Dr Fiscal Si Financiar Pt Drept

Universitatea OVIDIUS ConstanţaDepartamentul ID-IFRFacultatea Drept şi Ştiinţe administrativeSpecializarea DreptForma de învăţământ ID / IFRAnul de studiu ISemestrul IIValabil începând cu anul universitar 2009-2010

Caiet de Studiu Individualpentru

DREPT FINANCIAR ŞI FISCAL

Teoria generală a dreptului 1

CUPRINS

INTRODUCERE

I MONEDA ŞI FINANŢELE PUBLICENoţiunea de monedăNoţiunea de finanţe publice

II. Noţiuni introductive privind dreptul financiar publicDefiniţia dreptului financiar publicRaportul juridic de drept financiarIzvoarele dreptului financiar

III. Bugetul statuluiNoţiune şi principiiCuprinsul bugetului de statProcedura elaborării şi aprobării bugetului de statExecuţia bugetarăBugetul asigurărilor sociale de stat

IV. Bugetele unităţilor administrativ-teritorialeNoţiune şi principiiVenituri şi cheltuieli ale bugetelor locale

V Veniturile bugetare (partea I)NoţiuneTeoriile privind dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere.Obligaţia bugetară. Apariţia şi stingerea ei. Particularităţile obligaţiilor bugetare.

VI Veniturile bugetare (partea a II-a)Veniturile bugetare. GeneralităţiVeniturile ordinareVeniturile extraordinare

VII. Cheltuielile publiceNoţiune şi clasificareCheltuieli pentru învăţământCheltuieli pentru sănătateCheltuieli pentru asistenţă şi protecţie socialăCheltuieli pentru susţinerea aparatului de stat


VIII. DREPTUL PROCEDURAL FISCAL (partea I)Noţiuni introductiveRaportul de drept procedural fiscalCreantele şi obligaţiile fiscale (notiune, părţi, naşterea creantelor fiscale)

IX DREPTUL PROCEDURAL FISCAL (partea a II-a)Stingerea creanţelor fiscale

X . Controlul financiar (partea I)Noţiunea şi rolul controlului financiar Formele controlului financiar.

XI Controlul financiar (partea a II-a)Procedura executării controlului financiar. Actul de control financiar structura şi importanţa lui. Drepturile şi obligaţiile organelor care întocmesc actul de control şi al contribuabililor.

XII. Răspunderea juridică în domeniul financiar (partea I)Noţiunea de răspundere juridicăFormele răspunderii juridiceCondiţiile răspunderii juridice

XIII. Răspunderea juridică în procesul de executare bugetară (partea a II-a) Raspunderea penala Răspunderea contravenţională

XIV Drept comparat

BIBLIOGRAFIE


Stimate student,Dreptul financiar aparţine ramurilor de drept public

(alături de dreptul constituţional, penal sau administrativ) şi este profund legat de însăşi funcţionarea statului. Fără resursele financiare asigurate din taxe, impozite şi din alte venituri, instituţiile statului nu ar putea funcţiona.

Metodele şi instrumentele de evaluare. În timpul semestrului vor fi organizate două lucrări de verificare (10-15 noiembrie, respectiv 10-15 decembrie). Lucrările de verificare au o pondere de 30% din nota finală, iar examenul scris de la sfârşitul semestrului are o pondere de 70%.

Spor la învăţat şi succes!


Unitatea de învăţare Nr. 1MONEDA ŞI FINANŢELE PUBLICE

CuprinsObiective1. Noţiunea de monedă2. Noţiunea de finanţe publice Lucrare de verificare Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie

Pagina


OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

Definirea noţiunii de monedă; Definirea noţiunii de finaţe publice

1. Noţiunea de monedăCuvinte cheie

Monedă

ScurtăPrezentare

Notiunea de monedă Intr-o definitie prin moneda este desemnat orice bun acceptat ca instrument liberator de creditori sau vanzatori, un “bon” pentru cumpararea marfurilor. Intr-un alt punct de vedere se considera ca atunci “cand o marfa serveste continuu ca intermediar pentru schimburi indirecte, ea devine moneda”.

Moneda, in forma ei clasica de disc metalic cu o greutate determinata, se utilizeaza ca mijloc de circulatie, de plata si tezaurizare. Ea reprezinta un instrument-etalon legal de plata pentru facilitarea schimburilor, pentru acumulari, fiind masuratorul general de valori care poarta girul autoritatii emitente, statul, si care se bucura de incredere publica.

Functiile monedei sunt urmatoarele:- funcţia de evaluare a valorilor economice.- este un intermediar al schimburilor atat de marfuri cat si de bunuri si

servicii - constituie o masa a valorilor- este instrument de rezerva si tezaurizare a valorilor- lichiditatea ,prin excelenta ,a monedei.

Test de autoevaluarePrezentaţi pe scurt notiunea şi funcţiile monedei.

2. Noţiunea de finanţe publiceCuvinte cheie

Finanţe publice, relaţii economice,


Scurtă prezentare

Etimologie Dupa cate se pare, notiunea de finante provine de la cuvintele latinesti ,, fiare” sau ,, finis”, care se traduc prin a termina, a incheia un diferend, o actiune judiciara in legatura cu plata unei sume de bani.

De la aceste cuvinte s-a format ,,financia” sau ,,financia pecuniaria”, adica plata in bani.1

Se crede ca din aceste cuvinte latinesti s-a nascut notiunea ,,finance” folosita in Franta in secolele XV-XVI, care avea mai multe intelesuri si anume: sume de bani, resurse banesti, venit al statului, iar ,, les finances

echivala cu gospodaria publica, patrimoniul statului1

Definiţie Finantele publice reprezinta forma banesca a relatiilor economice, in procesul repartitiei produsului social si venitului national in cadrul indeplinirii functiilor statului2.

Continutul social, economic si in secial juridic al relatiilor financiare, functiile si importanta lor sunt cateva din problemele fundamentale ale stiintei dreptului financiar.

Nevoile si interesele publice se realizeaza de catre stat, in principal si uneori exclusive prin bani. Intr-adevar cheltuielile pe care le are de efectuat statul nu se pot efectua decat in bani.

Trăsăturile finantelor publice - Sunt relatii cu caracter economic, intrucat ele aper in procesul formarii,

repartizarii si utilizarii produsului social. - Apar in forma baneasca - Sunt relatii fara echivalent, adica nu presupun in mod necesar, o

contraprestatie directa din partea subiectului beneficiar al mijloacelor banesti. - Mijloacele banesti repartizate si utilizate de subiectele beneficiare nu se

ramburseaza.

Funcţiile finanţelor publiceFinantele publice sunt necesare, in mod subiectiv si obiectiv, deoarece

contribuie la realizarea sarcinilor si functiilor statului, care nu ar putea fi infaptuite fara parghiile financiare.1

Mijloacele prin care finantele publice, ca relatii financiare isi indeplinesc acest rol, sunt functiile acestora:

A. functia de repartitie B. functia de control

Functia de repartitie se manifesta in procesul repartitiei produsului social ( produsului intern brut) si cuprinde 2 faze:

- constituirea fondurilor ( resurselor) banesti - redistribuirea ( utilizarea) acestora

In prima faza are loc formarea fondurilor publice de resurse banesti. Fondurile publice de resurse se constituie in mai multe forme concrete

cum sunt: impozite ; taxe ; contributii petru asigurari sociale; amenzi; majorari si penalizari de intarziere; varsaminte din profitul regiilor autonome; varsaminte

1 Ioan Condor, Drept fiscal si financiar, Edit. Tribuna economica, Bucuresti 1996, p. 50.2 Dan Drosu Saguna, Drept financiar si fiscal, Edit. All Beck, Bucuresti, 2003, p. 69.


din veniturile institutiilor publice; redevente si chirii din concesiune si inchirieri de terenuri si alte bunuri proprietate de stat ; venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat ai a bunurilor fara stapan; rambursari ale imprumuturilor de stat acordate ; dobanzi aferente si ajutoare primate

A doua faza a functiei de repartitie o reprezinta distribuirea fondurilor publice pe personae juridice si fizice. Distribuirea este data in competenta autoritatilor publice si se face in raport de resursele financiare disonibile si cererea de resurse financiare. Distribuirea fondurilor publice inseamna stabilirea cheltuielilor publice pe destinatii: invatamant, sanatate, cultura, asigurari sociale si protectie sociala, gospodarie comunala si locuinte, aparare national, ordine publica, administratie publica, actiuni economice, datorie publica.

Redistribuirea se poate realize si pe plan extern, prin contractarea de imprumuturi externe, acordarea de imprumuturi externe, achitarea cotizatiilor si contributiilor catre organisme internationale de catre stat sau alte institutii publice, primirea sau acordarea de ajutoare externe de catre stat etc.

Functia de control a finantelor publice se justifica deoarece fondurile publice apartin intregii societati. Sfera de manifestare a functiei de control este mai larga dacat cea a functiei de repartitie, deoarece vizeaza pa langa constituirea si repartizarea fondurilor financiare publice si modul de utilizare a resurselor.1

In tara noastra controlul financiar se exercita de puterea legislative si cea judecatoreasca,direct sau pri organe de specialitate, cum sunt: Curtea de Conturi, Ministerul Finantelor, banci si alte institutii financiare; organe specializate ale ministerelor, unitatilor administrative- teritoriale si unitatilor economice etc.

Test de autoevaluare - Ce se inţelege prin noţiunea de finanţe publice- Care sunt funcţiile finanţelor publice?

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 1Explicaţi de ce finanţele publice asigură însăşi funcţionarea statului.

Răspunsurile testelor de autoevaluare


Răspunsurile testelor de autoevaluare se regăsesc în scurta prezentare, de mai sus, a unităţii de învăţare.

Bibliografie - Ioan Condor, Drept fiscal si financiar, Edit. Tribuna economica, Bucuresti, 1996.- I. Gliga, Dreptul finanlelor publice, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucuregti,1995.- Dan Drosu Şaguna, Drept financiar public, Ed.C.H.Beck, Bucuregti, 2009.-Mircea Ştefan Minea, C.F.Costag, Dreptul finanlelor publice, Vol.l, Dreptfinanciar, Editura Wolters Kluwer, Bucuregti, 2008.- Dan Drosu Şaguna, Drept financiar public, Ed.C.H.Beck, Bucuregti, 2009.


Unitatea de învăţare Nr. 2Noţiuni introductive privind dreptul financiar public

CuprinsObiective1.Definiţia dreptului financiar 2 Raportul juridic de drept financiar3 Izvoarele dreptului financiarLucrare de verificare Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie

Pagina



înţelegerea noţiunii de drept financiar; analizarea specificului raportului juridic de drept financiar; izvoarele dreptului financiar

1. Definiţia dreptului financiar Cuvinte cheie

Drept financiar ; drept public

ScurtăPrezentare

Dreptul financiar este definit, de D. D. Şaguna, ca fiind totalitatea actelor normative care reglementează relaţiile de constituire, administrare, repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti ale statului şi ale instituţiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societăţii.

Potrivit lui Emil Bălan dreptului financiar este ansamblul unitar de norme şi principii juridice care reglementează relaţiile financiare, ca relaţii sociale, în formă economică, de formare, administrare, întrebuinţare şi control al resurselor financiare publice, aparţinând statului, colectivităţilor locale şi instituţiilor publice ale acestora.

Dreptul financiar este o ramură a dreptului public. Includerea ramurilor de drept în două mari categorii – drept public şi drept

privat, este clasificare de tradiţie. Ea se găseşte încă în orânduirea sclavagistă, la cunoscutul jurist roman Ulpian, care susţinea că dreptul public este cel care se referă la interesele statului (ad statum rei Romanae spectat), iar cel privat la interesele persoanelor private (ad singularum utilitatem).

Raporturile juridice de drept privat nu implică, de regulă, participarea statului prin organele sale, totuşi atunci când statul este parte la un raport juridic de drept privat, el nu exercită „ius imperium” (acte de putere), ci participă în calitate de proprietar al bunurilor ce fac parte din domeniul privat sau public (al statului). Raporturile de drept privat se caracterizează prin egalitatea juridică a părţilor.

În raporturile de drept public, cel puţini unul din subiecţii de drept (participanţi la acel raport) este statul, printr-un organ al său.

Dreptul financiar este acea ramură care are în centrul reglementării sale finanţele publice şi care se ocupă de reglementarea primară şi secundară a tuturor aspectelor care ţin de administrarea banului public şi evidenţa patrimoniului statului şi instituţiilor publice. Drept financiar şi drept fiscal Relaţia dintre dreptul financiar şi dreptul fiscal este o relaţie de tip parte-întreg. Dreptul fiscal este o parte a dreptului financiar, dar cea mai importantă parte, motiv pentru care dreptul fiscal este studiat separat. Dreptul fiscal tratează aspectele legate de veniturile publice reprezentate de


impozite în relaţia directă cu plătitorii acestora în procesul de conex impozitelor datorate bugetului de stat.

Alături de dreptul financiar (naţional), trebuie să menţionăm existenta unui drept financiar internaţional Dreptul financiar internaţional trebuie analizat dintr-o dublă perspectivă. În sens larg dreptul financiar internaţional este reprezentat de ansamblul regulilor care stabilesc cadrul general de desfăşurare a tuturor operaţiunilor şi activităţilor economico-financiare care depăşesc limitele jurisdicţiei nationale a unui stat. În sens restrâns, dreptul financiar internaţional reprezintă ansamblul regulilor care guvernează raporturile sociale care se nasc, se modifică şi se sting în legătură cu : utilizarea instrumentelor monetare internaţionale, activitatea bugetară a organizaţiilor şi organismelor internaţionale, creditul extern, fiscalitatea internaţională etc3.Test de autoevaluareDe ce dreptul financiar aparţine dreptului public?

2. Raportul juridic de drept financiarCuvinte cheie

Raport juridic; raportul juridic de drept financiar; subiecţii, conţinutul şi obiectul raportului juridic de drept financiar

Scurtă prezentare

Prin intermediul reglementării juridice, relaţiile sociale capătă o fizionomie specifică şi devin raporturi juridice. Într-o formulare lapidară, se poate spune că, raportul juridic este o relaţie socială reglementată de norma juridică.Raporturile juridice financiare sunt formate din relaţiile sociale care iau naştere şi se sting în procesul constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor băneşti ale statului şi care sunt reglementate de normele juridice financiare. Elementele constitutive ale raporturilor juridice financiare sunt subiectele, obiectul şi conţinutul.

Subiectele participante la raporturile de drept financiar sunt următoarele:

a) statul, reprezentat printr-un organ de specialitate în activitatea financiară, investit cu atribuţii în procesul de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti ale statului;

b) persoane juridice sau persoane fizice care interacţionează cu organele statului în procesul administrării finanţelor publice.

3 Mircea Ştefan Minea, Elemente de drept financiar internaţional, Ed. Accent, Bucureşti, 2001, p. 12-13.


Conţinutul raporturilor de drept financiar: drepturile şi obligaţiile subiectelor participante, diferă de cele ale altor raporturi juridice, deoarece se stabilesc în legătură cu necesitatea constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor băneşti ale statului.

Obiectul raporturilor de drept financiar este determinat de sfera deosebit de largă şi complexă a finanţelor publice (acţiuni de prognoză şi organizare bugetară, de creditare, de control financiar, de circulaţie monetară etc.) şi de fapte, acte normative şi operaţiuni specifice cu privire la activitatea fiscală (plata unor sume de bani la care sunt ţinute persoanele fizice sau juridice care realizează venituri ori deţin bunuri impozabile sau taxabile).Test de autoevaluare Prezentaţi, pe scurt, elementele componente ale raportului juridic de drept financiar.

3. Izvoarele dreptului financiarCuvinte cheie

Izvoarele dreptului financiar; constituţia; lege, ordonanţă de guvern, hotărâre de guvern

Scurtă prezentare

Izvorul de drept este forma de exprimare a dreptului, adică modalitatea de instituire sau recunoaştere de către puterea de stat a normelor juridice în procesul de creare a dreptului4.

Izvoarele dreptului financiar sunt alcatuite din totalitatea actelor normative care reglementeaza raporturile juridice financiare. În raport de gradul de generalitate sau specificitate, se disting urmatoarele izvoare: a) izvoare ale dreptului financiar, comune cu izvoare ale altor ramuri de drept; b) izvoare specifice dreptului financiar.

a) Izvoare ale dreptului financiar, comune cu izvoare ale altor ramuri de drept În ierarhia izvoarelor, comune distingem ca prim izvor de drept financiar - Constitutia. Legea fundamentala a tarii prevede dispozitii referitoare la elaborarea, aprobarea si executarea bugetului public national si a contului de incheiere a exercitiului bugetar, de asemenea prin normele constitutionale sunt stabilite competentele statului cu privire la gestiunea banului public, sarcini referitoare la controlul executiei bugetare, politica valutara, politica fiscala etc. Ca izvoare comune se mai disting, legile ordinare ale parlamentului, decretele prezidentiale si hotarârii ale guvernului.b) Izvoare specifice dreptului financiar. Unele acte normative cuprind dispoziţii referitoare exclusiv la sfera finanţelor publice. Cele mai importante acte normative de acest fel sunt următoarele: 1. Legea nr.571 din 22 decembrie

4 Ioan Craiovean, Ion Ceterchi, op. cit., p 271.


2003 privind Codul fiscal ; 2. Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale; 3. Ordonanţa de urgenţă nr. 146/2002 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 201/2003) privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului; 4. Ordonanţa de urgenţă nr. 43/2006 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi etc.

Normele juridice de drept financiar aparţin dreptului public şi de aceea au, în majoritatea lor, caracter imperativ .

Codului fiscal ( Legea nr.571 din 22 decembrie 2003) stabileşte cadrul legal pentru impozitele şi taxele care constituie venituri la bugetul de stat şi bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite şi taxe, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite şi taxe. De asemenea, autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea prezentului cod şi a convenţiilor de evitare a dublei impuneri (art. 1(1)).

Impozitele şi taxele reglementate în cod sunt următoarele: a) impozitul pe profit; b) impozitul pe venit; c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor; d) impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi; e) impozitul pe reprezentanţe; f) taxa pe valoarea adăugată; g) accizele; h) impozitele şi taxele locale (art. 2).

Test de autoevaluare Prezentaţi, pe scurt, care sunt izvoarele dreptului financiar.

Lucrare de verificare Care este specificul raportului de drept financiar faţă de celelalte raporturi juridice de drept public ?




Bibliografie - Ioan Condor, Drept fiscal si financiar, Edit. Tribuna economica, Bucuresti, 1996.- I. Gliga, Dreptul finanlelor publice, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucuregti,1995.- Dan Drosu Şaguna, Drept financiar public, Ed.C.H.Beck, Bucuregti, 2009.-Mircea Ştefan Minea, C.F.Costag, Dreptul finanlelor publice, Vol.l, Dreptfinanciar, Editura Wolters Kluwer, Bucuregti, 2008.- Mircea Ştefan Minea, Elemente de drept financiar internaţional, Ed. Accent, Bucureşti, 2001.- Dan Drosu Şaguna, Drept financiar public, Ed.C.H.Beck, Bucuregti, 2009.


Unitatea de învăţare Nr. 3Bugetul statului

CuprinsObiective1 Noţiune şi principii2 Cuprinsul bugetului de stat3 Procedura elaborării şi aprobării bugetului de stat4. Execuţia bugetară5. Bugetul asigurărilor sociale de statLucrare de verificare Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie

Pagina


OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 3Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 3 sunt: Bugetul asigurărilor sociale de stat

explicarea noţiunii de buget de stat; prezentarea principiilor alcătuirii bugetului de stat întelegerea execuţiei bugetare analizarea regimului bugetului asigurărilor sociale de stat

1. Noţiune şi principiiCuvinte cheie

buget, bugetul de stat

ScurtăPrezentare

Notiunea de buget de stat poate fi aborda din punct de vedere juridic şi economic.

Sub aspectul său juridic bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului. Bugetul de stat prevede şi autorizează în formă legislativă cheltuielile şi resursele statului, având character obligatoriu fiind supus aprobarii Parlamentului. Reprezintă un act de previziune a resurselor publice şi a modului de utilizare a acestuia, elaborându-se pe o perioada de un an. Legea bugetului de stat este influenţată de concepţiile politice, economice şi sociale specifice fiecărei perioade.

Ca document oficial, bugetul de stat evidenţiază nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor efectua în viitor şi mărimea veniturilor ce pot fo mobilizate la dispoziţia statului.

Abordarea economică se referă la corelaţiile macroeconomice şi în special legătura cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut. Un anumit nivel al PIB şi măsura în care acesta este repartizat pentru formarea brută de capital şi consum determină nivelui indicatorilor bugetari şi constituie baza evoluţiei favorabile a resurselor în viitor.

Terminologia referitoare la buget nu este unitară, existând diferente între terminologia constitutională şi cea folosită de Legea finanţelor publice nr. 500/2002 şi Legea 273/2005 privind finantele publice locale5.

Potrivit art 138 (1) din Constituţie « Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor ».

Constituţia consacră expresia « buget public naţional », pe care nu o mai întâlnim în legile ce reglementează propriu-zis sistemul bugetar (Legea finanţelor publice nr. 500/2002 şi Legea 273/2005 privind finantele publice locale).

Legea finanţelor publice nr. 500/2002 foloseşte noţiunea de sistem bugetar, iar Legea 273/2005 privind finantele publice locale foloseşte termenul de “fonduri publice locale”.

5 Dan Drosu Şaguna, Drept financiar public, Ediţia a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 63.


Test de autoevaluare Ce se înţelege prin noţiunea „buget de stat”?

2. Cuprinsul bugetului de statCuvinte cheie

Bugetul de stat, veniturile la bugetul de stat ; cheltuielile bugetare ;

Scurtă prezentare

Sistemul bugetar conţine două principale componente : a) veniturile publice şi b) cheltuielile publice.

Veniturile sunt formate din venituri ordinare şi venituri extraordinare. Veniturile ordinare (curente) reprezintă taxele, impozitele (directe şi

indirecte), vărsămintele şi contribuţiile aşa cum sunt reglementate de Legea finanţelor publice nr. 500/2002 şi Legea 273/2005 privind finantele publice locale. Din categoria veniturilor ordinare fac parte şi veniturile obţinute din proprietăţile statului (dividende, dobânzi, redevente).

Venituri extraordinare sunt reprezentate de: - împrumuturile(datoria publicã); - suplimentarea masei monetare aflate în circulaţie printr-o noua emisiune monetarã; - emiterea de bonuri de tezaur; - vînzarea unei pãrţi din rezervele de aur ale statului.

Cheltuielile publice reprezintã modalitãţile de repartizare şi utilizare a fondului bãnesc bugetar în vederea satisfacerii necesitãţilor generale ale societãţii.

