Dascalul de ieri si de azi nr 10

8/17/2019 Dascalul de ieri si de azi nr 10

1/61


2/61


3/61

1. Influența modelelor comportamentale, Balea Livia - Valentina, pag.4

2. Copiii cu CES in grădiniță, Breaz Adriana, pag.9

3. Disciplinează-mă, dar nu mă răni!, Rosenauer Petronela, pag. 14

4. Rolul poveștilor î n educarea limbajului, Manciulea Mihaela, pag. 17

5. Școala – punte între generații. Dascălul de ieri și de azi…, Muntean Felicia, pag. 206. Folosirea calculatorului în procesul educațional destinat elevilor în ciclul primar,

Toșa Gabriela, pag.22

7. Importanța parteneriatelor educaționale în școli, Morar Ioana Cipriana, pag. 24

8. Eficientizarea actului didactic printr-o strânsă colaborare dintre educatoare-

învățătoare- părinți, Lupean Delia Paraschiva, pag. 279. Exemple de metode active în evaluarea sumativă, Teoc Elena Gabriela, pag. 30

10. Prietenul meu , calculatorul – Activitate opțională, Muntean Nicoleta, pag. 34

11. Recenzie, Morar Ioana Cipriana, pag. 41

12. Recenzie, Morar Ioana Cipriana, pag. 44

13 Vi ibl l i î ă ă â l â H i Ni l 47


4/61

INFLUENŢA MODELELOR COMPORTAMENTALE PARENTALE ASUPRA DEZVOLTĂRII PERSONALITĂŢII PREŞCOLAR ILOR

Prof.înv.preșcolar Balea Livia-Valentina

Grădinița cu program prelungit nr.1 Abrud, jud. Alba

Contribuţia mare a familiei la modelarea comportamentelor copiilor şi la

dezvoltarea personalităţii lor se explică, pe de o parte, prin capacitatea de învăţare şi

deosebita lor receptivitate la ceea ce vine de la părinţi şi, pe de altă parte, prin felul în care

părinţii răspund nevoilor lor.

În mod natural, familia este primul factor care contribuie la structurarea

componentelor de bază ale personalităţii copilului. Influenţele ei sunt foar te variate.

„Copilul se găseşte astfel introdus de la început într -un eşantion foarte reprezentativ al

societăţii, cu diversitatea ei de persoane, cu încrucişarea de generaţii, cu prezenţa la un loc

a trecutului şi viitorului şi cu profunda solidaritate care leagă între ei pe toţi membrii”.

P i f ili i l i â ă f ă il l i di i d


5/61

în funcție de societatea pe care o reflectă, iar pe de altă parte în funcție de propria sa

structură interioară.

Mediul familial îl satisface pe copil în măsura în care răspunde trebuințelor saleelementare, adică în măsura în care este un mediu afectiv și protector, dubla condiție

indispensabilă pentru dezvoltarea copilului.

Legătura afectivă foarte puternică ce se stabileşte între copil şi mama sa îl face pe

acesta să preia foarte repede şi uşor gesturi, mişcări, acţiuni, expresii faciale, structuri

verbale, atitudini şi comportamente sociale. Procesul acesta este însă dependent şi de modul în care părinţii reacţionează la

manifestările copilului. Acest aspect diferenţiază puternic dezvoltarea copilului în familie

faţă de cadrul specific instituţiilor de ocrotire. Dragostea părinţiilor faţă de copii îi face să

reacţioneze într -un mod specific la cerinţele lor, iar aceştia din urmă să treacă de la

răspunsuri generate de pulsiunile lor fiziologice la conduite socializate. Se ştie că cei mici imită imediat ceea ce fac părinţii, chiar dacă gesturile nu li se

potrivesc totdeauna; comportamentele însă se vor selecta şi vor fi păstrate, repetate şi

consolidate numai cele necesare. Comportamentele care se însuşesc prin învăţare

intenţionată se vor înmulţi şi se vor complica treptat, o dată cu creşterea copilului. Dar în

il fi i iil i il l i l iil C ii


6/61

comunica uşor, se va integra bine în grupuri, va manifesta comportamente sociale adecvate

în toate împrejurările.

Respingerea are marcante influenţe negative asupra copilului. Copii respinşi defamiliile lor au următoarele particularităţi: instabilitate afectivă, iritabilitate, lipsă de interes

pentru şcoală, antagonism social, perceperea autorităţii parentale ca dură şi ostilă. Aceşti

copii manifestă frecvent comportamente agresive, revoltă, ostilitate, înclinaţie spre

vagabondaj şi furt.

În ce priveşte cea de a doua dimensiune, permisivitatea-restrictivitatea ea areefecte, de asemenea, polare asupra atitudinilor şi comportamentelor copiilor încă de la

vârste mici.

Permisivitatea se referă la faptul că dezvoltarea copilului presupune trăirea de

către acesta a unor experienţe variate şi posibilitatea de a acţiona fără teamă permanentă de

pedeapsă din partea părinţilor. În asemenea condiţii copilul îşi dezvoltă iniţiativa, curajul,independenţa, încrederea în sine etc. Totodată, familia îi apare ca locul în care se simte

liber şi în care nu-l pândesc la tot pasul dezaprobări, interdicţii, pedepse.

A treia dimensiune, căldura afectivă-indiferenţă are, la rândul ei, puternice

influențe asupra dezvoltării psihice.

i ii i i ii i li i il l i i f i d i i l


7/61

1. Să dai copilului un sentiment de securitate;

2. Să dai copilului sentimentul ca este dorit și iubit;

3. Să eviți amenințările, pedepsele fizice exagerate; 4. Să-l înveți pe copil cu independenta si sa-l determini sa-si asume responsabilități;

5. Să rămâi calm și să nu te șocheze manifestările instinctuale ale copilului;

6. Să fii tolerant și să eviți conflictele;

7. Să eviți să-l faci pe copil să se simtă inferior;

8. Să nu-l împingi pe copil dincolo de ceea ce este natural;9. Să respecți sentimentele copilului;

10. Să răspunzi cu franchețe la întrebările copilului;

11. Să te intereseze activitățile copilului, chiar daca nu consideri ca e ceva util;

12. Să tratezi dificultățile copilului fără să-l consideri anormal;

13. Să-i favorizezi creșterea, progresul, fără să hiperprotejezi. Creșterea și educarea copiilor, precum și ceea ce înseamnă "bun" pentru copil se

afla într-o dinamica continua de la o cultura la alta, de la o perioada la alta. În prezent, prin

întelegerea procesului de dezvoltare a copilului, cât și urmare a îmbunătățirii condițiilor de

viață în societate, în sarcina părinților se pot stabili anumite funcții deosebit de importante

i d d i i d l il l i i dif d l l l i i


8/61

· abilitatea de a diferenția si de a da un nume gândurilor si sentimentelor copilului;

· abilitatea de a prelua rolul acestuia din punct de vedere mintal, de a se pune în locul

copilului;· abilitatea de a răspunde în funcție de sentimentele copilului.

6). Abi l itatea de a da priori tate satisfaceri i nevoil or de baza ale copil ul ui , înaintea

celor propr ii

Pentru ca un copil să se poată dezvolta fizic, emoțional, intelectual și social,

trebuie să-i fie satisfăcute nevoile de hrană, îngrijire, stimulare, securitate și stabilitate,nevoia de a explora mediul înconjurător, nevoia de joaca si companie a altor copiii într -un

cadru sigur.

7). Abil i tatea de a-si înf râna propria durere si agresivitate fara a o rasfrânge asupra

copilului

Această funcție depinde de căile prin care părinții au de a face cu frustrarea șiagresiunea, precum și de felul în care aceasta se răsfrânge asupra copilului. Este vorba, în

același timp, de expresia verbala și fizică a frustrării și a agresiunii și cuprinde atât

frustrarea și agresiunea provocate de copil, cât si de alți factori din viața lor.

Un copil iubit de părinţii săi este securizat afectiv şi dezvoltarea lui psihică este

Î


9/61

datoria să sa formeze, consolideze sau să distrugă comportamentele fiecărui copil.

Grădiniţa complementarizează si lărgeşte educaţia în familie, dar şi o depăşeşte prin nivelul

activităţilor instructiv-educative şi competenţa educatoarelor.Grădinița nu diminuează deloc importanța educației în familie, ci ea întregește și

amplifică prestația părințiilor, dar, în același, ea exercită influențe hotărâtoare pentru

dezvoltarea pozitivă a copiilor și pregătirea lor pentru școală și viață.

