;- cazarea temporara a victimelor,la cerearea acestora,in centre de asistenta si

protectie,infiintate prin lege,cou asigurarea conditiilor necesare ;- dreptul la informare asupra procedurilor juridice si administrative si dreptul la sistenta

juridica obligatorie. Prevederile legale referitoare la serviciile sociale si drepturile garantate prin lege pentru victimele traficului de persoane(legea 678/2001) sunt:

Protectie si o asistenta sociala,fizica,juridica si sociala Dreptul la recuperarea fizica,juridica si sociala Victimele pot fi cazate,la cerere,temporar,in centrele de asistenta si protectie a

victimelor traficului de persoane;centrele trebuie sa ofere conditii civilizate de cazare si igiena personala,hrana.asistenta psihologica si medicala

Victimelor cazate temporar li se asigura de catre asistentii sociali din aparatul consiliului local in a carui raza teritorisala isi desfasoara activitatea

49

centrele,informatii si consiliere pentru a beneficia de facilitatile asigurate prin lege persoanelor marginalizate social

Agentiile judetene de ocupare a fortei de munca din judetele in care se infiinteaza si functioneaza centrele organizeaza,daca eter posibil,programe speciale,de scurta durata pentru initierea sau formarea profesionala a victimelor cazate.De asemenea asigura cu prioritate victimelor traficului de fiinte persoane servicii de consiliere si mediere a muncii,in vederea identificarii unui loc de munca;

Victimelor traficului de persoane,cetateni romani,li se pot acorda locuinte sociale,cu prioritate,de catre consiliile locale din localitatea de domiciliu.

3.2.5.2 PROTECTIA VICTIMEI DIN PERSPECTIVA Legii 217/2003 PRIVIND VIOLENTA IN FAMILIE Avand in vedere cresterea fara predent a violentei in general si in familiei in special,in prezent preocuparea specialistilor in domeniul social si juridic este indreptata catre intelegerea si conceptualizarea fenomenului.Legiuitorul roman este preocupat de constituirea unui cadru juridic in care sa armoinizeze activitatea institutiilor statului cu cea a organizatiilor private si a organsmelor similare,a organizatiilor internationale in combaterea fenomenului de violenta domestica. Legea consacra ca obiectiv de interes national ,,ocrotirea si sprijinirea familiei,dezvoltara si consolidarea solidaritatii familiale,bazata pe prietenie,afectiune si intrajutorare morala si materiala a membrilor familiei’’. In sensul prezentei legi ,,violenta in familie’’ reprezinta orice actiune fizica sau vebala savarsita cou intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleasi familii,care provoaca o suferinta fizica,psihica,sexuala sau un prejudiciu material. Prin ,,membru de familie ‘’ se intelege :

a) sotul ;b) ruda apropiata,conform art.149 Cod penal,adica ascendentii si

descendentii,fratii si surorile,copii acestora,preuve si persoanele devenite prin adoptie,potrivit legii,stfel de rude ;

c) asimilate notiunii de ,,membru de familie’’ sunt si persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii,doverdite pe baza anchetei sociale.

Protectia victimelor violentei domestice contituie un obiectiv al Agentiei Nationale de Protectie a Familiei,ca organ de specialitate in subordinea Ministerului Sanatatii si Familiei prin :

- sprijinirea victimelor prin programe de recuperare a sanatatii si de reinsertie sociala ;- protejarea victimelor si, in special,a minorilor prin masuri de pasteare a

confidentialitatii lor,preucum si prin masuri de protectie psihologica a acestora,in timpul instrumentarii cazului ( VEZI L. 211/2004).

-

3. 3. ROLUL CONSILIERULUI IN PROCESUL DE REINTEGRARE SOCIALA A VICTIMEI

50

Obiectivul fundamental al consilierului de probatiune este asigurarea pe termen lung a independentei clientilor- in masura in care este posibil- fata de ofertele de ajutor ale celorlalti.In acesta privinta,ingrijirea umana trebuie sa vizeze nu numai aspectele fizice-materiale ale vietii clientilor ci mai curand insusirea formelor, mijloacelor,abilitatilor si a starilor psihice favorabile asigurarii implinirii aspiratiilor prin forte proprii si pe termen lung. Consilierea psihosociala a victimelor traficului de persoane se asigura in vederea diminuarii impactului psihologic al infractiunii aspra victimei,oferindu-se in acelasi timp si alte servicii.Consilierea psihosociala se acorda gratuit,la cerere,numai dupa sesizarea organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata cu privire la savarsirea infractiunii,pentru victimele infractiunilor savarsite cu violenta,traficului de fiinte umane etc. Consilerea se ofera de catre serviciile de reintegrare de pe langa tribunalul in a carei raza domiciliaza victima;se acorda pe o perioada de 3 luni ,iar in cazul victimelor care nu au implinit 18 ani ,pe o perioasda de 6 luni. Pentru majoritatea oamenilor autoangrijirea constituie forma fireasca de garantare si asigurare a conditiilor normale de viata intr-o societate in care funtioneaza normal.Pentru o minoritate umana insa,formata din indivizi sau grupuri marginalizate,dependente,vulnerabile sau defavorizate,autoângrijirea nu este posibila si de aceea protectia comunitara si asistenta sociala specializata devin idispensabile.Consilierul psihosocial este reprezentantul societatii in aplicarea propriului sistem de interventie:repartizarea resurselor alocate pana la nivelul victimei,in evaluarea cazurilor si pargurgerea etapelor proiectului de interverntie.Eficienta activitatii intreprunse se gaseste in raport cu gradul de implicare si participare al beneficiarilor la organizarea si realizarea lorVictima trece prin urmatoarele etape:

- neâncredere,deruta Negarea pierderii-faptul ca nu poate fi real Doriunta puternica de cautare si regasire a obiectului

pierdut(LIBERTATE,IDENTITATE) Mânie,resentiment,vină-se accepta faptul si se cauta vinovaţi Disperare,deprimare,retragere in sine Acceptarea situaţiei,reorganizarea interioara Demersuri practice.