Cheltuielile publice sunt repartizate de la bugetul de stat pentru:- acoperirea nevoilor militare; - întreţinerea aparatului de stat; - plata datoriei publice; - acordarea de subvenţii ; - dezvoltarea sectorului economic de stat; - acoperirea nevoilor social-culturale precum şi a celor de cercetare-dezvoltare.

Sistemul bugetar al României este unul specific unui stat unitar şi cuprinde : a) bugetului de stat; b) bugetului asigurarilor sociale de stat; c) bugetelor fondurilor speciale; d) bugetului trezoreriei statului; e) bugetelor institutiilor publice autonome; f) bugetelor institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz; g) bugetelor institutiilor publice finantate integral din venituri proprii; h) bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice; i) bugetului fondurilor externe nerambursabile şi bugetele locale.


Test de autoevaluare Prezentaţi, pe scurt, schema veniturilor şi cheltuielilor bugetare.

3. Procedura elaborării şi aprobării bugetului de statCuvinte cheie

procedura bugetarã; principiile procedurii bugetare; elaborarea proiectului bugetului de stat; proiectul de buget; încheierea exerciţiului bugetar

Scurtă prezentare

Procedura bugetarã este alcãtuitã din totalitatea actelor şi operaţiunilor privind întocmirea proiectului de buget, adoptarea acestuia, executarea sa, încheierea şi aprobarea contului general de execuţie bugetarã, precum şi controlul bugetar.

Principiile procedurii bugetare sunt reprezentate de :a. Universalitatea bugetarã = principiul bugetar potrivit cãruia

veniturile şi cheltuielile statului trebuie sã fie înscrise în buget, în sumele lor globale sau totale, deci nici un venit şi nici o cheltuialã de stat nu trebuie sã se realizeze în afara cadrului bugetar.

b. Unitatea bugetarã = principiul potrivit cãruia toate veniturile şi cheltuielile bugetare trebuie înscrise într-un singurdocument, în aşa fel încît sã permitã examinarea şi interpretarea cifrelor şi de cãtre nespecialişti.

c. Neafectarea veniturilor bugetare = principiul bugetar, potrivit cãruia veniturile bugetare odatã încasate, trebuie sã se depersonalizeze ca sã serveascã la acoperirea cheltuielilor bugetare privite în totalitatea lor.

d. Specializarea bugetului = este principiul bugetar, potrivit caruia, veniturile bugetare trebuie aprobate de cãtre Parlament pe surse de provenienţã, iar cheltuielile bugetare pe categorii de obiective şi activitãţi.

e. Anualitatea bugetarã = este principiul bugetar, potrivit cãruia perioada de timp pentru care se întocmeşte şi în care se executã bugetul de stat este de un an.

f. Echilibrarea bugetarã = principiul potrivit cãruia, bugetul statului trebuie sã se prezinte echilibrat (balansat) adicã veniturile sã acopere integral cheltuielile.

g. Publicitatea bugetarã = principiul potrivit cãruia bugetul de stat se aduce la cunoştiinţa opiniei publice pentru ca aceasta sã fie informatã în legãturã cu resursele preconizate de guvern şi destinaţia pe care înţelege sã o dea banului public.

Elaborarea proiectului bugetului de stat revine Ministerului Finanţelor. Acesta, poartã discuţii cu fiecare minister pentru a se ajunge la un punct de vedere comun. Eventualele neînţelegeri ce pot apãrea între propunerile formulate de ministere şi evaluãrile Ministerului Finanţelor se examineazã şi se soluţioneazã de cãtre Primul-Ministru.

Proiectul de buget odatã elaborat şi însuşit de Guvern este supus pentru


dezbatere şi aprobare puterii legislative.Aprobarea bugetului presupune dezbaterea si votarea, de catre parlament,

a legii de aprobare a bugetului public national. Institutia publica imputernicita prin Constitutie sa aprobe proiectul de buget este parlamentul.

Caracterul democratic si de larg impact economico- social al deciziilor de politica financiara relectate in proiectul de buget conduce in mod obiectiv la solutia aprobarii prevederilor bugetare de catre forul legislativ, organ reprezentativ al intereselor tuturor cetatenilor.

Cu prilejul dezbaterii proiectului de buget, in unele state, parlamentul are dreptul sa propuna amendamente, de pilda majorarea sau reducerea veniturilor si cheltuielilor propuse de guvern, iar in alte state, dezbaterile parlamentului au loc nu numai in plenul lui, dar si in comisii sale sau in culise.

Test de autoevaluare Prezentaţi principiile procedurii bugetare.

4. Execuţia bugetarăCuvinte cheie

executarea bugetului de stat; venituri bugetare; cheltuieli bugetare

Scurtă prezentare

Executarea bugetului de stat incepe dupa adoptarea sa de catre parlament si consta in incasarea veniturilor la termenele si in cuantumul prevazut si efectuarea cheltuielilor conform destinatiei aprobate prin legea bugetara anuala.

Aceasta etapa este cea mai importanta, intrucat presupune realizarea concreta a previziunilor aprobate de parlament.

In esenta sa, aceasta faza consta în realizarea prevederilor Legii bugetului, atât la venituri, cât si la cheltuieli. Prevederile la venituri sunt considerate niveluri minime obligatorii, iar cele de la cheltuieli reprezinta niveluri maxime ce nu se pot depasi. Fata de acest principiu, este de observat ca ultimele decenii marcheaza o tendinta de rectificare a prevederilor initiale din Legea bugetului, concretizate în modificari aduse cifrelor aprobate anterior, la venituri si/sau la cheltuieli, pentru a le pune în acord mai deplin cu situatia reala. Rectificarile initiate de Guvern urmeaza aceeasi filiera a aprobarii în Parlament, astfel, iar acele prevederi ramase definitive, pâna la finele anului, devin ulterior noi limite minime la venituri sau maxime la cheltuieli obligatorii de respectat pe parcursul executie bugetara.

Ca faza a procesului bugetar, executia bugetului reprezinta, de asemenea, o responsabilitate a Guvernului, îndeplinita prin Ministerul Finantelor, care trebuie sa organizeze activitatea si sa aplice procedurile adecvate. Dar, sub acest din urma aspect, este de remarcat folosirea unor instrumente si proceduri diferite


în executarea partii de cheltuieli, respectiv a partii de venituri, implicând o anumita structurare a activitatii si specializare a personalului.

Procedura executiei bugetare este formată din următoarele faze:- repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;- executia de casă bugetară;- realizarea veniturilor bugetare;- efectuarea cheltuielilor bugetare6.

Veniturile şi cheltuielile aprobate pentru bugetele componente ale sistemului bugetar se repartizează pe trimestre, în funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor şi de perioada necesară pentru efactuarea cheltuielilor.

Execuţia de casă a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizează prin trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor Publice.

Realizarea veniturilor bugetului de stat constă în încasarea integrală şi la termenele stabilite a veniturilor bugetare. În realizarea veniturilor bugetare sunt necesare o serie de acte şi operaţiuni : - identificarea veniturilor şi bunurilor impozabile; - încasarea veniturilor bugetare (se face prin unităţile trezoreriei statului ori pri alte persoane special imputernicite); - urmărirea realizării veniturilor bugetare.

Efectuarea cheltuielilor publice presupune respectarea destinatiei si a cuantumului aprobat pentru fiecare categorie de cheltuieli bugetare si impune parcurgerea mai multor faze procedurale succesive, pentru fiecare alocatie bugetara, dupa cum urmeaza: angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata.

Angajarea reprezinta asumarea obligatiei de catre stat de a plati o anumita suma de bani furnizorilor diferitelor bunuri si servicii publice, obligatie ce rezulta dintr- un contract, hotarare judecatoreasca, decizie ministeriala sau orice alt act legal. Angajarea este facuta de catre ordonatorii de credite principali (ministri) sau, in mod exceptional, de catre ordonatorii secundari, dar numai in limita stabilita in buget pentru actiunile sau obiectivele respective.

Lichidarea este faza in care se constata realizarea serviciului in favoarea statului si se stabileste cuantumul platii ce urmeaza a fi efectuata. Lichidarea are la baza documente justificative si furnizarea efectiva a bunurilor si/sau serviciilor contractate.

Ordonantarea consta in operatiunea de emitere, din partea unei institutii publice, a unei dispozitii sau ordin de plata a unei sume din alocatia bugetara in favoarea unui tert, furnizor de bunuri si/sau servicii publice sau creditor.

Plata este operatiunea prin care se stinge obligatia statului fata de persoanele fizice sau juridice, furnizori sau creditori si consta in achitarea efectiva de catre institutia publica a sumei datorate.

Operatiunile specifice primelor trei faze (angajarea, lichidarea si ordonantarea) sunt efectuate, pe baza avizelor serviciilor operationale, de catre conducatorii institutiilor publice (sau mandatarii acestora), denumiti si ordonatori de credite bugetare. Ordonatorii de credite bugetare sunt clasificati in ordonatori de gradul I (conducatorii ministerelor si agentiilor guvernamentale din subordinea guvernului), de gradul II (structurile de conducere si coordonare din

6 Dan Drosu Şaguna, op. Cit., p. 96.


teritoriu ale ministerelor: directii sanitare judetene, inspectorate scolare judetene etc.) si de gradul III (institutiile publice operationale: spitale, scoli, teatre, muzee etc.).

Actele emise de ordonatorii principali sau secundari trebuie sa poarte viza controlului financiar, pe baza acestora efectuandu- se plati ce vor afecta resursele statului.

Plata este efectuata de catre gestionarii de bani publici: contabili, casieri, platitori.

Toti functionarii publici participanti la fazele executiei cheltuielilor publice ale unei institutii bugetare raspund solidar pentru calitatea si legalitatea gestionarii banilor publici.

Intreaga raspundere cu privire la aducerea la indeplinire a autorizatiei parlamentare privind executia bugetara revine guvernului care, prin institutii specializate, asigura realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor, trebuind sa dovedeasca capacitatea de administrare atat a procesului de colectare a veniturilor, cat si a procesului de utilizare eficienta a alocatiilor bugetare. De asemenea, in executarea bugetului, guvernul va urmari efectuarea cheltuielilor in limitele si conditiile stabilite, precum si evitarea deturnarii fondurilor de la destinatia lor bugetara legala, prevenirea risipei si abuzurilor.

Încheierea exerciţiului bugetar presupune, în baza datelor furnizate de evidenţa executiei bugetare, o dare de seamă completă privind modul de realizare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor pentru anul bugetar încheiat. În funcţie de rezultatul execuţiei bugetare, a raporturilor dintre venituri şi cheltuieli, anul bugetar se poate finaliza cu un deficit bugetar.

Controlul executiei bugetare este determinat atat de ratiuni de ordin politic, in sensul ca parlamentul este interesat ca guvernul, in realizarea programului sau, sa nu depaseasca limitele autorizatiei parlamentare ce i-a fost acordata, cat si de ratiuni de ordin financiar, guvernul fiind interesat de buna gestionare a fondurilor publice, evitarea risipei, prevenirea deturnarilor si a delapidarilor.

In functie de obiectivele urmarite si de organele care efectueaza controlul bugetar, acesta poate fi: politic, administrativ si jurisdictional.

Controlul bugetar politic este realizat de parlament fie cu ocazia examinarii si adoptarii proiectului de buget, fie in timpul executiei bugetare, la cerere sau din oficiu,de catre comisiile financiare de specialitate ale acestuia si in baza rapoartelor prezentate de guvern in cursul anului bugetar, fie cu prilejul examinarii si aprobarii contului de incheiere a exercitiului bugetar.

Controlul bugetar administrativ este realizat de catre organele de specialitate ale Ministerului Finantelor si prin controlul ierarhic exercitat de catre ordonatorii bugetari principali, cu privire la modul in care au fost cheltuite alocatiile bugetare de catre subordonatii acestora.

In S.U.A., controlul administrativ este efectuat de catre Directia Generala a Controlului si de catre organele controlului intern administrativ, iar in Franta, de catre controlorii cheltuielilor angajate, care functioneaza pe langa fiecare minister, de catre contabili, cu ocazia incasarilor sau platilor pentru sau de la bugetul de stat sau prin inspectia finantelor.


Controlul jurisdictional este efectuaut de un organism specializat, denumit Camera sau Curte de Conturi, care are ca principala atributie controlul compet al executiei bugetului, si anume: controleaza activitatea ordonatorilor bugetari, examineaza actele justificative prezentate periodic de contabili si se pronunta asupra legalitatii acestora si examineaza conturile de executie ale bugetului de stat.

La noi in tara, atributiile de control ale executiei bugetare revin urmatoarelor organe: Parlamentul (Adunarea Deputatilor si Senatul), care exercita un control politic; Curtea de Conturi, care exercita un control jurisdictional; Ministerul Finantelor, care exercita un control administrativ specializat.Test de autoevaluare

Prezentaţi, pe scurt, procedura execuţiei bugetare.

5. Bugetul asigurărilor sociale de statCuvinte cheie

bugetul asigurarilor sociale de stat

Scurtă prezentare

Bugetul asigurarilor sociale de stat este planul financiar anual care arata constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti necesare ocrotirii pensionarilor,salariatilor asigurati si a membrilor lor de familie.Continutul economic al bugetului asigurarilor sociale de stat este determinat de structura si trasaturile oranduirii social-economice ,de necesitatea realizarii cerintelor legilor economice care actioneaza in economia noastra,de prerorgativele si functiile statului roman.

Bugetul asigurarilor sociale de stat este o componenta importanta a bugetului public national si este format din bugetele pentru realizarea asigurarilor sociale de la nivelul caselor judetene de pensii si a casei de pensii a municipiului Bucuresti si din bugetul asigurarilor sociale,elaborat de organele de resort din Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale,care cuprinde veniturile si cheltuielile cu caracter centralizat.

Elaborarea si executarea separata a bugetului asigurarilor sociale de stat fata de bugetului statului constituie o realizare importanta,deoarece permite ca resursele acestuia sa fie utilizate integral pentru ocrotirea cetatenilor,iar eventualele excedente sa se reporteze pe anii urmatori.

Elaborarea bugetului asigurarilor sociale de stat reprezinta prima etapa a planificarii bugetare,care cuprinde activitatea complexa si multilaterala de determinare a veniturilor si cheltuielilor asigurarilor sociale de stat pe an si trimestre,pe baza aplicarii principiilor planificarii bugetare.

Tinandu-se cont de orientarile date de Guvern,Ministerul Finantelor Publice de acord cu Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale,Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale,ca organe de specialitate,se stabilesc


termenele pentru elaborarea tuturor planurilor financiare,pe baza carora se elaboreaza bugetul asigurarilor sociale de stat.

Bugetul asigurarilor sociale de stat se elaboreaza si se administreaza de catre Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale de comun acord cu Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.Cheltuielile nu se pot inscrie in buget si nu se aproba fara stabilirea surselor din care urmeaza sa se efectueze.

Elaborarea fundamentala a proiectului bugetului asigurarilor sociale de stat este posibila numai prin respectarea cu strictete a legislatiei de asigurari sociale in vigoare,a indicatorilor sociali culturali din programul de dezvoltare economica si sociala, a normelor de cheltuieli a subdiviziunilor clasificatiei bugetare a veniturilor si cheltuielilor.

CNPADAS elaboreaza proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anul viitor pe baza datelor proprii si a celor primite de la casele judetene a Municipiului Bucuresti.

Bugetul asigurarilor socile de stat este format din:a) bugetul asigurarilor sociale de stat,elaborat de organele de asigurari

sociale din cadrul CNPADAS in care sunt cuprinse veniturile si cheltuielile cu caracter centralizat;

b) bugetele pentru realizarea asigurarilor sociale ale caselor judetene si a Municipiului Bucuresti,rezultate din concentrarea bugetelor pentru realizarea asigurarilor sociale intocmite de catre agentii economici,institutii si comune.

Test de autoevaluare La ce foloseşte bugetul asigurarilor sociale de stat?Cine elaboreaza proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat ?

Lucrare de verificare Ce importantă are bugetul pentru existenta şi funcţionarea unui stat ?






Unitatea de învăţare Nr. 4Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale

CuprinsObiective1. Noţiune şi principii2. Venituri şi cheltuieli ale bugetelor localeLucrare de verificare Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie

Pagina



înţelegerea noţiunii de buget al administraţiei publice locale; prezentarea principiilor pe baza cărora se alcătuiesc bugetele locale; explicarea surselor de venituri şi direcţiilor de cheltuieli

1. Noţiune şi principiiCuvinte cheie

Unităţi administrativ-teritoriale; bugetele unităţilor administrativ-teritoriale; principiile bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale

ScurtăPrezentare

Finanţele publice locale îşi au originea în autonomizarea autorităţilor teritoriale în administrarea comunităţilor respective. Autonomia financiară a acestora este absolut necesară ,deoarece autonomia administrativă nu ar fi posibilă fără autonomia financiară, care-i asigură suportul material al funcţionării. Există şi un alt argument puternic, şi anume acel, conform căruia, comunităţile locale îşi cunosc posibilităţile proprii privind resursele băneşti de provenienţă publică şi, mai ales, nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea de servicii publice pe plan local.

Prin autoritati ale administratiei publice locale trbuie să se înţeleagă : consiliile locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, ca autoritati deliberative, primarii, primarii de sectoare si primarul general al municipiului Bucuresti, ca autoritati executive.

Conform prevederilor Legii Administraţiei Publice Locale, autorităţile administraţiei publice locale au fost investite cu dreptul la resurse proprii pe care le pot gestiona potrivit atribuţiilor prevăzute prin lege7.

În prezent elaborarea bugetelor locale este reglementată de Legea 215/2001 privind administratia publică locală şi prin Legea 273/2006 privind finantele publice locale.

Potrivit Legii 273/2006 prin bugete locale se înţelege : a) bugetele locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor

municipiului Bucuresti, judetelor si municipiului Bucuresti; b) bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din

bugetele locale, dupa caz; c) bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii; d) bugetul imprumuturilor externe si interne, pentru care rambursarea,

plata dobanzilor, comisioanelor, spezelor si a altor costuri se asigura din bugetele locale si care provin din: imprumuturi externe contractate de stat si subimprumutate autoritatilor administratiei publice locale si/sau agentilor economici si serviciilor publice din subordinea acestora; imprumuturi contractate de autoritatile administratiei publice locale si garantate de stat; imprumuturi externe si/sau interne contractate sau garantate de autoritatile administratiei

7 Legea administraţiei publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001apărută în Monitorul Oficial nr. 204 / 23 aprilie 2001.


publice locale; e) bugetul fondurilor externe nerambursabile ( art. 1(2)).Autorităţile administraţiei publice locale au competenţe, răspunderi şi

obligaţii însemnate în domeniul finanţelor locale: Elaborarea şi aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite; Stabilirea, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale în

condiţiile legii; Urmărirea execuţiei bugetelor locale şi rectificarea acestora pe

parcursul exerciţiului bugetar; Stabilirea şi urmărirea modului de prestare a serviciilor publice

locale; Administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică şi privată

a unităţilor administrativ teritoriale; Administrarea resurselor financiare pe parcursul execuţiei bugetare în

condiţii de eficienţă; Fundamentarea şi aprobarea opţiunilor şi priorităţilor în finanţarea

cheltuielilor publice locale; Elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmărirea realizării programelor

de dezvoltare ale unităţilor administrativ teritoriale;Organizarea şi urmărirea efectuării controlului financiar preventiv

propriu, a controlului intern şi a controlului asupra obligaţiilor fiscale către bugetele locale

Veniturile şi cheltuielile unităţilor administrativ teritoriale se prevăd în bugetele ce se elaborează pentru fiecare exerciţiu bugetar. Elaborarea, aprobarea şi executarea bugetelor locale se desfăşoară pe baza următoarelor principii : autonomia locală, echilibrării, anualităţii şi realităţii8.

Principiul echilibrării presupune ca bugetele unităţilor administrativ teritoriale ale căror venituri proprii nu acoperă cheltuielile necesare să beneficieze de sume defalcate sau cote din impozitul pe venit de la bugetul de stat precum şi de transferuri

Pe baza principiului anualităţii se delimitează perioada pentru care se elaborează şi executa bugetele locale. Exerciţiul bugetar este anual, coincide cu anul calendaristic şi se încheie pe baza normelor stabilite de Ministerul Finanţelor.

Conform principiului realităţii, datele care se prevăd la părţile de venituri şi cheltuieli ale bugetelor locale sunt expresia proceselor de dezvoltare economică şi socială. Ordonatorii principali de credite elaborează şi prezintă odată cu proiectul anual al bugetului local, o prognoză a acestuia pe următorii trei ani, precum şi programul de investiţii detaliat pe obiective şi pe ani de execuţie .

Neafectarea veniturilor bugetare locale presupune ca veniturile indiferent din sursa din care se realizează să nu fie destinate finanţării unor acţiuni prevăzute. Pe baza prevederilor acestui principiu veniturile din bugetele locale se împart în venituri curente, venituri din capital şi venituri cu destinaţie speciala.

Principiul unităţii necesită existenţa unui buget unic local, în care se reflectă toate veniturile prevăzute şi cheltuielile aprobate ale unei unităţi

8 Gheorghe Voinea, Finanţe Locale, Editura Junimea, Iaşi 2002, pag. 109.


administrative teritorialePrincipiul specializării bugetare presupune ca înscrierea veniturilor şi a

cheltuielilor în bugetele locale, aprobarea urmărirea execuţiei precum şi în cadrul instituţiilor publice locale să se efectueze pe baza unei grupări obligatorii denumită clasificaţie bugetară pe baza unor criterii determinate.

Publicitatea bugetului local necesită ca propunerile de venituri şi de cheltuieli din bugetele locale să fie aduse la cunoştinţa locuitorilor din unităţile administrativ - teritoriale, prin publicare în presă sau afişare la sediu care pot formula contestaţii şi propuneri de care trebuie să se ţină seama la dezbaterea şi aprobarea bugetului local.

Test de autoevaluare Care sunt principiile după care sunt elaborate, aprobate şi executate bugetele locale?

2. Venituri şi cheltuieli ale bugetelor localeCuvinte cheie

Venituri şi cheltuieli ale bugetelor locale

Scurtă prezentare

Veniturile bugetare locale se constituie din: a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contributii, alte

varsaminte, alte venituri si cote defalcate din impozitul pe venit; b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat; c) subventii primite de la bugetul de stat si de la alte bugete; d) donatii si sponsorizari.Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazeaza pe constatarea si

evaluarea materiei impozabile si a bazei de impozitare in functie de care se calculeaza impozitele si taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate si a veniturilor obtinute din acestea, precum si pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, in scopul evaluarii corecte a veniturilor.

