Regulile comunitare ale concurentei i politica concurenial
Regulile comunitare ale concurentei i politica concurenial
Dreptul comunitar al concurentei nu este specific att prin
coninutul sau, ci, mai ales, datorita subordonrii sale obiectivelor
generate ale tratatului.1. Continutul dreptului comunitar al
concurenteiPentru moment i, fr ndoial, pentru nc mult timp de acum
ncolo dreptul comunitar al concurenei este, relativ, autonom i
specific. El se orienteaz, ntotdeauna, n jurul a doua axe
principale, i anume: n primul rand, el cuprinde regulile care se
adreseaz intreprinderilor si, in al doilea rand, pe cele care
vizeaza comportamentele statelor membre sau ale autoritatilor
publice.In tratatele care pun bazele Comunitatilor europene se
regasesc, cu cateva exceptii, aceleasi reglementari. Totusi, se
poate observa ca Tratatul de la Paris instituind CECA, prezinta o
anumita originalitate care se explica prin contextul sau
economico-politic: era vorba, la acea vreme , de a lupta impotriva
cartelurilor siderurgice si, in special, impotriva celui din zona
Ruhr-ului. Apropierea sfarsitului celui de al doilea razboi mondial
explica aceasta preocupare, care astazi este depasita. Acesta este
motivul pentru care Tratatul de la Paris continea dispozitii
specifice cu privire la concentrarile de intreprinderi. In ceea ce
priveste Tratatul instituind Euratom, acesta, din motive diametral
opuse, este mai retinut in ceea ce priveste imperativele
concurentei.Oricare ar fi diferentele dintre Tratatele
constitutive, acestea au fost, intr-o oarecare masura, atenuate
datorita unificarii reglementarilor privind autoritatile
insarcinate cu aplicarea dispozitiilor comunitare si, aceasta, dupa
fuziunea institutiilor, intervenita la 8 aprilie 1965, prin
Tratatul de la Bruxelles.In continuare, ne vom limita numai la
Tratatul de la Roma, care este, fara drept de apel, cel mai
important, si vom enunta, succesiv, regulile care se adreseaza
intreprinderilor si pe cele care se adreseaza statelor.Regulile
care se adreseaza intreprinderilor se sprijina pe trei piloni: in
primul rand, interzicerea intelegerilor edictata de articolul 81,
apoi a abuzului de pozitie dominant, intalnit in articolul 82 si,
in cele din urma, controlul prealabil al operatiunilor de
concentrare care nu figureaza in tratat, ci se regasesc in
Regulamentul Consiliului 4064/89, din 21 decembrie 1989.Regulile
care se adreseaza statelor sau autoritatilor publice pot fi grupate
in jurul a doi poli: in primul rand, este vorba despre regulile
care vizeaza intreprinderile publice, intreprinderile titulare de
drepturi speciale sau exclusive si intreprinderile insarcinate cu
gestionarea serviciului de interes economic general sau care
prezinta caracterul de monopol fiscal; in al doilea rand, avemin
vedere regulile care privesc ajutoarele de stat.Concurenta neloiala
nu are relevanta celei sanctionate de Tratatul de la Roma.
Reprimarea sa releva, intotdeauna, drepturi si jurisdictii interne.
Aceasta nu inseamna ca ea ar trebui sa ramana in afara
preocuparilor celor care redacteaza Tratatul. Ea este reglementata,
indirect, de articolele 81 si 82. Neloialitatea nu este, totusi,
justitiabila dreptului comunitar, decat atunci cand rezulta din
intelegerile sau din exploatarile abuzive ale pozitiilor dominante
care efectueaza concurenta pe piata.2. Regulile comune ale
concurentei si ale pietelor comune specialeRedactorii tratatelor au
luat in considerare specificul anumitor sectoare, in care, adesea,
interventia statelor este puternica si traditionala. Consideratiile
politice sunt cele care explica aceste alegeri. Astfel, se poate
observa ca vizavi de Piata comuna, pe care am putea-o califica ca
fiind generala, exista piete comune speciale, asupra carora
regulile concurentei nu se aplica in mod automat, ei numai daca
institutia Consiliului a decis aplicarea lor si in masura in care
acesta a facut-o. Se poate cita piata transporturilor sau cea a
agriculturii .Pentru a ne limita la Tratatul de la Roma, articolul
87, devenit 83, permitea Consiliului sa adopte regulamente care sa
excluda anumite sectoare de la aplicarea regulilor comune ale
concurentei. Consiliul, insa, nu a dat curs acestei dispozitii.