3.4.DIRECTII DE ACTIUNE ALE UNUI CONSILIER

Obtinerea actelor de identitate In multe cazuri victimele traficului de persoane nu acte de identitate.Fie le-au fost furate,fie le-au pierdut.Responsabilitatea consilierului este de a consilia clientul cu privire la etapele ce trebuie parcurse pentru obtinerea actelor de identitate.

Reintegrarea profesionalaRolul asistentului /consilierului este sa ofere o minima consiliere vocationala,sa medieze relatia cu AJOFM sau posibilii angajatori,sa asiste clienbtul in realizarea dosarului necesar urmarii unui curs de calificare.

Reintegrare scolara

51

Rolul consilierului este sa prezinte avantajele integrarii scolare,sa identifice cea mai potrivita scoala,sa medieze relatia cu directorul scolii si sa asiste clientul in realizarea dosarului necesar reintegrării scolare.

Medierea relatiei cu familiaIn multe cazuriu teama si prejudecatile sunt cauzele pentru care familia de origine respinge o victima a traficului de persoane.Familia reprezinta un suport exrem de important pentru reintegrarea eficienta a clientului.Rolul consilierului este de a media relatia dintre client si familia sa.

Medierea cu institutiile din comunitateMulte dintre victimele traficului de persoane nu-si cunosc drepturile si beneficiile legale.O mare parte din lel proivin din mediul rural.Rolul consilierului este sa consilieze clientul cu privire la drepturile sale.(Exp: Legea 416) sa orienteze clientul spre serviciile aflate in comunitate si,unde este cazul,sa medieze relatia dintre client si diferite institutii.

Principalele obstacole: Financiare Intelegerea comportamentului victimei Lipsa de motivatie Victima minte Victima se rasgandeste Dependenta clintului Prejudecatile din comunitate

Tipuri de clienti: Clientul dezorientat Clintul mincinos Clientul revendicativ Clientul necomunicativ Clientul model3.5.ELEMENTE DE ETICA PROFESIONALA PENTRU CONSILIERUL IN PROBATIUNE:

Demnitatea si unicitatea persoanei.Consilierul trebuie sa respecte si sa promoveze demnitatea individului,unicitatea si valoarea fiecarei persoane.Consilierul nu trebuie sa practice ,sa tolereze, sa faciliteze sau sa colaboreze la nici o forma de discriminare bazate pe rasa,etnie,sex si orientare sexuala,varsta,convingeri politice sau religioase,statut mariatal,deficienta fizica sau psihica,situatie materiala şi/sau orice alta preferinta.caracteristica,conditie sau statut.

Autodeterminarea. Consilierul in probatiune respecta si promoveaza dreptul clientilor la autodeterminare;asista clientii in eforturile lor de a-si identifica si clarifica scopurile in vederea alegerii celei mai bune optiuni.

Confidentialitatea.Consilierul respecta dreptul la viata privata a clientului;nu solicita informatii despre viata privata a clientului decat in cazul in care acestea sunt relevante pentru interventie.Odata ce aceste informati au foest obtinute,se pastreaza confidentialitatea asupra lor.

Competenta.Toate actiunile consilierului in probatiune trebuie sa se inscrie in limitele de competenta ale profesiei.Pretatirea profesionala trebuie sa fie un proces continuu de perfectionare.

52

3. 6. PROIECTUL DE INTERVENTIE

Evaluarea initiala. Stabilirea relatiei de incredere Date despre client Informatii despre contextul social din care provine clientul Scurt istoric al perioadei de trafic

Definirea problemei. Inventar de probleme Ierarhizare Cauze Consecinte

Dezvoltarea planului de interventie. Obiective Activitati Metode Resurse (materiale/umane) Responsabilitati Incadrare in timp

Semnarea contractului de consiliere. Responsabilizarea clientului Incurajarea clientului

Monitorizarea planului de interventie. Cand? Progrese/Ostacole Planificarea urmatoarelor etape

Evaluare finala Analiza procesului Punctre tari Puncte slabe Plan de viitor

3. 7. MANAGERUL DE CAZ

Interventia in cazurile de victiumizare/ cazurile de trafic, o interventie este eficeinta numai in cadrul unei echipe multidiscilplinare(psiholog,asistent social,jurist/avocat,politist).Interventia in echipa presupune divizarea responsabilitatilor,dar si o coordonare a eforturilor. De aceea este necesar ca echipa sa fie coordonata de un manager de caz care sa monitorizeze intreaga activitate. Principiile de baza de la care trebuie sa porneasca orice interventie a echipei multidisciplinare in cazurile de victimizare prin trafic trebuie vizate:

Interesul persoanei Dialogul constructiv cu victima si persoanele de referinta pentru aceasta Nediscriminarea religioasa,etnica sau legata de expolatarea sexuala Confidentialitatea informatiilor legate de istoria de trafic Porotectia si securizarea mediului in care traiesc,atat pe parcursul desfasurarii proocesului

penal impotrivainfractorilor/ traficantilor,cat si pe intreaga durata a implementartii planului de reintegrare

53

Facilitarea recuperarii si reintegrării in familie sau comunitate

3. 8. SISTEMUL DE REFERIRE IN COMUNITATE Importanta lucrului in retea pentru cazurile de trafic de persoane,este justificata din mai multe motive:

Complexitatea cazurilor Pericolul la care sunt expuse victimele Nevoia de coeziune a interventiei Probabilitatea de recidiva Impact pe termen lungObiectivele retelei:

Rezolvarea cat mai rapida a cazului Evitarea victimizarii Protectia victimei Rezolvarea complexa a cazului Concepe si implementeaza strategia locala de abordare a fenomenului traficului de

fiinte umane Se implica in campanii de constientizare la nivelul agentilor din comunitate.

3.9.FAMILIA VCTIMEI TRAFICULUI DE PERSOANE- COMUNITATEA DE PROVENINETA Familia joaca rolul determinant in procesul de reintgrare .Sprijinul pe care poate sa-l ofere familia poate fi:emotional,financiar etc.Publicul larg are o atitudine negativa asupra fenomenului traficului de persoane,in Romania,recunoasterea statutului de victima in general,si in special a victimelor abuzurilor sexuale,reprezinta o problema, majoritatea persoanelor blameaza victimele.Rolul consilierulu/ofiterului de probatiune:

Responsabilizarea familiei Ofera explicatii unde este cazul Identificarea persoanelor resursa Identificarea persoanelor resursa din comunitate(preot,invatator,asistent social,psiholog) Medierea relatiilor cu institutiile din comunitate3.10. PRIMUL INTERVIURelatia de incredereUna dintre sarcinile pe care le are un ofiter de probatiune este castigatrea increderii clientului.Acesta trebuie sa se poarte natural si sa fie foarte atent sa nu bruscheze clientul.In relatia cu clientul conteaza totul,vocea,vestimentatia gesturile,tonul. Ofiterul de probatiune va prezenta institutia in care lucreaza si care este rolul sau specific,clietul trebuie sa intelega ca:

Ofiterul de probatiune nu este persoana care ii va rezolva toate problemeleci persoan resursa care il va ajuta sa-si clarifice problemele pentru a le putea rezolva eficient.In ce priveste culegera datelor ofiterul de probatiune trebuie sa-l asigure pe client pentru confidentialitatea informatiilor primite.3.11 .PRINCIPALII FACTORI DE VULNERABILITATE

54

Comunitate Localizare geograficaRezidenta intr-o asglomerare urbana

Grupurile de aprtenentaLocuire intr-un mediu institutionalAbuz si disfunctionalitate familialaLipsa de comunicare in familieDezintegrare sociala

Achiziti si aspiratii personaleNivel scazut de educatieDorinta de realizare personala si independenta financiara

Mobilitate si perceptia succesuluiExpunerea la povesti de migratie de succesProiectarea succesului instrainatateIntentie de plecare instrainatate

3.12.EVALUAREA PSIHOSOCIALA A VICTIMELOR

Ancheta sociala este un instrument de evaluare a unui context social,continand informatii referitoare la momente importante- relevante – din evolutia contextului respectiv.Unul dintre cele mai utilizate modele – cadru de evaluare a familiei este modelul McMaster (centrarea pe persoana),ce recomanda urmarirea competentelor familiei in 5 domenii:1. Realizarea sarcinilor,rezolvarea problemelor,adica:

Sarcina de baza:asigurarea hranei,educatia,protejarea familiei; Sarcini de dezvoltare:adaptare la schimbarile determinate de evolutia

familiei(nasterea copiilor,plecarea lor la o scoala,parasirea caminului); Sarcini legate de situatia de criza: depasirea unor momente de criza,dificile-

boala,decesul unui membru etc.2. Comunitatea-se va urmari a se determina daca: Exista comunicare intre membrii familiei/este aceasta satisfacatoare?3. Rolurile(contributia fiecarui membru al familiei la functionarea acesteia).4. Exprimarea afectivitatii si implicare5. Controlul comportamentului (lipsa unor reguli- explicite sau implicite – si a unor

sanctiuni pentru nerespectarea acestora creeaza probleme in functionarea familiei).McMaster,in 1992,prezinta patru stiluri de control al comportamentului :

- stilul rigid- cou reguli si sanctiuni stricte ;- stilul flexibil ;- stilul ,,laisser-faire’’ – controlul si sanctiunile nu sunt reglementate clar,familia

functionand dupa reguli si sanctiuni adoptate din mers.- Stilul haotic – cou treceri imprevizibile de la stilul rigid la cel ,,laisser-faire’’.Evaluarea sociala trebuie sa vizez si urmatoarele elemente:

Nivelul de trai asigurat copilului Dezvoltarea copilului Gradul actual de functionalitate a familiei Semnificatia mediului ambiant trecut si actual Experiente abuzive traite deparint