Fundamentarea, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinatii, respectiv pe actiuni, activitati, programe, proiecte, obiective, se efectueaza in concordanta cu atributiile ce revin autoritatilor administratiei publice locale, cu prioritatile stabilite de acestea, in vederea functionarii lor si in interesul colectivitatilor locale respective.

Cheltuielile din bugetele locale exprimã eforturile financiare realizate de autoritãţile administraţiei publice locale pentru acoperirea cerinţelor sociale, culturale, economice, a serviciilor de dezvoltare publicã şi a altor cerinţe ale locuitorilor din unitãþile administrativ-teritoriale.


Trecerea de catre Guvern in administrarea si finantarea autoritatilor administratiei publice locale a unor cheltuieli publice, ca urmare a descentralizarii unor activitati, precum si a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizarii acestora, dupa cum urmeaza:

a) in primul an, prin cuprinderea distincta in anexa la legea bugetului de stat a sumelor defalcate cu destinatie speciala, necesare finantarii cheltuielilor publice transferate sau a noilor cheltuieli publice, precum si a criteriilor de repartizare;

b) in anii urmatori, prin cuprinderea resurselor respective in ansamblul sumelor defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale alocate unitatilor administrativ-teritoriale, cu exceptia celor nominalizate distinct prin anexa la legea bugetului de stat.Test de autoevaluare Care sunt sursele de venituri pentru bugetele locale?

Lucrare de verificare

Care este justificarea existenţei bugetelor locale ?





Unitatea de învăţare Nr. 5Veniturile bugetare (partea I)

CuprinsObiective1.Noţiune2 Teoriile privind dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere.3 Obligaţia bugetară. Apariţia şi stingerea ei. Particularităţile obligaţiilor bugetareLucrare de verificare Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie

.

Pagina



explicarea noţiunii de venituri bugetare; prezentarea teoriilor privind dreptul statului de a reglementa sistemul de

impunere Înţelegerea noţiunii de obligaţie bugetară

1. NoţiuneCuvinte cheie

Buget ; venituri bugetare

ScurtăPrezentare

Aşa cum am arătat, sistemul bugetar conţine două principale componente : a) veniturile publice şi b) cheltuielile publice.Veniturile sunt formate din venituri ordinare şi venituri extraordinare.

Veniturile ordinare (curente) reprezintă taxele, impozitele (directe şi indirecte), vărsămintele şi contribuţiile aşa cum sunt reglementate de Legea finanţelor publice nr. 500/2002 şi Legea 273/2005 privind finantele publice locale. Din categoria veniturilor ordinare fac parte şi veniturile obţinute din proprietăţile statului (dividende, dobânzi, redevente).

Impozitele directe se stabilesc pe baza unor criterii exterioare şi au ca obiect al impunerii pământul, clădirile, activităţile economice cu caracter neagricol, mişcarea capitalului nebănesc, veniturile persoanelor fizice, profitul, diferenţa pozitivă de preţ din valoarea terenurilor şi clădirilor aflate în patrimoniul persoanelor fizice şi juridice.

Impozitele indirecte se realizează sub forma impozitelor pe consum la vânzarea diferitelor mărfuri sau la prestarea diferitelor servicii. Cele mai importante impozite indirecte sunt accizele, taxa pe valoarea adăugată şi taxele vamale9.

Venituri extraordinare sunt reprezentate de: - împrumuturile(datoria publicã); - suplimentarea masei monetare aflate în circulaţie printr-o noua emisiune monetarã; - emiterea de bonuri de tezaur; - vînzarea unei pãrţi din rezervele de aur ale statului.

Test de autoevaluare Prezentaţi, pe scurt, care sunt sursele veniturilor bugetare.Care este diferenţa între impozitele directe şi cele indirecte?

9 Dan Drosu Şaguna, op. Cit., p. 73.


2. Teoriile privind dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere.Cuvinte cheie

stat, sistemul de impunere, teoriile privind dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere

Scurtă prezentare

În ceea ce priveşte drepturile statului de a reglementa sistemul de impozitare, în literatura de specialitate au fost emise mai multe teorii:

- Teoria organică Potrivit acestei teorii „statul s-a născut din însăşi natura omenească”. Dreptul statului de a constitui fonduri băneşti rezultă din necesitatea menţinerii organizării de stat.

- Teoria sociologică Statul este considerat un „stăpân absolut”, născut din frământările organizărilor sociale şi reprezintă forţa brutală a minorităţilor organizate pentru a se impune împotriva majorităţii stăpânite. Din moment ce statul este un „stăpân absolut”, rezultă că el poate impune rezidentilor impozitele pe care le consideră necesare.

- Teoria contractului social Potrivit teoriei contractului social statul s-a născut în baza unui contract - oamenii liberi s-au înţeles, la un moment dat, să creeze o autoritate superioară căreia să i se supună indvidualităţile contractante, astfel prin însăşi contractul social a luat naştere statul. Din această perspectivă şi impozitele sunt rezultatul contractului social.

- Teoria echivalenţei cunsocută şi sub denumirea de teoria schimbului sau teoria intereselor a fost fondată de Adam Smith şi a fost continuată de Montesquieu. Teoria a fost formulată de cele mai multe ori concis, chiar lapidar, afirmându-se, de exemplu, că impozitele reprezintă preţul serviciilor prestate de stat.

Potrivit concepţiei ilustrului economist Adam Smith la baza politicii fiscale trebuie să avem următoarele maxime sau principii fundamentale ale impunerii:

a) Maxima de justiţie - cetăţenii fiecărui stat trebuie să contribuie la cheltuielile guvernamentale, în funcţie de posibilităţile materiale, adică în proporţia veniturilor pe care le realizează sub protecţia statului.

b) Maxima de certitudine sau de legalitate- Impozitul fiecărui cetăţean trebuie să fie prestabilit şi nu arbitrar. În epoca modernă, cuantumul plăţii trebuie să fie cert pentru contribuabil, ca şi pentru orice altă persoană. Percepute numai impozitele reglementate

c) Maxima comodităţii - Toate contribuţiiunile trebuie să fie pretinse la termenele şi urmând procedeul care este cel mai convenabil contribuabilului.

d) Maxima economiei - toate contribuţiiunile trebuie să fie stabilite de o manieră mai puţin apăsătoare, care să scoată din buzunarul cetăţeanului cât mai puţin posibil ceea ce urmează să se verse la bugetul general consolidat al statului. Astfel impozitarea să nu fie prea apăsătoare pentru contribabilului.

Teoria siguranţei după care impozitele sunt considerate ca prime de asigurare pe viaţă şi bunurile cetăţenilor. Această concepţie este asemănătoare cu teoria contractului social şi teoria echivalenţei, esenţa ei constând într-un contract dintre stat şi cetăţeni. Teoria siguranţei oferă, în acelaşi timp, şi măsura impozitelor deoarece mărimea lor va fi dată de calitatea cetăţeanului şi valoarea


bunurilor pe care le posedă .Teoria sacrificiului cunoscută şi sub denumirea de teoria datoriei sau

solidarităţii. După această teorie, raţiunea impozitului este justificată de însăşi natura statului, în sensul că statul este un produs necesar al dezvoltării istorice şi nicidecum o organizare socială bazată pe voinţa declarată a cetăţenilor sau a unui grup de cetăţeni. Astfel, dreptul statului de a stabili şi percepe impozite este o consecinţă directă a obligaţiei sale de a îndeplini funcţii şi sarcini de stat.

Cu însemnatate conceptionala mai mare, în evolutia de pîna acum a doctrinei financiar-fiscale sînt acreditate teoria echivalentii impozitelor si teoriile cu argumente de natura financiara.

Teoria echivalentei impozitelor a fost formulata de cele mai multe ori concis, afirmîndu-se de exemplu ca “impozitele reprezinta pretul serviciilor prestate de stat” sau ca impozitele “sînt preturi stabilite prin constrîngere pentru serviciile guvernamentale”.

În ultimele decenii, teoria echivalentei impozitelor a fost actualizata în Statele Unite ale Americii unde Tribunalul Suprem Federal într-un litigiu fiscal s-a exprimat astfel: “Puterea de a impune, indispensabila pentru existenta oricarui guvern civilizat, se exercita în baza presupunerii unui echivalent restituit contribuabilului prin protectia persoanei si a proprietatii sale, prin crearea si mentinerea unor avantaje publice de care el profita”. Aceasta actualizare a teoriei echivalentei impozitelor, mai mult decît formularile teoretice anterioare ofera si caracterizarea echivalentului pe care statul modern îl acorda contribuabilului platitor de impozite si care consta atît în protectia persoanelor si a proprietatii lor, cît si în toate avantajele publice social-culturale.

Facultatea sau capacitatea contributiva a cetatenilor în statele moderne se apreciaza rational ca fiind determinata de venitul sau profitul net al oricarui patrimoniu sau activitatii lucrative. Realizarea unui venit sau profit net ca diferenta pozitiva între veniturile si cheltuielile curente ale unui patrimoniu sau activitatii lucrative este conditia elementara a perceperii de impozite si implicit a existentei unei capacitati sau facultati contributive nu numai a persoanelor fizice ci si a celor juridice10.

Test de autoevaluare Prezentaţi, pe scurt, teoriile privind dreptul statului de a reglementa

sistemul de impunere.

3. Obligaţia bugetară. Apariţia şi stingerea ei. Particularităţile obligaţiilor bugetare

10 Petru Buzeanu “Finantele publice si fiscalitatea între teorie si practica” Bucuresti, Ed. “România de mîine” 2000.


Cuvinte cheie

stat; obligaţie bugetară; subiectul obligaţiei bugetare.

Scurtă prezentare

Obligaţia bugetară este un element al raportului juridic fiscal care se stabileşte între stat şi contribuabil11.

Continutul raportului juridic fiscal il constituie obligatia stabilita unilateral de catre stat in sarcina persoanelor fizice sau juridice denumite contribuabili, de a plati o anumita suma de bani, la termenul stabilit in contul bugetului general consolidat. Aceasta suma de bani pe care contribuabilul are obligatia de a o plati reprezinta un venit al bugetului general consolidat, iar obligatia al carei obiect este va fi denumita obligatie fiscala . Obligatia fiscala este o obligatie juridica, deoarece ea defineste continutul unui raport juridic ce ia nastere intre stat si persoanele determinate de lege (contribuabili), raportul juridic al carui izvor este legea, iar in caz de nevoie, executarea sa este asigurata prin forta de constrangere a statului.

Particularitatile care individualizeaza obligatia fiscala privesc in special izvorul acestei obligatii, beneficiarul, obiectul, forma sa, precum si conditiile de stabilire, modificare si stingere.

a) izvorul obligatiei fiscale va fi intotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege care institute si reglementeaza un venit al bugetului general consolidat (impozit sau taxa). Prin lege se stabilesc categoriile de persoane fizice sau juridice ce datoreaza bugetului general consolidat veniturile respective; elementele venitului bugetar, precum si modalitatile de plata ale acestuia;

b) obiectul obligatiei fiscale consta intr-o suma de bani aceasta fiind in prezent unica forma in care statele moderne percep veniturile datorate bugetului general consolidat;

c) obligatia fiscala este constatata in forma scrisa, prin titlu de creanta fiscala care o individualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil in raport de veniturile obtinute sau de bunurile detinute;

d) beneficiara a obligatiei fiscale este intreaga societate desi calitatea de creditor o are statul.;

e) conditiile de stabilire si executare a obligatiei fiscale sunt reglementate in mod diferit pentru fiecare categorie de venituri fiscale, datorita particularitatilor prezentate de aceste venituri;

f) modificarea obligatiei fiscale este determinata de cauzele prevazute de lege, respectiv: modificarea elementelor in raport de care s-a facut individualizarea obligatiei fiscale, modificarea termenelor de plata stabilite anterior, modificarea situatiei juridice a contribuabililor si, in general, orice modificare a actelor normative ce reglementeaza veniturile fiscale;

g) stingerea obligatiei fiscale se realizeaza prin modalitati comune si altor obligatii juridice, cum ar fi: plata, executarea silita sau prescriptia, fiind reglementate insa si o serie de modalitati specifice, cum ar fi: compensarea, scaderea sau anularea obligatiei.

11 Raportul juridic de drept fiscal conţine (ca orice raport juridic) următoarele elemente componente : subiecţi, obiect (drepturile şi obligaţiile părţilor) şi conţinut (comportamentul părţilor în executarea obligaţiilor şi valorificarea drepturilor).


Test de autoevaluare Prezentaţi noţiunea de obligaţie fiscală şi particularităţile acesteia.

Lucrare de verificare Discutaţi dreptul statului de a impune taxe, impozite şi alte contribuţii rezidenţilor săi




Unitatea de învăţare Nr. 6

Veniturile bugetare (partea a II-a)

CuprinsObiective1. Veniturile bugetare. Generalităţi

2. Veniturile ordinare


3. Veniturile extraordinareLucrare de verificare Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie

Pagina



explicarea şi înţelegerea categoriilor de venituri la bugetul de stat şi bugetele locale.

1. Veniturile bugetare. GeneralităţiCuvinte cheie

Venituri bugetare

ScurtăPrezentare

Veniturile statului sunt ordinare şi extraordinare. Veniturile ordinare sunt:1. impozitele (directe şi indirecte),2. taxele,3. contribuţiile sociale,4. contribuţiile la fondurile speciale extrabugetare, 5. veniturile statului din dividende, dobânzi, vânzarea acţiunilor sau

activelor din patrimoniul privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale,6. redevenţele din concesionarea bunurilor aparţinând domeniului public,7. venituri provenite din diferite contracte cu parteneri privaţi (închirierea,

asocierea în participaţie, parteneriatul public-privat). Veniturile extraordinare sunt:1. împrumuturile interne sau externe,2. emisiunea de obligaţiuni de stat,3. bonurile de tezaur, 4. transferurile şi virările de credite bugetare conexe procesului de

echilibrare a sistemului bugetar în ansamblul său şi operaţiunii de consolidare bugetară.

Veniturile ordinare şi extraordinare aparţin:a) bugetului de stat (bugetul ministerelor şi celorlalte autorităţi ale

administraţiei centrale de stat),b) bugetului asigurărilor sociale de stat,

c) bugetelor locale.Test de autoevaluare

Prezentaţi, pe scurt, categoriile de venituri bugetare.

2. Veniturile ordinare


Cuvinte cheie

venituri ordinare ; impozite ; taxe ; contribuţii sociale ; contribuţiile la fondurile speciale extrabugetare ; veniturile statului din dividende, dobânzi, vânzarea acţiunilor sau activelor din patrimoniul privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ; redevenţele din concesionarea bunurilor aparţinând domeniului public ; venituri provenite din diferite contracte cu parteneri privaţi (închirierea, asocierea în participaţie, parteneriatul public-privat).

Scurtă prezentare

Impozitele Impozitul reprezinta o sursa de venit bugetar, care are la baza legea, iar ca

subiecti platitori persoanele fizice si juridice.Din punct de vedere terminologic, cuvantul impozit sugereaza ideea de a

impune, a obliga. Aceeasi idee de obligatie este consacrata si in Constitutia Romaniei, in Art. 53 (1) .

Consacrand aceasta obligatie, Constitutia a prevazut si limitele sale, care reprezinta garantii constitutionale ale dreptului de proprietate, ale averii cetatenilor in general, orice contributie la cheltuielile publice constituind o sarcina ce afecteaza exercitiul acestui drept . Limitele respective sunt urmatoarele:

- contributia cetatenilor la cheltuielile publice poate consta numai din plata impozitelor si a taxelor, iar acestea se pot stabili doar prin lege sau, in ceea ce priveste impozitele si taxele locale, de consiliile locale si judetene, in conditiile legii, orice alte prestatii fiind -potrivit art.53 (3)- interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale.

- sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale, adica sa aiba la baza principiul echitatii, al egalitatii de sanse, cu excluderea oricarui privilegiu sau discriminare .

Impozitul reprezinta resursa fiscala care aduce cea mai mare contributie la constituirea fondurilor bugetare. Doctrina fiscala a furnizat numeroase definitii ale impozitului. Astfel, spre exemplu, Paul Cauves sustinea ca impozitul inseamna “preluarea ce o cere puterea suverana individuala, in virtutea principiului de solidaritate nationala, pentru a participa la acoperirea cheltuielilor de interes general si la sarcinile datoriilor statului”. Economistul Rugiero intareste definitia de mai sus, afirmand ca “Statul are chiar dreptul de proprietate asupra unei cote din bunurile cetatenilor, pana la cuantumul impozitului datorat”, ceea ce arata caracterul de obligativitate pentru plata impozitului in interesul superior al colectivitatii.

In literatura de specialitate impozitul este considerat a fi o contributie baneasca legala, datorata bugetului public, in mod obligatoriu si cu titlu nerambursabil, de catre persoanele fizice si juridice pentru veniturile pe care le obtin, bunurile pe care le poseda precum si pentru unele fapte de consum.

Din cele arătate, rezultă că impozitele prezintă următoarele caracteristici:


a) Impozitul este o contribuţie bănească: persoanele fizice şi juridice sunt datoare să participe după anumite criterii la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societăţii, necesare finanţării unor trebuinţe social-economice în folosul întregii colectivităţi. Contribuţia se realizează numai în formă bănească.

b) Impozitul este o contribuţie obligatorie: toate persoanele fizice şi juridice care beneficiază de acţiunile sau obiectivele finanţate din fondurile generale ale societăţii trebuie să participe la formarea acestor fonduri.

c) Impozitele sunt prelevări cu titlu nerambursabil: odată realizate în scopul formării fondurilor generale ale societăţii, acestea sunt utilizate numai la finanţarea unor acţiuni şi obiective necesare tuturor membrilor societăţii, şi nu unor interese individuale sau de grup.

d) Impozitele sunt datorate conform dispoziţiilor legale: nici un impozit al statului nu se poate stabili şi percepe decât în “puterea unei legi” (principiul nullum impositum sine lege).

e) Impozitele sunt datorate de către persoanele fizice şi persoanele juridice: reprezintă o modalitate de participare a acestora la constituirea fondurilor generale ale societăţii.

f) Impozitul se datorează pentru veniturile realizate şi bunurile deţinute: subiectele impozabile datorează contribuţia numai în cazul când realizează veniturile prevăzute de lege ca impozabile sau dobândesc sau posedă bunuri care, conform prevederilor legale, sunt impozabile12.

Taxele

Taxele (de timbru, de înregistrare, de arbitrare, de metrologie, consulare, de spitalizare etc.) reprezintă cea de a doua categorie principală de venituri de la bugetul de stat. Taxa reprezintă plata efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora de către instituţii publice. Astfel, taxele sunt reglementate ca obligaţii bugetare datorate de persoanele fizice sau juridice reprezentând plata neechivalentă a unor servicii, după principiul recompensei speciale. Taxele sunt încasate de la persoanele care solicită o anumită activitate din partea unor instituţii de stat sau beneficiază de servicii publice, altele decât cele cu caracter productiv. Taxele se caracterizează printr-o serie de trăsături specifice: a) taxele reprezintă plata neechivalentă pentru servicii sau lucrări efectuate de organe sau instituţii care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte prestează servicii şi rezolvă alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice. Plata serviciilor sau lucrărilor este neechivalentă deoarece aceasta poate fi mai mare sau mai mică, comparativ cu valoarea prestaţiilor efectuate de organe sau instituţii de stat;b) subiectul plătitor este precis determinat din momentul când acesta solicită efectuarea unei activităţi din partea unui organ sau instituţie de stat;c) taxele reprezintă o contribuţie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor

12 Dan Drosu Şaguna, op. Cit. P. 110-111.


solicitate de diferite persoane, pe când impozitele se întrebuinţează la acoperirea cheltuielilor generale ale societăţii;d) taxele reprezintă plăţi făcute de persoanele fizice sau juridice pentru servicii sau lucrări efectuate în mod direct şi imediat acestora de către organe sau instituţii de stat specializate. Taxele reprezintă plata serviciilor, lucrărilor şi altor activităţi ale unor organe sau instituţii de stat, însă, între cuantumul sau mărimea lor şi valoarea efectivă - patrimonială sau nepatrimonială - a serviciilor sau activităţilor prestate în beneficiul plătitorului nu există un raport de echivalenţă. Fiind instituite în scopuri fiscale, de realizare a unor venituri la bugetul de stat, cuantumul taxelor nu se stabileşte pornind de la costul, preţul ori valoarea serviciului prestat, ci independent de criterii de ordin economic. Sub acest aspect, taxele se deosebesc radical de preţul mărfurilor ori tarifele serviciilor executate de întreprinderile, organizaţiile economice sau de liber profesioniştii autorizaţi. Preţurile şi tarifele cuprind cheltuielile de producţie şi circulaţie, pe când taxele nu sunt stabilite în raport de cheltuielile de întreţinere ale organelor sau instituţiilor de stat respective şi nu se percep pentru toate serviciile, lucrările sau activităţile efectuate în favoarea unor persoane fizice sau juridice. În stabilirea şi aplicarea taxelor se au în vedere anumite principii:1. unicitatea taxării: pentru unul şi acelaşi serviciu prestat unei persoane, aceasta nu datorează taxa decât o singură dată;2. răspunderea pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată revine funcţionarului sau persoanei încadrate de la instituţia sau organul de stat respectiv, şi nu debitorului;3. nulitatea actelor nelegal taxate;4. taxele sunt anticipative: ele se datorează şi se achită în momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor ce urmează a fi efectuate de organe sau instituţii de stat.

Taxele reprezintă venituri ordinare ale bugetului de stat şi bugetelor locale. Cele mai multe taxe sunt venituri ale bugetelor locale.

Principalele impozite datorate bugetului de stat

Impozitul pe profit este un impozit direct, datorat de contribuabili bugetului de stat. Impozitul se calculează asupra profitului, adică a masei impozabile stabilită ca urmare a scăderii cheltuielilor necesare realizării venitului din totalul încasărilor entităţii supuse impozitării. Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.

Impozitul pe venit Următoarele persoane datorează plata impozitului conform prezentului

titlu şi sunt numite în continuare contribuabili: a) persoanele fizice rezidente; b) persoanele fizice nerezidente care desfăşoară o activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România; c) persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activităţi dependente în România; d) persoanele fizice nerezidente care obţin venituri.

Sfera de cuprindere a impozitului pe venit mpozitul prevăzut în prezentul titlu, denumit în continuare impozit pe venit, se aplică următoarelor venituri: a) în cazul persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România, veniturilor obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României;


b) în cazul persoanelor fizice rezidente, altele decât cele prevăzute la lit. a), numai veniturilor obţinute din România, care sunt impuse la nivelul fiecărei surse din categoriile de venituri prevăzute la art. 41; c) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România, venitului net atribuibil sediului permanent; d) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară activitate dependentă în România, venitului salarial net din această activitate dependentă; e) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care obţin venituri, altele decât cele arătate la lit c şi d de mai sus, venitului determinat conform regulilor prevăzute în prezentul titlu, ce corespund categoriei respective de venit.