Sfera de aplicare ratione materiae a cestor reguli este, deci,
foarte vasta. Anumite profesii au incercat, fara succes, sa faca sa
prevaleze specificul lor pentru a se excepta de la articolele 85 si
86, devenite art. 81 si 82.O trecere in revista a diferitelor texte
generale care au fost enumerate dau impresia ca ele se sprijina,
fiecare, pe un antagonism intre permis si interzis. Astfel, de
exemplu, articolul 85, devenit 81, alin. 1, impune principiul
interzicerii intelegerilor restrictive de concurenta sau articolul
86, devenit 82, sanctioneaza exploatarile abuzive de pozitii
dominante. Cu toate acestea, o lectura mai atenta si examinarea
jurisprudentei comunitare arata ca aceste texte nu contin definitia
a ceea ce este permis si a ceea ce nu este. Prin aceasta relatie cu
obiectivele generale ale tratatului si constructia europeana se
determina, permanent limitele prohibitiilor. Regulile concurentei
sunt, asadar, mijlocul de a exprima politica, comunitara de
concurenta.3. Politica concurentialInsasi ideea unei politici
concurentiale este o trasatura caracteristica dreptului comunitar.
Aceasta se explica prin situatia economica a continentului european
de dupa sfarsitul celui de al doilea razboi mondial si prin
traditiile1 celei mai mari parti a statelor de pe continent. De
altfel, regulile de concurenta sunt inscrise in primul capitol al
"regulilor comune" din a treia parte a tratatului, consacrata
"politicilor Comunitatii".Nu trebuie sa ne surprinda faptul ca
libera concurenta nu poate fi un obiectiv. Regulile concurentei
trebuie sa fie, in cele din urrna, plasate si aplicate, in
perspectivele generale ale constructiei europene. Se poate observa,
astfel, ca articolul 3g, din Tratatul de la Roma are ca obiectiv
realizarea "unui regim asigurand o concurenta nedeformata pe piata
interna". Concurenta nedeformata trebuie sa fie apreciata potrivit
"scopurilor enuntate la articolul 2". Or, articolul 2 atribuie
constructiei europene obiective ambitioase, nu doar de ordin
economic, ci si de ordin social, politic si etic.Anumite dispozitii
ale tratatului, introduse cu ocazie acordurilor de la Maastricht,
fac referire la libera concurenta. Acesta este cazul primelor doua
paragrafe ale articolului 4 , care se refera la "o economic de
piata deschisa in care concurenta este libera". Aceasta referire
este precedata de readucerea in prim plan a necesitatii definirii
obiectivelor comune intre statele membre. Libera concurenta este
mai mult un mijloc, decat un scop in sine.Regulile de concurenta
trebuie, deci, sa fie aplicate si interpretate intr-un mod finalist
sau ideologic. Ele stau la baza marilor obiective atribuite
tratatului de catre redactorii sai. Aceasta interpretare finalista
este o constants a autoritatilor comunitare. Intrepatrunderea
economica realizata intre economiile statelor membre si scopul
coeziunii economice i sociale ale Comunitatii scot la iveala
jurisprudenta lor.Regulile de concurenta nu sunt in serviciul
intreprinderilor, ci in serviciul pietei. Ele intra in actiune daca
concurenta este restransa sau deformata pe piata. Aceasta este
ideea concurentei practicabile, eficiente, in functie de contextul
economic si juridic si nu este un ideal al concurentei
atomizate.Dispozitiile din preambulul Tratatului de la Roma, ca si
cele din articolele 2 si 3, sunt destul de imprecise pentru a lasa
posibilitatea autoritatilor nationale responsabile sa precizeze
continutul politicii concurentiale, dar i de a face sa varieze
contururile in functie de evolutia economica si sociala a
Comunitatii.Grija pentru decompartimentarea Pietei comune, pentru a
ajunge la interpretarea economiilor statelor membre, a fost
afirmata inca din anul 1967. Totui, nu a fost atinsa dect intr-un
mod prudent i progresiv. Comisia nu omite sa arate ca ea intervine,