BIBLIOGRAFIE: P. OSTERRIETH, " Copilul şi familia" , (1973), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

MIHAI GOLU, "Dinamica personalității", (1993), Editura Geneze, București, pag.

140-141;

ROSE VINCENT, " Cunoaşterea copilului" , (1972), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

IOLANDA MITROFAN, NICOLAE MITROFAN, (1991), "Familia de la A. la Z" ,Editura științifică, București, pag.134;

COPII CU CES IN GRADINIŢĂ


10/61

- copiii cu deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale, tulburări de auz, dizabilităţi

mintale, paralizia cerebrală);

- copiii cu deficienţe mintale, comportamentale (tulburări de conduită, hiperactivitate cu deficit de atenţie-ADHD, tulburări de opoziţie şi rezistenţă);

- copiii cu tulburări afective, emoţionale (anxietatea, depresia, mutism selectiv, atacul

de

panică, tulburări de stres posttraumatic, tulburări de alimentaţie: anorexia nervoasă, bulimia

nervoasă, supra-alimentarea);- copiii cu handicap asociat;

- copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de învăţare, sindromul Down,

dislexia, discalculia, dispraxia);

- copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din spectrul autistic,

sindromul Asperger, întârzieri în dezvoltarea limbajului).Copiii cu C.E.S. pot prin joc să-şi exprime propriile capacităţi. Astfel copilul capătă prin

joc informaţii despre lumea în care trăieşte, intră în contact cu oamenii şi cu obiectele din

mediul înconjurator şi învaţă să se orienteze în spaţiu şi timp. Datorită faptului că se

desfăşoară mai ales în grup, jocul asigură socializarea. Jocurile sociale sunt necesare pentru


11/61

În şcoală, copilul cu tulburări de comportament aparţine de obicei grupului de elevi

slabi sau indisciplinaţi, el încălcând deseori regulamentul şcolar. Din asemenea motive,

copilul cu tulburări de comportament se simte respins de catre mediul şcolar (educatori,colegi). Ca urmare, acest tip de şcolar intră în relaţii cu alte persoane marginalizate, intră în

grupuri subculturale şi trăieşte în cadrul acestora tot ceea ce nu-i oferă societatea.

Datorită comportamentului lor discordant în raport cu normele şi valorile comunităţii

sociale, persoanele cu tulburări de comportament sunt, de regulă, respinse de către

societate. Aceste persoane sunt puse în situaţia de a renunţa la ajutorul societăţii cuinstituţiile sale, trăind în familii problemă, care nu se preocupă de bunăstarea copilului.

Elevii cu C.E.S. au nevoie de un curriculum planificat diferenţiat, de programe de

terapie lingvistică, de tratament logopedic specializat, de programe specifice de predare-

învăţare şi evaluare specializate, adaptate abilităţilor lor de citire, scriere, calcul, de

programe terapeutice pentru tulburări motorii. De asemenea vor beneficia de consiliereşcolară şi vocaţională personală şi a familiei. Stilul de predare trebuie să fie cât mai

apropiat de stilul de învăţare pentru ca un volum mai mare de informaţii să fie acumulat în

aceeaşi perioadă de timp. Acest lucru este posibil dacă este cunoscut stilul de învăţare al

copilului, dacă este facută o evaluare


12/61

· Încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor, formarea unei atitudini

pozitive a colegilor;

· Încurajarea independenţei, creşterea autonomiei personale; ·Sprijin, încurajare şi apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor şcolare, fără a crea

dependenţă;

· Folosirea frecventă a sistemului de recompense, laude, încurajări, întărirea pozitivă,

astfel încât să fie încurajat şi evidenţiat cel mai mic progres;

· Crearea unui climat afectiv, confortabil;· Centrarea învăţarii pe activitatea practică;

· Sarcini împărţite în etape mai mici, realizabile

· Folosirea învăţării afective;

· Adaptarea metodelor şi mijloacelor de învăţare, evaluare;

· Sprijinirea elevului să devină membru al unui grup;· Organizarea unor activităţi de grup care să stimuleze comunicarea şi relaţionarea

interpersonală (jocuri, excursii, activităţi extraşcolare, activităţi sportive, de echipă);

· Sprijin emoţional;

· Folosirea unui limbaj simplu, accesibil elevului şi nivelului lui de înţelegere;


13/61

· Orice activitate să fie bine planificată, organizată şi structurată;

· Profesorul să dea dovadă de consecvenţă şi corectitudine în evaluare;

Abordarea incluzivă susţine că scolile au responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi sădepaşească barierele din calea învaţării şi că cei mai buni profesori sunt aceia care au

abilităţile necesare pentru a-i ajuta pe elevi să reuşeasca acest lucru. Pentru aceasta şcoala

trebuie să dispună de strategii funcţionale pentru a aborda măsuri practice care să faciliteze

îndepărtarea barierelor cu care se confruntă elevii în calea participării lor la educaţie.

Putem stabili de asemenea relaţii de colaborare cu autoritaţile locale, părinţii şireprezentanţii comunităţii. Poate fi dezvoltat un mediu afectiv pozitiv în care elevii să

poată discuta cu lejeritate despre dificultăţile pe care le pot întâlni şi să aiba curaj să ceară

ajutor.

Într-o abordare incluzivă toţi elevii trebuie consideraţi la fel de importanţi, fiecăruia să îi

fie valorificate calităţile, pornind de la premisa că fiecare elev este capabil să realizeze ceva bun.

Referinte :

1. Albu A., Albu C. “Asistenţa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic”,

Iasi, Poliron, 2000


14/61

DISCIPLINEAZĂ-MĂ, DAR NU MĂ RĂNI!

Prof.înv.preşc. Rosenauer Petronela

Grădiniţa cu PP si PN „ Iulia Hașdeu” Câmpina

Am să încerc să spun ceea ce gândesc, atât în calitate de educatoare, cât şi în calitate

de mamă a două fiice. Cred că orice femeie pe lumea asta îşi doreşte să fie o mamă

perfectă. Niciodată nu m-am considerat aşa, de cele mai multe ori am vrut să cred că mai

degrabă sunt o educatoare aproape perfectă, nicidecum o mamă perfectă. Şi ştiţi de ce?

Pentru că fiica mea cea mare de multe ori îmi reproşa că pe copiii de la grădiniţă îi iubesc

mai mult, că sunt mai bună şi mai înţelegătoare cu ei, decât cu ele, fiicele mele. Normal că

puneam pe seama geloziei acest reproş, un sentiment natural firesc care apare aproape la

toţi copiii. Pentru a fi educatoare trebuie să ai vocaţie. Oricât de mult ar exclama

majoritatea femeilor că se pot încadra în această meserie, lucrurile nu sunt chiar aşa de

simple, precum par a fi.


15/61

aşteptat. Este de preferat să scriem regulile şi să le afişăm într -un loc accesibil fiecărui

membru al familiei, de exemplu pe uşa frigiderului, sau pe uşa din camera copilului.

De exemplu, la noi la grădiniţă, încă din primul an de când preluăm grupa mică, îifamiliarizăm pe micuţi cu regulile grupei. La început sunt miraţi, nu prea înţeleg ei mare

lucru de ce şi pentru ce trebuie respectate acestea. Le explicăm pe înţelesul lor că acele

reguli îi ajută să fie mai buni, mai înţelegători unii cu alţii, să ştie cum trebuie să se poarte

la grădiniţă, dar şi acasă şi pe stradă. Le ascultăm şi punctul lor de vedere referitor la

regulile clasei, ba mai mult decât atât, îi îndemnăm pe ei să conceapă unele dintre ele, ceeace-i încântă foarte tare, satisfacţia fiind şi mai mare atunci când panoul cu reguli e gata şi

expus la loc vizibil.

Un aspect important în ceea ce priveşte utilitatea disciplinei copiilor, constă în

stabilirea de recompense pentru respectarea lor. Prima recompensă folosită de orice părinte

şi educator este lauda, aprecierea făcută sub forma unui entuziast “bravo!” de multe oriînsoţit de aplauze. Aceştia trebuie lăudaţi când respectă regulile: "Sunt foarte mândră de

tine pentru că ţi-ai strâns jucăriile, te-ai purtat frumos cu colegii tăi, ţi-ai strâns lucrurile la

dormitor!" etc

Scopul oricărei recompense este acela de a-l determina pe copil să nu se dea bătut din

ceea ce şi-a propus, de a-l învăţa să fie ambiţios, să reusescă ceea ce şi-a propus şi nu de a-l


16/61


17/61

şi am lăudat mai des. Am încercat să transform disciplina într -o distracţie, într -un joc

continuu, cu zâmbetul pe buze, într-un cuvânt, am dat mai des în mintea copiilor.