Categorii de venituri supuse impozitului pe venit Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: a) venituri din activităţi independente ; b) venituri din salarii c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 61; d) venituri din investiţi; e) venituri din pensii; f) venituri din activităţi agricole; g) venituri din premii şi din jocuri de noroc; h) venituri din transferul proprietăţilor imobiliare; i) venituri din alte surse.

Cotele de impozitare Cota de impozit este de 16% şi se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din: a) activităţi independente; b) salarii; c) cedarea folosinţei bunurilor; d) investiţii; e) pensii; f) activităţi agricole; g) premii; h) alte surse.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, datorat bugetului de stat. Aceasta este un impozit stabilit asupra consumului, care se regăseşte în preţul final al produsului livrat sau serviciului prestat. Cota Taxei pe valoarea adăugată este de 24%13. Baza impozabilă este preţul produsului sau tariful serviciului.

Accizele sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat. Accizele sunt de două feluri:

a) accize armonizate,b) alte accize. Distincţia între cele două categorii de accize se face în funcţie de obiectul

lor, adică în raport de produsele accizabile provenite din producţia internă sau din import ce urmează a fi impozitate. Produsele accizabile care fac obiectul de impunere al accizelor armonizate sunt: bere, vinuri, băuturi fermentate altele decât bere şi vinuri, produse intermediare, alcool etilic uleiuri minerale şi electricitatea.

Taxele vamale sunt impozite indirecte aplicate asupra preţului mărfurilor în momentul importului acestora în teritoriul naţional al României. Importul constă în intrarea în ţară a mărfurilor străine şi introducerea acestora în circuitul economic. La importul mărfurilor, autoritatea vamală realizează procedura de vămuire şi de încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicând şi măsurile de politică comercială.

Taxa vamală este exprimată în procente şi se aplică la valoarea în vamă a

13 Taxa pe valoare adăugată (T.V.A.) a fost crescută de la 19% la 24% prin OUG 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale.


mărfurilor, exprimată în lei. Procedura de determinare a valorii în vamă este cea prevăzuta în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife şi comerţ (G.A.T.T.), încheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979, la care România este parte.

Taxele vamale aplicabile sunt cele prevăzute la data înregistrării declaraţiei vamale de import.

Principalele impozite şi taxe datorate bugetelor locale Impozitele şi taxele locale sunt după cum urmează: a) Impozitul pe clădiri b) Impozitul pe teren c) Taxa asupra mijloacelor de transport; d) Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism e) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii de construire pentru o clădire

care urmează a fi folosită ca locuinţă sau anexă la locuinţă f) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări necesară

studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări

g) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrările de organizare de şantier în vederea realizării unei construcţii, care nu sunt incluse în altă autorizaţie de construire,

h) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amenajare i) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru chioşcuri,

tonete, cabine, spaţii de expunere, situate pe căile şi în spaţiile publice, precum şi pentru amplasarea corpurilor şi a panourilor de afişaj, a firmelor şi reclamelor

j) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru orice altă construcţie decât cele prevăzute în alt alineat al art. 267 C. fisc.

k) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, totală sau parţială, a unei construcţii

l) Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism sau a unei autorizaţii de construire

m) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii privind lucrările de racorduri şi branşamente la reţele publice de apă, canalizare, gaze termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu

n) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei activităţi economice

o) Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare p) Taxa pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale

sau de pe alte asemenea planuri, deţinute de consiliile locale, q) Taxa pentru eliberarea certificatului de producător r) Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate s) Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate t) Impozitul pe spectacole ţ) Taxa hotelieră u) Alte taxe, venit la bugetul local, sunt sumele provenite din:- dobânda pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor locale;


- taxele judiciare de timbru prevăzute de lege;- taxele de timbru prevăzute de lege;- taxele extrajudiciare de timbru prevăzute de lege.

Contribuţiile sociale1. Contribuţia de asigurări sociale: o prelevare obligatorie a unei părţi din

veniturile persoanelor fizice şi juridice, cu sau fără posibilitatea obţinerii unei contraprestaţii. Contribuţia de asigurări sociale se datorează lunar de către contribuabili. Contribuţia de asigurări sociale este unică, dar plata acesteia este fracţionată, mai exact suportarea datoriei reprezentând cota de contribuţie este divizată, ca principiu, între angajat şi angajator, atât angajatul cât şi angajatorul fiind contribuabili ai bugetului asigurărilor sociale de stat.

2. Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este destinată constituirii fondului iniţial pentru funcţionarea sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, fiind o contribuţie ce se plăteşte lunar.

Contribuţiile la fondurile speciale extrabugetare 1. Contribuţia la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate

se datorează de către toate persoanele fizice care au domiciliul sau reşedinţa în România, fiind o contribuţie obligatorie, indiferent de situaţia profesională sau materială a persoanei. Aceasta este o obligaţie obiectivă, legată exclusiv de domiciliu sau reşedinţă. Conform O.U.G. nr. 150/2002 care reglementează domeniul asigurărilor sociale de sănătate, calitatea de asigurat încetează o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau reşedinţă în România.

2. Contribuţii la bugetul asigurărilor de şomaj plătită lunar de contribuabili constituie principalul venit al bugetului asigurărilor pentru şomaj, buget constituit în vederea acoperirii necesarului de venituri ale unei persoane aflate temporar în şomaj.

Alte venituri ordinare ale sistemului bugetarBugetul de stat, bugetele locale şi bugetele instituţiilor publice obţin o

serie de alte venituri din valorificarea proprietăţilor deţinute, din împrumuturi, din participaţiile de capital la diferitele întreprinderi.

Sursele suplimentare de alimentare a acestor bugete sunt prevăzute în legile speciale edictate în diferite domenii de activitate.Test de autoevaluare Prezentaţi noţiunea şi caracteristicile impozitelor.Prezentaţi, pe scurt, veniturile ordinare ale sistemului bugetar.

3. Veniturile extraordinare


Cuvinte cheie

venituri bugetare extrordinare

Scurtă prezentare

Veniturile extraordinare sunt:1. împrumuturile interne sau externe,2. emisiunea de obligaţiuni de stat,3. bonurile de tezaur, 4. transferurile şi virările de credite bugetare conexe procesului de

echilibrare a sistemului bugetar în ansamblul său şi operaţiunii de consolidare bugetară.

1. Împrumuturi acordate din disponibilităţile Trezoreriei Finanţelor Publice pentru acoperirea unor cheltuieli ce nu pot fi acoperite din veniturile ordinare se pot utiliza disponibilităţile contului curent general al trezoreriei statului.

2. Împrumuturi temporare acordate:- în cazul în care, la înfiinţarea, în subordinea unor ordonatori principali de

credite, a unor instituţii publice sau a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii, acestea nu dispun de fonduri suficiente, în baza documentaţiilor temeinic fundamentate, ordonatorii principali de credite pot acorda împrumuturi fără dobândă din bugetul propriu, pe bază de convenţie.

- în cazul în care la înfiinţarea, în subordinea unor ordonatori principali de credite, a unor instituţii şi servicii publice sau a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii, acestea nu dispun de fonduri suficiente, în baza documentaţiilor temeinic fundamentate, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot aproba împrumuturi fără dobândă din bugetul local, pe bază de convenţie.

3. Datoria publică: plafonul de îndatorare publică a României reprezintă totalitatea veniturilor extraordinare atrase de către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, ori de către instituţiile publice, adică totalul veniturilor extraordinare ale sistemului bugetar.

4. Datoria publică guvernamentală poate fi:- datorie publică guvernamentală internă: partea din datoria publică

guvernamentală care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente în România, în lei sau în valută, în conformitate cu prevederile prezentei legi sau ale altor legi speciale;

- datorie publică guvernamentală externă: partea din datoria publică guvernamentală reprezentând totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România.


Test de autoevaluare Prezentaţi, pe scurt, categoriile de venituri bugetare extrordinare.

Lucrare de verificare Având în vedere contextul crizei economice, consideraţi că impozitele, taxele şi contribuţiile ar trebui mărite sau micşorate? (Ţineţi cont că finalitatea măsurilor discutate este creşterea sumelor totale colectate la bugetul de stat şi bugetele locale.)





Unitatea de învăţare Nr. 7Cheltuielile publice

CuprinsObiective1. Noţiune şi clasificare2. Cheltuieli pentru învăţământ3. Cheltuieli pentru sănătate4. Cheltuieli pentru asistenţă şi protecţie socială5. Cheltuieli pentru susţinerea aparatului de statLucrare de verificare Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie

Pagina



înţelegerea noţiunii de cheltuieli publice înţelegerea rolului cheltuielilor publice clasificarea cheltuielilor publice prezentarea categoriilor de cheltuieli publice

1. Noţiune şi clasificareCuvinte cheie

cheltuieli publice

ScurtăPrezentare

Noţiune Cheltuielile publice reprezintă modalităţi de repartizare şi utilizare a fondului bănesc bugetar în vederea satisfacerii necesităţilor generale ale societăţii.

Sumele aprobate cu titlu de cheltuieli prin legea bugetară anuală reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite. Angajarea cheltuielilor publice se face numai în limita creditelor bugetare aprobate. Sumele alocate cu titlu de credit bugetar prin legea bugetară anuală în vederea acoperirii anumitor cheltuieli nu pot fi utilizate în scopul acoperirii altor cheltuieli. Angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii.

Clasificarea cheltuielilor publiceCheltuielile publice se grupează după diferite criterii, unele administrative,

altele economice. În funcţie de structura organelor şi instituţiilor de stat, cheltuielilor

publice poate fi grupate: a) organic: când grupează cheltuielile după:- instituţiile la care se referă: ministere şi alte organe centrale, unităţi

administrativ-teritoriale, alte instituţii publice,- fondurile din care sunt finanţate: bugetul de stat, bugetele anexe sau

conturile speciale de trezorerie; b) funcţional: când grupează cheltuielile după:- profilul activităţii instituţiilor publice,- puterea publică şi administraţia generală,- justiţie şi poliţie,- relaţii internaţionale,- armată,- cultură,- învăţământ,- acţiuni sociale,- acţiuni economice. Clasificarea economică a cheltuielilor foloseşte mai multe criterii: a) în funcţie de rolul lor în procesul reproducţiei sociale, cheltuielile

publice se împart în:- reale (negative),


- economice (pozitive),- neutre. Cheltuielile reale (negative) constituie definitiv venit naţional:- cheltuielile militare,- cheltuielile cu întreţinerea aparatului administrativ-poliţienesc,- dobânzile aferente datoriei publice etc. Cheltuielile economice (pozitive) constituie o avansare de venit

naţional şi contribuie la creşterea avuţiei naţionale:- cheltuielile pentru construirea de întreprinderi noi,- reutilarea celor existente,- lucrări de asanări şi irigaţii,- construcţii de căi ferate, porturi, aerodromuri, drumuri şi poduri etc. Cheltuielile neutre nu au nici o influenţă asupra venitului naţional. În

realitate, aceste cheltuieli nu există. În măsura în care cheltuielile sunt corect încadrate în primele două categorii, o asemenea grupare poate fi folosită cu succes în munca de analiză economică a cheltuielilor publice.

b) o altă grupare economică care se întâlneşte în literatura de specialitate cuprinde:

- cheltuieli de funcţionare; - cheltuieli de transfer; - cheltuieli de investiţii. Cheltuielile de funcţionare (sau curente) sunt cele necesare bunului

mers al activităţii instituţiilor publice:- salariile plătite funcţionarilor publici,- cheltuielile cu procurarea materialelor şi serviciilor necesare activităţii

curente a instituţiilor respective (iluminat, încălzit, curăţenie, reparaţii, rechizite de birou, poştă, telefon, telegraf etc.).

Aceste cheltuieli au la bază ideea contraprestaţiei, Cheltuielile de transfer includ sumele acordate din fondurile publice

diferitelor persoane fizice sau juridice cu titlu definitiv şi nerambursabil:- dobânzi le aferente datoriei publice,- ajutoarele de şomaj,- pensiile acordate veteranilor de război sau altor categorii sociale,- subvenţiile acordate întreprinderilor etc. Cheltuielile de investiţii se materializează în bunuri publice cu caracter

durabil:- construirea de noi întreprinderi,- reconstruirea ori utilarea celor existente,- lucrările de irigaţii sau de drenaj,- construcţiile de şcoli, spitale, clădiri administrative, cazărmi, drumuri,

străzi,- procurarea de nave fluviale, maritime sau aeriene etc. Cheltuielile publice pot să mai fie grupate în următoarele cinci

categorii: a) cheltuieli care se autolichidează includ cheltuielile publice pentru

diferite servicii prestate de instituţii, ale căror costuri se recuperează de la


beneficiarii acestora; b) cheltuieli reproductive includ cheltuielile publice care duc la sporirea

venitului naţional, la creşterea încasărilor din impozitul pe venit; c) cheltuieli care creează comodităţi curente vieţii (recreaţie publică,

parcuri publice, ş.a.) fără să sporească baza fiscală a veniturilor; d) cheltuieli neproductive includ cheltuielile militare excesiv de ridicate,

care întrec necesităţile apărării naţionale etc.; e) cheltuieli care se efectuează în prezent pentru a economisi cheltuielile

publice mult mai mari în viitor. Cheltuielile publice se mai grupează în:a) cheltuieli de personal,b) cheltuieli de materiale. Cheltuielile de personal includ:- salariile,- pensiile,- ajutoarele şi alte indemnizaţii asemănătoare acordate de stat persoanelor

fizice. Cheltuielile de materiale includ:- cheltuielile pentru procurarea de materiale,- cheltuielile pentru procurarea de combustibil,- cheltuielile pentru procurarea de obiecte de inventar,- cheltuielile pentru procurarea de utilaje,- cheltuielile pentru procurarea de tehnică militară,- prestări de servicii etc., necesare înzestrării şi funcţionării instituţiilor publice. În funcţie de caracterul lor, permanent sau incidental, cheltuielile

publice se subdivid în:a) cheltuieli publice ordinare,b) cheltuieli publice extraordinare sau excepţionale. O clasificare juridică a cheltuielilor publice le grupează în:a) cheltuieli cu titlu definitiv,b) cheltuieli cu caracter temporar (avansul în contul unei fumituri,

împrumutul acordat unei unităţi administrativ-teritoriale de la bugetul central etc.).

În practica bugetară, cheltuielile sunt clasificate după structura lor economică în:

1. Cheltuieli curente: a) cheltuieli de personal b) cheltuieli materiale şi servicii c) subvenţii d) prime e) transferuri f) dobânzi aferente datoriei publice şi alte cheltuieli g) rezerve 2. Cheltuieli de capital 3. Împrumuturi acordate


4. Rambursări de credite, plăţi de dobânzi şi comisioane la credite: a) Rambursări de credite externe şi plăţi de dobânzi şi comisioane la

credite externe: - contractate de ordonatorii de credite - rambursări de credite externe - plăţi de dobânzi şi comisioane b) Rambursări de credite interne şi plăţi de dobânzi şi comisioane aferente

acestora - rambursări de credite interne - plăţi de dobânzi şi comisioane

Rolul cheltuielilor publiceÎn orice stat, o parte importantă din venitul naţional este preluat la

dispoziţia acestuia pentru a servi la acoperirea cheltuielilor pe care le generează îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale.

Cheltuielile bugetare sunt repartizate de la bugetul de stat pentru:1. acoperirea cheltuielilor militare,2. întreţinerea aparatului de stat,3. plata datoriei publice,4. acordarea de subvenţii,5. dezvoltarea sectorului economic de stat,6. acoperirea nevoilor social-culturale, 7. acoperirea nevoilor de cercetare-dezvoltare. Deoarece nu poate participa direct la activitatea productivă, statul îşi

acoperă cheltuielile legate de scopuri militare, întreţinerea organelor administrativ-poliţieneşti, de justiţie etc. dintr-o parte din venitul naţional creat în sfera producţiei materiale.

Îndeplinirea celor două funcţii ale statului - internă şi externă - se face prin intermediul unui sistem complex şi variat de instituţii şi organe, între care armata permanentă, poliţia, jandarmeria, siguranţa, justiţia şi procuratura, aparatul administrativ, şcoala şi biserica joacă un rol deosebit de important. Pentru întreţinerea acestora statul cheltuieşte în fiecare an importante sume de bani.

Test de autoevaluare Ce se înţelege prin noţiunea de cheltuieli publice?Care este rolul cheltuielilor publice?

2. Cheltuieli publice în domeniul socialCuvinte cheie

Cheltuieli publice în domeniul social


Scurtă prezentare

Cheltuielile publice în domeniul social includ:- cheltuielile pentru finanţarea învăţământului public şi subvenţionarea

celui privat,- cheltuielile pentru apărarea sănătăţii prin înfiinţarea reţelei de spitale de

stat şi organizarea altor acţiuni sanitare,- cheltuielile pentru organizarea sistemului securităţii şi asistenţei sociale

etc. Cheltuielile făcute de stat pentru învăţământ, investiţiile în capital uman,

cum mai sunt denumite, cu un randament pentru colectivitate mai ridicat decât investiţiile clasice de capital, ocupă o pondere importantă în bugetele naţionale, uneori peste 20% (cum este cazul Japoniei, Olandei, Belgiei etc.). Finanţarea acestei activităţi se asigură nu numai pe seama resurselor bugetare, ci şi a împrumuturilor contractate pe piaţă de colectivităţile locale, ori a resurselor care provin din taxe şcolare, donaţii,

Sistemul asigurărilor sociale are o sferă de cuprindere, un conţinut şi o structură diferită de la o ţară la alta, fiind o componentă firească a raporturilor de muncă. Cheltuielile pentru asigurările sociale oscilează ca pondere în totalul cheltuielilor publice între 33% în Italia sau S.U.A. şi aproape 50% în Germania, având ca surse de acoperire contribuţiile şi cotizaţiile pentru asigurări sociale, şi o parte din impozitele prelevate asupra impozitului net.

Prestaţiile sociale efectuate constau: - în plata pensiilor, care se situează între 33% în Danemarca şi 46% în

Anglia din totalul cheltuielilor cu asigurările sociale;- în plata ajutoarele în caz de boală, care oscilează între 20% (în Italia) şi

29% (în Olanda sau Danemarca) din totalul cheltuielilor cu protecţia socială;- în plata altor prestări sociale: ajutoare pentru accidente de muncă, la

alocaţii pentru familii defavorizate, indemnizaţii de şomaj etc.Test de autoevaluare Prezentaţi pe scurt cheltuielile publice în domeniul social.

3. Cheltuieli pentru cercetare-dezvoltareCuvinte cheie

Cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare

Scurtă prezentare

O parte din fondurile publice este dirijată spre finanţarea cheltuielilor pentru cercetare - dezvoltare. În această categorie se includ cheltuielile pentru: a) cercetarea fundamentală, care are ca obiectiv dezvoltarea cunoştinţelor într-un anumit domeniu al ştiinţei; b) cercetarea aplicativă, care are ca scop crearea de noi produse sau de noi procedee tehnologice; c) dezvoltarea, care urmăreşte verificarea prealabilă a posibilităţii realizării unui


produs pe scară industrială, prin constituirea de prototipuri, staţii pilot etc. Astfel, rezultatul activităţii de cercetare se materializează în elucidarea unor aspecte cu caracter teoretic sau în rezolvarea unor probleme cu caracter practic legate de nevoile economiei naţionale. Cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare efectuate din fondurile publice deţin o pondere importantă. Ele sunt orientate în special spre cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă care vizează crearea de noi produse sau noi tehnologii, cât şi dezvoltarea economiei naţionale prin verificarea prealabilă a posibilităţilor realizării unor produse la scară industrială. Domeniile prioritare în care statele dezvoltate efectuează aceste cheltuieli din fondurile publice sunt cele militare, energie nucleară şi cercetare spaţială.

Test de autoevaluare Prezentaţi pe scurt problema cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare.

4. Cheltuieli militareCuvinte cheie

Cheltuieli militare

Scurtă prezentare

Cheltuielile militare reprezintă unul din capitolele cele mai importante ale cheltuielilor publice, având o pondere ridicată în bugetele statelor.

Aceste cheltuieli sunt neproductive şi risipitoare, afectând în mod deosebit economiile ţărilor în curs de dezvoltare, unde ritmul de creştere a cheltuielilor militare depăşeşte pe cel al venitului naţional.

Cheltuielile militare sunt clasificate în:a) cheltuieli militare directe,b) cheltuieli militare indirecte. Cheltuielile militare directe includ:- cheltuielile cu întreţinerea în ţară şi pe teritorii străine a armatei, flotei

maritime şi aeriene,- achiziţionarea de armament, echipament militar, mijloace de subzistenţă

etc. care figurează în bugetele ministerelor respective. Pe lângă bugetele acestor ministere există şi bugete speciale cu

caracter militar, precum şi cheltuieli militare directe camuflate în bugetele unor departamente cu caracter civil. La stabilirea volumului cheltuielilor militare directe este necesar a se ţine seama de toate aceste elemente.

Cheltuielile militare indirecte includ cheltuielile legate de lichidarea urmărilor războiului:

- plăţile în contul datoriei publice contractate în timpul războiului,- reparaţiile (despăgubirile) de război;


- pensiile datorate invalizilor, văduvelor şi orfanilor de război;- cheltuieli legate de aplicarea unor acorduri internaţionale cu caracter

militar (cum ar fi acordarea de "ajutoare militare"),- cheltuielile cu pregătirea de războaie (pentru cercetări ştiinţifice în

scopuri militare, dezvoltarea industriei de război etc.).

Test de autoevaluare Prezentaţi pe scurt problema cheltuielilor militare.

5. Cheltuieli pentru funcţionarea aparatului de statCuvinte cheie

Cheltuieli pentru funcţionarea aparatului de stat

Scurtă prezentare

O categorie importantă de cheltuieli publice o constituie cea pentru întreţinerea şi funcţionarea organelor de administraţie.

Situate pe toate treptele structurii organizatorice a statului, organele de administraţie acţionează ca organe ale puterii sau administraţiei de stat, alese sau numite, şi se preocupă de cele mai variate probleme: - elaborarea şi adoptarea legilor, - întreţinerea de relaţii diplomatice cu alte state, - stabilirea şi încasarea impozitelor şi taxelor, canalizare, salubritate, iluminatul public, îngrijirea parcurilor, - înregistrarea actelor de stare civilă, - sistematizarea teritorială, - construirea de drumuri şi poduri, - întreţinerea şi repararea străzilor, - protecţia mediului înconjurător, - apărarea contra inundaţiilor, - paza contra incendiilor etc.