in fiecare an, in sectoarele economice din ce in ce mai
sensibile.Pe masura ce se afirma constructia europeana, noi
obiective au fost integrate in interpretarea regulilor de
concurenta, ceea ce permite astazi o simbioza a obiectivelor pana
acum distincte, daca nu chiar opuse. Se poate, astfel, mentiona
protectia i interesele consumatorilor, progresul tehnic, protectia
mediului sau promovarea intreprinderilor mici si mijlocii. Acestora
li se adauga cresterea durabila a nivelului de ocupare a fortei de
munca si un grad ridicat al protectiei sociale. Pe scurt, ca toate
celelalte politici comunitare, politica concurentiala vizeaza o
crestere a prosperitatii economiei din cadrul Uniunii i bunastarea
cetatenilor europeni.Dupa o succinta analiza, se poate observa ca
redactorii tratatului nu au ignorat aceste obiective, chiar daca nu
erau in mod explicit legate de regulile concurentei. In orice caz,
promovarea progresului tehnic i luarea in considerare a intereselor
consumatorilor figureaza in textul articolului 81, alin. 3. La
randul lor, protectia mediului, industria, cercetarea, ca si
necesitatea coeziunii economice si sociale sunt, fiecare, afirmate
ca obiective ale constructiei europene in articolele 153 - 181 .
Ins, regulile de concurenta se gasesc in punctul geometric al
acestor obiective generale, aparent disparate. Astfel, de exemplu,
sustinerea intreprinderilor mici si mijlocii (PME) nu a avut ca
rezultat numai mentrnerea unei legaturi industriale stranse in
cadrul Uniunii Europene, ci i posibilitatea cooperrii intre
intreprinderi, cu scopul de a consolida coeziunea economics si
socials. Prin aceasta, se mentine un anumit numar de oferte de
produse sau de servicii, superior celui care rezulta din jocul
concurentei si favorizeaza consumatorii, al cror interes esential
este de a avea cea mai vasta alegere posibila intre produsele de
cea mai buna calitate si dintre cele mai noi.Bineinteles, acest
fapt nu inseamn ca dreptul concurentei trebuie sa absoarb dreptul
consumatorului. Dar, aceasta permite sa se sublinieze suprapunerea
intre doua corpuri de reguli care nu pot evolua, pentru a deveni
durabile, daca sunt izolate.Dup semnarea Tratatului de la Roma, in
anul 1957, la nivelul politicii concurentiale a intervenit o prima
schimbare, cu privire la perspectiva autoritatilor comunitare. In
anul 1957, redactorii Tratatului, intr-o anumita masur, permanent
au avut in vedere fragilitatea economiei europene si dimensiunea
insuficienta a economiilor nationale, precum i a intreprinderilor
europene. Aceasta constatare poate explica in parte absenta
oricarei dispozitii cu privire la controlul concentrarilor sau
existenta unei singure sanctiuni a exploatarii abuzive a dominatiei
economice. Daca se are in vedere faptul ca redactorii tratatului nu
pot face altceva decat sa accepte sectoarele publice excesive din
anumite state, se va intelege succesul pe care l-a avut ideea de
concurenta practicabila, realizabila sau eficace, adic concurenta
posibila care trebuie sa tina cont de contextul
economico-politic.De la semnarea tratatului au trecut, deja, peste
45 de ani. Mediul economic a fost profund modificat. Mondializarea
este o realitate, chiar daca ea nu a atins in acelasi mod toate
intreprinderile si toate pietele. Decompartimentarea pietelor
europene trebuie sa contribuie la a permite intreprinderilor sa
infrunte concurenta mondial. De acest lucru trebuie sa profile si
intreprinderile mici i mijlocii.Ideea unui tratament diferentiat
pentru micile intreprinderi, pe de o parte, si pentru marile
intreprinderi, pe de alta parte, castiga teren. "Campionii"
europeni sunt astazi, in totalitate, bine ,,inarmati" pe pietele
europene si mondiale, chiar daca minusuri exists si astazi in unele
sectoare. Ultimul dintre acesti "campioni" trebuie acum sa vegheze