55

CONCLUZII : Victima inseamna intotdeauna fiinta umana ; nu pot fi considerate drept victime obiecte distruse de raufacatori sau institutiile prejudiciate de activitatile acestora,in ceea ce priveste persoana victimizata,trebuie sa o diferentiem de alte cazuri de persoane care de asemenea,pot fi lezate in urma unor actiuni infractionale sau de alta natura. Din categoria victimelor fac parte în general copii,femeile şi bătrânii. Copilul face parte din categoria persoanelor cu o vulnerabilitate victimiala crescuta,datorita particularitatilor psihocomportamentale si de varsta specifice:lipsiti aproape complet de posibilitati fizice si psihice de aparare,capacitatea redusa de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altora,in special a adultilor,capacitatea redusa de intelegere a efectelor,a consecintelor unor actiuni proprii sau ale altor persoane,capacitatea redusa empatica,imposibilitatea de discerne intre intentiile bune si rele ale altor persoane,nivelul inalt de sugestibilitate si al credulitatii,sinceritatea si puritatea sentimentelor,gandurilor si intetiilor lor etc.Femeia prezinta un grad mare de vulnerabilitate victimiala,date fiind caracteristicilesale bio-constitutionale si psihocomportamentale.Prin traditie feminitatea desemneaza o serie de trasaturi de personalitate specifice femeii,precum :sensibilitate,finete,activitate ordonata,sentimente deosebite,preocupari pentru frumos,emotivitate, inteligenta analitica,aptitudini educationale.Victimizarea batranilor poate avea loc in cadrul mediului familial de apartenenta,cei care ii victimizeaza fiind rude sau persoanele străine ce le poartă de grija,sau in afara acestuia,initiatorii actiunii victimizante fiind de cele mai multe ori infractori.Ideal ar fi sa nu existe nici un pericol de victimizare,fiecare individ sa fie pe deplin securizat fiind pus la adapost de pericolul victimizarii.Din punct de vedere psihologic si psihosocial,cresterea ratei criminalitatii determina intesificarea sentimentului de innsecuritate resimtit in general de catre indivizi,dar,mai ales, de catre cei care prezinta un risc mai mare vctimial sau un grad mai mare de vulnerabilitate victimiala(copii,femeile,batranii,persoanele cu handicap). Instinctiv sau deliberat unele persoane isi iau masuri de prevedere pentru a evita orice risc de victimizare,insa cu toate acestea in realitate masurile de autoprotectie sunt insuficiente in raport cu ricul victimal.Masurile cer se pot lua si care trebuie sa fie luate in vederea evitarii riiscurilor pot fi masurile de protectie sociala- ce revin in special organelor judiciare responsabile socialmente cu prevenirea infractiunilor,sanctionarea infractorilor si pedepsirea lor şi masuri de autoprotectie- sunt cele ce revin in sarcina persoanelor particulare care,defapt,sunt si trebuie sa fie rodul unor influente organizate in vederea evitarii riscului victimal si al victimizarii.

Masurile de prevenire şi protecţie impotriva victimizării trebuie să se adreseze publicului larg şi să vizeze cât mai multe situaţii de posibil risc victimial,punând accent pe aspecte cu caractr educativ,inforativ. Avantajele justitiei restaurative sunt:defineste infractiunea ca fiind un prejudiciu cauzat victimei;presupune o interventie orientata pe reparatia morala si materiala;victima beneficiaza de o reparatie mai avantajoasa decat in sistemul penal clasic;procesul

56

restaurativ se desfasoara de regula cu implicarea comunitatii;infractorul are un rol activ,asumandu-si in mod direct raspunderea fata de victima;infractorul accepta mai usor sanctiunile,ceea ce faciliteaza procesul de reinsertie sociala ,al carui subiect este.

Limitele procesului rstaurativ sunt:in cazul infractiunilor grave si a infractorilor adulti,rezultatele de pana acum nu confirma eficienta activitatii restaurative;exista anumite piedici legate de refuzul de a particiapa la procesdul rstaurativ din partea victimei cat si a infractorului.In Romania este posibila justitia restaurativa sub doua forme;mediere – aplicata pt. Infractiuni de mica gravitate si pentru infractori minori si tineri;justitie restaurativa postcondamnatorie- poate fi aplicata cu succes:minorilor aflati in probatiune ca instrument complementar de tratament care sa duca la reinsrtia sociala completa a acestora;pentru infractorii de orice varsta aflati in detentie,in masura in care se coonsidera ca poate avea un rol educativ semnifiocativ cu rezultate pozitive in ce priveste reisertia sociala postexecutorie.Dezvoltarea unei noi forme de interventie trebuie sa se realizeze pe doua niveluri:mocicro-structural,al relatiilor interpersonale(infractor,victima,comnitate) si macrostructural vizand structuri institutionalizate care infapturiesc justitia prin acte restaurative.