La aceste cheltuieli se adaugă cheltuielile privind organele însărcinate cu menţinerea ordinii publice (întreg aparatul cu atribuţii coercitive): - poliţia şi jandarmeria, - siguranţa statului, - justiţia şi procuratura.

Test de autoevaluare Prezentaţi pe scurt problema cheltuielilor pentru funcţionarea aparatului de

stat.

6. Cheltuieli publice cu caracter economic


Cuvinte cheie

Cheltuieli publice cu caracter economic

Scurtă prezentare

Funcţia economico-organizatorică a statului se manifestă în dezvoltarea sistematică în ramurile economiei naţionale, potrivit cerinţelor legilor economice. În acest scop, an de an, statul a alocat şi alocă o bună parte din resursele sale băneşti în scopul dezvoltării neîntrerupte a economiei naţionale. Resursele băneşti destinate finanţării economiei naţionale servesc la: a) lărgirea fondurilor fixe pe calea investiţiilor:- construirea de fabrici, întreprinderi, uzine noi,- echiparea acestora cu maşinile, utilajele şi uneltele necesare producţiei, - reconstruirea, modernizarea şi lărgirea celor existente; b) readucerea fondurilor fixe parţial uzate într-o stare de funcţionare cât mai apropiată de cea iniţială, pe calea reparaţiilor capitale; c) asigurarea întreprinderilor nou create cu mijloacele circulante proprii necesare şi acoperirea creşterilor de mijloace circulante la întreprinderile în funcţiune; d) acoperirea unor diferenţe de preţ; e) acoperirea cheltuielilor pentru finanţarea acţiunilor agronomice, zootehnice şi veterinare, de gospodărie comunală, întreţinerea şi repararea drumurilor şi podurilor; f) constituirea rezervelor materiale de stat. Organele financiare realizează planurile financiare ale ministerelor şi întreprinderilor în ceea ce priveşte necesităţile de resurse băneşti ale acestora, ţinând seama de condiţiile concrete în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi de necesităţile lor de dezvoltare. În cursul anului, aceste organe exercită un control sistematic asupra activităţii unităţilor economice şi verifică dacă resursele financiare de care dispun au fost utilizate în mod raţional şi în conformitate cu scopul pentru care au fost acordate.Test de autoevaluare

Prezentaţi pe scurt problema cheltuielilor publice cu caracter economic.

Lucrare de verificare În condiţiile în care cheltuielile pentru învătământ şi cercetare nu oferă avantaje imediate, consideraţi că ar trebui reduse, menţinute sau crescute?





Unitatea de învăţare Nr. 8DREPTUL PROCEDURAL FISCAL (partea I)

CuprinsObiective1 Noţiuni introductive2 Raportul de drept procedural fiscal3 Creantele şi obligaţiile fiscaleLucrare de verificare Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie

Pagina




întelegerea noţiunii de drept procedural fiscal analizarea raportului de drept procedural fiscal

1. Noţiuni introductiveCuvinte cheie

drept procedural fiscal; sediul materiei

ScurtăPrezentare

Sediul materiei îl constituie Ordonanţa de Guvern nr.92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală14, aprobată şi modificată prin Legea nr.174/2004.

Sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală Codului de procedură fiscală reglementează drepturile şi obligaţiile

părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.

Codul se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale, precum şi pentru administrarea creanţelor provenind din contribuţii, amenzi şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat se înţelege ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale în legătură cu: a) înregistrarea fiscală; b) declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat; c) soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale (art1).

Principii Aplicarea dispoziţiilor Codului de procedură fiscală este guvernată de o

serie de principii :- Aplicarea unitară a legislaţiei Organul fiscal este obligat să aplice unitar

prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.

- Exercitarea dreptului de apreciere Organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.

- Rolul activ Organele fiscale trebuie să aibă un rol activ în administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat15.

14 Ordonanţa de Guvern nr.92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală a fist publicată în Monitorul Oficial nr. 941/29 dec. 2003. 15 “Art. 7 Rolul activ


- Limba oficială în administraţia fiscală este limba română.- Dreptul de a fi ascultat Înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat

să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei16.

- Obligaţia de cooperare Contribuabilul este obligat să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realităţii, şi prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute. Contribuabilul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităţilor juridice şi efective ce îi stau la dispoziţie.

- Secretul fiscal Funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi, în condiţiile legii, să păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu17.

- Buna-credinţă Relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă, în scopul realizării cerinţelor legii.

(1) Organul fiscal înştiinţează contribuabilul asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin în desfăşurarea procedurii potrivit legii fiscale.(2) Organul fiscal este îndreptăţit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi să utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuată organul fiscal va identifica şi va avea în vedere toate circumstanţele edificatoare ale fiecărui caz.(3) Organul fiscal are obligaţia să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum şi să îndrume contribuabilii pentru depunerea declaraţiilor şi a altor documente, pentru corectarea declaraţiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul.(4) Organul fiscal decide asupra felului şi volumului examinărilor, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte şi de limitele prevăzute de lege.(5) Organul fiscal îndrumă contribuabilul în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitării contribuabililor, fie din iniţiativa organului fiscal”.16 De la acest principiu există şi anumite excepţii : « Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când:a) întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege;b) situaţia de fapt prezentată urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanţelor fiscale;c) se acceptă informaţiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declaraţie sau într-o cerere;d) urmează să se ia măsuri de executare silită »(art. 9).17 Trebuie să arătăm că « Informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:a) autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege;b) autorităţilor fiscale ale altor ţări, în condiţii de reciprocitate în baza unor convenţii;c) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii;d) în alte cazuri prevăzute de lege.(3) Autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligată să păstreze secretul asupra informaţiilor primite.(4) Este permisă transmiterea de informaţii cu caracter fiscal în alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2), în condiţiile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.(41) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), cazurile de nerespectare a legislaţiei financiar-fiscale pot fi făcute publice prin mass-media » (art. 11).


Test de autoevaluare Prezenmtaţi, pe scurt, principiile generale de conduită în administrarea

impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat

2. Raportul de drept procedural fiscalCuvinte cheie

raportul de drept procedural fiscal

Scurtă prezentare

Definiţie Raportul de drept procedural fiscal constă în relaţiile sociale reglementate

de lege, care iau naştere, se transmit, se modifică, devin exigibile şi se sting în cadrul procesului de administrare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prin intermediul organelor fiscale18.

Subiectele raportului juridic fiscalSubiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile administrativ-

teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport. Statul şi organele sale, de regulă, au calitatea de subiecţi activi, iar contribuabilul este subiectul pasiv.

Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii.

Statul este reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate cu personalitate juridică (organele fiscale). Unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuţiilor delegate de către autorităţile respective.

Conţinutul raportului de drept procedural fiscalRaportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile şi obligaţiile ce

revin părţilor, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităţilor prevăzute pentru stabilirea, exercitarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor părţilor din raportul de drept material fiscal.

Obiectul raportului de drept procedural fiscalObiectul raportului de drept procedural fiscal este determinat de sfera

largă a impunerii pe de-o parte, iar pe de altă parte de faptele, actele normative şi

18 Nadia Cerasela Dariescu, Dreptul procedural fiscal o nouă ramură de drept? Anuarul Universităţii P. Andrei, Tomul IV, 2008, p. 509.


operaţiunile specifice cu privire la activitatea procedural-fiscală. În prima situaţie obiectul raportului de drept procedural fiscal îl constituie: modul de colectare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. În a doua situaţie obiectul raportului de drept procedural fiscal îl constituie procedura prin care se administrează impozitele, taxele, contribuţiile şi celelalte sume datorate bugetului consolidat şi modul cum se soluţionează contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale19 .Test de autoevaluare

Care este definiţia şi elementele constitutive ale raportului de drept procedural fiscal?

3. Creantele şi obligaţiile fiscaleCuvinte cheie

Creante fiscale

Scurtă prezentare

Creanţa fiscală – definiţieCreanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii,

rezultă din raporturile de drept material fiscal. Titularul creantelor fiscale este statul prin organele sale fiscale. Aceste drepturi constau în :

a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanţe fiscale principale;

b) dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii.

În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective (art. 21).

Obligaţii fiscale- definiţie şi conţinut Prin obligaţii fiscale, în sensul prezentului cod, se înţelege:a) obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz,

impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

b) obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

19 Nadia Cerasela Dariescu, Drept procedural fiscal, Ed. Lumen, Iaşi, 2009, p 51.


c) obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

d) obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii;

e) obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă;

f) orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale (art. 22).

Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală

corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. Astfel se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.

Stingerea creanţelor fiscaleCreanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită,

scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.

Titlul de creanta fiscalaLegal, titlul de creanta fiscala este caracterizat ca fiind “actul prin care se

constata si se individualizeaza creanta fiscala” atat a impozitelor si taxelor, cat si a contributiilor, amenzilor si altor sume de bani ce reprezinta venituri publice, intocmite de organele de specialitate sau de persoanele imputernicite potrivit legii. Titlul de creanta bugetara reprezinta actul juridic prin care se stabileste intinderea obligatiei de plata ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil.

Titlul de creanta se intocmeste sau se confirma de catre organele ce compun aparatul fiscal al statului si carora le revine competenta de a calcula impozitele si taxele datorate bugetului de stat .

Obligatia fiscala fiind o obligatie impusa in mod unilateral de catre stat contribuabilului, si titlul de creanta ce o individualizeaza este un act juridic unilateral. Titlul de creanta fiscala, ca act juridic unilateral, da nastere unui drept de creanta al statului avand ca obiect sumele de bani pe care contribuabilul le datoreaza bugetului general consolidat, precum si obligatiei ce revine contribuabilului de a plati aceste sume in cuantumul si la termenele stabilite.

Particularitatile titlului de creanta fiscala:- este un act juridic declarativ de drepturi si obligatii. Prin emiterea sau

confirmarea titlului de catre organele competente se constata dreptul statului de a incasa sumele de bani datorate bugetului de stat si obligatia in acest sens ce revine contribuabilului;

- este executoriu de drept. In masura in care contribuabilii nu isi executa la termenele stabilite obligatia de a plati sumele cuvenite bugetului de stat, organele


fiscale au dreptul de a trece direct la executarea silita a acestor sume.Ansamblul titlurilor de creante fiscale poate fi infatisat in urmatoarele

doua categorii:- titluri de creante fiscale intocmite exclusiv in acest scop, denumite si

titluri de creanta explicite;- acte care implicit sunt si titluri de creante fiscale, denumite titluri de

creante implicite.

Creditorii şi debitorii În raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare

ale unor drepturi de creanţă – statul prin organele sale fiscale , iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligaţia corelativă de plată a acestor drepturi.

În cazul în care obligaţia de plată nu a fost îndeplinită de debitor, debitori devin, în condiţiile legii, următorii: a) moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz;c) persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;d) persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată;e) persoana juridică, pentru obligaţiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia;f) alte persoane, în condiţiile legii.

PlătitorulPlătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele

debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat. Pentru contribuabilii care au sedii secundare, plătitor de obligaţii fiscale este contribuabilul, inclusiv pentru impozitul pe venitul din salarii datorat de salariaţii care îşi desfăşoară activitatea la sediile secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, ca plătitoare de salarii şi venituri asimilate salariilor.

Drepturile şi obligaţiile succesorilorDrepturile şi obligaţiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor

debitorului în condiţiile dreptului comun. Aceste reguli nu sunt aplicabile în cazul obligaţiei de plată a sumelor ce reprezintă amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoană fizică.


Test de autoevaluare Prezentaţi distincţiile dintre următoarele noţiuni: obligaţie fiscală, creantă fiscală şi titlu de creanţă fiscală.

Lucrare de verificare Care sunt trăsăturile specifice creanţelor bugetare?





Unitatea de învăţare Nr. 9DREPTUL PROCEDURAL FISCAL (partea a II-a)

CuprinsObiective1. Stingerea creanţelor fiscaleLucrare de verificare Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie

Pagina



înţelegerea modalităţilor de stingere a obligaţiilor fiscale.

1. Stingerea creanţelor fiscaleCuvinte

cheiecreantă fiscală; Stingerea creanţelor fiscale; plată; compensare;

executare silită; scutire; anulare; prescripţie

ScurtăPrezentare

Creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.

Plată – Plăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor şi al altor instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată.

Plata obligaţiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobânzi şi penalităţi de întârziere.

În cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, momentul plăţii este: în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată

eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal; în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisă pe

mandatul poştal; în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, data la care bâncile

debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin ştampila şi semnătura autorizată a acestora;

pentru obligaţiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data înregistrării la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus şi anual timbrele datorate potrivit legii.

Compensare – Prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul Finanţelor Publice cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea prevede altfel.

Creanţele fiscale administrate de unităţile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creanţele debitorului reprezentând sume de restituit de la bugetele locale, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.

Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz.

Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori


constată existenţa unor creanţe reciproce.Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţiidatorate

aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în următoarea ordine:

bugetul de stat; fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru împrumuturi externe; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; bugetul asigurărilor pentru şomaj.Compensarea nu se aplică în cazul bugetelor locale.

Restituirea – Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă; cele plătite în plus faţă de obligaţia fiscală; cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; cele de rambursat de la bugetul de stat; cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau altor organe

competente potrivit legii; cele rămase după efectuarea distribuirii; cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile

prin poprie, după caz, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune desfiinţarea executării silite.

Prin excepţie, sumele de restituit reprezentând diferenţe de impozite rezultate de regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiul de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.

În cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referinţă al pieţei valutare pentru euro, comunicat de Banca Naţională a României, de la data rîmânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune restituirea.

Data debitorului înregistrează obligaţii fiscale restante restituirea se face numai după efectuarea compensării.

În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât obligaţiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenţa sumei de rambursat sau de restituit.

În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenţa obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultată restituindu-se debitorului.

Executarea silită – În cazul în care debitorul nu-şi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silită. Organele fiscale care administrează creanţe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită.


Creanţele bugetare care se încasează, seadministrează, se contabilizează şi se utilizează de instituţiile publice, provenite din venituri proprii, precum şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale se execută prin organe proprii acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită.

Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul. În cazul în care executarea silită se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei măsuri de executare asupra terţului poprit, indiferent de locul unde îşi are domiciliul fiscal.

Atunci când se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului, organul de executare în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea şi executarea silită a acestora, indiferent de locul în care se găsesc bunurile.

Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul despre care există indicii că deţine mai multe venituri.

Prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi a dreptului de a cere compensarea sau restituirea (art 131-135)

Începerea termenului de prescripţie Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept. Acest termen se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.

Suspendarea termenului de prescripţie Termenul de prescripţie se suspendă: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanţa judecătorească sau de alt organ competent, potrivit legii; c) pe perioada valabilităţii înlesnirii acordate potrivit legii; d) cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silită; e) în alte cazuri prevăzute de lege.

Întreruperea termenului de prescripţie Termenul de prescripţie se întrerupe: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d) în alte cazuri prevăzute de lege.

Efecte ale împlinirii termenului de prescripţie Dacă organul de executare constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenţa analitică pe plătitori. Sumele achitate de debitor în contul unor creanţe fiscale, după împlinirea termenului de prescripţie,


nu se restituie.Prescripţia dreptului de a cere compensarea sau restituirea Dreptul

contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire.

Stingerea creanţelor fiscale prin alte modalităţiDarea în platăCreanţele fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu excepţia celor cu reţinere la sursă şi a accesoriilor aferente acestora, precum şi creanţele bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, oricând, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publică a statului sau, după caz, a unităţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executării silite. În acest scop, organul fiscal va transmite cererea, însoţită de propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor sau, după caz, de către unitatea administrativ-teritorială. Cererea va fi însoţită de documentaţia care se stabileşte prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.

Comisia va analiza cererea numai în condiţiile existenţei unor solicitări de preluare în administrare, potrivit legii, a acestor bunuri şi va hotărî, prin decizie, asupra modului de soluţionare a cererii. În cazul admiterii cererii, comisia va dispune organului fiscal competent încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil şi stingerea creanţelor fiscale. Comisia poate respinge cererea în situaţia în care bunurile imobile oferite nu sunt de uz sau de interes public.

Procesul-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operaţiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al dării în plată, este scutită de taxa pe valoarea adăugată.

În cazul în care operaţiunea de transfer al proprietăţii bunurilor imobile prin dare în plată este taxabilă, cu valoarea stabilită, potrivit legii, plus taxa pe valoarea adăugată, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adăugată aferentă operaţiunii de dare în plată.

Bunurile imobile trecute în proprietatea publică vor fi date în administrare în condiţiile legii. Până la intrarea în vigoare a actului prin care s-a dispus darea în administrare, imobilul se află în custodia instituţiei care a solicitat preluarea în administrare.

La data întocmirii procesului-verbal pentru trecerea în proprietatea publică a statului a bunului imobil încetează măsura de indisponibilizare a acestuia, precum şi calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, dacă este cazul.

Eventualele cheltuieli de administrare efectuate în perioada cuprinsă între data încheierii procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a statului a bunurilor imobile şi preluarea în administrare prin hotărâre a Guvernului sunt suportate de instituţia publică solicitantă. În cazul în care Guvernul hotărăşte darea în administrare către altă instituţie publică decât cea solicitantă, cheltuielile de administrare se suportă de instituţia publică căreia i-a


fost atribuit bunul în administrare.În cazul în care bunurile imobile trecute în proprietatea publică au fost

revendicate şi restituite, potrivit legii, terţelor persoane, debitorul va fi obligat la plata sumelor stinse prin această modalitate. Creanţele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite terţului.

În cazul în care, în interiorul termenului de prescripţie a creanţelor fiscale, comisia ia cunoştinţă despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute la data aprobării cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situaţiei de fapt, revocarea, în tot sau în parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creanţe fiscale prin trecerea bunurilor imobile în proprietatea publică.

Pentru perioada cuprinsă între data trecerii în proprietatea publică şi data la care au renăscut creanţele fiscale, respectiv data revocării deciziei prin care s-a aprobat darea în plată, nu se datorează dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz.

InsolvabilitateaÎn înţelesului Codului de procedură fiscală, este insolvabil debitorul ale

cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.

Pentru creanţele fiscale ale debitorilor declaraţi în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanţei din evidenţa curentă şi trecerea ei într-o evidenţă separată.

În cazul debitorilor prevăzuţianterior, prin excepţie de la dispoziţiile dreptului comun, executarea silită se întrerupe. Organele fiscale au obligaţia ca cel puţin o dată pe an să efectueze o investigaţie asupra stării acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silită.

În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile, organele de executare vor lua măsurile necesare de trecere din evidenţă separată în evidenţa curentă şi de executare silită.

Dacă la sfârşitul perioadei de prescripţie nu se constată dobândirea unor bunuri sau venituri urmăribile, organele de executare vor proceda la scăderea creanţelor fiscale din evidenţa analitică pe plătitor, potrivit art. 134. Scăderea se face şi în cursul perioadei de prescripţie în cazul debitorilor, persoane fizice, decedaţi sau dispăruţi, pentru care nu există moştenitori care au acceptat succesiunea.

Creanţele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiaţi din registrul comerţului, se scad din evidenţa analitică pe plătitor după radiere, indiferent dacă s-a atras sau nu răspunderea altor persoane pentru plata obligaţiilor fiscale, în condiţiile legii.

Deschiderea procedurii insolvenţeiÎn vederea recuperării creanţelor fiscale de la debitorii care se află în

stare de insolvenţă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autorităţilor


administraţiei publice locale, vor declara lichidatorilor creanţele existente, la data declarării, în evidenţa fiscală pe plătitor.Aceste dispoziţii se aplică şi în vederea recuperării creanţelor fiscale de la debitorii aflaţi în lichidare în condiţiile legii.

Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii insolvenţei se vor înainta instanţelor judecătoreşti şi sunt scutite de consemnarea vreunei cauţiuni.

În situaţia în care organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală de către judecătorul-sindic se va face în cadrul primei şedinţe, conform art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare.

În dosarele în care organul fiscal deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, acesta are dreptul să verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului şi să îi solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfăşurată şi onorariile încasate.

Anularea creanţelor fiscaleÎn situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind

comunicarea prin poştă, sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somaţiei prin poştă sunt suportate de organul fiscal.

Creanţele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 lei (RON), se anulează. Anual, prin hotărâre a Guvernului se stabileşte plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate.

În cazul creanţelor fiscale datorate bugetelor locale, suma de 10 RON reprezintă limita maximă până la care, prin hotărâre, autorităţile deliberative pot stabili plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate.

Test de autoevaluare Prezentaţi, pe scurt, modalităţile de stingere a obligaţiilor fiscale.

Lucrare de verificare Cum se poate explica multitudinea de modalităţi de stingere a obligaţiilor fiscale ?






Unitatea de învăţare Nr. 10Controlul financiar (partea I)

CuprinsObiective1. Noţiunea şi rolul controlului financiar 2. Formele controlului financiarLucrare de verificare Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie

Pagina



înţelegerea noţiunii de control financiar; analizarea formelor de control financiar

1. Noţiunea şi rolul controlului financiarCuvinte cheie

control financiar ; rolul controlului financiar

ScurtăPrezentare

Noţiune Controlul este actiunea de stabilire a exactitatii operatiunilor materiale,

care se efectueaza anticipat executarii acestora, concomitant sau la scurt interval de la desfasurarea operatiunilor.

Obiectul controlului financiar îl formează actele şi operaţiunile emise sau infăptuite de agenţi economici, instituţiile publice, precum şi de alţi participanti la viaţa economico-financiară a statului.

Instrument al politicii financiare a statului, controlul financiar reperezinta un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficientelor si de stabilire a masurilor necesare pentru restabilirea legalitatii20.

Funcţii. Prin modul de organizare si exercitare, precum si prin modul si

obiectivele ce le urmareste, controlul financiar indeplineste anumite functii: functia de evaluare, preventive, de documentare recuperatorie si o functie pedagogica.

- Functia de evaluare. Cuprinde acte si operatiuni de estimare a situatie de facto, comparative cu cea de juro, realizarile obtinute in raport cu obiectivele si scopurile prestabilite. De asemenea, prin intermediul acestei functii, pe langa constatarea starii reale, se efectueaza si o apreciere a performantelor unei actiuni economice, precum si a unor entitati organizate ca persoane juridice.

