Drept Financiar Fiscal

8/12/2019 Drept Financiar Fiscal

1/146

DREPT FINANCIAR SI DREPT FISCAL

- Note de curs

Sibiu - 2008

1


2/146


3/146


4/146

CAPITOLUL II

STABILIREA CREANTELOR FISCALE ..........................................

Sectiunea I: Notiunea si caracteristicile titlului de creanta fiscala ...

1.1 Notiunea de titlu de creanta ............................................

1.2 Caracteristicile titlului de creanta ......................................Sectiunea II: Categorii de titluri de creanta fiscala .....................

Sectiunea III: Decizia de impunere si declaratia fiscala ..............

3.1 Decizia de impunere ......................................................

3.2 Declaratia fiscala ............................................................

Sectiunea IV: Solutionarea contestatiilor formulate

mpotriva actelor administrativ fiscale ....................

4.1 Forma si continutul contestatiei .......................................

4.2 Termenul de depunere a contestatiei ................................

4.3 Competenta de solutionare a contestatiilor ......................

4.4 Decizia sau dispozitia de solutionare ..............................

4.5 Solutii asupra contestatiei ................................................

4.6 Prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale ...............

CAPITOLUL III

MODALITATI DE COLECTARE SI STINGERE

A CREANTELOR FISCALE ..............................................................

Sectiunea I: Colectarea creantelor fiscale prin plata ...................

Sectiunea II: Colectarea si stingerea creantelor fiscale

prin compensare .....................................................

Sectiunea III: Colectarea si stingerea creantelor fiscaleprin executare silita .................................................

Sectiunea IV: Executarea silita a creantelor fiscale

prin poprire ..............................................................

Sectiunea V: Executarea silita a bunurilor mobile ...........................

Sectiunea VI: Executarea silita a bunurilor imobile .........................

4


5/146

Sectiunea VII: Cheltuieli ocazionate de executarea silita ..............

Sectiunea VIII: Eliberarea si distribuirea sumelor

realizate prin executarea silita ................................

Sectiunea IX: Contestatia la executarea silita

(art. 172-174 Cod procedura fiscala) .......................Sectiunea X: Prescriptia dreptului de a cere executarea silita ......

CAPITOLUL IV

EVAZIUNEA SI FRAUDA FISCALA ..................................................

Sectiunea I: Consideratii generale ..................................................

Sectiunea II: Infractiuni de evaziune fiscala ..................................

Sectiunea III: Prezentarea si analiza infractiunilor

de evaziune fiscala ........................................................

Sectiunea IV: Cauze de nepedepsire si cauze de reducere

a pedepsei ..............................................................

Sectiunea V: Infractiuni aflate n legatura cu cele

de evaziune fiscala .......................................................

5


6/146

PARTEA I - DREPT FINANCIAR

CAPITOLUL I

NOTIUNI GENERALE PRIVIND FINANTELE PUBLICE,

NEVOIA PUBLICA SI PRIVATA

- RELATIA ACESTORA CU BUGETUL

Sectiunea I : Nevoia publi ca si pri vata

relatia cu bugetul

Societatea omeneasca, n evolutia sa, a generat o serie de nevoi care pot fi

clasificate dupa diferite criterii si care, din punct de vedere al

dreptului finantelor publice, sunt importante pentru a determina relatia

dintre acestea si evolutia societatii n general si modul n care influenteaza

institutiile financiare. Din punctul de vedere al dreptului finantelor publice,

sunt importante doua concepte: nevoia publica si nevoia privata.

Prin nevoie publica se ntelege acea cerinta care se satisface

prin intermediul si efortul colectivitatilor umane grupate sau privite n

general, n conditii optime si oportune.

Nevoia privata este o cerinta care se satisface prin efortul individului sau a

unor colectivitati de factura privata n conditii de eficienta.

n evolutia sa, societatea a generat conditii care au condus la proliferarea si

diversificarea nevoilor publice. Acest lucru a devenit marcant odata cu

aparitia statului si a functiilor sale. Statul, prin institutiile, organele si

organismele sale, se raporteaza la nevoia publica prin intermediul banului

public.