In Romania, tinanadu-se cont de standardele si pricipiile documentelor europene invocate, de nevoile actuale de protectie ale victimelor, a fost adoptat proiectul de Lege 211 din 27-05-2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor. Proiectul instituie patru categorii de masuri care se adreseaza in mod direct nevoilor victimei,si anume informarea victimelor infractiunilor cu privire la drepturile lor,consilierea psihologica,asistenta juridica gratuita si compensarea financiara de catre stat a victimelor unor infractiuni,fiecare dintre aceste masuri fiind dezvoltate in dipozitiile unor capitole distincte. Consilerea se ofera de catre serviciile de reintegrare de pe langa tribunalul in a carei raza domiciliaza victima;se acorda pe o perioada de 3 luni ,iar in cazul victimelor care nu au implinit 18 ani ,pe o perioasda de 6 luni.Consilierul trebuie sa respecte si sa promoveze demnitatea individului,unicitatea si valoarea fiecarei persoane.Consilierul nu trebuie sa practice ,sa tolereze, sa faciliteze sau sa colaboreze la nici o forma de discriminare bazate pe rasa,etnie,sex si orientare sexuala,varsta,convingeri politice sau religioase,statut mariatal,deficienta fizica sau psihica,situatie materiala şi/sau orice alta preferinta.caracteristica,conditie sau statut. Principiile de la care trebuie sa porneasca orice interventie a echipei multidisciplinare in cazurile de victimizare prin trafic trebuie vizate:interesul persoanei ;dialogul constructiv cu victima si persoanele de referinta pentru aceasta ;nediscriminarea religioasa,etnica sau legata de expolatarea sexuala ;confidentialitatea informatiilor legate de istoria de trafic ;porotectia si securizarea mediului in care traiesc,atat pe parcursul desfasurarii proocesului penal impotrivainfractorilor/ traficantilor,cat si pe intreaga durata a implementartii planului de reintegrare ;facilitarea recuperarii si reintegrării in familie sau comunitate.Pentru a se evita excluzinea victimelor infractiunilor de la asistenta si protecţie se recomandă o colaborare mai strânsă intre organele statului şi alte O.N.G-uri desemnate în identificarea victimelor,informarea şi acordarea ajutorului în situatii de criza si de risc.Dacă analizăm datele statistice vom observa că foarte putine victime apeleaza la Serviciul Român de Reintegrare Sociala prin Probatiune comparativ cu ۥۥvictimele declarateۥۥ.

57

CAPITOLUL IV

PLAN DE INTERVENTIE SPECIAL PENTRU

VICTIMA INFRACTIUNII

58

CAPITOLUL IV

PLAN DE INTREVENŢIE SPECIAL PENTRU VICTIMA INFRACŢIUNII

(consiliere psihologică / asistare victimei infracţiunii)

I. INTRODUCERE:

59

Numele şi prenumele victime a infracţiunii:

PLS

Data şi locul naşterii:1980, Mun.

Infracţiunea a cărei victimă este: Trafic de fiinţe umane (Legea 678/2001)

Nr. dosar penal actual şi instanţa de judecată: -

Organele judiciare sesizate şi actele de sesizare (tip, nr., dată) până la data formulării cererii:

Dosar urmărire penală nr.XXXX/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalului ....(DIICOT) Nu a existat o plângere prealabilă a victimei, Brigada de Combatere a Crimei Organizate- din informaţiile obţinute de la alte victime audiate au aflat că P. L. a fost victima traficului de persoane, contactând-o ulterior la domiciliul ei în urma repatrierii.

Data formulării cererii: 2006

II. NEVOILE SAU PROBLEMELE IDENTIFICATE ALE PERSOANEI VICTIME A INFRACŢIUNII:

PLS în vârstă de 25 ani a absolvit 8 clase la Şcoala Specială . Familia victimei a domiciliat în muninicipiu. , însă din cauza datoriilor pe care nu le puteau acoperi la întreţinere s-au mutat în mediul rural, mai ales că tatăl victimei ieşise la pensie pe caz de boală. Familia victimei domiciliază într-o casă primită moştenire de mama victimei, condiţiile de locuit fiind precare, ca urmare a faptului că aceasta mai trebuie întreţinută însă familia nu are posibilităţi financiare. În ceea ce priveşte situaţia şcolară, tânăra a urmat cursurile Şcolii Speciale clasele I-VIII, motivele fiind atât de natură medicală cât şi de natură socială. Anterior traficării sale aceasta a lucrat cu forme legale la o societate din Bacău si ca îngrijitoare la un hotel din municipiu.

Veniturile familiei sunt formate din pensia mamei în cuantum de 120 RON/lunar. Familia mai beneficia de pensia de boală a tatălui victimei însă acesta a decedat în cursul lunii ianuarie 2006. În ceea ce priveşte relaţiile cu membrii familiei, tânăra este sprijinită moral de către mamă în vederea depăşirii situaţiei, exteriorizând un ataşament puternic faţă de mamă.

O cunoştinţă de-a ei (un vecin de la fostul domiciliu din mun.) i-a propus să meargă în străinătate la muncă pentru a-şi ajuta părinţii financiar, având în vedere că familia se confrunta cu reale probleme financiare şi materiale. PS ne-a relatat că a fost nevoită să se prostitueze în Turcia şi Italia. Ea a fost supusă la abuzuri fizice şi sexuale de către membrii reţelei, declarând că a suferit patru întreruperi de sarcină, dintre care una într-o lună avansată (aproximativ 5 luni).