Deci, disciplina nu se referă la aplicarea de pedepse copilului, ci la introducerea şi

urmărirea respectării regulilor cu corectitudine. Copiii au nevoie de limite rezonabile şi

constante, impuse nu rigid, ci flexibil, cu afecţiune. Totuşi trebuie să stabilim reguli pentru

copii, să-i învăţăm să le respecte, pentru o dezvoltare armonioasă şi echilibrată din punct de

vedere emoţional. Să nu uităm că

disciplina şi educaţia copiilor reprezintă cartea de vizită a părinţilor, şi mai târziu a lor,viitorilor adulţi.

ROLUL POVEȘTILOR ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI

Autor: Prof. Manciulea Mihaela

Școala Gimnazială ,,Liviu Rebreanu” București

,, Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieţii omeneşti... cu poveşti ne

leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme... Ne trezim şi murim cu ele.”


18/61

Poveștile:

- ajută copiii să crească frumos și armonios:

-

ajută la dezvoltarea și îmbogățirea imaginației;

- ajută copilul să combată stresul;

- oferă un moment de relaxare;

- îi ajută să învețe mai multe lucruri despre ei însiși si despre lume în general;

- îi ajută să își dezvolte interese proprii și să aibă oportunități în acest sens;

-

îi ajută să gândească singuri;

- îi ajută să ia decizi proprii, să învețe diferența dintre bine si rău, să facă judecăți de

valoare;

- îi ajută să își exprime propriile sentimente și emoții mai bine;

- reprezintă pentru ei o formă de joc în care învață semnificațiile vieții reale;

-

dezvoltă încrederea în forte proprii;- îndreaptă atenția către aspecte pozitive ale vietii (frumusețe, bucurie, dragoste etc.),

dar fără a exclude partea negativă (binele învinge intotdeauna răul, deci există și

latura negativă expusă în povești);

- îi învață ce înseamnă prietenia; ba chiar își aleg personaje de poveste care să le fie

http://www.copilul.ro/povesti/http://www.copilul.ro/povesti/http://www.copilul.ro/povesti/


19/61

Poveștile stimulează dorința de cunoaștere, imaginația și creativitatea copilului.

Contextul narativ al basmului facilitează accesul copilului la cuvinte și expresii noi,

permite înțelegerea sensului unor cuvinte abstracte sau metaforice, dezvoltând astfellimbajul și gândirea. Imaginația și creativitatea joacă un rol important în viața copilului

pentru că ea este cea care îl ajută pe copil să stabilească o legătură între lumea sa internă

și cea externă, să își construiască propria imagine de sine și să dezvolte pe viitor

strategii de succes pentr u rezolvarea problemelor si identificarea soluțiilor.

Poveştile îmbogăţesc viaţa afectivă a copilului, prin intermediul acestora copilul

ajungând să trăiască alături de personaje, din punct de vedere afectiv, experienţele la

care acestea sunt supuse şi să înveţe să îşi exprime propria agenta emoţională în funcţie

de contextul şi desfăşurarea povestirii. Copiii pun întrebări părinţilor, se bucură pentru

victoria personajului cu care se identifică, devin trişti sau îngrijoraţi atunci când

personajul respectiv se află în dificultate şi învaţă să îşi definească propriile emoţii în

raport cu anumite situaţii de viaţă. Tot în acest context, copilul învaţă să îşi definească

emoţiile pozitive în raport cu cele negative şi dezvoltă anumite comportamente de tip

social.


20/61

copilului, dată de universul care-l înconjoară. Vorbind acum din unghiul semnificaţiilor

poveştilor, trebuie accentuat asupra faptului că acestea formează (educă deopotrivă

formal, informal şi nonformal), informează şi distrează personalitatea copilului.Semnificaţiile poveştilor răspund aşadar multiplelor exigenţe ale copilului, care caută în

interiorul acestora un univers mic, redus la scară.

ŞCOALA- PUNTE ÎNTRE GENERAȚII

DASCĂLUL DE IERI ȘI DE AZI...

Ed.Muntean Felicia

G.P.N Gârbova

Democrit, un mare filosof grec presocratic spunea:

„A creşte copii e un lucru riscant, căci reuşita depinde de multă trudă si grijă, iar nereuşita

întrece orice altă durere“

Şcoala este cea mai mare investiţie a unei naţii, menită să instruiască şi să educe

generaţii succesive capabile să asigure toate cele necesare unui viitor în care să troneze


21/61

A fi profesor „atunci” sau „acum” înseamnă să vrei să dăruieşti tot ce ai mai bun în

tine pentru ceilalţi, să-i ajuţi să crească şi să devină cu adevărat oameni. Şi „atunci” şi

„acum” - menirea dascălului - depăşeşte propria menire → să creeze lumea de mâine. Responsabilitatea acestei profesii pentru DASCĂLII MEI, pentru cei din

generaţia mea sau pentru cei din generaţia mai tânără este enormă pentru că nu ai voie să

greşeşti. Cel care scrie, dacă nu-i place ce a scris rupe hârtia şi o aruncă la coş, dar cel ce a

greşit cu un copil, nenoroceşte un om care ar putea deveni folositor societăţii.

Dascălul este dator să găsească „perla” în fiecare copil, „oricât de adâncă este” şisă-i dea strălucirea de care este capabil.

Un dascăl nu este doar omul de la catedră, omul cu catalogul, omul care face

observaţii, „pedepseşte” şi iartă! Dascălul, este omul care an de an reia bătălia cu

indolenţa, cu ignoranţa, cu nepăsarea şi capacităţile celor ce surpă temeliile morale ale

societăţii.

Profesia de dascăl este dublată de o mare responsabilitate

Dascălii sunt în mod voluntar modele de viaţă, de profesionalism, de echilibru, de

toleranţă, responsabilitate, de respectare a drepturilor omului în general şi ale copilului în

mod special. Dascălul de ieri sau de azi ştie că dacă îţi zâmbesc ochii când vorbeşti cu

copilul, lui îi va zâmbi inima şi se va deschide în faţa ta. Dacă îi răspunzi copilului cu


22/61

FOLOSIREA CALCULATORULUI ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL DESTINAT

ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR

Prof.înv. primar TOȘA GABRIELA

Școala Gimnazială Căiuți, Bacău

Societatea informatizată a ultimilor ani a impus utilizarea calculatorului în procesuldidactic. Instruirea asistată de calculator a devenit una dintre metodele de învăţământ de

bază în procesul didactic modern. Folosirea calculatorului reprezintă o nouă strategie de

lucru, un nou mod de concepere a instr uirii şi învăţării, care îmbogăţeşte sistemul

activităţilor didactice şi prezintă importante valenţe formative şi informative. Calculatorul

simulează procese şi fenomene complexe pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate

pune atât de bine în evidenţă. Astfel, prin intermediul lui, se oferă elevilor modelări,

justificări şi ilustrări ale proceselor şi conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor şi

fenomenelor neobservate sau greu observabile din diferite motive, aşezarea corpurilor în

spaţiu, măsurători, ilustrarea problemelor.

Dezvoltarea tehnologiei a dus și la diversificarea softurilor educaționale care


23/61

lecţii, chiar în cadrul mai multor discipline, pot fi /sunt concepute şi interdisciplinar.

Integrarea softurilor educaționale poate răspunde cu succes solicitărilor diverse de învățar e

ale elevilor, pe lângă adaptarea curriculară, sprijin individual, sau integrarea unor mijloaceși materiale didactice suplimentare. Softul educaţional reprezintă orice produs software în

orice format care poate fi utilizat pe orice calculator şi care reprezintă un subiect, o temă,

un experiment, o lecţie, un curs, etc., fiind o alternativă sau unica soluţie faţă de metodele

educaţionale tradiţionale (tabla, creta etc).

Înțelegând importanța optimizării procesului de predare-învățare-evaluare prinintroducerea tehnologiei ,la nivelul colectivulului de elevi pe care îl coordonez am derulat

în anul școlar anterior disciplina optională „PRIETENUL MEU, CALCULATORUL”,

care a urmărit să asigure dobândirea unor cunoştinţe de utilizare a calculatorului, iar rolul

învățătorului era acela de a direcţiona interesul şi curiozitatea elevilor pentru această lume

digitală în direcţia utilizării ei în scopuri educative nu numai recreative, aşa cum se

constată că este interpretată în prezent.