asupra densit&tii legaturii economice. De asemenea, trebuie sa
se mentin si sa se consolideze coeziunea economica si sociala a
Comunitatii. Regulile de concurenta trebuie sa contributive la
acest obiectiv. Notiunea de concurenta practicabila isi schimba,
astfel, semnificatia. Liberalizarea nu trebuie sa se fac impotriva
interesului general. Serviciile de interes general contribuie, de
asemenea, la realizarea obiectivelor care sunt cele ale politicii
concurentiale. Fortele pietei isi au limitele lor. Trebuie in
permanent sa se aiba in vedere faptul ca r.ici o parte a populatiei
sa nu fie exclus de la beneficiile liberalizarii. Imperativul de
coeziune economics si sociala legitimeaz actiunea autoritatilor
publice care tin cont de interesul general.Actiunea statelor este,
inca, incorsetata de controlul ajutoarelor de stat. AutoritStile
comunitare condamna sectoarele in care statele au, in mod
traditional, o politics industrials si socials activ.Pe scurt,
politica comunitara a concurentei trebuie sa fie flexibila si
evolutiva. Ea trebuie in permanent sa fie adaptata
contextului.Flexibilitatea politicii concurentiale presupune ca
autoritatile care au rolul de a o pune in aplicare dispun de o
anumita marja de manevr.-Acest rol le este, adesea, acordat prin
intermediul textelor normative. Se poate lua exemplul relativei
imprecizii a criteriilor pe care le conine articolul 81 alin. 3
pentru a rscumpara intelegerile. Notiunile de ameliorare a
productiei, de promovare a progresului tehnic si economic, de parte
echitabil din profitul intelegerii rezervata consumatorilor pot fi,
evident, interpretate intr-un mod diferit, in functie de context,
dintr-o perspectiv finalista in raport cu obiectivele generale ale
tratatului. Remarci similare pot fi fcute si cu privire la notiunea
de exploatare abuziv a unei pozitii dominante sau chiar la
criteriile care trebuie luate in considerare in aprecierea unei
operatii de concentrare.Textele care privesc procedura acorda o
anumita flexibilitate autoritatilor in aplicarea politicii
concurentiale. Pana la 1 mai 2004, de exemplu, in ceea ce priveste
intelegerile si abuzurile de pozitie dominant, Regulamentul 17/62,
din 6 februarie 1962 oferea Comisiei aprecierea oportunittilor
urmarite. Odat cu intrarea in vigoare a Regulamentului nr. 1/2003
pentru inlocuirea Regulamentului nr. 17/62 cu privire la aplicarea
articolelor 81 si 82 din Tratat, sistemul de autorizare prealabila
facultativ a acordurilor intre intreprinderi (intelegerile) sunt
suspendate. Observatii similare pot fi fcute, de exemplu, in
domeniul ajutoarelor de stat in care Comisia beneficiaza de o mare
libertate de actiune, articolul 87 care contine principiul
prohibitiei, nefiind supus efectului direct.Autonomia autoritatilor
comunitare avand rolul de a aplica regulile de concurenta nu
trebuie sa fie sinonima cu opacitatea actiunii lor. Dimpotriva,
flexibilitatea de care dispun si evolutia contextului economic
conduc la transparenta. Comisia este atenta la aceasta necesitate
si face o serie de eforturi pentru a accelera procedurile, pe de o
parte si, pe de alta parte, multiplies comunicarile sau
informatiile in directia intreprinderilor, pentru a le oferi mediul
juridic de care au nevoie.4. Spatiul economic european si regulile
concurentiale comunitareArticolele 53 si urmatoarele din Acordul
asupra SEE transpun regulile de concurenta care rezulta din
Tratatul de la Roma i din Regulamentul 4064/89, din 21 decembrie
1989, cu privire la controlul concentrarilor. Chiar tratatul,
impreuna cu protocoalele 21-23, organizeaza reguli procedurale. O
dificultate a aparut cu privire la coordonarea prerogativelor
Autoritatii de supraveghere a SEE cu cele ale Comisiei. Un spatiu
economic se "acomodeaza" greu cu o asemene dualitate. Principiile
se regasesc in articolele 55 si 56 din Acordul asupra SEE.