5


7/146

Banul public ar trebui asigurat de catre stat prin efortul propriu. n acest

caz statul ar trebui sa fie detinatorul unei averi proprii si sa obtina surse de venit

din activitati proprii, productive (productie proprie, prestari servicii si executari

de lucrari). n situatia n care statul nu are suficiente surse proprii, banul public

este asigurat prin efortul unor persoane fizice, a unor colectivitati umane sau alntregii colectivitati. Modalitatea de obtinere a acestuia se manifesta, n concret,

prin intermediul impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor surse de venit

public (amenzi, majorari, penalitati etc.). Persoanele care platesc impozite

si taxe se numesc, ntr-un mod generic, contribuabili sau platitori de

impozite si taxe. Impozitele si taxele sunt platite de persoane care au capacitate

contributiva.

Prin capacitate contributiva se ntelege aptitudinea unei persoane

fizice sau juridice de a varsa n contul bugetar o suma raportata la averea sau

venitul impozabil.

Sumele ncasate cu titlu de impozite si taxe, reprezinta surse de

venit pentru buget.

n Romnia putem sa vorbim despre un sistem bugetar, n sensul ca

exista, potrivit Legii Finantelor Publice (Legea nr. 500/2002)1 si Legii nr.

273/29 iunie 2006, privind finantele publice locale2:

1. Bugetul de statsi alte categorii de bugete, enumerate la art. 1 (2)

din legea nr. 500/2002;

2. Bugetul asigurarilor sociale de stat;

3. Bugetele locale (bugetele unitatilor administrativ-teritoriale).

Fiecare buget cuprinde o parte de venituri si o parte de cheltuieli.

La capitolul venituri sunt indicate sursele (impozite, taxe etc.) si cuantumulacestora pentru un an de zile. La capitolul cheltuieli sunt indicate tipurile

de cheltuieli (curente sau de capital) si cuantumul acestora pentru un an de

zile, precum si

destinatia cheltuielilor pe domenii (social-culturale, de aparare, pentru economia

1 PublicatanMonitorulOficialalRomnieinr.597/13.08.2002


8/146

2PublicatanMonitorulOficialalRomnieinr.618/18.07.2006

6

nationala, pentru cercetare, pentru ordine publica, justitie, parchet, Curtea de

Conturi etc.).

Cheltuielile se stabilesc, n principiu, avnd n vedere principiul

oportunitatii si n conditii optime. n cazul n care se prevad a fi egale cu

veniturile, suntem n prezenta unui buget echilibrat. Daca cheltuielile depasesc

veniturile, suntem n prezenta unui buget deficitar. n acest caz deficitul se poate

rezolva prin mai multe modalitati:

- diminuarea cheltuielilor;

- initierea unei legislatii privind impozite si taxe noi;

- majorarea impozitelor si taxelor;- mprumutul public, intern sau extern.

Bugetul este excedentar cnd veniturile sunt mai mari dect cheltuielile.

S-a pus ntrebarea daca a plati impozite si taxe este o problema de

productie (produc-platesc), daca este o problema de repartitie (exista bani

publici, nu ne intereseaza sursa si i repartizam celor care au nevoie de ei); sau

daca este o problema de consum. n aceasta ultima ipoteza s-a sustinut ca

se platesc impozite si taxe pentru ca ele sunt o sursa pentru efectuarea

unor cheltuieli, deci pentru a fi consumate.

Consideram ca atunci cnd vorbim despre banul public trebuie sa avem n

vedere un proces complex si anume:

1. constituirea banului public;

2. repartizarea banului public;

3. consumul banului public.

El nu ar exista fara sursa sa economica, ce consta n activitati de:

productie, prestatii de servicii si executari de lucrari.

Existenta sa presupune repartizarea n favoarea beneficiarilor sai

(institutiile bugetare), cu scopul de a fi folositi n conditiile legii.


9/146

7

Sectiunea I I : Conceptul de fi nante publi ce

De existenta banului public se leaga si institutia finantelor publice.

Finantele publice este un concept economic, care reprezinta

totalitatea

relatiilor social-economice, de constituire, repartizare si utilizare a banului

public, a celor specifice creditului public si controlului banului public.

ntr-o alta conceptie, finantele publice sunt formate din

totalitatea relatiilor sociale de natura economica, care apar n procesul

realizarii si repartizarii, n forma baneasca, a resurselor necesare statului pentrundeplinirea functiilor si sarcinilor sale.3

n contextul european actual, se afirma ca finantele publice au ca obiect

regulile fundamentale, organele si procedurile care permit

colectivitatilor publice ndeplinirea tuturor obligatiilor lor, cu ajutorul mijloacelor

financiare, cu conditia sa se aplice, ntr-un regim de drept public.4

n literatura americana de specialitate se sustine ca finantele publice au ca

obiect principiile, tehnicile si efectele procurarii mijloacelor banesti ale statului si

cheltuielile suportate din bugetul (care apartine) colectivitatilor publice.5

n conceptia lui Gastn Jze6 Finantelepublice vizeaza banii publici si,

prin extindere, achizitionarea, administrarea si utilizarea banilorpublici.