Opţionalul avea în vedere calculatorul sub următoarele aspecte: sursă de

informare, mijloc util în învăţare, mijloc de eficientizare a muncii, mijloc de recreere,

oportunitate în dezvoltarea în carieră. Opţionalul mai sus amintit a fost susţinut printr -o

suită de fişe atrăgătoare şi aplicaţii interesante pentru copii vizând noţiunile de bază


24/61

mare de elevi precum și numărul sufocant de mare de documente școlare care se solicită a

fi întocmite, acestea din urmă trecând, fără voia noastră, pe prim plan adeseori.

În ciuda acestor impedimente, revin la importanța utilizării calculatorului înactivitățile didactice, ori de câte ori este posibil, concluzionând că la acest nivel al

dezvoltării societății în care trăim, procesul educaţional devine scena a trei mari actori:

PROFESORUL, ELEVUL ŞI CALCULATORUL, care împreună caută să asigure

SUCCESUL DEMERSULUI DIDACTIC.

IMPORTANȚA PARTENERIATELOR EDUCAȚIONALE ÎN ȘCOLI

Prof.înv.preșc. Morar Ioana Cipriana

GPN Peștișorul de Aur, Zlatna

În cadrul fiecărui parteneriat, actori diferiți pot să aibă diferite motive pentru

colaborare. De exemplu, atunci când guvernele, comunitățile și agențiile internaționale

lucrează împreună, fiecare parte poate să aibă motive diferite pentru a o face. Astfel, pot fi

identificate o serie de motive importante care decurg dintr-un parteneriat:

- Împărțirea experienței și a expertizei: fiecare partener își folosește cunoștințele și


25/61

- Evaluare și monitorizare: legăturile partenerilor din diferite sectoare ale societății îi

poate ajuta să facă ajustările necesare și să își îmbunătățească activitatea.

Parteneriatul educațional este forma de colaborare, cooperare și comunicare întrediferiți actori educaționali în sprijinul copilului la nivelul procesului instructiv-educativ.

Parteneriatele presupun o serie de cerințe, opțiuni, decizii și acțiuni educative între factorii

educaționali. Parteneriatul educațional se desfășoară împreună cu actul educațional

propriu-zis. El se referă la proiectarea, decizia, acțiunea și colaborarea dintre instituții,

influențe sociale și agenți educaționali.Așadar, parteneriatele educaționale se realizează între:

- instituţiile educaţiei: familie, şcoală şi comunitate;

- agenţii educaţionali: copii, părinţi, profesori, specialişti în rezolvarea unor probleme

educaţionale (psihologi, consilieri psiho- pedagogi, terapeuţi etc.);

- membri ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului

(medici, factori de decizie, reprezentanţii bisericii, ai poliţiei etc.);

Nu de puține ori parteneriatele educaţionale se adresează în principal părinţilor şi

profesorilor, şi se referă la a acţiona în acelaşi sens. Ceea ce hotărăşte familia trebuie să fie

în acord cu măsurile şcolare, şi ceea ce face un părinte, să nu fie negat sau neglijat de

celălalt.


26/61

implicaţi. Şcolile şi comunitatea îmbunătăţesc instrucţia, evaluarea, dezvoltarea

profesională a cadrelor didactice, implicarea părinţilor şi a oamenilor de afaceri, astfel încât

fiecare aspect al educaţiei funcţionează ca parte a unui sistem, care sprijină toţi elevii pentru a-şi atinge obiectivele.

Avantajele programelor de parteneriat sunt importante, deoarece ele creează relaţii

de colaborare, clarifică diverse probleme educative, oferă un nou cadru de dezvoltare a

personalităţii elevului. Iniţierea diferitelor proiecte de parteneriat educaţional sunt benefice

atât pentru elevi, cât şi pentru toţi factorii implicaţi ( şcoală, familie, comunitate). Parteneriatele la nivelul comunității trebuie încurajate, ele putând să ajute la

armonizarea activităților prin utilizarea resurselor într -un mod mai eficient și prin

mobilizarea resurselor financiare și umane atunci când este cazul. În strânsă legătură cu

termenul de ,,parteneriat” este ..implicarea” și ,,participarea” (Myers, 1992; Shaeffer,

1994). Parteneriatul presupune o implicare mai activă și responsabilă, partenerii

împărțindu-și responsabilitatea pentru desfășurarea activităților, în timp ce participanții

cooperează în activitățile altora.

Școlile, în afara rolului lor educațional, pot ele însele să aibă un rol important în

susținerea și dezvoltarea comunității, dar și în dezvoltarea societății. Școala este ,,o

adevărată comunitate în cel mai propriu sens al cuvântului, dar și un centru indispensabil


27/61

1.Băran- Pescaru, A., Parteneriat în educaţie, Bucureşti, Editura Aramis Print, 2004,

2.Popescu, M., Implicarea comunităţii în procesul de educaţie, Centrul Educaţia 2000,

Corint, Bucureşti, 2000; 3.***, Community Partnerships in Education: Dimensions, Variations and Implications,

Ed. Graphoprint, UNESCO, 2000

EFICIENTIZAREA ACTULUI DIDACTIC PRINTR-O STRÂNSĂ COLABORAREDINTRE EDUCATOARE-ÎNVĂȚĂTOARE-PĂRINȚI

Prof. înv. preșc. Lupean Delia Paraschiva

Școala Gimnazială Gârbova, G.P.N. Gârbova

Evoluțiile rapide din viața socială de astăzi, modificarea statutului familiei și al

soților în cadrul acesteia, atribuțiile crescute ale femeii fac ca rolul grădiniței și al școlii să

fie mare nu numai în ce privește educația copiilor, ci și a părinților. Instituțiile școlare

trebuie să găsească o punte de legătură cu familia, arătând părinților noi căi spre educație în

beneficiul copiilor.


28/61

De aceea se impune o comunicare continuă și de calitate între cadrele didactice și părinți

privind progresele sau dificultățile întâmpinate de copii, aspectele asupra cărora este

necesar să se insiste prin exerciții ori prin exemple pozitive și încurajări. Comunicarea șideschiderea din ambele părți, pentru a sprijini dezvoltarea și buna educație a copilului,

aduc beneficii pe permen lung în dezvoltarea personalității acestuia. Dacă părinț ii sunt

implicați în programul educativ încă de la început, ei vor înțelege importanța colaborării cu

grădinița/școala, cu educatoarele/învățătoarele și își vor forma deprinderea de a se interesa

și a sprijini activitatea pe care copilul o desfășoară aici.

Contactele dintre părinți și cadre didactice pot îmbrăca forma unor întâlniri

colective desfășurate în cadrul formal al negocierilor dintre administrarea instituțiilor

școlare și asociațiilor părinților/comitetelor de părinți, al reuniunilor de informare a

părinților cu privire la conținuturile și metodelor didactice, programul grupelor, al

activităților deschise pentru părinți, al atelierelor de lucrări practice cu părinții, activități

extracurriculare. Într-un cadru informal, părinții pot colabora cu grădinița/școala cu prilejul

excursiilor, serbărilor, vizitelor, aniversărilor.

Părinții trebuie implicați permanent în activitatea grădiniței/școlii și nu doar când se

ivesc probleme. Totodată, părinților trebuie să li se ofere frecvent informații referi toare la

copil. Ei trebuie să știe care este scopul programului educativ la care participă copilul lor,


29/61

în colectiv. Părinții se cunosc mai bine între ei și pot colabora mai ușor atunci când

sunt solicitați ori când se ivește vreo problemă.

c)avantajele cadrelor didactice:Apropiindu-ne de părinți, colaborând cu ei, putem cunoaște relațiile părinte-copii,

psihologia părinților și mai ales pe cea a copiilor. Cunoscând situația și posibilitățile

financiare ale grădiniței/școlii, părinții contribuie financiar la realizarea acestor

activități, obtinându-se astfel un răspuns la cerințele actuale ale unei instituții

școlare moderne.

Participând afectiv și efectiv la viața grădiniței, părinții nu vor mai vedea doar

funcția socială a acesteia, de supraveghere a copiilor atunci când ei lipsesc de acasă, ci vor

conștientiza că ea desfășoară un proces instructiv-educativ bine fundamentat și organizat.

Părinții pot fi parteneri în educație pentru că dețin cele mai multe informații despre

copiii lor. Pentru realizarea parteneriatului este esențial ca părinții să fie priviți ca

participanți activi, să fie atrași în adoptarea deciziilor, să se recunoască și să se valorifice

informațiile date de ei despre copii, iar responsabilitatea să fie împărțită între părinți și

dascăli.