Autoritatea de supraveghere nu are, in definitiv, decat o
competenta limitata.Aceasta competenta este apreciata in mod
diferit, dupa cum este afectata concurenta. Pentru intelegeri,
Autoritatea de supraveghere nu este competenta decat daca comertul
intre statele membre ale SEE este afectat; in celelalte cazuri,
competenta revine Comisiei europene. In ceea ce priveste poziiile
dominante, Autoritatea de supraveghere nu intervine decat daca
dominatia exista pe teritoriul a cel putin 2 state din SEE, sub
rezerva cazului in care ea exista si pe teritoriul acoperit de
autoritatea Comisiei. In ceea ce priveste concentrrile, Comisia
europeana este, in principiu, competenta, mai puin daca
particularii sunt prejudicial pe teritoriul SEE.5.Obiective
Obiectivul fundamental al normelor comunitare n materie de
concuren l reprezint protejarea concurenei mpotriva denaturrilor.
Concurena efectiv nu este un scop n sine, ci o condiie pentru
realizarea unei piee interne libere i dinamice, constituind unul
dintre instrumentele de promovare a bunstrii economice generale. De
la intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona, protejarea
concurenei mpotriva denaturrilor nu mai este menionat n mod
explicit la articolul 3 din TFUE, ci este inclus n conceptul de pia
intern n conformitate cu Protocolul nr. 27. Nu sunt de ateptat
modificri de ordin practic, ntruct normele n materie de concuren
rmn neschimbate. Condiiile de aplicare i efectele juridice ale
acestora s-au nrdcinat ntr-att n ndelungata practic administrativ a
Comisiei Europene i n jurisprudena instanelor europene, nct pot fi
considerate drept stabile.
6.Realizri
A.Interzicerea total a acordurilor care au ca scop restrngerea
concurenei (articolul 101 din TFUE)Sunt interzise i nule de drept
(alineatul 2) toate acordurile ntre ntreprinderi care au ca obiect
sau efect afectarea concurenei i care pot afecta comerul dintre
statele membre (alineatul (1). Acordurile care contribuie la
mbuntirea produciei sau a distribuiei de produse ori la promovarea
progresului tehnic sau economic pot fi exceptate cu condiia ca o
parte echitabil din beneficiul obinut s revin consumatorilor,
acordul s nu impun restricii care nu sunt indispensabile i s vizeze
eliminarea concurenei n ceea ce privete o parte semnificativ a
produselor n cauz (alineatul (3).
De la 1 mai 2004, Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului
reglementeaz punerea n aplicare a normelor prevzute la articolele
101 i 102 din TFUE. n conformitate cu acesta, autoritile naionale
de concuren i instanele statelor membre pot aplica ele nsele
articolele 101 i 102 din TFUE. Astfel, urmtoarele instrumente s-au
dovedit a fi utile:
Exceptarea pe categorii: o categorie de acorduri individuale cu
coninut asemntor care au n mod tipic efecte comparabile asupra
concurenei. n cazul n care se ateapt ca o asemenea categorie de
acorduri s ndeplineasc n mod regulat condiiile de exceptare de la
articolul 101 alineatul (3) din TFUE, exist posibilitatea de
exceptare sub forma unui regulament a acestei categorii de la
interdicia prevzut la articolul 101 alineatul (1) din TFUE. Aceast
procedur vizeaz degrevarea Comisiei Europene n activitatea sa
administrativ.