Legea nr. 500/2002, Legea finantelor publice, la art. 1 alin. 1

caracterizeaza finantele publice ca: activitatede formare, administrare, angajare

si utilizare a fondurilor publice ale statului, unitatilor administrativ-teritoriale si

ale institutiilor publice ale acestora, implicate n procesul bugetar. Este o

abordare n sens material a finantelor publice, iar din punct de vedere formal se

sustine ca notiunea de finante publice se refera la sistemul de organizare.7

Pe lnga existenta finantelor publice, n statele moderne se identificasi

finantele private.

3

D.D.SagunaTratatdedreptfinanciarsifiscal,EdituraAllBeck,Bucuresti,2001,p.134 VasileTabaraFinantePublice,Vol.I,EdituraAlmaMater,Sibiu,2003,p.5


10/146

5WiliamShultz,LowelHarrisAmericanpublicfinance,NewYork,1954,p.1

6GastnJzeCoursdefinancespubliques,LibrairieGnraldeDroit etdeJurisprudence,Paris,1936,p.2

7EmilBalanDreptFinanciar,EditiaaIII-a,EdituraAllBeck,Bucuresti,2004,p.5

8

Existenta finantelor private decurge din nevoia satisfacerii

nevoilor private, prin existenta fondurilor banesti private, constituite

prin efortul colectivitatilor private, organizate n diferite forme, cu scopuri

profitabile si n conditiile legii.

Ceea ce departajeaza net finantele publice de cele private consta n faptul

ca primele se realizeaza n regim de drept public.

Sectiunea I I I : Conceptul de drept fi nanciar , drept al f inantelor publice

si drept fi scal

n functie de existenta celor doua categorii economico-financiare,

finantele publice si private, dreptul financiar poate fi definit ca fiind acea ramura

a sistemului romnesc de drept, ce este constituita din totalitatea normelor

juridice referitoare la finantele publice si finantele private.

Asa fiind, se poate sustine ca am fi n prezenta unui drept financiar public

si drept financiar privat.

ntr-o alta conceptie8, dreptul financiar este format din totalitatea

normelor juridice care reglementeaza relatiile de constituire, repartizare si

utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice,

destinate satisfacerii nevoilor social-economice ale societatii; de asemenea el

cuprinde normele juridice prin care este asigurat cadrul legal al altor institutii

importante n domeniu, precum creditul public si controlul financiar.

Din definitia data, rezulta ca am fi n prezenta dreptului financiar public

sau al dreptului finantelor publice, care n conceptia noastra este o componenta

(subramura) a dreptului financiar. El este constituit din totalitatea normelor

juridice ce reglementeaza relatiile sociale specifice finantelor publice9.

8MirceaStefanMinea,CosminFlaviusCostas -DreptulFinantelorPublicevolI;DreptFinanciar,EdituraSfera


11/146

Juridica,Cluj-Napoca,20069

D.PeticaRomanDreptulFinantelorPublice,Notedecurs,CasadeEdituraTribuna,Sibiu,2004,p.8

9

Dreptul financiar public, sau dreptul finantelor publice, este o ramura

distincta a dreptului public10, avnd un obiect propriu si o metoda proprie

de reglementare.

Dreptul finantelor publice a fost definit11 ca fiind ansamblulnormelor

juridice care au ca obiect procedeele, actele si operatiunile prin intermediul

carora se mobilizeaza, repartizeaza si administreaza fondurile banesti

publice, pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii

El cuprinde acele norme care reglementeaza relatiile economico-

sociale specifice finantelor publice.

n literatura de specialitate s-a exprimat punctul de vedere potrivit caruia

obiectulreglementarii financiare, n regim de drept public, cuprinde bugetul de

stat, cheltuielile bugetare, veniturile bugetare mpreuna cu mprumutul de stat,

bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si finantele institutiilor

publice, carora li se alatura controlul financiar de interespublic.12

Consideram ca o reflectare corecta, pe plan normativ, a relatiilor

economico-sociale specifice finantelor publice ar trebui sa conduca si

la intitularea care sa reflecte acest lucru, prin formularea dreptul finantelor

publice.