Evaluarea psihologică

Evaluarea psihologică realizată de psihologu a pus în evidenţă faptul că prezintă , ca urmare a experienţelor traumatice prin care a trecut manifestări ale sindromului de stres posttraumatic şi anume: nervozitate nejustificată de situaţii, autoagresivitate, activitate sporită a sistemului nervos vegetativ, reacţii fizice exagerate, depresii, tulburări de somn (insomnii), tulburări de concentrare a atenţiei, stimă de sine scăzută, toleranţă scăzută la frustrare, nivel ridicat al anxietatăţii.

Dezvoltarea cognitiv-intelectuală :

60

Durata intervenţiei specializate: 3 luni

Data începerii: 2006

Data încheierii: 2006

Numele şi prenumele consilierului de protecţie a victimelor şi de reintegrare socială a infractorilor:HMM

Data rezoluţiei: 2006

Din raportul de evaluare psihologică realizat de psiholog rezultă faptul că tânăra prezintă deficienţă mintală uşoară(debilitate mintală) QI-67, vocabular sărac în conţinut cu exprimare greoaie, lentoare în gândire, capacităţi mnezice de nivel slab, distributivitate, atenţie de nivel slab mai ales la sarcini ce vizează aspecte cognitive. Toate aceste aspecte observate se datorează, pe de o parte carenţelor instructiv-educative, pe de o parte dar şi traumelor suferite, pe de altă parte.

Din raportul medico-legal (psihiatric) întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală rezultă faptul că aceasta prezintă diagnosticul de oligofrenie gr. I (QI-57), cu o diminuare a capacităţii de discernământ.

Dezvoltare social – relaţională :

Tânăra prezintă o stimă de sine scăzută, încredere în sine şi în ceilalţi scăzută, se adaptează uşor la situaţii noi, prezintă deschidere spre relaţionare comunicare, capacitate bună de cooperare. Singura în care are încredere este mama sa, care de altfel o însoţeşte pe tânără la toate instituţiile la care este fiica sa referită, oferind de cele mai multe ori informaţii în locul acesteia.

….………………………………………………………………………………………………`

III. RISCUL DE A REDEVENI VICTIMA UNOR INFRACŢIUNI / RISCUL DE SINUCIDERE ŞI AUTOVĂTĂMARE / RISCUL DE A FACE LA RĂNDUL EI RĂU ALTOR PERSOANE (motivare):

Apreciem riscul de a redeveni victimă a unor infracţiuni (similare celei pentru care se află în asistenţă) ca fiind relativ crescut, având în vedere faptul că tânăra prezintă o influenţabilitate crescută, o stimă de sine scăzută, stare de tensiune teamă, iar presiunile exercitate de membrii reţelei (asupra propriei persoane şi asupra familiei) o pot determina pe aceasta să redevină victima traficului de fiinţe umane. De asemenea, din informaţiile furnizate de victimă rezultă faptul că în trecut au mai fost realizate presiuni asupra tinerei de către membrii grupului infracţional, aceasta ajungând să se prostitueze din nou în străinătate ca urmare a faptului că îi era ameninţată familia. Victima nu are nici un venit este sprijinită financiar de mama sa, prezintă deficienţă mintală uşoară şi un discernământ diminuat fiind o ţintă uşoară a unui asemenea infracţiuni.

Pe de altă parte, tânăra beneficiază de suportul afectiv, moral al mamei în vederea depăşirii experienţelor traumatice, fiind şi singura persoană în care tânăra are încredere, povestindu-i despre experienţele suferite. În prezent tânăra este însărcinată (ca urmare a unei relaţii cu un consătean din comuna) în luna a doua iar mama o sprijină în vederea menţinerii copilului, angajându-se să o sprijine în depăşirea problemelor cu care se confruntă. Observăm faptul că tânăra nu conştientizează responsabilităţile pe care le implică creşterea unui copil, însă cea care este interesată de menţinerea sarcinii este mama sa deoarece fiica sa a avut până în prezent patru întreruperi de sarcină.

61

Nu am identificat existenţa pericolului pentru siguranţa publică, având în vedere vârsta victimei şi problemele post-traumatice.

……………..……………………………………………………………………………………

IV. NATURA ŞI FRECVENŢA ÎNTREVEDERILOR DINTRE CONSILIER ŞI PERSOANA VICTIMĂ A INFRCAŢIUNII / CU ALTE PERSOANE RESURSĂ:

Întrevederile consilierului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor responsabil de caz şi persoana victimă a infracţiunii, vor avea loc o dată la două săptămâni, la sediul directiei ,datele putând a fi modificate de comun acord.

Durata fiecărei întrevederi va fi de aproximativ 30–40 min; la întrevederile stabilite pot participa şi membrii familiei sau alţi specialişti cu înştiinţarea persoanei victime a infracţiunii, în acest caz durata întrevederii poate creşte până la maxim 1 oră. Pe durata intervenţie specializate (în cadrul întrevederii) la solicitarea persoanei victime a infracţiunii sau a celorlalţi participanţi se vor acorda pauze de maxim 10 minute. Intervenţia specializată pentru victima infracţiuni se va realiza într-o încăpere separată, pentru persoanele minore fiind necesară si permisiunea / participare cel puţin a unui părinte / rudă apropiată / reprezentantului legal.

Participarea unor specialişti la sesiunile de intrevenţie specializată (psiholog, medic, asistent social, psihiatru, inspector BCCO etc.) se va face cu înştiinţara în prealabil a persoanei victime a infracţiunii şi cu acordul şefului serviciului.