- Functia preventiva. Consta intr-o serie de masuri luate de catre organelle de control, in vederea evitarii si eliminarii unor fraude, inainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea si anularea cauzelor care le genereaza sau favorizeaza. Prin caeasta actiune, controlul are sarcina de a opri actele si operatiunilor care nu sunt legale, in faza de angajare a societatii comerciale de consiliu de administratie al acesteia. In aceste sens, actiunea preventive se manifesta inaintea emiterii actelor sau efectuarii operatiunilor, astfel incat sa se printampine eventualele prejudicii. Prin intermediul acestei functii, pe langa legalitatea actelor si operatiunilor se mai urmareste oportunitatea, necesitatea si economicitatea acestora.

- .Functia de documentare. Permite cunoasterea proceselor care au loc in activitatea economica, a rezultatelor activitatii din structurile economice,

20 Dan Drosu Şaguna, op. cit., p. 257-259.


relevarea fraudelor si depistarea cauzelor acestora, precum si identificarea actiunilor eficiente pentru a fi generalizate. Astfel, controlul participa nemijlocit la actul de conducere, furnizand date si informatii pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare.

- Functia recuperatorie. Evidentiaza un aspect foarte important al controlului financiar, deoarece ea nu se limiteaza la prevenirea si aprecierea starii de fapt, dar actioneaza si pentru descoperirea si recuperarea pagubelor, precum si pentru stabilirea, conform legii,a raspunderii juridice. Pentru recuperarea prejudiciilor constatate, organelle de control au obligatia de a stabili forma procedurala prin care urmeaza sa se faca recuperarea, pentru stabilirea integritatii avutului public.

Formele procedurale legale de recuperare sunt: recuperarea pe cale executarii silite, recuperarea pe calea raspunderii materiale reglementata de legislatia muncii, precum si recuperarea pe calea actiunii civile in justitie.

- Functia pedagogică. Permite actiuni de educare a celor care au drepturi si obligatii in formarea si utilizarea fondurilor publice. Controlul, prin rezultatele sale, contribuie la formarea deontologiei profesionale, indeosebi a celor implicate in administrarea fondurilor publice. La randul lor, persoanele care alcatuiesc corpul de control, prin nivelul de pregatire si atitudine civica, trebuie sa reprezinte un model de comportament correct dar si intransigent. Aceasta functie se realizeaza si in combaterea manifestarilor ilegale, prin depistarea si sanctionarea lor cu fermitate. Publicitatea realizata in jurul acestor cazuri va contribui si va favoriza indeplinirea corecta, in deplina legalitate a atributiunilor de serviciu. Exercitatea intr-un spirit de obiectivitate si legalitate a controlului, este in masura sa asigure relatii corecte si civilizate intre controlor si controlat.

Test de autoevaluare Prezentaţi, pe scurt, funcţiile controlului financiar.

2. Formele controlului financiar

Cuvinte cheie

control financiar ; formele controlului financiar

Scurtă prezentare

Controlul financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fara o justificare economica, de a asigura profit sporit in folosirea resurselor materiale, financiare si de munca.

Controlul financiar se realizeaza prin anumite forme care se imbina, se completeaza reciproc si alcatuiesc impreuna sistemul integrat, general si cu character unitar asupra tuturor domeniilor si sectoarelor de activitate economico-sociala. Imbinarea stransa, unitara, a diferitelor forme de control asigura


desfasurarea intregii activitati financiare in conformitate cu directivele stabilite, facandu-se posibila delimitarea fiecarei form, precum si stabilirea organelor care il executa.

Sediul materiei În prezent controlul financiar al execuţiei bugetare este reglementat prin trei acte normative esenţiale care stabilesc şi formele acestui tip de control: O.G. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv21, Legea 672/2002 privind auditul public intern22 şi Legea 94/1992 privind Curtea de Conturi a României23.

Un prim criteriu de delimitare a formelor este dupa momentul in care se efectueaza, si anume: controlul financiar preventive concomitant si controlul financiar ulterior.

Controlul preventiv. Este un control specializat, care implica verificarea si analiza activitatii economice si financiare sub aspectul legalitatii, oportunitatii, necesitatii actelor si operatiunilor, a utilizarii cu eficienta a fondurilor materiale si banesti precum si pentru asigurarea integritatii acestora.

Prin acest control se urmareste sa se previna inregistrarea fenomenelor negative si disfunctionalitatea in economie prin incalcarea dispozitiilor legale. De aceea acest control trebuie sa actioneze in vederea perfectionarii activitatii tehnologice si tehnico-economice, ca un factor primordial al cresterii eficientei.El se realizeaza la toate nivelele, contribuind la mentinerea ordinii si disciplinei, la respectarea legalitatii, a principiilor liberei initiative si loialitati. Controlul financiar preventiv se exercita de catre conducatorul compartimentului financiar-contabil.

Se supun controlului financiar preventive documentele si operatiunile ce se refera la drepturi si obligatii patrimoniale ale unitatii in faza de angajare si de plata in raport cu alte personae juridice si fizice.

Documentele ce contin operatiuni supuse contolului financiar preventiv si circuitul acestora se stabilesc de conducerile ministerelor, ale altor organe centrale de stat, prefecturilor, si regiilor autonome in functie de specificul activitatii financiare.

Organizarea controlului financiar preventiv intr-o unitate are foarte mare importanta pentru eviatrea plătilor duble sau chiar triple, cu mijloace de plata diferite folosite concomitent, numerar, cec. In vederea exercitarii corecte a acestui control, seful compartimentului financiar –contabil din fiecare unitate va elabora un grafic al circuitul documentelor ce contin operatiunile supuse controlului, care va cuprinde si responsabilitatea sefilor compartimentelor de specialitate imputernicit sa semneze documentele respective, care raspund de realitatea si exactitatea datelor si legalitatea operatiunilor consemnate, prezentarea lor in termenul lor legal prevazut in grafic, conform instructiunilor in vederea efectuarii platilor si corecta lor intocmire.

21 O.G. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 430/31 aug. 1999 şi aprobată prin L. nr.301/2002. 22 Legea 672/2002 privind auditul public intern a fost publicată î n Monitorul Oficial, Partea I nr. 953 din 24/12/2002. 23 Legea 94/1992 privind Curtea de Conturi a României a fost publicată în Monitorul Of.icial al României nr. 282/29.04.2009.


Controlul concomitent. Se exercita in timpul desfasurarii proceselor economice si financiare, simultan cu efectuarea actelor si operatiunilor legate de aceste activitati, cu scopul de a interveni pentru corectarea sau diminuarea, eliminarea deficientelor si ilegalitatilor. Prin acest control se urmareste cunoasterea operativa a modului in care se indeplinesc sarcinile si se gestuioneaza patrimoniul.

Acest control se exercita sistematic pentru asigurarea desfasurarii proceselor economico-financiare la parametrii eficienti si este efectuat din interiorul unitatii, iar datele culese in timpul controlului sunt consemnate intr-un registru de control.

Controlul ulterior acest control se poate exercita asupra actelor si operatiunilor economico-financiare si dupa ce acestea au fost executate fiind desfasurate de organele din afara societatii cat si de organele proprii prin actiuni periodice.

Controlul este necesar sa se efectueze din mai multe considerente, si anume:

-intrepretrea eronata ori necunoasterea prevederilor legale;-lipsa de supraveghere din partea conducatorului ierarhic;-autonomia si independenta atribuite eronate etc. Aceasta forma de control contribuie la identificarea, mobilizarea si

formarea resurselor interne din economie, verifica legalitatea, oportunitatea si eficienta activitatilor, reface integritatea patrimoniului lezat prin frauda si se actioneaza persoanele care au incalcat reglementarile juridice.

Exista si alte criterii de delimitarea a controlului, si anume: dupa sfera de activitate poate fi intern, deci pe baza dispozitiilor din interiorul societatii, sau extern pe baza documentelor existente la alti agenti economici.

Controlul poate fi permanent sau periodic, total sau partial. Poate fi de asemenea grupat pe diverse sectoare ale activitatii si anume controlul de magazin, de documente etc.

Controlul poate fi impartit si dupa organele care il executa in control financiar ierarhic, control de gestiune sau control de executie, de asemenea se poate imparti si dupa modul de concretizare in urmatoarele forme: control direct, control indirect, control de drept si control de fapt.

Test de autoevaluarePrezentaţi, pe scurt, formele controlului financiar.



Discutaţi necesitatea controlului financiar.





Unitatea de învăţare Nr. 11Controlul financiar (partea a II-a)

CuprinsObiective1.Procedura executării controlului financiar2 Actul de control financiar structura şi importanţa lui. Drepturile şi obligaţiile organelor care întocmesc actul de control şi al contribuabililor. Lucrare de verificare Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie

.

Pagina



întelegerea procedurii executării controlului financiar

1. Procedura executării controlului financiarCuvinte cheie

procedura executării controlului financiar

ScurtăPrezentare

Procedura controlului financiar este alcatuita dintr-un ansamblu de acte si operatiuni privind organizarea, desfasurarea si valorificarea rezultatelor actiunii de control. Rezultatele actiunii de control sunt determinate tocmai de modul de programare si organizare, asigurandu-se astfel ordinea in munca. Procedura controlului financiar se desfasoara pe baza unui plan bine determinat, intr-o anumita ordine, care poate fi grupata pe sase etape. Prima etapa consta in pregatirea echipei de control financiar, prin informarea si documentarea asupra dispozitiilor legale cu privire la specificul unitatii ce urmeaza a fi controlata, actele normative cu caracter economico-financiare, analizarea actelor de control anterioare, masurile luate in urma verificarilor, sesizarilor facute de catre banca finantatoare, cele ale intreprinderilor cu care are legaturi economice. Pregatirea echipei de control joaca un rol important, deoarece da posibilitatea de a stabili problemele de baza si de a asigura calitatea controlului. Cea de-a doua etapa este prezentarea la unitatea in care urmeaza sa se efectueze controlul. Organele de control cer conducerii unitatii sprijinul pentru efectuarea controlului in bune conditii, prin a li se pune la dispozitie toate materialele necesare. A treia etapa conrespunde organizarii activitatii echipei de control. Dupa constatarile facute in urma informarii, documentarii, se intocmeste un plan de lucru in care se prevad obiectivele cuprinse in tematica de control, metodele folosite etc. Cu cat acest plan este intocmit, cu atat creste calitatea controlului. O alta etapa reprezinta desfasurarea actiunii de control, care consta in verificarea propriuzisa a actelor si operatiilor, legalitatea, necesitatea, oportunitatea, economicitatea si realizarea acestora. Controlul are la baza in primul rand date din evidentele contabile, insa nu sunt suficiente, de aceea se controleaza si celelalte documente si evidente care nu sunt de natura contabila. Prin controlul tematic al documentelor si evidentelor se poate obtine un tablou complet asupra continutului operatiunilor si proceselor economice ale unitatii controlate. Procesele economice se reflecta insa clar in indicii sintetici si analitici cuprinsi in bugetele de venituri si cheltuiieli.

Organele de control, in cazul constatarii unor fraude, deplasari, lipsuri in


gestiune sau daca documentele sunt dubioase, trebuie sa se realizeze un control incrucisat. Pentru aceasta este necesar sa se ridice documentele cercetate, lasandu-se in locul lor copii. Este foarte important ca documentele sa fie ridicate imediat pentru ca acestea sa nu fie modificate sau distruse. In timpul controlului, in caz ca se descopera abateri, comise in mod constient sau inconstient, vinovatilor li se va cere sa dea explicatii in legatura cu acea problema. O alta etapa consta in redactarea actelor de control, acestea constand in fundamentarea concluziilor, a constatarilor si a masurilor propuse, prezentarea abaterilor si a dispozitiilor legale inclacate, persoanele raspunzatoare, pozitia acestora in fata echipei de control, punctul de vedere al echipei de control si concluzia definitiva. In aceasta etapa se sintetizeaza, se definitiveaza constatarile facute in timpul controlului, actele facandu-se in tot acest timp si nu la incheierea controlului, aceasta ar duce la ingreunarea valorificarii actelor. Ultima etapa consta in valorificarea actiunii de control, care se concretizeaza prin luarea masurilor si urmarirea executarilor de catre unitatea care a dispus controlul, ca urmare a constatarilor facute in acte. Valorificarea rezultatelor are ca principal scop remedierea deficientelor. Pentru aceasta se va intocmii un plan de masuri, organelor de control revenindu-le sarcina sa acorde sprijinul necesar unitatii pentru a-l realiza.. Test de autoevaluare

Prezentaţi principalele etape ale controlului financiar.

2. Actul de control financiar structura şi importanţa lui. Drepturile şi obligaţiile organelor care întocmesc actul de control şi al contribuabililor. Cuvinte cheie

actul de control financiar; organele care întocmesc actul de control

Scurtă prezentare

Activitatea de control presupune in final inscrierea constatarilor organelor de control in anumite documente. Aceste documente, atat ca forma cat si ca structura, fie sunt stabilite de catre organele de control specializate in acest scop, fie sunt luate la aprecierea organelor de control.

Constatarile stabilite in urma controlului sunt consemnate in: raportul de control, actul de constatare a contraventiilor, nota de prezentare a raportului de control si nota de expunere a concluziilor controlului.

Raportul de control este documentul principal al controlului care cuprinde deficientele si abaterile constatate, precum si cauzele si consecintele asupra bunei gospodariri a unitatii controlate.

Acest act se intocmeste pe capitole, intr-o succesiune cronologica, format din o parte introductiva, unde se trec numele organului de control, unitatea care


dispune controlul, delegatia pe baza careia s-a efectuat controlul, stadiul de executare a indicatiilor obligatorii si recomandarilor, ca urmare a controalelor facute anterior, perioada in care s-a efectuat controlul. Urmatorul capitol va cuprinde deficientele constatate in legatura cu activitatea unitatii, grupandu-se pe propleme corespunzatoare obiectivelor controlate. Pentru fiecare abatere si deficienta constatata se indica: actele legale incalcate, persoanele raspunzatoare, cauzele, consecintele acestora.

In raportul de control se consemneaza numai constatarile proprii ale echipei de control, bazate pe date si fapte precise, prezentate clar si concis in document. In raport nu se consemneaza opiniile personale ale membrilor echipei de control si nici deficientele ori faptele negative pentru care au fost luate masuri legale, inainte de inceperea controlului.

In ultima parte a raportului de control, se precizeaza ca s-a incheiat controlul si au fost restituite doate documentele de care s-a folosit organul de control, se atara cate exemplare au fost incheiate si se semneaza de organul de control si conducerea unitatii controlate.

In cazul in care se constata fapte care atrag raspunderea penala se intocmeste un act separat care este semnat si de persoanele vinovate precum si de martorii asistenti.

La raportul de control se poate anexa diverse documente precum: situatii, tabele, acte, note de constatare, note explicative.

Notele de constatare reprezinta acele acte constatatorii pentru situatii in care reconstituirea ulterioara nu este intotdeauna posibila. In aceste note se consemneaza situatii de fapt, precum si masurile luate pentru remedierea deficinetelor.

Notele explicative se intocmesc in cazul in care se constata abateri sau fraude care atrag raspundere juridica. Aceste acte sunt intocmite ca niste rapsunsuri la intrebarile organelor de control, pe care le dau persoanele considerate raspunzatoare de abateri si de alte persoane care pot clarifica cauzele si imprejurarile care au determinat nerespectarea actelor normative. Ca urmare a acestor note se definitiveaza constatarile controlului.

Procesul verbal de contraventie se incheie de echipa de control atunci cand se constata inclacarea actelor normative cu privire la disciplina financiara de personalul din unitatea controlata. Acesta cuprinde date privnd faptele savarsite, date despre salariatul raspunzator, cuantumul sumei aplicate ca amenda, se poate acorda si un termen, in care sa se remedieze deficientele constatate, identitatea si semnatura martorului sau confirmarea organului constatatorca s-a incheiat in lipsa de martori.

Acest act se incheie in trei exemplare astfel: unul se da contravenientului, altul organului de control care a instrumentata cazul, si un altul sectiei care executa amenda.

Nota de prezentare a raportului de control, reprezinta un raport personal al organului de control, cu concluzii si propuneri referitoare la abaterile constatate, care se va anexa la actele de control incheiate.

In cazul in care la controlul efectuat nu se constata nici o deficienta sau fapt ilicit, nu se incheie raport de control ci o nota de expunere a concluziilor


controlului, in care se va consemna obiectivele si documentele controlate.In nota de expunere se pot prezenta si alte situatii care nu pot fi

consemnate in raportul de control, ca de exemplu: prezentarea principalelor rezultate pozitive obtinute de unitatea controlata si care pot fi generalizate si in alte unitati.

Felul in care se prezinta aceste acte de control are o importanta deosebita, de acestea depinde remedierea deficientelor si luarea masurilor de imbunatatire a activitatii unitatii controlate. Pentru o mai buna finalitate a actiunii de control, actele organelor de control trebuie sa fie clare, complete, concise, obiective,Test de autoevaluare

Prezentaţi, pe scurt, actele întocmite de organele care desfăşoară controlul financiar.

Lucrare de verificare Realizaţi o comparaţie între procedurile specifice fiecărei forme de control

financiar.





Unitatea de învăţare Nr. 12Răspunderea juridică în procesul de executare bugetară (partea I)

CuprinsObiective1. Noţiunea de răspundere juridică2. Formele răspunderii juridice3. Condiţiile răspunderii juridiceLucrare de verificare Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie

.

Pagina



explicarea noţiunii de răspundere juridică analiza formelor şi funcţiilor răspunderii juridice analizarea condiţiilor răspunderii juridice

1. Noţiunea de răspundere juridicăCuvinte cheie

răspundere juridică

ScurtăPrezentare

Funcţia fiecărei orânduiri sociale, aşa cum arată Hans Kelsen, este să provoace un anumit comportament al oamenilor care se supun acestei ordini, să-i determine să omită anumite acţiuni dăunătoare şi să acţioneze într-o modalitate considerată utilă pentru societate. O asemenea acţiune motivaţională este determinată de imaginea normelor care ordonă sau interzic anumite acţiuni umane.24 De esenţa ordinii sociale, realizată prin construcţia diferitelor sisteme normative ( între care cel juridic se afirmă, pe departe, a fi cel mai eficient ), este răspunderea şi sancţiunea25.

Răspunderea juridică are ca gen categoria filosofică a responsabilităţii, cu care nu trebuie să fie confundată. Responsabilitatea nu îşi are fundamentul în norma juridică şi nu presupune aplicarea constrângerii statale. Responsabilitatea este una din coordonatele existenţei sociale a omului şi îşi are fundamentul în liberul său arbitru. Într-o formulare generală, libertatea individuală se întinde până la limita libertăţii celorlalţi ( suntem liberi de a acţiona, dar aceasta fără sa aducem atingere drepturilor semenilor noştri ), cu alte cuvinte avem o datorie morală de a respecta libertatea celuilalt . Responsabilitatea face parte din modul în care omul se raportează la lume ( nu doar la semenii săi, ci la întreaga existenţă ).

Nu orice conduită umană are relevanţă din punct de vedere juridic, ci numai aceea care cade, într-o formă sau alta, sub incidenţa normelor juridice. Conduita umană poate să fie conformă normelor juridice sau, dimpotrivă, să contravină acestora. În primul caz conduita este licită, legală iar în al doilea caz ea este ilicită sau ilegală. Conduita licită este exprimată în anumite acţiuni sau în abţinerea de a săvârşi anumite acţiuni prin care subiectele de drept folosesc în limitele precise drepturile subiective sau îşi îndeplinesc obligaţiile juridice pe care le au.

Conduita ilicită constă într-o acţiune sau inacţiune contrară prevederilor normelor juridice, săvârşite de o persoană care are capacitatea de a răspunde pentru faptele sale. În principiu încălcarea prevederilor normelor juridice atrage răspunderea juridică a persoanei vinovate.

Răspunderea juridică poate fi definită ca un raport statornicit de lege, de

24 Hans Kelsen, Doctrina pură a dreptului, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 42.25 Hans Kelsen, op.cit., p. 41-46.


norma juridică, între autorul încălcării normelor juridice şi stat, reprezentat prin agenţii autorităţii, care pot să fie instanţele de judecată, funcţionarii de stat sau alţi agrnţi ai puterii publice. Conţinutul acestui raport este complex, fiind format în esenţă din dreptul statului ca reprezentant al societăţii de a aplica sancţiunile prevăzute de normele juridice persoanelor care încalcă prevederile legale şi obligaţia acestor persoane de a se supune sancţiunilor legale, în vederea stabilirii ordinii de drept18.

Între răspunderea juridică şi sancţiunea juridică se instituie relaţii complexe. Astfel sancţiunea juridică apare ca o premiză a instituţiei răspunderii juridice, deoarece răspunderea juridică are ca temei încălcarea normelor juridice dotate prin excelenţă cu sancţiuni juridice.

Funcţiile răspunderii juridiceExecutarea constrângerii de stat are la noi un caracter derivat, deoarece

respectarea ordinii de drept este asigurata prin metoda convingerii. Sanctiunile juridice aplicabile în cazul nerespectarii normelor de drept îndeplinesc doua functii: - coercitiva ; - educativ-preventiva.

Functia educativa se realizeaza prin influenta pe care o exercita asupra constiintei oamenilor dreptul, în general, ca instrument de ordonare a desfasurarii raporturilor sociale.

Exercitarea constrângerii - efect intrinsec al realizarii raspunderii juridice - nu este un scop în sine, deoarece aplicarea sanctiunilor juridice are ca finalitate nu numai constrângerea celui vinovat de încalcarea ordinii de drept sa se conformeze normelor juridice, ci urmareste, înainte de toate, o finalitate educativa, si anume cultivarea sentimentului de respect al disciplinei si ordinii sociale, realizându-se astfel, prin combinarea celor doua functii, o eficienta deosebita în ceea ce priveste întelegerea si aplicarea dreptului.

Test de autoevaluare Prezentaţi pe scurt, noţiunea de răspundere juridică.

2. Formele răspunderii juridiceCuvinte cheie

răspundere juridică ; răspundere penală ; răspundere civilă; răspundere contravenţională; răspundere disciplinară

Scurtă prezentare

În domeniul fiecărei ramuri de drept s-au conturat forme specifice ca: răspunderea penală, răspunderea civilă, răspunderea contravenţională, răspunderea disciplinară etc.

Răspunderea penală este definită ca “însuşi raportul juridic penal de

18 Ion Ceterschi, Ioan Craiovean, op.cit.p.150.


constrângere, născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii, între stat pe de o parte, şi infractor, pe de altă parte, raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului ca reprezentant al societăţii de a trage la răspundere pe infractori, de a-i aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de al constrânge să o execute, precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate în vederea restabilirii ordinii de drept a restaurării autorităţii legii19.

Răspunderea civilă În materia dreptului civil se disting două forme ale răspunderii civile: răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală.