Pentru o mai bună eficientizare a relațiilor dintre grădiniță, școală și familie se


30/61

Răspunzând cerințelor unei educații psihopedagogice complete, colaborarea și

integrarea părinților în activitățile instructiv-educative din grădiniță și școala rămâne un

deziderat prioritar, cu atât mai mult cu cât materializarea lui se dovedește practic că oferăavantaje tuturor părților implicate în procesul educațional.

EXEMPLE DE METODE ACTIVE ÎN

EVALUAREA SUMATIVĂ

Prof. Teoc El ena Georgiana

G.P.P. ,,Scufița Roșie”, Alba- Iuli a

Teoria şi practica evaluării în învăţământ înregistrează mai multe moduri de

abordare şi înţelegere a rolului acţiunilor evaluative. Adesea, evaluarea rezultatelor şcolare

este redusă la acţiuni cum sunt: a verifica, a nota, a aprecia, a clasifica. Evaluarea nu este o

operaţie sau o tehnică, ea este o acţiune complexă, un ansamblu de operaţii mintale,

atitudinale și afective care precizează:

- obiectivele şi conţinuturile care trebuie evaluate;

- momentul evaluări (la început, pe parcurs, la sfârşit);


31/61

- să dezvolte disponibilitatea lor spre dialog;

- să-i conștientizeze de rolul lor activ în orice demers, unde ei pot avea idei, soluţii;

-

să-i determine să se autoevalueze şi să-i evalueze pe colegii lor;- să le stârnească interesul, spiritul de competiţie;

- să lucreze în cooperare.

În procesul predării interactive, rolul educatorului se schimbă, adică el pune

probleme, ascultă părerile copiilor, sugerează rezolvări, lucrează împreună cu copiii,

corectează greşelile acestora, dar niciodată nu impune autoritar un punct de vedere. Cu alte

cuvinte, organizatorul şi conducătorul educaţiei devine consilier, dar şi coechipier.

Voi prezenta câteva metode active utilizate în activităţile de evaluare.

1. PIRAMIDA – metoda ajută la dezvoltarea capacității de a sintetiza probleme,

informații, idei ale unei teme date sau chiar a unui text.

Etape :

se decupează mai multe pătrate de culori diferite;

se construieşte piramida după îndrumări verbale formulate (după culoare,

pătratul roşu în partea de sus şi în centru, pătratele galbene unul lângă altul,

continuaţi până formaţi o piramidă cu cinci trepte);


32/61

2. DIAMANTULSe realizează la fel ca şi piramida, dar de la baza piramidei se mai construiesc tot

atâtea trepte în jos câte sunt şi în sus.

Etape :

Se intuieşte imaginea;

Se analizează ordinea aşezării şirurilor şi caracteristicile pătratelor(culoare,

mărime);

Se decupează după contur imaginea;

Se reanalizează figura obţinută (forma, numărul de trepte, aşezarea

(des)crescătoare etc.)

Se continuă decuparea fiecărei trepte;

Se reconstituie diamantul verificându-se însuşirea corectă a tehnicii de

utilizare.

3. POSTERUL


33/61

Blazoanele pot fi realizate cu întreaga grupă de copii sau se pot forma grupuri de 4-

5 copii.

ETAPELE DE REALIZARE A BLAZONULUI

1.COMUNICAREA SARCINII DE LUCRU

Grupuri de 4-5 copii, în timp de 15 minute vor realiza blazonul ,Alba Iulia – orașul meu”.

Fiecare grup va realiza un blazon cu una din subtemele: cartiere, instituţii culturale,

parcuri, locuri de joacă, locuri de muncă.

REALIZAREA BLAZONULUI DE C ĂTRE FIECARE GRUP:

• Timp de lucru:15 minute;

• Fiecare grup, primeşte o coală mare de carton, compartimentată, conturată ca un

blazon. Precizez regulile: copiii din aceeaşi grupă se consultă, pentru a nu desena de

două ori acelaşi obiectiv (în şoaptă); copiii care cunosc literele pot scrie sub desenul

făcut numele sau iniţialele a ceea ce au desenat. În timpul lucrului, trec pe la fiecare

grup, încurajându-i, dându-le sfaturi

EXPUNEREA ŞI EVALUAREA FRONTALĂ A BLAZONULUI

• Fiecare grup îşi prezintă blazonul, cu detalii despre imaginile desenate în căsuţele

blazonului. Liderul fiecărui grup explică alegerea conţinuturilor şi simbolurilor din


34/61

Exemplu: Se alcătuiesc patru grupe.

- prima grupă primeşte un set de jetoane referitoare la procesul de germinaţie;

-

a doua grupă primeşte jetoane cu cifre de la 0-10, urmând să la aşeze în ordinecrescătoare sau descrescătoare;

- a treia grupă primeşte jetoane cu animale mici, mijlocii şi mari;

- a patra grupă primeşte un set de jetoane cu acţiunile pe care un preşcolar le face pe

parcursul unei zile.

BIBLIOGRAFIE:

1. Metode interactive de grup - ghid metodic, Breben, Silvia; Gongea, Elena; Ruiu,

Georgeta; Fulga, Mihaela, Editura Arves, 2002;

2. “Pedagogie”, Cucoş, Constantin (Ediția a II-a, revăzuta și adăugita), Polirom, 2006;

3. „Metode de Învăţământ”, Cerghid, Ioan, Ed. IV, Ed. Polirom, 2006;

4. http://www.didactic.ro/materiale/122949_utilizarea-metodelor-interactive-in-

gradinita

PRIETENUL MEU, CALCULATORUL

ACTIVITATE OPȚIONALĂ

http://www.didactic.ro/materiale/122949_utilizarea-metodelor-interactive-in-gradinitahttp://www.didactic.ro/materiale/122949_utilizarea-metodelor-interactive-in-gradinitahttp://www.didactic.ro/materiale/122949_utilizarea-metodelor-interactive-in-gradinitahttp://www.didactic.ro/materiale/122949_utilizarea-metodelor-interactive-in-gradinitahttp://www.didactic.ro/materiale/122949_utilizarea-metodelor-interactive-in-gradinita


35/61

al copiilor, influenţându-i limbajul şi comunicarea non-verbală şi punându-l în situaţia de a

găsi rapid soluţii.

Opţionalul se adresează tuturor copiilor de grupa mare, indiferent de mediuleducaţional din care provin, încercând să oferim dreptul copiilor la şanse egale de educaţie.

Programa învăţământului preşcolar prevede stimularea copilului în perceperea,

cunoaşterea şi stăpânirea mediului apropiat, printre finalităţile învăţământului preşcolar

numărându-se şi îmbogăţirea capacităţii copilului de a interacţiona cu mediul, de a-l

cunoaşte şi de a-l învăţa prin explorări, experimente şi exerciţii.

Integrarea calculatorului în activitatea instructiv-educativă desfăşurată la clasă

constituie o tendinţă modernă de racordare a învăţământului la noile cuceriri tehnologice.

Calculatorul oferă totodată o abordare interdisciplinară a domeniilor de cunoaştere.

A. OBIECTIVE CADRU

1. Dezvoltarea interesului pentru cunoaşterea şi utilizarea calculatorului

2. Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător prin

utilizarea calculatorului.

3. Utilizarea unui limbaj informatic adecvat în prezentarea unor fenomene din natură

şi din mediul înconjurător.


36/61

1.2. Să cunoască şi să exerseze

regulile de utilizare a calculatorului

- Exerciţii de a pune în funcţiune / opri calculatorul

- Jocuri de mânuire a mouse-ului şi de utilizare a

tastaturii- Experienţe privind lansarea în execuţie a unei aplicaţii

folosind o iconiţă

1.3. Să lanseze în execuţie

Windows

- Cunoaşterea şi denumirea elementelor de bază ale

sistemului Windows (elementele ecranului)

- Exerciţii pentru descoperirea corespondenţei dintre

acţiunea sa ca utilizator şi răspunsul calculatorului

- Selectarea unei anumite aplicaţii (Word, Paint)

1.4. Să-şi personalizez sistemul

Windows

- Exerciţii de lucru cu ferestre: deschidere, minimizare,

maximizare, închidere;

- Modificarea suprafeţei de lucru (zoom)

- Jocuri de schimbare a caracteristicilor unui text sau

desen (dimensiune, culoare, încadrare, poziţie)

OC 2. Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător


37/61

- Discuţii privind criteriul pe baza căruia calculatorul

admite asocierea

-Desenarea unor elemente din mediu prin folosirea PAINT2.2. Să cunoască elementele

mediului cultural şi social.