.…………………………………..……………………………………………………………

V. PLAN DE INTERVENŢIE SPECIALIZATĂ:

Scop: Abilitarea victimei în diminuarea impactului infracţiunii săvârşite asupra sa, precum şi în gestionarea situaţiilor de revictimizare.

Obiective stabilite în procesul de intervenţie specializată: 1. Îngrijirea medicală de urgenţă (examinarea medicală generală, cu atenţie asupra

bolilor specifice victimelor TFU: infecţii cu transmitere sexuală HIV/SIDA, control ginecologic general).

62

2. Consiliere pentru depăşirea perioadei de criză prin încurajarea acesteia de a-şi relua activităţile obişnuite, prin implicarea în activităţi noi şi pentru optimizarea imaginii de sine.

3. Sprijin în vederea obţinerii actelor de identitate şi a unor ajutoare materiale cu sprijinul ONG-urilor locale.

4. Creşterea gradului de asertivitate şi dezvoltarea unor strategii de gândire alternativă, care să diminueze pericolul revictimizării.

Activităţi propuse pentru atingerea obiectivelor:

Menţinerea colaborării în vederea sprijinirii materiale a tinerei; Îngrijirea medicală de urgenţă, examinarea cu atenţie asupra bolilor specifice

victimelor TFU, infecţii cu transmitere sexuală, HIV/SIDA în cadrul Spitalului Judeţean (DSP)

Colaborarea cu instituţiile care oferă asistenţă psihologică (Laboratorul de Sănătate Mintală , si directie) în vederea depăşirii experienţelor traumatice.

Menţinerea unei legături permanente cu familia în vederea optimizării relaţiilor, sprijinul afectiv din partea familiei un factor important în vederea depăşirii situaţiei de criză.

Resurse utilizate:- umane – specialişti din domeniu – psiholog, consilier, medic etc.

Perioada de timp: 3 luni (09.02.2006-08.05.2006)

......................................................................................................................................................

VI. METODELE UTILIZATE PENTRU ASIGURAREA REINTEGRĂRII ÎN COMUNITATE A PERSOANEI VICTIME A INFRCAŢIUNII:

În realizarea obiectivelor propuse, cel mai frecvent, în cadrul întrevederilor cu persoana victimă a infracţiunii sau cu alte persoane resursă se va folosi metoda interviului (faţă în faţă) în vederea culegerii de informaţii pentru realizarea unei evaluări obiective a situaţiei psiho-sociale în care aceasta se află, a motivaţiei pentru schimbare, a derulării procesului de intrevenţie specializată şi estimării progresul realizat. Instrumentele folosite vor fi - chestionarul, ghidul de interviu, fişe de observaţie alte formulare tipizate. După derularea fiecărei sesiuni de intrevenţie specializată se va consemnat participarea în cadrul unui proces verbal/raport de consemnare, document care va fi semnat de persoanele care au participat la intrevederea stabilită.

63

Metodele utilizate pentru consiliere psihologică vor avea în vedere o serie de exerciţii de asertivitate (abilitarea persoanei în a-şi susţine punctul de vedere, a spune „NU”, în situaţiile care presupun rezolvarea prin refuz); exerciţii de valorificare a propriului potenţial persuadant (în care ea să fie convinsă de justeţea punctelor sale de vedere şi apoi să poată convinge interlocutorii imaginari). Instrumentele folosite vor fi – ghidul de interviu, chestionarul, prezentarea de planşe, fişe/rapoarte de observaţie, brainstorming-ul etc. Se vor folosi, de asemenea, tehnici „de spargere a gheţii” pentru a facilita comunicarea, elaborarea de soluţii şi rezolvarea de conflicte (interioare sau exterioare) pe cale contructivă. Implicarea altor persoane resursă din anturajul victimei dar şi a unor specialişti în procesul de recuperare şi reechilibrare emoţională şi psihologică se va face specializat, printr-o programare anterioară a sesiunii.

Formele de asistenţă specializată acordate victimei infracţiunii se vor acorda pe durata

prevăzută de Legea 211/2004. Se va avea în vedere întărirea şi monitorizarea consistenţei

reţelei de suport social, prin discuţii purtate cu resurse din anturajul victimei (persoane

apropiate – părinţi, fraţi, copii, soţ/şoţie, colegi de serviciu, specialişti etc.) şi implicarea lor

în soluţionarea problemei(lor) cu care aceasta se confruntă în vederea reintegrării în

comunitare şi restabilirii echilibrului fizic şi emoţional (realţional, psihic). În această direcţie

se va colabora cu OG-uri şi ONG-uri din comunitate (protocoale) în vederea identificării de

resurse materiale, financiare, relaţionale sau de specialitate pentru soluţionarea în parteneriat

a problemelor cu care persoanele victime ale infracţiunii se confruntă.

O altă metoda pe care o vom folosi este documentarea. Se vor ataşa la dosarul de consiliere psihologică şi asistare al persoanei victime a infracţiunii documente doveditoare privind domiciliul, situaţia şcolară, calificare, relaţii în familie, progresele realizate etc. Instrumentele folosite vor fi - formularele tipizate privind evidenta întâlnirilor, fişe de evaluare, etc. De asemenea, consilierul responsabil de caz va efectua anchete de teren care va consta în vizite la domiciliul persoanei victime a infracţiunii, rude sau alte persoane resursă din comunitate care vor avea menirea de a confirma sau infirma informaţiile obţinute şi de a permite elaborarea unor concluzii şi recomandări pertinente.