Acordurile de importan minor: Anumite acorduri care nu se
ncadreaz n excepia de la articolul 101 alineatul (3) din TFUE, nu
sunt considerate drept nclcare a interdiciei, dac sunt de importan
minor i au un impact neglijabil asupra pieei (principiul de
minimis). Asemenea acorduri sunt considerate adesea a fi utile
pentru cooperarea dintre ntreprinderile mici i mijlocii. Ca urmare
a modificrii ctorva regulamente de exceptare pe categorii i a
jurisprudenei recente, comunicarea de minimis din 2014 a fost
revizuit (2014/C 291/01). Cea mai important modificare const n
clarificarea faptului c acordurile care au ca obiectiv restrngerea
concurenei nu pot fi considerate de importan minor.
Anumite tipuri de acorduri sunt considerate ntotdeauna ca avnd
un efect de restrngere a concurenei i, prin urmare, sunt interzise
fr excepie; acestea sunt, n primul rnd, fixarea preurilor i
clauzele de protecie teritorial. 7.Procedura
Procedura de conciliere n cazurile privind cartelurile: n
temeiul Regulamentului (CE) nr. 622/2008 exist posibilitatea de a
finaliza n mod accelerat o procedur, cu o amend redus cu 10 %,
atunci cnd ntreprinderea vizat sprijin activitatea Comisiei
Europene i divulg deja ntr-un stadiu incipient al procedurii
participarea sa la o nelegere anticoncurenial.
Aciuni n despgubire: pentru consolidarea aspectului disuasiv al
acordurilor interzise i pentru mbuntirea proteciei consumatorilor,
Comisia European a prezentat n 2008 o Carte alb privind aciunile n
despgubire. n 2014 a fost adoptat Directiva privind anumite norme
care guverneaz aciunile n despgubire n temeiul dreptului naional n
cazul nclcrilor dispoziiilor dreptului concurenei al statelor
membre i al Uniunii Europene (2014/104/UE); aceasta trebuie pus n
aplicare n termen de doi ani. n cazurile privind cartelurile, se
remarc, n special, dou consecine: despgubirile civile se pltesc n
plus fa de amenzi i nu se aduce atingere politicii de clemen.
B.Abuzul de poziie dominant deinut pe pia (articolul 102 din
TFUE)
O poziie dominant este o poziie de putere economic deinut de o
ntreprindere care are capacitatea de a mpiedica meninerea unei
concurene eficiente pe piaa relevant, oferindu-i posibilitatea de a
se comporta independent ntr-o msur semnificativ fa de concureni,
clieni i, n cele din urm, fa de consumatori (cauza 27/76, United
Brands). Poziiile dominante sunt examinate n raport fie cu ntreaga
pia intern, fie cu o parte semnificativ a acesteia. Mrimea pieei
relevante depinde de caracteristicile produsului, de
accesibilitatea acestuia, precum i de comportamentul sau
disponibilitatea consumatorilor de a alege un produs alternativ. La
articolul 102 din TFUE se stabilete o list neexhaustiv de exemple
de practici abuzive.
C.Procedura de control al concentrrilor economice
Regulamentul (CE) nr.139/2004 prevede c o concentrare care ar
ridica obstacole semnificative n calea concurenei efective de pe
piaa comun sau de pe o parte semnificativ a acesteia, n special ca
urmare a crerii/consolidrii unei poziii dominante, este declarat
incompatibil cu piaa comun [articolul 2 alineatul (3)]. O operaiune
trebuie s fie notificat Comisiei Europene naintea concentrrii.