Răspunderea civilă delictuală are drept conţinut obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită. Răspunderea civilă delictuală este de mai multe feluri:

a) răspunderea pentru fapta proprie (art.998-999 c.civ.)b) răspunderea pentru fapta altei persoane (art.1000 al.2,3,4 c.civ)c) răspunderea pentru lucruri, edificii şi animale (art.1000 al. 1, art.1001,

art. 1002, c.civ.)

Răspunderea civilă contractuală are faţă de răspunderea civilă delictuală, care este dreptul comun al răspunderii civile, un caracter special, derogator. Dacă în cazul răspunderii delictuale, obligaţia încălcată este o obligaţie legală, cu caracter general, care revine tuturor, în cazul răspunderii contractuale, obligaţia încălcată este o obligaţie concretă, stabilită printr-un contract preexistent, valabil, încheiat între cel păgubit şi cel care şi-a încălcat obligaţiile contractuale.

Răspunderea contravenţională este atrasă în cazul comiterii unei contravenţii care este definită ca o faptă ce prezintă un pericol social mai redus decât infracţiunea, faptă care este prevăzută ca atare, de lege, sau alt act normativ şi care este săvârşită cu vinovăţie. Răspunderea disciplinară a fost definită ca „o instituţie specifică dreptului muncii şi constă într-un ansamblu de norme legale privind sancţionarea faptelor de încălcare cu vinovăţie de către orice persoană încadrată, indiferent de funcţie sau de postul pe care îl ocupă, a obligaţiilor asumate prin contractul de muncă”19.Test de autoevaluare Care sunt formele răspunderii civile?

3. Condiţiile răspunderii juridice

19 C. Bulai, op.cit. Vol.II, p.33 şi urm.19 Sanda Ghimpu, Dreptul muncii, Bucureşti, 1985, p.162.


Cuvinte cheie

condiţiile răspunderii juridice

Scurtă prezentare

Aşa cum am arătat există mai multe tipuri de răspundere juridică (civilă, penală, disciplinară ş.a.), fiecare aparţinând unei ramuri de de drept şi având caracteristici proprii. Deşi condiţiile răspunderii diferă în funcţie de tipul acesteia, pot fi identificate câteva condiţii generale:

a) o conduită ilicită;b) un rezultat vătămător al acestei conduite care poate fi exprimat de pildă,

într-o daună materială sau în altfel, prin vătămarea sănătăţii corporale;c) legătura cauzală între conduita ilicită şi rezultatul produs;d) vinovăţia din partea subiectului actului ilicit;e) să nu existe împrejurări sau cauze care înlătură în principiu răspunderea

juridică.

a) Conduita ilicită este exprimată printr-o acţiune sau inacţiune care contravine prevederilor normei juridice.

b) Rezultatul conduitei ilicite, care provoacă daune societăţii sau personal unui individ, aduce atingere valorilor apărate de drept.

c) În toate cazurile în care pentru existenţa faptului ilicit este necesară şi producerea unor consecinţe ilicite, se impune examinarea legăturii între faptă şi rezultatul ei; trebuie să fie stabilită existenţa sau inexistenţa unui raport de cauzalitate între faptă şi rezultatul produs.

d) Vinovăţia reprezintă o altă condiţie a răspunderii juridice ce desemnează latura subiectivă a încălcării dreptului.

Problema răspunderii este analizată detaliat în legislaţia şi doctrina dreptului penal, având în vedere importanta vinovţiei pentru răspunderea juridică penală (pentru existenţa unei infracţiuni fapta trebuie săvârşită cu o anumită formă de vinovăţie).

Vinovăţia este atitudinea psihică a unei persoane faţă de fapta socialmente periculoasă săvârşită de ea, precum şi faţă de consecinţele acestei fapte. Vinovăţia se exprimă sub forma intenţie sau culpei. Încălcarea dreptului se consideră săvârşită cu intenţie când persoana care a comis-o a cunoscut caracterul ilicit al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut consecinţele ei ilicite, le-a dorit sau le-a admis. Când aceste consecinţe ilicite au fost urmărite de persoana care le-a provocat, avem de-a face cu o intenţie directă iar când producerea consecinţelor a fost numai admisă, acceptată, intenţia este indirectă.

Culpa este o formă mai puţin gravă a vinovăţiei. Formele culpei sunt neglijenţa şi imprudenta. În cazul culpei persoana prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă sau nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuie sau putea să-l prevadă .

În dreptul civil, unii autori folosesc termenul de „cuplă” pentru a desemna vinovăţia indiferent de formă, accentuând astfel că pentru angajarea răspunderii civile este suficientă existenta chiar şi cea mai uşoară formă a vinovăţiei (culpa levissima.

e) să nu existe anumite împrejurări sau cauze care înlătură în principiu răspunderea juridică. Aceste împrejurări prevăzute de lege, diferă de la o ramură


de drept la alta. Astfel, în dreptul penal, din considerente d epolitică penală, răspunderea penală poate fi înlăturată în cazul amnistiei, lipsei plângerii prealabile şi prescripţiei.Test de autoevaluare Prezentaţi pe scurt condiţiile generale ale răspunderii.

Lucrare de verificare Analizaţi raţiunile pentru care fiecare ramură de drept are o răspundere juridică proprie (răspundere juridică civilă, penală, disciplinară etc).



Bibliografie Ioan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere în teoria generalã a dreptului,

Ed.ALL, Bucureşti, 1998. Hans Kelsen, Doctrina purã a dreptului, Ed.Humanitas, Bucureşti, 2000.

Dumitru Mazilu, Teoria generalã a dreptului, Ed.ALL BECK, Bucureşti, 2000. Nicolae Popa, Teoria generalã a dreptului, Ed.Actami, Bucureşti,1996.

Unitatea de învăţare Nr. 13Răspunderea juridică în procesul de executare bugetară (partea a II-a)

CuprinsObiective1. Raspunderea penala2. Răspunderea contravenţională



Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie

Pagina



explicarea tipurilor de răspundere juridică aplicabile în domeniul financiar

1. Raspunderea penalăCuvinte cheie

Răspundere juridică; raspunderea penala

ScurtăPrezentare

Infractiuni în materia finantelor publiceInfractiuni savârsite în legatura cu modul de efectuare a cheltuielilor

publice.· Depasirea plafoanelor de cheltuieli stabilite prin legea bugetara anuala si

angajarea de cheltuieli suplimentare fondurilor bugetare alocate1 pentru îndeplinirea anumitor sarcini sau realizarea anumitor obiective investitionale, fie ca se refera la creditele bugetare aprobate pentru bugetul de stat, fie ca se refera la creditele bugetare aprobate pentru bugetul local, constituie infractiune incriminata ca atare atât de Legea nr. 500/2002 a finantelor publice (art. 71) respectiv de Ordonanta de urgenta nr. 45/2003 a finantelor publice locale (art. 70) infractiune care se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda penala.

Infractiuni savârsite în legatura cu datoria publica localaConstituie infractiuni si se pedepsesc cu închisoare de la 1 luna la 3 luni

sau amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei urmatoarele fapte:- utilizarea fondurilor în lei si în valuta, provenite din subîmprumuturi si

împrumuturi garantate de stat în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate si garantate;

- furnizarea, de catre beneficiarii garantiilor de stat sau a beneficiarilor subîmprumuturilor de stat, de date eronate pentru fundamentarea documentatiei prezentate, în vederea obtinerii avizelor necesare pentru acordarea garantiilor sau a subîmprumuturilor, în conditiile prezentei legi.

Infractiuni care pot fi savârsite de persoane având ca atributii de serviciu gestiunea patrimoniului public sau cheltuirea banului public

· Abuzul de încredere. Însusirea unui bun mobil apartinând domeniului public sau privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale ori dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda.

· Gestiunea frauduloasa. Pricinuirea de pagube unei autoritati publice sau oricare entitati publice în general, inclusiv regie autonoma, companie nationala sau societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar unic sau majoritar, cu reacredinta, cu ocazia


administrarii sau conservarii bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acelor bunuri, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Gestiunea frauduloasa savârsita în scopul de a dobândi un folos material se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani.

· Delapidarea. Însusirea, folosirea sau traficarea, de catre un functionar, în interes personal ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.În cazul în care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

· Deturnarea de fonduri. Schimbarea destinatiei fondurilor banesti sau a resurselor materiale, fara respectarea prevederilor legale, daca fapta a cauzat o perturbare a activitatii economico-financiare sau a produs o paguba unui organ ori unei institutii de stat sau unei alte unitati publice se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Daca fapta a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

4.2. Infractiuni în materie contabila· Potrivit art. 43 din Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea, efectuarea

de înregistrari inexacte, precum si omisiunea cu stiinta a înregistrarilor în contabilitate, având drept consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare precum si a elementelor de activ si de pasiv ce se reflecta în bilantul entitatilor publice, constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform art. 289 C. pen. cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

1 Abuzul de încredere este incriminat de art. 213 C. pen.2 Gestiunea frauduloasa este incriminata de art. 214 C. pen.3 Delapidarea este incriminata de art. 215¹ C. pen.4 Deturnarea de fonduri este incriminata de art.302¹ C. pen.5 Prin termenul «public» se întelege tot ce priveste autoritatile publice,

institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Infractiuni în materia asigurarilor socialeLegea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de

asigurari sociale stabileste doua infractiuni importante care pot fi comise de catre angajator, respectiv functionarul public însarcinat cu întocmirea formularelor pe baza carora se întocmesc evidentele asiguratilor.

· Potrivit art. 146 din lege fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri si nevirarea1 la bugetul asigurarilor sociale de stat a contributiei de asigurari sociale, retinuta de la asigurat, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

· Având în vedere obligatiile functionarilor publici ori angajati ai persoanelor juridice de întocmire si completare a formularelor privind contributia de asigurari sociale, art. 147 din lege a statuat ca întocmirea

acestor formulare prin folosirea de date nereale, având ca efect denaturarea evidentelor privind asiguratii, stagiul de cotizare sau contributia de asigurari


sociale ori efectuarea de cheltuieli nejustificate din bugetul asigurarilor sociale de stat constituie infractiune de fals intelectual si se pedepseste conform art. 289 C. pen. cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale reglementeaza doua categorii de infractiuni.

· Fapta persoanei care utilizeaza sumele destinate asigurarii pentru accidente de munca si boli profesionale în alte scopuri si nu efectueaza platile lunare obligatorii constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

· Furnizarea de informatii false3 la stabilirea contributiilor datorate sau prestatiilor cuvenite potrivit prezentei legi constituie infractiune de fals intelectual si se sanctioneaza conform art. 289 C. pen. cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca incrimineaza doua fapte ale angajatorului comise în legatura cu obligatia retinerii si virarii sumelor reprezentând contributie pentru ajutorul de somaj.

Reamintim, asa cum s-a aratat în capitolul de venituri publice, ca platitorul efectiv si responsabil pentru retinerea la sursa si plata contributiei de asigurari sociale este angajatorul. Termenul de plata a contributiei de asigurari sociale este 25 a lunii urmatoare celei pentru care se datoreaza contributia.

· Sustragerea angajatorului1 de la obligatia privind plata contributiilor la bugetul asigurarilor pentru somaj constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 6 luni.

· Retinerea de catre angajator de la salariati a contributiilor datorate bugetului asigurarilor pentru somaj si nevirarea acestora în termen de 15 zile în conturile stabilite potrivit reglementarilor în vigoare constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amenda. Ordonanta de urgenta nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate incrimineaza doua infractiuni ce pot fi comise de catre angajatori în legatura cu obligatiile de retinere si plata la bugetul asigurarilor de sanatate a sumelor datorate cu titlu de contributii.

· Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contributiei retinute de la asigurati constituie infractiunea de deturnare de fonduri si se pedepseste conform prevederilor art. 302¹ C. pen. cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar daca a avut consecinte deosebit de grave cu închisoare de la 5 ani la 15 ani.

· Completarea de catre angajatori4 a declaratiei lunare privind obligatiile ce le revin fata de fondul de asigurari de sanatate cu date nereale, având ca efect denaturarea evidentelor privind asiguratii, stadiul de cotizare sau contributiile fata de fond, constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform art. 289 C. pen., cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.


Test de autoevaluare Prezentaţi, pe scurt, categoriile de infracţiuni în domeniul financiar.

2. Raspunderea contraventionalaCuvinte cheie

Raspunderea contraventionala

Scurtă prezentare

Contraventii în materia finantelor publiceContraventii savârsite în legatura cu modul de efectuare a

cheltuielilor publiceA. Încalcarea principiilor de baza privind modul de efectuare a

cheltuielilor publice.Potrivit O.U.G.nr.45/2003:· Fundamentarea si aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectueaza

în stricta corelare cu posibilitatile reale de încasare a veniturilor bugetare, estimate a se realiza.(încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 10 la 20 milioane lei).

· Retinerea si utilizarea de venituri în regim extrabugetar si constituirea de fonduri publice în afara bugetelor este interzisa1, exceptie facând doar situatia fondurilor speciale extrabugetare constituite prin legi speciale. (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 5 la 10 milioane lei).

· Creditele bugetare aprobate pot fi folosite prin deschiderea de credite efectuate de ordonatori în limita sumelor aprobate, potrivit destinatiei stabilite si cu respectarea dispozitiilor legale care reglementeaza efectuarea cheltuielilor respective. (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 10 la 20 milioane lei).

· În ipoteza neaprobarii legii bugetare anuale cu cel putin 3 zile înainte de sfârsitul anului, cheltuielile lunare alocate de ordonatorii de credite bugetare pentru functionare nu pot depasi 1/12 din totalul creditelor bugetare stabilite de legea bugetara anterioara pentru functionarea institutiei respective în anul calendaristic anterior (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 5 la 10 milioane lei).

B. O serie de reglementari obligatorii, a caror încalcare atrage raspunderea contraventionala sunt stabilite în materia platii salariilor personalului bugetar. Potrivit legilor finantelor publice (Legea nr. 500/2002 si Ordonanta de urgenta nr. 45/2003):

- în sistemul bugetar salariile se platesc o data pe luna în perioada 5-15 a fiecarei luni pentru luna precedenta (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 10 la 20 milioane lei);

- numarul de salariati, permanenti si temporari, si fondul de salarii de baza se aproba distinct, prin anexa la bugetul fiecarei institutii publice; numarul de salariati aprobat fiecarei institutii publice nu poate fi depasit (încalcarea acestor


prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 10 la 20 milioane lei);- cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virari de credite

bugetare (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 10 la 20 milioane lei);

- alocatiile pentru cheltuieli de personal nu pot fi virate si utilizate la alte articole de cheltuieli (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 10 la 20 milioane lei).

C. Conditii pentru angajarea cheltuielilor bugetare- nici o cheltuiala nu poate fi înscrisa în sistemul bugetar si nici angajata si

efectuata daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 5 la 10 milioane lei);

- nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanta si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 5 la 10 milioane lei);

- angajarea si ordonantarea cheltuielilor se efectueaza numai cu viza prealabila de control financiar preventiv propriu, potrivit dispozitiilor legale (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 10 la 20 milioane lei);

- plata cheltuielilor este asigurata de seful compartimentului financiar contabil în limita fondurilor disponibile (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 10 la 20 milioane lei);

- angajarea si utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag raspunderea celor vinovati (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 20 la 30 milioane lei).

D. Prevederi referitoare la investitii publice· În vederea realizarii actiunilor multianuale ordonatorii de credite încheie

angajamente legale, în limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul bugetar respectiv (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 20 la 30 milioane lei);

· Ordonatorii principali de credite vor transmite, pentru fiecare obiectiv de investitii inclus în programul de investitii informatii financiare si nefinanciare (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 20 la 30 milioane lei).

· Obiectivele de investitii si celelalte cheltuieli asimilate investitiilor se cuprind în programele de investitii anuale8, anexe la buget, numai daca, în prealabil, documentatiile tehnico-economice, respectiv notele de fundamentare privind necesitatea si oportunitatea efectuarii cheltuielilor asimilate investitiilor, au fost elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale. Ordonatorii principali de credite, pe propria raspundere, actualizeaza si aproba valoarea fiecarui obiectiv de investitii nou sau în continuare, în functie de evolutia indicilor de preturi. Aceasta operatiune este supusa controlului financiar preventiv (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 5 la 10 milioane lei)

Contraventii savârsite în legatura cu realizarea sau administrarea veniturilor publice si patrimoniului statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.


· În cazul bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale echilibrate prin subventii de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile, excedentele rezultate din executia acestora se regularizeaza la sfârsitul exercitiului bugetar cu bugetul de stat, în limita subventiilor primite. (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 20 la 30 milioane lei);

· Institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat sau bugetele fondurilor speciale, dupa caz, varsa integral veniturile realizate la bugetul din care sunt finantate (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 20 la 30 milioane lei);

· În situatia nerealizarii veniturilor prevazute în bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor realizate (încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu amenda de la 20 la 30 milioane lei).

Contraventii savârsite în legatura cu datoria publicaConstituie contraventii la prevederile prezentei legi urmatoarele fapte:a) neraportarea informatiilor solicitate de lege privind împrumuturile;b) nerespectarea obligatiei beneficiarului garantiei de stat de a sesiza

absenta fondurilor banesti pentru acoperirea obligatiilor din contractul de credit;Contraventiile mai sus aratate se sanctioneaza cu amenda de la 50.000.000

lei la 100.000.000 lei.

Contraventii în materia raporturilor juridice de trezorerie· Preluarea de sume din contul curent general al trezoreriei statului si din

conturile în valuta ale Ministerului Finantelor Publice fara acordul persoanelor autorizate sa efectueze operatiuni din aceste conturi se sanctioneaza cu amenda de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei;

· Efectuarea de catre institutiile publice de încasari si plati în alte conturi decât cele stabilite prin lege1 se sanctioneaza cu amenda de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei.

· Utilizarea sumelor încasate în conturile deschise la unitatile trezoreriei statului, de catre agentii economici care încaseaza bani din fonduri publice ca urmare a livrarii de bunuri ori prestarii de servicii în favoarea institutiilor publice în alta ordine decât cea stabilita de lege se sanctioneaza cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.

1 Beneficiarii de împrumuturi care constituie datoria publica, vor raporta pâna la data de 15 ale lunii informatii pentru luna anterioara privind împrumuturile, în structura stabilita prin norme elaborate de Ministerul Finantelor Publice. [art. 24 alin. (3) Legea nr. 313/2004].

2 Beneficiarul garantiei de stat va informa Ministerul Finantelor Publice si va proba în scris, cu documente justificative, declarând pe propria raspundere, cu cel putin 10 zile calendaristice înainte de data scadentei, asupra lipsei disponibilitatilor banesti necesare achitarii sumelor scadente.

Contraventii în materie contabila


· Detinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar si alte drepturi si obligatii, precum si efectuarea de operatiuni economice, fara sa fie înregistrate în contabilitate p se sanctioneaza cu amenda de la 10 la 100 milioane lei.

· Nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice cu privire la:

a) utilizarea si tinerea registrelor de contabilitate (se sanctioneaza cu amenda de la 3 la 40 milioane lei);

b) întocmirea si utilizarea documentelor justificative si contabile pentru toate operatiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se refera, pastrarea si arhivarea acestora, precum si reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse (se sanctioneaza cu amenda de la 3 la 40 milioane lei);

c) efectuarea inventarierii; (se sanctioneaza cu amenda de la 4 la 50 milioane lei);

d) întocmirea si auditarea situatiilor financiare anuale; (se sanctioneaza cu amenda de la 4 la 50 milioane lei);

e) întocmirea si depunerea situatiilor financiare periodice stabilite potrivit legii; (se sanctioneaza cu amenda de la 5 la 15 milioane lei);

f) nedepunerea declaratiei din care sa rezulte ca persoanele prevazute la art. 1 nu au desfasurat activitate; (se sanctioneaza cu amenda de la 1 la 2 milioane lei);

g) publicarea situatiilor financiare anuale, potrivit legii (se sanctioneaza cu amenda de la 20 la 300 milioane lei);

· Prezentarea de situatii financiare care contin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare se sanctioneaza cu amenda de la 2 la 10 milioane lei.

1 Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 146/2002 institutiile publice, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, efectueaza operatiunile de încasari si plati prin unitatile trezoreriei statului în a caror raza sunt înregistrate fiscal.

2 Potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 146/2002, agentii economici vor utiliza sumele încasate în conturile deschise la unitatile trezoreriei statului în urmatoarea ordine: achitarea drepturilor de natura salariala, achitarea obligatiilor catre bugetul de stat si celelalte bugete, iar sumele ramase disponibile vor fi virate în conturile comerciale proprii deschise la unitati bancare.

Contraventii în materia asigurarilor socialeA. Contraventii prevazute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul

public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale:a) nedepunerea la termen, de catre angajator, a declaratiei lunare privind

evidenta nominala a asiguratilor si a obligatiilor de plata catre bugetul asigurarilor sociale de stat la casa teritoriala de pensii în raza careia se afla sediul angajatorului

b) nedepunerea la termen a declaratiei de asigurare de catre persoanele


majore care realizeaza anual, din munca, venituri echivalente a cel putin 3 salarii medii brute;

c) nerespectarea cotelor de contributie de asigurari sociale stabilite prin legea bugetara anuala;

d) nerespectarea metodologiei de încadrare în conditii deosebite de munca;e) nerespectarea prevederilor legale privind baza de calcul a contributiei

de asigurari sociale;f) nerespectarea prevederilor legale privind majorarile de întârziere la

plata contributiei de asigurari sociale;g) nerespectarea de catre beneficiarul pensiei a obligatiei anuntarii

modificarilor survenite pentru acordarea pensiei;h) neachitarea de catre angajator a indemnizatiilor de asigurari sociale care

se suporta din fonduri proprii, în situatia indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca sau a indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca cauzata de boli profesionale;

i) calculul si plata eronata ale indemnizatiilor si ajutoarelor de asigurari sociale de catre institutia care efectueaza plata;

j) nerespectarea, de catre angajatori, a obligatiei de a pune la dispozitia CNPAS si a caselor teritoriale de pensii a datelor si documentelor necesare pentru atribuirea codului personal si întocmirea evidentelor privind stagiul de cotizare;

k) nevirarea, în conditiile legii, la bugetul asigurarilor sociale de stat a contributiei de asigurari sociale la termenele prevazute de lege;

k¹) nevirarea, în conditiile legii, la bugetul asigurarilor sociale de stat a contributiei de asigurari sociale de stat, timp de 3 luni consecutiv;

Contraventiile mai sus-aratate se sanctioneaza dupa cum urmeaza:- cele prevazute la lit. b), c), f), g) si i), cu amenda de la 3.000.000 lei la

6.000.000 lei;- cele prevazute la lit. a), d), e), h), j), k) si l), cu amenda de la 15.000.000

lei la 50.000.000 lei;- cele prevazute la lit. k¹, cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000

lei.Aceste persoane au obligatia de a depune o declaratie de asigurare la

casa teritoriala de pensii în raza careia se afla domiciliul asiguratului, în termen de 30 de zile de la momentul la care începe sa obtina, anual, un venit reprezentând minim 3 salarii medii brute.