………………………………..………………………………………………………………Persoana victimă a infrcaţiunii a luat cunoştinţă de conţinutul planului de consiliere psihologică şi asistare specializată şi înţelege să coopereze în vederea soluţionării problemelor sesizate şi supuse spre intervenţie.

Data semnării planului de consiliere şi Consilier de protecţie a victimelor

64

asistare specializată, şi reintegrare socială a infractorilor

2006

Am luat la cunoştinţă, Persoană victimă a infracţiunii,

65

BIBLIOGRAFIE

1. Abraham P., Nicolăescu V., Iaşnic B. – „Poliţia Comunitară”, Editura Expert, Bucureşti, 2002

2. Abraham P. – „Legislaţie în asistenţa socială”, Editura Naţională, Bucureşti, 2000

3. Berger V. – „Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului”, Institutul Român pentru

4. Dreptu Abraham P., Nicolăescu V., Iaşnic B. – „Poliţia Comunitară”, Editurarile Omului, Bucureşti, 1998

5. Bocancea N. – „Elemente de asistenţă socială”, Editura Polirom, Iaşi, 1999

6. David D., Holdevici I., Szamoskozi S., Băban A. – „Psihoterapie şi hipnoterapie cognitiv-comportamentală”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 1998

7. Dijk J. J. M van, Fiselier, J. P. S. – „Studies in victimology”, Nijmegen Institute of Criminology, 1974

8. Dijk J. J. M. van - „Victims rights: A right to better services or a right to Active Participation?” Criminal Law in Action, Gouda Quint BV, Arnhem, 1986

9. Dijk J. J. M. van – „Regaining a sense of community and order: General Report and conclusions of the conference in Research on victimization”, 16th Criminological Research

Conference, Council of Europe, Strasbourg, 1985

10. Dryden W., DiGiuseppe R. – „Ghid de terapie raţional-emotivă şi comportamentală”, Editura ASCR, 2003

11. Durnescu Ioan -Manualul consilierului de reintegrare sociala si supraveghere,Ed.THEMIS,Craiova

12. Evans K., Sullivan J. M. – „Treating Addicted Survivors of Trauma”, The Guiford Press, 1995

13. Fattah E. A. – „Towards a Critical Victimology”, Macmillan, London, 1992

14. Fischer G., Riedesser P. – „Tratat de psihotraumatologie”, Editura Trei, Bucureşti, 2001

66

15. Joutsen M. – „The role of the victim of crime in European Criminal Justice Systems”, Helsinki, HEUNI, 1987

16. Kelly L. – „Surviving Sexual Violence”, Polity Oxford, 1988

17. Mawby R. I., Walklate S. – „Critical Victimology”, Sage Publications, London, 1994

18. Miclea M. - „Psihologia cognitivă”, ediţia a II-a, revizuită, Editura Polirom

19. Miclea M., Băban A., Lemeni G., Petrovai D., Negru O., Subţirică A., Botiş A., Tiba A.,

20. Ţăran A. – „Tehnici şi abilităţi de consiliere modul I; Evaluarea şi conceptualizarea cognitiv-comportamentală în consilierea psihologică”, Catedra de psihologie Cluj-Napoca şi Centrul Expert, Universitatea Babeş – Bolyai, Cluj-Napoca, 2004

21 Miftode V. – „Dimensiuni ale asistenţei sociale”, Editura Eidos, Botoşani, 19 Nistoreanu Ghe.-Criminologie,Ed. EUROPA –NOVA ,Buc.,2006.

22.Onu Elena,Petrescu Violeta,Traficul de persoane,Asociatia alternativ e Iasi,2005.

23. Mitrofan,N.(coord),,Psihologie judiciara”,Editura ,,SANSA”S.R.L. ,Bucureşti,2000.

24. Palmer S., Dryden W., - „Counselling for Stress Problems”, Sage Publications, London, 1996

25. Wiley and Sons. Ltd., 2004

26.Petrovai D., Negru O. – „Suport de curs: strategii de intervenţie în consilierea psihologică a victimelor traficului de fiinţe umane”, OIM, Bucureşti, 2003

27. Roberts A. R. – „Helping crime victims”, Newbury Park, CA: Sage, 1990 Wells A. – „A metacognitive model and therapy for generalised anxiety disorder”, Clinical Psychology and Psychotherapy, 1999

67

28. Wilson J. P.- „Trauma, transformation and healing. An integrative aproach to theory research and posttraumatic therapy”, Brunner and Mazel, New York 1989

29. Mc. Nubb F. – „Brief psychotherapy, CMT: an integrative aproach in clinical practice”, John Wiley and sons ltd, 1993

30. Zamfir E., Zamfir C. – „Politici sociale, România în context european”, Editura Alternative, Bucureşti, 1995 *** „Ghid de practici şi proceduri privind repatrierea minorilor neînsoţiţi, cetăţeni români, aflaţi în afara României”, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, 2003

*** „Handbook on Justice for Victims on the use and application of the United Nations Declaration of Basic Principles of Justice for Victims of Crime and Abuse of Power”, Geneva, 1999

*** „Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale. DSM - IV ediţia a patra”, American Psychiatric Association, 1994

68

70