Elementul central al unei concentrri l reprezint obinerea
controlului n cadrul altor ntreprinderi [articolul 3 alineatul
(1)]. Se interzice realizarea concentrrii att timp ct Comisia nu
i-a dat acordul (articolul 7). Nu se exercit un control ulterior
sistematic i nu intervine nici separarea ntreprinderilor
afiliate.
Procedura poate include dou etape. Cel mai adesea, procedurile
se pot ncheia deja dup prima etap (25 de zile lucrtoare). Cazurile
complexe sunt examinate n detaliu n cadrul unei faze secundare (90
de zile lucrtoare). Deciziile de autorizare pot fi nsoite de
condiii i obligaii (articolul 8).
n 2014, Comisia European a prezentat Cartea alb intitulat Ctre
un control mai eficace al concentrrilor economice n UE, cu
obiectivul de a mbunti interaciunea normelor la nivelul UE i la
nivel naional. Aceasta prevede, pe lng posibilitatea de a verifica
i participaiile minoritare fr putere de control, o simplificare a
mecanismului de trimitere.
D.Interzicerea ajutoarelor de stat prevzut la articolul 107 din
TFUE
Ajutoarele reprezint prestaiile acordate direct de statele
membre i care provin din fonduri publice. Acestea cuprind, pe lng
subveniile nerambursabile, mprumuturi acordate n condiii
avantajoase, scutiri de impozite i taxe i garanii la mprumuturi,
chiar i participaii publice la ntreprinderi, att timp ct, prin
favorizarea anumitor ntreprinderi sau ramuri de producie, acestea
denatureaz sau amenin s denatureze concurena i s afecteze comerul
dintre statele membre.
Interdicia privind ajutoarele de stat nu se aplic n cazurile
enumerate la alineatul (2). Astfel de ajutoare sunt compatibile cu
principiile pieei interne i sunt posibile automat. n ceea ce
privete cazurile prevzute la alineatul (3), Comisia European
trebuie s le verifice n mod individual. Si n cazul controlului
privind ajutorul de stat se aplic principiul de minimis i, ncepnd
cu anul 2008, o exceptare general pe categorii [Regulamentul (CE)
nr. 800/2008].
n contextul crizei economice i financiare a fost creat, n
temeiul juridic al articolului 107 alineatul (3) litera (b) din
TFUE, un cadru juridic provizoriu. Aceste norme au fost revizuite
ulterior i parial prelungite. De la 1 august 2013 se aplic aa-zisa
Comunicare privind sectorul bancar referitoare la aplicarea
normelor privind ajutoarele de stat pentru msurile de sprijin n
favoarea bncilor n contextul crizei financiare (JO C 216,
30.7.2013, p. 1). Celelalte comunicri se refer, de exemplu, la
recapitalizarea instituiilor financiare, la gestionarea activelor
depreciate sau la restabilirea viabilitii i evaluarea msurilor de
restructurare luate.
Obiectivul ajutoarelor acordate bncilor este de a compensa lipsa
creditelor acordate de bnci i de a ncuraja investiiile n creterea
durabil. n cursul actualizrii normelor privind ajutoarele de stat
din 2012 au fost revizuite numeroase reglementri pentru a ine mai
mult seama de cazurile de acordare de ajutoare de stat cu efectele
cele mai grave asupra pieei interne i pentru a eficientiza
procedura.
n prezent, Comisia European verific dac tratamentul fiscal
preferenial al anumitor ntreprinderi din cteva state membre poate
fi considerat ajutor de stat i, n cazul n care acesta a fost
acordat n mod nejustificat, dac ar trebui solicitat rambursarea
sa.
E.Serviciile publice, serviciile de interes general i serviciile
de interes economic general (SIEG)
n conformitate cu articolul 14 teza a doua din TFUE, Uniunii
Europene i se confer o competen legislativ fr caracter exclusiv.