- Descrierea elementelor locale specifice;

- Exerciţii de scriere la tastatură a denumirii

corespunzătoare a imaginilor ;

- Jocuri de selectare a elementelor aceleiaşi categorii;

OC 3. Utilizarea unui limbaj informatic adecvat în prezentarea unor fenomene din

natură şi din mediul înconjurător

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

La sfârşitul anului şcolar copilul vafi capabil:

Pe parcursul anului şcolar se pot desfăşura următoareleactivităţi:

3.1. Să denumească principalele

operaţii specifice lucrului cu

calculatorul:

- Exerciţii de cunoaştere a sensului unor termeni noi

(selectează, lansează, fereastră, casetă de dialog, casetă

derulantă, iconiţă, menu, etc.)

- Jocuri pentru înţelegerea semnificaţiei unor instrucţiuni,


38/61

Selectarea unei anumite aplicaţii (Word, Paint);

Folosirea: Paint şi Word;

Cunoaşterea şi folosirea sowfturile: Piticlic Activităţi distractive;

D. TEME PROPUSE PENTRU REALIZAREA CONŢINUTURILOR

Semestrul INr.

crt.

Tema Conţinuturi Activităţi de învăţare

1. „Poate fi calculatorul

prietenul tău?”

Cunoaşterea rolului

calculatorului şi a informaţiei în

viaţa omului; însuşirea unortehnici corecte de utilizare a

calculatorului; păstrarea poziţiei

corecte în timpul utilizării

acestuia ; cunoaşterea măsurilor

Observare dirijată a

microcalculatorului

PCExerciţii de identificare,

investigare,

recunoaştere a

modului de operare a calculatorului


39/61

alfa-numerice

7. „Să lansăm aplicaţia

Notepad”

Executarea unor operaţii

folosind editorul de texte Notepad

Ex de identificare şi scriere a

literelor

8. Jocuri cu litere Aplicarea cunoştinţelor folosind

editorul de texte Notepad

Ex. de editare de cuvinte, texte

simple; Jocuri

9. „Scrisoare” pentru Moş

Crăciun

Efectuarea unor operaţii în

programul de desenare Paint

Ex de realizare a unor desene cu

mouse-ul , ex..de utilizare ainstrumentelor specifice

programului;

10. Jocuri interactive:

Numeraţia

Executarea unor operaţii

folosind aplicaţia Word

Ex. de identificare şi scriere a

cifrelor;

Jocuri de utilizare a tastelor

numerice

11. „Ce face imprimanta ?” Efectuarea unor operaţii de

listare la imprimantă

Aplicaţii ,listare la imprimantă

12. „Scriem cuvinte” Editarea de texte Ex. individuale de deschidere a

unui document şi redactarea unor


40/61

aplicaţia Word Word

4. „Desenăm şi scriem

felicitări”

Utilizarea programului CorelDraw Exerciţii individuale de scriere,

desen5. „Desenăm o scenă din

poveste „

Utilizarea programului Paint Exerciţii individuale de scriere,

desen

Concurs

6. Jocul preferat Elaborarea şi executarea unor s

trategii de joc

Ex. de alegere a opţiunilor de

lucru; executarea unor jocuri destrategie

7. Jocuri distractive Utilizarea mouse-ului Ex. şi jocuri cu mouse-ul

8. „Ce sunt discheta, CD-

ul?

Cum le folosim?”

Utilizarea dischetei, a CD – ului Ex. de utilizare corectă a CD-

urilor, dischetelor Ex.de

verbalizare a etapelor de lucru9. Ascultăm muzică Utilizarea CD-urilor audio Aplicaţii şi exerciţii de utilizare

a CD-urilor audio

10. Ascultăm poveşti Utilizarea CD-urilor audio Aplicaţii şi exerciţii de utilizare

a CD-urilor audio


41/61

E. MODALITĂŢI DE EVALUARE:

Probe practice, probe teoretice Realizarea unor activităţi comune cu întreaga grupă asistate de calculator

Concursuri individuale şi în echipe

Realizarea unei reviste cu lucrările realizate şi listate de copii

Portofoliu

„Clubul micilor informaticieni”, cu participarea unor experţi, părinţi, alţi invitaţi

Bibliografie:

- Revista Invatamantului Prescolar nr.1-2 din 2004;

- Revista Invatamantului Prescolar nr.1-2 din 2008.

RECENZIE


42/61

Lucrarea este structurată pe nouă capitole, fiecare dintre ele prezentând aspecte

importante ale educaţiei timpurii. Fiecare capitol prezintă aspecte teoretice ale problemei

abordate, conturându-se astfel universul teoretic al educaţiei timpurii, perspectiva

psihopedagogică actuală privind educaţia copilului mic şi principiile de bază care trebuie

respectate în abordarea integrată a copilului.

Capitolul I este numit sugestiv Copilăria timpurie. Acesta prezintă patru aspecte

importante ale copilăriei timpurii, şi anume: importanţa perioadei timpurii în dezvoltarea

individului, teorii psihopedagogice care stau la baza educaţiei timpurii şi contribuie la

perspectiva integrată a abordării învăţării şi dezvoltării, obiectivele generale ale educaţiei

timpurii şi, nu în ultimul rând, principiile care stau la baza practicilor în educaţia timpurie.

Capitolul II ne aduce în atenţie aspecte ce ţin de Învăţarea la vârstele timpurii-

Cum învaţă copilul?. Pentru o bună învăţare la vârsta preşcolară este important să fie

cunoscut de către cadrul didactic, şi nu numai, specificul învăţării la copilul de 3 -6/7 ani.

Folosirea obiectelor concrete, cunoaşterea şi descoperirea unor lucruri noi prin explorare,

realizarea în cadrul centrului de ştiinţă a unor experimente simple sunt condiţiile de bază

pentru a trezi interesul copilului şi a-i satisface curiozitatea. Jocul este activitatea

fundamentală a copilului preşcolar, procesul natural prin care copilul învaţă şi se dezvoltă.

Asigurarea stimulării copiilor pe mai multe domenii de dezvoltare se realizează prin


43/61

copilului, ea îndeplinind mai multe roluri: „arhitect”, observator/evaluator, regizor,

mediator/facilitator.

Capitolul VI pune accent pe Proiectarea activităţilor de învăţare. Pentru un act

didactic eficient este necesară elaborarea unor strategii educaţionale de abordare integrată a

copilului şi centrarea procesului educațional pe copil: strategii de învăţare prin descoperire,

prin coo perare şi de promovare a unei educaţii incluzive.

Capitolul VII aduce în discuţie Evaluarea progresului copilului, scoţând în

evidenţă relaţia dintre observare şi evaluare. Evaluarea copilului se face prin toate formele

ei, în orice moment al activităţii şi prin toate metodele, inclusiv portofoliul copilului.

Capitolul VIII ne aduce în atenţie necesitatea întocmirii unei Planificări

zilnice/săptămânale în concordanţă cu tema aleasă, obiectivele urmărite şi nivelul de vârstă

al copiilor.

Capitolul IX ne arată rolul pe care îl joacă Colaborarea cu familia şi comunitatea

pentru a-i asigura copilului reuşita în viaţă. Cooperarea cu familia, comunicarea eficientă

cu părinţii, promovarea incluziunii sociale sunt câteva aspecte necesare bunei legături între

grădinţă, familie şi comunitate.

Prin conţinutul ei, această carte aduce în atenţia cititorului faptul că cea mai

importantă perioadă din viaţa unui individ o reprezintă copilăria timpurie.Ghidul este


44/61

RECENZIE

Prof.înv.preșc. Morar Ioana Cipriana

GPN Peștișorul de Aur Zlatna

***, Community Partnerships in Education: Dimensions, Variations and Implications

EDITURA: publicată de Graphoprint, UNESCO, 2000

Lucrarea originală Community Partnerships in Education: Dimensions, Variations

and Implications este publicată de UNESCO pentru Forumul Internațional Consultativ

privind Educația pentru toți, ca parte a Evaluării programului Educație pentru toți, 2000.

Evaluarea a avut loc în aprilie 2000 la Dakar, Senegal, fiind organizată de Forumul

Mondial al Educației.