B. Contraventii prevazute de Ordonanta de urgenta nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate

a) nedepunerea la termen a declaratiei1 privind obligatiile angajatorilor fata de Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate;

b) nevirarea, de catre angajatori, a contributiei de 7% pentru asigurarea sanatatii pe 212j922c rsonalului din unitatea respectiva;

c) refuzul de a pune la dispozitia organelor de control ale caselor de asigurari documentele justificative si actele de evidenta necesare în vederea stabilirii obligatiilor la fond;


d) refuzul de a pune la dispozitie organelor de control ale caselor de asigurari documentele financiar-contabile justificative si actele de evidenta financiar-contabila privind modul de utilizare a sumelor decontate din fond.

Contraventiile aratate mai sus se sanctioneaza astfel:- cele prevazute la lit. a) si c), cu amenda de la 5.000.000 lei la 10.000.000

lei;- cele prevazute la lit. b) si d), cu amenda de la 30.000.000 lei la

50.000.000 lei.C. Contraventii prevazute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul

asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de muncaa) necomunicarea lunara a locurilor de munca vacante de catre angajatori;b) neutilizarea clasificarii ocupatiilor din România la completarea

documentelor oficiale;c) nedepunerea lunara a declaratiei privind obligatiile de plata catre

bugetul asigurarilor de somaj;d) neachitarea, în termen de 60 de zile calendaristice de la constatare, a

majorarilor de întârziere si a penalitatilor prevazute pentru neplata la termen a contributiilor1 datorate la fondul de somaj;

e) nerespectarea, de catre someri, a obligatiilor legale de a se prezenta lunar la agentia pentru ocuparea fortei de munca în vederea primirii sprijinului pentru încadrarea în munca, neparticiparea somerilor la serviciile pentru stimularea ocuparii si formare profesionala;

f) nerespectarea, de catre angajatori, a obligatiei de acordare a unui preaviz angajatilor care urmeaza sa fie disponibilizati, în cazul unor restructurari ale activitatii angajatorului care pot conduce la modificari substantiale ale numarului si structurii profesionale a personalului;

g) nerespectarea, de catre angajatori, a obligatiei de confidentialitate a datelor personale ale angajatilor, stabilita de art. 100 alin. (2) lit. e);

h) necomunicarea datelor si informatiilor solicitate în scris de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca pentru îndeplinirea atributiilor sale prevazute de lege;

i) furnizarea, fara acreditarea prevazuta de lege, a serviciilor pentru stimularea ocuparii fortei de munca.

Contraventiile mai sus-aratate se sanctioneaza dupa cum urmeaza:- cele prevazute la lit. a), b), f) si h), cu amenda de la 15.000.000 lei la

25.000.000 lei;- cele prevazute la lit. c), d), e), g) si i), cu amenda de la 25.000.000 lei la

50.000.000 lei.1 Conform art. 8 alin. (2) O.U.G. nr. 150/2002 angajatorii la care îsi

desfasoara activitatea asiguratii sunt obligate sa depuna lunar la casele de asigurari declaratii privind obligatiile ce le revin fata de fond.

2 Conform art. 52 al O.U.G. nr. 150/2002 angajatorii au obligatia sa calculeze si sa vireze casei de asigurari o contributie de 7% raportat la fondul de salarii realizat pentru asigurarea sanatatii pe 212j922c rsonalului din cadrul unitatii angajatoare.

3 Potrivit art.10 Legea nr. 76/2002 angajatorii au obligatia sa comunice


agentiilor pentru ocuparea fortei de munca judetene, respective a municipiului Bucuresti în a caror raza îsi au sediul toate locurile de munca vacante, în termen de 5 zile lucratoare de la vacantarea acestora.

4 Clasificarea ocupatiilor din România este sistemul de identificare, ierarhizare, codificare a ocupatiilor din economie care se elaboreaza de Ministerul Muncii, solidaritatii sociale si Familiei în colaborare cu Institutul National de Statistica si se aproba prin hotarâre de guvern.

5 Conform art. 19 Legea nr. 76/2002 angajatorii sunt obligate sa depuna, în termen de 20 de zile

calendaristice de la expirarea lunii pentru care se datoreaza contributiile, la agentia pentru ocuparea fortei de munca din a carei raza îsi au sediul, declaratia lunara privind obligatiile de plata catre bugetul asigurarilor pentru somaj si dovada efectuarii acestei plati.

D. Contraventiile prevazute de Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale

a) nedepunerea, de catre angajator, în termen de 30 de zile, a declaratiei pe propria raspundere privind domeniul de activitate conform CAEN, numarul de angajati, fondul de salarii, precum si orice alte informatii necesare încheierii asigurarii pentru accidente de munca si a stabilirii cotei de contributie datorate;

b) nerespectarea obligatiei de comunicare a declaratiei aratate la lit. a) catre Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (care are calitatea de asigurator) ori a declaratiei privind accidentele soldate cu incapacitate de munca sau cu decesul asiguratilor;

c) refuzul angajatorului de a pune la dispozitia asiguratorului informatiile solicitate în legatura cu riscurile de la locul de munca;

d) nerespectarea metodologiei de încadrare în clasele de risc stabilite de asigurator;

e) nerespectarea prevederilor legale privind baza de calcul la care se aplica procentele reprezentând cotele de asigurare datorate conform legii;

f) nerespectarea, de catre angajator sau persoana fizica asigurata pe baza de contract, a criteriilor legale pe baza carora se realizeaza stabilirea contributiei de asigurare si a cotelor acestei contributii;

g) furnizarea de informatii eronate la stabilirea contributiilor datorate sau a prestatiilor cuvenite, daca fapta nu este savârsita cu intentie;

Contraventiile mai sus-aratate se sanctioneaza cu amenda de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei. Cuantumul amenzilor se actualizeaza în raport cu rata inflatiei, prin hotarâre a Guvernului.

Contraventiile în domeniul financiar se constata de organele abilitate, respectiv Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, etc. Contraventiile sunt supuse regimului general al contraventiilor reglementat de O.G. nr. 2/2001.

Teoria generală a dreptului100

Test de autoevaluare Prezentaţi pe scurt categoriile de contravenţii în domeniul financiar.

Lucrare de verificare Discutaţi politica pe care statul ar trebui să o adopte în materia răspunderii juridice, astfel încât numărul faptelor ilicite săvârşite in domeniul financiar să se reducă cât mai mult.





Unitatea de învăţare Nr. 14Drept fiscal internaţional şi drept comparat

CuprinsObiective1. Dreptul fiscal internaţional şi izvoarele sale2. Drept fiscal comparat Lucrare de verificare Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie

Pagina



explicarea noţiunilor de drept fiscal internaţional şi drept fiscal comparat

analizarea izvoarelor dreptului fiscal internaţional analiza comparativă a fiscalităţii în statele europene

1. Dreptul fiscal internaţional şi izvoarele saleCuvinte cheie

drept fiscal internaţional; drept internaţional; izvoarele dreptului fiscal internaţional

ScurtăPrezentare

Aşa cum am arătat, dreptul financiar internaţional trebuie analizat dintr-o dublă perspectivă. În sens larg dreptul financiar internaţional este reprezentat de ansamblul regulilor care stabilesc cadrul general de desfăşurare a tuturor operaţiunilor şi activităţilor economico-financiare care depăşesc limitele jurisdicţiei nationale a unui stat. În sens restrâns, dreptul financiar internaţional reprezintă ansamblul regulilor care guvernează raporturile sociale care se nasc, se modifică şi se sting în legătură cu : utilizarea instrumentelor monetare internaţionale, activitatea bugetară a organizaţiilor şi organismelor internaţionale, creditul extern, fiscalitatea internaţională etc26.

Trebuie spus că dreptul fiscal aparţine dreptului public şi de aceea se aplică strict pe teritoriul statului căruia îi aparţine reglementarea în discuţie, fiind exclusă aplicarea unei norme juridice fiscale aparţinând unui stat străin.

În absenţa unor convenţii internaţionale fiecare stat îşi conservă dreptul de a aplica integral şi întocmai propriile reglementări în vigoare, în temeiul suveranităţii sale fiscale. Existenţa unor convenţii (fiscale) internaţionale semnate de către state poate avea ca efect atenuarea aplicării cu stricteţe a legislaţiei proprii fiecărei ţări, în sensul nuanţării dreptului naţional în funcţie de înţelegerile internaţionale între state. Convenţiile sau acordurile internaţionale impun limite liber consimţite de către părţi în care acestea renunţă la suveranitatea statală în materie fiscală.

Având în vedere cele arătate, se pot identifica izvoarele dreptului fiscal internaţional:

- Convenţiile fiscale destinate a elimina dubla impunere, care sunt (de regulă) bilaterale ;

- Acordurile bilaterale convenite pentru domenii strict delimitate, precum şi acordurile generale prin care se stabileşte dreptul de impunere al fiecărui stat semnatar asupra resortisanţilor celuilalt stat ;

26 Mircea Ştefan Minea, op.cit., p. 12-13.


- În interiorul Uniunii Europene, acordurile, convenţiile, directivele şi regulamentele.

Test de autoevaluare Ce se înţelege prin noţiunea de „drept financiar internaţional”?

2. Drept fiscal comparatCuvinte cheie

drept fiscal comparat ; drept fiscal internaţional

Scurtă prezentare

Noţiunea de drept comparat Noţiunea de drept fiscal internaţional nu poate fi confundată cu cea de drept comparat. Spre deosebire dre dreptul fiscal internaţional, ce are ca izvoare convenţiile internaţionale, dreptul comparat este doar o analiză doctrinară a legislaţiilor statelor în materie fiscală.

Dreptul comparat în domeniul normelor materiale se sprijină în bună măsură pe cunoscutele distincţii între familiile de drept (anglo-saxon, romano-germanic, musulman ş.a.). Familiile de drept sunt definite pornindu-se de la anumite trăsături fundamentale ale societăţii (religie, tradiţie, ideologie politică ş.a.) şi de la tehnicile juridice specifice. Aceste criterii nu îşi găsesc, însă, aplicarea în domeniul dreptului internaţional privat comparat, tradiţiile societăţii nu joacă decât un rol secundar, iar în privinţa tehnicilor folosite, normele conflictuale au un specific comun, şi presupun folosirea unor concepte universale, dezvoltate, încă începând cu Evul Mediu, în Europa occidentală27. De la această bază comună trebuie să se plece în orice demers înfăptuit în materia dreptului internaţional privat comparat.

În literatura de specialitate s-au conturat mai multe metode de comparaţie în funcţie de obiectul şi finalitatea lor. Se vorbeşte astfel, despre comparaţia descriptivă, doctrinală, aplicată şi contrastată28. În practica analizării comparative a reglementărilor juridice, de cele mai multe ori, aceste metode nu se exclud unele pe altele, fiind utilizate împreună spre a permite înţelegerea completă a problemei cercetate.

În continuare vom prezenta, pe scurt, regimurile fiscale din câteva ţări europene29.

27 Idem, p. 25.28 Adrian Severin, Elemente fundamentale de drept al comerţului Internaţional, Ed Lumina Lex, 2004., p. 271-272; Ion Rucăreanu, Elemente de drept civil şi comercial comparat, Bucuresti, 1980, p. 41-42.


Austria În Austria persoana fizică este considerată ca “rezident austriac”

dacă: fie îşi are domiciliul permanent în această ţară, fie rămâne în Austria mai mult de 183 de zile într-un an fiscal. Din momentul în care este considerat rezident, contribuabilul este supus la plata impozitului asupra tuturor veniturilor, indiferent de provenienţa acestora. Persoana care nu are domiciliul fiscal în Austria va fi impozitată numai pentru veniturile provenind din surse austriece.

Cuantumul impozitului se stabileşte prin aplicarea unei cote procentuale progresive (cuprinse între 21 şi 50%), care se aşează pe o bază impozabilă departajată pe tranşe.

Impozitul pe beneficiile realizate de societăţi este de 34% şi se raportează la profitul net. O societate este considerată ca avându-şi rezidenta în Austria dacă îşi are sediul social sau centrul de conducere efectivă pe teritoriul ţării.

Distribuirea dividendelor este supusă unui impozit de 25% ce se reţine la sursă. Dividendele cuvenite unei societăţi austriece provenind de la o altă societate austriacă nu se impozitează.

Taxa pe valoarea adăugată este prelevată în toate stadiile circuitului economic prin care trec bunurile sau serviciile impuse. Valoarea TVA este de 20%, însă există şi o taxă pe valoare adăugată redusă – 10 % pentru serviciile turistice, alimente şi agricultură.

Franţa Dreptul fiscal face distincţie (şi în Franţa) între rezidenţi şi

nerezidenţi. Rezidentii datorează impozit în Franţa pentru toate veniturile realizate în întreaga lume, mai puţin pentru veniturile obţinute în străinătate, dacă dovedesc că pentru acestea au plătit impozit statului pe teritoriul căruia au fost realizate. Nerezidenţii sunt impozabili numai pentru veniturile provenind din surse franceze. Cuantumul impozitului se stabileşte prin aplicarea unor cote procentuale progresive, cuprinse între 8, 25% şi 53,25%, aşezate pe tranşe de venit.

Impozitul pe societăţi este reglementat în felul următor : societăţile considerate rezidente sunt impuse numai pentru beneficiile realizate pe teritoriul francez, iar societăţile nerezidente (în înţeleseul legii franceze acestea sunt sucursalele franceze la unor societăţi străine) sunt taxate numai pentru rezultatele lor financiare obţinute în Franţa. Impozitul pe societăţi este stabilit (ca regulă) la 35,33%.

Taxa pe valoare adăugată a fost inventată şi promovată în Franţa. Sunt exceptate de la plata TVA : achiziţiile de vehicule de turism şi întreţinerea acestora ; sumele plătite de hoteluri şi restaurante. TVA este de 19,6% . De la aceasta sunt stabilite două taxe reduse : a) 5,5% pentru alimente, cărţi, transporturi publice, lucrări la imobile cu destinaţie de locuinţă şi b) 2,1% pentru publicaţii în presă, medicamente, vânzări de

29 În acest sens a se vedea Mircea Ştefan Minea, op. cit. , p. 111-153.


animale pentru carne.Drepturi de înregistrare se percep pentru transferul dreptului de

proprietate asupra acţiunilor sau părţilor sociale, pentru aporturi sociale şi pentru transferarea proprietăţii unui fond de comerţ (4,8%), transferul prorietăţii asupra imobilelor (între 2,2% şi 4,89%) etc.

Germania Persoanele fizice sunt obligate să plătească impozitul pe venit;

supunerea la impozit este diferită după cum persoana fizică îşi are domiciliul în Germania sau este nerezidentă. Rezidenţii datorează impozit pentru toate veniturile realizate, oriunde în lume. Nerezidenţii sunt obligaţi numai la plata impozitului corespunzător veniturilor obţinute pe teritoriul german. Cuantumul impozitului pe venit se calculează prin aplicarea unor cote procentuale progresive, cuprinse între 19,9% şi 48,5%, ce se raportează la o bază impozabilă împărţită pe tranşe de venit.

În ceea ce priveşte persoanele juridice, legislaţia fiscală germană face distincţia între societaţile de capital (care sunt în toate cazurile obligate la plata impozitului pe profit) şi societăţile de persoane. Apoi este necesar a sublinia faptul că există două tipuri de impunere : a) impunerea nelimitată, care obligă la raportarea (în vederea impozitării) a tuturor veniturilor, indiferent de locu l obţinerii lor ; b) impunberea limitată (cea care are în vedere numai beneficiile obţinute din surese germane.

Societăţile rezidente în Germania sunt obligate la plata impozitului corespunzător totalului veniturilor realizate într-un an fiscal, indiferent de locul obţinerii. În lipsa unei convenţii internaţionale care să împiedice dubla impunere, contribuabilii impuşi plenar au posibilitatea legală de a imputa asupra impozitului datorat în Germania impozitul plătit în străinătate.

Societăţile nerezidente sunt obligate numai la plata impozitul ;ui aferent beneficiilor realizate pe teritoriul naţional.

Nivelul impozitului pe beneficii este scăzut – 25%, dar sarcinile fiscale ale societăţilor de capitaluri se ridică la 39%.

Taxa pe valoarea adăugată este prelevată în momentul livrării unui bun sau prestării unui serviciu. Calculul taxei datorate la buget se face avându-se în vedere nivelul impozitului aplicat asupra cifrei de afaceri brute fie din stadiul de producţie, fie din acela al distribuţiei. Sunt stabilite două cote procentuale : 16% - cotă generală aplicabilă tuturor operaţiunilor impozabile şi cota de 7% pentru produse agricole, produse alimentare, anumite transporturi de persoane, unele activităţi culturale etc.

Drepturi de înregistrare se datorează pentru transferul proprietăţii asupra terenurilor construite, taxa fiind stabilită într- cotă procentuală proporţională (3,5%).

Paradisurile fiscale Termenul de „paradis fiscal” include toate acele state care au


impozitul pe profit zero sau nesemnificativ pentru activitati comerciale sau bancare si se refera la tarile în care exista trusturi off shore si în care nivelul general al taxelor si impozitelor este foarte redus. Practic acestea sunt tari în care îsi desfasoara preponderent activitatea firme cu capital strain, iar sucursalele respective sunt conduse de catre cetateni ai tarii “adoptive”. O firma off shore este înregistrata într-o tara în care de fapt nu desfasoara nici un fel de activitati economice, astfel încât toate veniturile fiind obtinute în întregime din afara granitelor.

Paradisul fiscal este un loc unde anumite taxe sunt fie percepute la un nivel scazut, fie nu sunt percepute deloc. Aceasta politica încurajeaza indivizii si firmele bogate sa investeasca în zone, care altfel ar fi trecute cu vederea.

Acestea pot oferi profitabilitate maxima pentru afacerile derulate de firme sau persoane pe teritoriul acestora, avantaje fiscale, reducerea impozitelor, confidentialitate, diversificarea investitiilor, impozite foarte mici sau deloc, pot acorda avantaje speciale în ceea ce priveste impozitele pentru anumite persoane sau tranzactii, garanteaza împotriva exproprierii, asigura un tratament egal de catre guvern si un control guvernamental minim, stabilitate politica si economica, libertatea importului.

Caracteristicile paradisurilor fiscale sunt următoarele :- taxe zero sau nominal; - lipsa de schimbul efectiv de informaţii fiscale cu autorităţile

fiscale străine; - lipsa de transparenţă [ necesită citare ] în operarea, juridice sau

administrative dispoziţii legislative; - nici o cerinţă pentru o prezenţă locală de fond; şi - auto-promovare ca un centru financiar offshore .Avantajele oferite de paradisurile fiscale sunt numeroase însa vom

mentiona doar câteva: -în anumite paradisuri fiscale, veniturile sunt impozitate în anul

urmator, filialele beneficiind de amânarea platii impozitelor. -regiunile declarate paradise fiscale sunt utilizate pentru

tranzactionarea de brevete si marci.-paradisul fiscal usureaza întocmirea si circulatia documentelor

comerciale.pastreaza anonimitatea si confidetialitatea companiilor offshore.-un paradis fiscal poate fi cumparator al propriilor marfuri,

destinate în continuare comertului international.-se pot cumpara materii prime la pretul de pe piata locala, astfel

beneficiind de profit neimpozabil.-firmele multinationale îsi creeaza companii de asigurari deoarece

prin intermediul paradisurilor fiscale au costuri mult mai reduse .O serie de ţări au fost introduse în categoria paradisurilor fiscale :

Andora, Cipru, Gibraltar, Jersey, Insula Man, Principatul Liechtenstein,


Luxembourg, Insulele Madeira, Principatul Monaco, Arhipelagul Caraibelor.

Test de autoevaluare Care este distincţia între dreptul fiscal internaţional şi dreptul fiscal

comparat?În ce constă un paradis fiscal?Care sunt caracteristicile şi avantajele unui paradis fiscal?

Lucrare de verificareDe ce este util studiul comparativ al legislaţiilor statelor în materie fiscală ?

Răspunsurile testelor de autoevaluareRăspunsurile testelor de autoevaluare se regăsesc în scurta prezentare, de mai sus, a unităţii de învăţare.

Bibliografie - Ion Rucăreanu, Elemente de drept civil şi comercial comparat, Bucuresti, 1980. - Adrian Severin, Elemente fundamentale de drept al comerţului Internaţional, Ed Lumina Lex, 2004. - Mircea Ştefan Minea, Drept Financiar internaţional, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2001.


Bibliografie :

Q. Albin, Dreptfinanciar, Ed. Funda{iei,Chemarea", Iagi, 1995 E. Bălan, Drept financiar, Edilia 4, Editura C.H.Beck, Bucuregti,2007 l.Ceterchi, I. Craiovan, Introducere in teoria generald a dreptului, Editura All,

Bucuregti, 1998 Condor, Dreptfiscal sifinanciar, Editura Tribuna Economici, Bucuregti,1997 M.A. Georgescu, Administrarea finanlelor publice si a bugetului, Ed.

Prouniversitard, Bucuregti, 2008 Mircea Ştefan Minea, C.F.Costag, Dreptul finanlelor publice, Vol.I, Drept fiscal,

Editura Wolters Kluwer, Bucuregti, 2008 Mircea Ştefan Minea, C.F.Costag, D.M. Ionescu, Legea evaziunii fiscale.

Comentarii Si explicalii, Ed. C.H. Beck, Bucuregti,2006. Mircea Ştefan Minea, Drept Financiar internaţional, Ed. Accent, Cluj-Napoca,

2001. T. Mogteanu, Buget Si trezorerie publicd, E.D.P., Bucuregti, 1997 Reuven S.Avi-Yonah, International Tax as International Law, Cambridge

University Press, 2007 Ion Rucăreanu, Elemente de drept civil şi comercial comparat, Bucuresti, 1980. Adrian Severin, Elemente fundamentale de drept al comerţului Internaţional, Ed

Lumina Lex, 2004. Dan Drosu Şaguna, Dreptfinanciar sifiscal, Editura Tribuna Economicd,

Bucuregti, 1996 Dan Drosu Şaguna, Drept financiar public, Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2009. Dan Drosu Şaguna, Mihaela Tofan, Drept financiar gi fiscal european,

Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2010


Documents

Dr Fiscal Si Financiar Pt Drept