Conform articolelor 52 i 114 din TFUE, procedura legislativ ordinar
atribuie Parlamentului European i Consiliului rolul de colegiuitori
cu drepturi egale. Articolul 14 din TFUE este completat de
Protocolul nr. 26, n care se subliniaz nc o dat, cu referire la
articolul 14 din TFUE, semnificaia acestor servicii, diversitatea
lor, importanta marj decizional a autoritilor naionale, regionale i
locale, precum i accesul universal la acestea. Articolul 14 din
TFUE dobndete o semnificaie deosebit datorit articolului 36 din
Carta drepturilor fundamentale. i aici se recunoate accesul
cetenilor Uniunii la SIEG, n scopul susinerii coeziunii sociale i
teritoriale a Uniunii.
Cadrul de reglementare n vigoare privind SIEG cuprinde o decizie
a Comisiei (JO L 7, 11.1.2012, p.3), dou comunicri (JO C 8,
11.1.2012, p. 14 i JO C 8, 11.1.2012, p. 15) i Directiva
2006/111/CE.Rolul Parlamentului European
Parlamentul European este cel mai adesea implicat n legislaia n
materie de concuren doar prin procedura de consultare. Influena
acestuia este astfel limitat fa de cea a Comisiei i a Consiliului.
Parlamentul a solicitat n repetate rnduri, ntre altele n rezoluiile
sale anuale referitoare la raportul anual al Comisiei Europene
privind politica n domeniul concurenei, extinderea procedurii
legislative ordinare pentru a cuprinde i dreptul concurenial.Rolul
principal al Parlamentului este, prin urmare, controlul puterii
executive. Comisarul responsabil cu concurena se nfieaz de mai
multe ori pe an naintea Comisiei pentru afaceri economice i
monetare (ECON) pentru a-i explica politica i anumite decizii
specifice.
n cazul directivei privind aciunile n despgubire menionate mai
sus se aplic procedura legislativ ordinar. Acesta este un caz rar,
n care Parlamentul European (cu Comisia ECON drept comisie
competent n fond) acioneaz n calitate de colegiuitor. Pentru
deputai era important s asigure n aceast procedur despgubirea
complet a consumatorilor pentru daunele suferite, fr ns ca aceasta
s duc la supracompensri. n interesul consumatorilor, deputaii au
stabilit c deciziile autoritilor naionale de concuren ar trebui
considerate drept dovada primei manifestri a unui risc de nclcare a
legislaiei n materie de concuren.
Comisia special pentru deciziile fiscale i alte msuri similare
sau cu efecte similare (TAXE) se ocup din februarie 2015 de
probleme precum modul n care sunt analizate n statele membre
deciziile fiscale n raport cu normele privind ajutoarele de stat i
msura n care ar trebui clarificate dispoziiile privind schimbul de
informaii.
Stephanie Honnefelder
08/2015
Definiii:
Concurentareprezinta competitia, rivalitatea dintre agentii
economici ofertanti (producatori de marfuri, comercianti, bancheri,
etc.) pentru a atrage de partea lor clientela consumatoare, in
vederea obtinerii unor profituri cat mai mari. Ea exprima,
totodata, comportamentul specific, interesat al tuturor subiectilor
de proprietate in conditiile economiei de piata, care pentru a-si
atinge obiectivele, intra in raporturi de cooperare si
confruntare.Uniunea Europeana este o organizaie a rilor europene
dedicat creterii integrrii economice i ntrirea cooperarii ntre
state.BIBLIOGRAFIE1. Fuerea, Augustin Dreptul comunitar al
afacerilor, ediia a II-a revzut i adugit, Editura Universul Juridic
Bucureti 2006
2. www.mae.ro3. www.ier.ro4. www.europa.eu5. www.mie.ro6.
www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_ml7.
http://facultate.regielive.ro/europa /finante/8. www.google.md9.
www.polirom.ro/biblioteca-online/ 10.
http://www.referat.ro/referate/Uniunea_Europeana___realizari_si_perspective
Spaie economic european
1PAGE 12