Lucrarea recenzată este o republicare a studiului, cu câteva adăugiri minore față de

cea originală, și a fost preluată de pe site-ul

http://unesdoc.unesco.org/images/0012/001234/ 123483e.pdf.

http://unesdoc.unesco.org/images/0012/001234/http://unesdoc.unesco.org/images/0012/001234/


45/61

implicare, participare, comunitate. De asemenea, sunt prezentate diferite tipuri de

comunitate, în funcție de natura lor: comunitate geografică, comunitate etnică și rasială,

grup religios, comunitate bazată pe aceleași probleme (Asociația de părinți), grupuri

filantropice.

Capitolul III, Rationales for partnership (Motive pentru parteneriate), se

transformă într -un avocat al parteneriatelor din sectorul educațional. Diferiți actori au

diferite motive, dar, cu toate acestea, multe dintre motive se suprapun și se completează.

Unele dintre declarațiile despre parteneriate sunt destul de idealiste, nefiind întotdeauna

întemeiate pe o realitate empirică. De aceea, identificarea unei rațiuni, a unei motivații,

reprezintă punctul de referință a experiențelor actuale.

Important pentru înțelegerea macroscopică a necesității parteneriatelor este gradul

de conștientizare a tendințelor majore de-a lungul deceniilor. Acestea reprezintă punctul

central al capitolului IV, Historical perspectives (Perspective istorice), care discută

concepte emergente de parteneriat în ceea ce privește schimbarea rolului statului în

sistemul de educație. Conferința de la Jomtien a avut loc într -o perioadă în care rolul

statului în sistemul de educație era pus serios sub semnul întrebării. După conferință,

problemele au fost tot mai evidente, motiv pentru care au apărut schimbări majore evidente

în unele țări, acest lucru având implicații atât pentru comunități, cât și pentru guverne.


46/61

menținerii elevilor în sistemul de învățământ, profesorilor și condițiilor de lucru,

achizițiilor și cunoștințelor transmise în cadrul școlilor, dar și dimensiunilor politice și

financiare. Aceste aspecte sunt deosebit de importante pentru factorii politici de decizie de

la vârful sistemelor de educație.

Capitolul IX, Key lessons (Lecții cheie), evidențiază lecțiile cheie învățate, rezumă

tendințele de după 1990 și face observații asupra viitoarelor perspective. Se desprind două

idei importante, și anume că parteneriatele sunt importante și că fiecare situație este

diferită.

La fel ca și capitolul IX, capitolul X, Conclusions (Concluzii), concluzionează

aspectele prezentate în studiu. Ideea principală este că, în timp ce strategiile pentru viitor

trebuie să se plieze pe variatele contexte și priorități, unele principii comune trebuie să

constituie un ghid pentru factorii de decizie.

Studiul scoate în evidență importanța parteneriatelor și a implicării comunității în

educație. Cu toate că există și aspecte negative, se pare că accentul pus pe parteneriate la

Conferința de la Jomtien s-a dovedit a fi un lucru înțelept și adecvat. În căutarea realizării

unei educații de calitate pentru toți, parteneriatele vor constitui un ingredient cheie, astfel

încât guvernele și comunitatea să găsească noi modalități de a lucra împreună armonios și

productiv.


47/61

VISIBLE LEARNING ÎNNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC

Ed. prof. Nicoletta Huştiuc,

Grădiniţa cu Program Normal Vinerea-

Structura Şc. Gimnazială nr. 3 Cugir

Visible Learning este introdus în învăţământ de către profesorul universitar John

Hattie, care a fost irector la Institutul de Cercetări din Melbourne, Australia, din

2011.Visibile learning ne spune povestea factorilor care au cel mai mare impact asupra

învățării. Practic, asistăm la un proces în care școlile evaluează impactul a ceea ce fac ele

pentru învățarea la elevi și, din acest proces vizibil, elevii învață să devină propriii lor

profesori.

Când predarea este vizibilă elevii știu ce să facă și cum să facă. Când învățarea este

vizibilă profesorul știe dacă învățarea intervine sau nu. Predarea și învățarea sunt vizibi le

când scopul învățării nu este provocator dar este explicit. Mai mult, ambii, profesorul și

elevii lucrează împreună pentru a atinge scopul stabilit, pentru a oferi feed- back și pentru a


48/61

1. Profesorul experimentat identifică cele mai importante căi de a reprezenta subiectele pe

care el urmează să le predea. Cercetarea privind Visible learning arată că o bună cunoaștere

a temei de predat nu îmbunătățește realizările elevilor. Cu toate acestea, profesorii

experimentați diferă în funcție de cum organizează și cum folosesc acest conținut. Ei știu

cum să introducă un nou conținut, în așa fel încât acesta să se lege cu ceea ce ei cunosc

deja, ei pot să coreleze tema

activității cu alte domenii de studiu, ei pot să adapteze predarea la nevoile elevilor, să

prevadă erorile pe care aceștia le pot face.

2. Profesorii experimentați creează un climat optim pentru învățare în clasă. Cel mai bun

climat pentru învățare este acela în care există încredere. Elevilor, adesea, nu le plac

greșelile pentru că se tem de reacția negativă a celor de -o seamă cu ei. Profesorii

experimentați creează clase în care erorile sunt binevenite și învățarea este ceva

nemaipomenit (cool!).

3. Profesorii experimentați monitorizează învățarea și dau feed- back elevilor. Ei știu că o

lecție tipică nu se poate desfășura niciodată așa cum a fost planificată și, de aceea, ei sunt

pregătiți să monitorizeze permanent stadiul înțelegerii cunoștințelor predate elevilor.


49/61

aduse în discuție, îi învață să să își dezvolte strategii multiple de învățare, îi încurajează să

își assume riscuri în învățare, îi ajută să dezvolte respect pentru ei și penru ceilalți și îi ajută

să devină cetățeni activi.

Hattie declară că există patru părți importante în planif icarea învățării:

- Achizițiile anterioare (nivelul elevilor la începutul procesului de învățare);

- Învățarea țintită (nivelurile dorite la final);

- Progresul (rata de progres de la început la final) ;

- Colaborarea profesorilor.

Achizițiile anterioare ale elevului au un impact puternic asupra realizărilor ulterioare.

Asta înseamnă că achizițiile lui anterioare aduse în clasă sunt un puternic predictor cu

privire la cât de bine vor învăța și cât de mari vor fi realizările acestuia. Cu alte cuvinte, cu

cât este mai strălucit un elev la început de an școlar, cu atât mai mari vor fi realizările lui

ulterior, cu atât mai multe lucruri va învăța. De aceea, rolul profesorului trebuie să fie acela

de a-i aduce pe cei care nu sunt la același nivel cu cei sclipitori, la același nivel cu aceia.

Pentru aceasta, orice lecție planificată trebuie să înceapă cu înțelegerea profundă, din

partea profesorului, a ceea ce studenții știu deja și pot să facă. Suplimentar, profesorii

trebuie să învețe cum învață elevii lor.


50/61

accepte decât să respingă feed-back-ul și pentru a-i ajuta să compare munca/efortul lor cu

obiectivul urmărit și nu cu munca/efortul altui coleg.

Profesorii pot să sprijine într -un mod activ formarea acestor dispoziții. Acest lucru este

îndeplinit îndeosebi dacă profesorii înțeleg și cunosc care sunt atributele și dispozițiile pe

care elevii lor le aduc, fiecare în parte, în clasă cu ei.

Bibliografie:

Hattie, J.A.C., Învăţarea vizibilă: ghig pentru profesor i, Editura ,,Trei”, Bucureşti, 2014

Scrisoarea metodică pentru învăţământul preşcolar 2014-2015

http://en.wikipedia.org/wiki/Visible_Learning

Lumea animalelor

PROIECT DE

ACTIVITATE INTEGRATĂ

http://en.wikipedia.org/wiki/Visible_Learninghttp://en.wikipedia.org/wiki/Visible_Learninghttp://en.wikipedia.org/wiki/Visible_Learning


51/61

Prof. Înv. Preșc: Enache Georgeta

G. P. N. Cricău

Data:

Grupa mică/mijlocie (nivel I)

Tema anuală: ,, Când,cum şi de ce se întâmplă?”


52/61

ALA I:

Artă: „Animale domestice şi animale sălbatice ” – lipire

„Colorează animalele”

Obiective

urmărite

O 1 - să lipească blana animalelor folosind diferite culori;

O 2 - să recunoască culoarea materialelor date pentru lipit;

O 3- Să coloreze îngrijit imaginile date;

O 3 - să păstreze o poziţie corectă a corpului în timpul lucrului;

O 4 - să păstreze ordinea în timpul lucrului.

Mijloace

didactice

hârtie glasată, acuarele, pensule,imagini cu animale;

coşuleţe pentru depozitat materialele de lipit.

Metode si

procedee

conversaţia, explicaţia,demonstraţia, exerciţiul.

Desfăşurarea

activităţii

copiii vor mototoli hârtia glasată pentru a realiza blana

animalelor şi vor picta animalul preferat;


53/61

Obiective

urmărite

O 1 - să construiască în grup drumul lui Moş Martin cu ajutorul

materialelor puse la dispoziţie

O 2 - să-şi exerseze deprinderea de utilizare a materialelor de

construcţie prin exerciţii de transportare, alăturare,îmbinare,

alternare şi supra punere de piese;

O 3 -să coopereze între ei. .

Mijloace

didactice

cuburi de lemn şi piese lego

etode şi

procedee

conversaţia, explicaţia, exerciţiul

Desfăşurarea

activităţii

copiii realizează drumul lui Moş Martin prin pădure

ADE:

1. Activitate statică: DLC

„Povestea Educatoarei-Turtiţa”

2. Activitate integrată – DŞ+DOS (activitate


54/61

Copiii vor intra în sala de grupă , vor descoperii materialele puse la dispoziţie şi vor

avea posibilitatea de a alege între sectoarele: „ Bibliotecă” , „ Artă” şi „ Construcţii”.

La sectorul „ Bibliotecă” copiii vor recunoaşte animalele domestice şi sălbatice ,

vor purta discuţii despre animalul preferat . Vor clasifica animalele după zona în care

trăiesc denumind adăpostul acestora exprimându-se corect din punct de vedere gramatical.

La sectorul „ Artă” copiii vor mototoli hârtia glasată, vor recunoaşte culorile, vor

lipi blana animalelor şi vor desena animalul preferat.

La sectorul „Construcţii” copiii vor realiza drumul lui Moş Martin prin pădure.

După ce toţi copiii au sosit la grădiniţă şi au lucrat la cele trei centre de interes, vor

fi aşezaţi în semicerc.

Întâlnirea de dimineaţă:

Salutul : „Bună dimineaţa, copii!”

Prezenţa: Se face prezenţa copiilor din grupă.

Calendarul naturii :

o Ce zi este azi?

o În ce anotimp suntem? (iarna)

o Ce zi a fost ieri?

o


55/61

La încheierea activității sugerez copiilor să realizăm un ”Drumul Turtiţei” – cu

ajutorul siluetelor copiii vor r ealiza drumul parcurs de turtiţa din poveste.

Gustarea.

Pentru desfăşurarea activităţii integrate pe domenii experienţiale copiii vor fi

împărţiţi în două echipe , echipa animalelor sălbatice şi echipa animalelor domestice.

Copiii vor purta un însemn în piept. Fiecare echipa va avea de rezolvat cerinţele din fiecare

plic.

Pentru îndeplinirea corectă a sarcinii ei vor fi răsplătiţi cu aplauze şi buline roşii

din partea lui Moş Martin.

În următoarea etapă se va desfăşura jocul distractiv „ Ştafeta ursuleţilor ”. Copiii

isi aleg un ursuleţ - fie de culoarea maro fie de culoarea albă pentru a forma doua echipe

egale ca număr. Terenul de joc va fi delimitat de doua linii, linia de pornire şi linia de

sosire iar pe teren vor fi aşezate în fata fiecărei echipe cinci cuburi la distanţă egală. La

semnalul educatoarei primul copil al celor doua echipe având câte un ursuleţ în braţe va

trebui să ocolească fiecare cub ,având grijă să nu cadă, iar când ajung la linia de sosire se


56/61

Activitate integrată: DŞ+DOS (activitate matematică+cunoaşterea mediului educarea

limbajului)

Domeniul Om şi Societate: Joc didactic: Lumea animalelor

Domeniul Ştiinţă: verificarea numeraţiei în concentrul 1-5

Obiective cadru:

Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi întelegere a mediului inconjurator; stimularea

curiozităţii pentru investigarea acestuia;

Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi utiliza numere, cifre , utilizând un vocabular

adecvat.

Obiectve de referinţă:

Domeniul Om şi Societate

Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare( animale

domestice şi sălbatice);

Să-şi comunice impresiile şi ideile, pe baza observărilor efectuate;

Domeniul Ştiinţă


57/61

Să stabilească relaţii de intercomunitate, de cooperare cu membrii

grupului.

Strategia didactică:

a) metode şi procedee: conversaţia, exerciţiul, demonstraţia, explicaţia,

problematizarea, brainstormingul, jocul de rol;

b) mijloace didactice : douaă planşe de carton reprezentând două medii de

viaţă: pădurea şi ferma, siluete de animale domestice şi sălbatice, puii lor,

hrana, cifre, recompense;

c) forme de organi zare: frontală, individuală, pe grupe

Regulile jocului:

-se organizeaza două grupe:grupa animalelor sălbatice şi grupa animalelor domestice

- copiii din fiecare grupă vor deschide plicurile , în care se află cerinţa

- educatoarea citeşte sarcinile pentru fiecare grupă

- copiii se consultă între ei şi răspund la întrebările educatoarei

- Copiii mânuiesc materialul didactic pe rând.

Sarcina didactică:

Copiii vor grupa animalele după locul unde trăiesc, vor număra puii aşezând cifra potrivită

şi vor stabili hrana pentru fiecare animal.


58/61

Importanţa metodelor interactive de grup

Prof. Muntean Flavia-Daniela

Sc.Gim. 3 Cugir

Schimbările de politică educaţională au determinat elaborarea unui nou Curriculum

naţional. „Noul Curriculum este conceput în acord cu o nouă filozofie didactică, care se

configurează după principii ce favorizează personalizarea predării şi formarea autonomiei

celui educat.”

Noile strategii didactice moderne:

- facilitează înţelegerea şi explicarea, de către preşcolari, a opiniilor personale;

- stimulează schimbul de idei între copii;

- stimulează preşcolarii să argumenteze;

- încurajează cooperarea în rezolvarea sarcinilor;

- facilitează învăţarea prin cooperare;

- permit implicarea copilului ca partener în învăţare;

- permit măsurarea şi aprecierea competenţelor;

- asigură progresul în învăţare.

Metodele interactive de grup sunt jocuri distractive de învăţare prin care copiii învaţă să


59/61

5. Stabilirea, în cadrul grupului a legăturilor pentru cele opt teme şi notarea lor.

6. Prezentarea rezultatelor şi analiza produselor.

Există câteva verbe specifice acestei metode: să conceapă, să identifice, să utilizeze, să

accepte puncte de vedere, să ilustreze o acţiune, să colaboreze, să aprecieze, să formuleze,

să grupeze şi regrupeze după diferite criterii etc.

Cubul

Cubul este metoda utilizată în condiţiile în care dorim să aflăm cât mai multe informaţii

despre un subiect. Această metodă vizează descrierea, comparaţia, asocierea, analizarea,

aplicarea şi argumentarea atunci când se urmăreşte explorarea subiectului.

Înainte de a aplica metoda copiii studiază subiectul respectiv, iar mai apoi cadrul didactic

realizează un cub pe feţele căruia va scrie anumite sarcini care trebuiesc îndeplinite.

Realizarea fiecărei sarcini înscrisă pe faţa cubului vizează următoarele:

1. Descrie „Cum arată?”;

2. Compară „Cu cine se aseamănă şi de cine diferă?”;

3. Analizează „Ce conţine, din ce e făcut?”;

4. Asociază „La ce te face să te gândeşti?”;

5. Aplică „Ce poţi face cu el? Cum poate fi folosit?”;


60/61

Metoda se încheie cu reflectarea asupra activităţii desfăşurate şi evaluarea acesteia

împreuna cu actorii şi spectatorii.

Bibliografie:

1. *** 1001 Idei pentru o educaţie timpurie de calitate- ghid pentru educatori,

Chişinău, 2010

2. *** Metode interactive de grup- ghid metodic, Editura Arves, 2002

3. Charls T., Jeannnie L., Kurtis S. Aplicarea tehnicilor de dezvoltare a gândirii

critice, Chişinău, 2003


61/61

61

@2015 Toate drepturile sunt rezervate autoarelor articolelor.

Redactorii isi rezerva dreptul de a ,,trunchia” materialele in functie de dimensiunea si cerintele revistei.

Va asteptam in numarul urmator!

Nr. 11

Documents

Dascalul de ieri si de azi nr 10