Dreptul finantelor publice are o componenta importanta, ce poate fi

considerata ca o subramura a sa: dreptulbugetar ce este constituit din

acele norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale privind procedura

bugetara, principiile, cuprinsul bugetelor.

Din dreptul finantelor publice consideram ca mai fac parte normele

juridice referitoare la creditul public si la controlul privind folosirea

banului public.

S-a sustinut, n literatura de specialitate,13 ca n cuprinsul dreptului

finantelor publice se remarca cu particularitatile sale dreptulfiscalrecunoscut

10 I.RuseElementedeDrept,EdituraLuminaLex,Bucuresti,2005,p.16


12/146

11I.CondorDreptfinanciar,EdituraR.A.MonitorulOficial,1994,p.47

12IoanGligaDreptfinanciarpublic,EdituraAll,Bucuresti,1994,p.19

13IoanGliga op.cit.,p.20

10

prin dispozitiile care reglementeaza impozitele, taxele si celelalte venituri

bugetare.

Dreptul fiscal cuprinde si normele referitoare la procedura fiscala.

n dreptul occidental actual, problema recunoasterii autonomiei dreptului

fiscal, ca ramura a dreptului public, este ca si rezolvata, chiar daca aceasta teza

nu este unanim acceptata de catre toti specialistii. n literatura franceza s-

au invocat argumente deloc neglijabile n favoarea autonomiei dreptului fiscal.

n dreptul italian contemporan exista curente care sustin calitatea de

disciplina juridica autonoma a dreptului fiscal (Gianini Berlini) si opinii care sempotrivesc acestei teorii (Liccorda, Graziatti, Scoala de la Paria).14

n doctrina juridica romneasca parerile sunt mpartite. Dupa unii autori

se poate sustine ca dreptul fiscal este o componenta a dreptului finantelor

publice (a se vedea prof. I. Gliga si Cristina Onet), iar altii sustin

autonomia acestuia (a se vedea Radu Bufan si colaboratorii15 si D. Petica16)

Dreptul fiscal cuprinde, n conceptia noastra, totalitatea normelor juridice

referitoare la reglementarea si colectarea impozitelor, taxelor la procedura

fiscala si controlul fiscal. Argumentele pentru sustinerea autonomiei

dreptului fiscal au n vedere faptul ca dreptul fiscal vizeaza interese de domeniul

public, cu finalitate practica n acest domeniu, dar raporturile juridice

specifice presupun si subiecti de drept privat, patrimonii private, activitati

private, ce au ca finalitate obligatii fiscale. Pe de alta parte, existenta unor

reglementari procedurale distincte de cele cuprinse n Codul de

procedura civila si administrativa, vin sa demonstreze particularitatile acestor

raporturi juridice.

n concluzie, apreciem ca dreptul finantelor publice este o componenta a

dreptului financiar, care are n sfera sa de cuprindere si norme referitoare

la sistemul bancar, valutar si circulatia monedei.

14R.HertzigLejugefiscalencrise?,nLejugefiscal(colectiv),EdituraEconomica,Paris,1988,p.541,

citatde prof. univ.dr.Radu Bufan si colaboratorii, n Tratat de Drept fiscal, Partea generala,Vol. I,Editura LuminaLex,Bucuresti,2005,p.30


13/146

15 RaduBufan,BernardCostagnede,AlexandraSafta,MihaiMutascuTratatdeDreptFiscal,ParteaGenerala,vol.I,EdituraLuminaLex,Bucuresti16

D.PeticaRomanDreptulFinantelorPublice,Notedecurs,EdituraTribuna,Sibiu,2004,p.8

11

CAPITOLUL II

BUGETUL

ISTORIC, NOTIUNE, IMPORTANTA

Sectiunea I : I storicul bugetului

Bugetul apare odata cu statul din necesitatea de a reflecta nevoile publice

sub forma cheltuielilor publice si sursele de venit sub forma veniturilor publice.

Expresia buget provine de la cuvntul bouge, de origine

franceza, care are semnificatia unei pungi de piele n care se tin bani. n Anglia s-

a folosit pentru prima data aceasta institutie odata cu venirea normanzilor.

Cancelarul tezaurului obisnuia sa deschida n fata Camerei Comunelor o mapa de

piele n care erau cuprinse veniturile si cheltuielile de natura publica pentru o

perioada de timp. Acest moment coincidea cu deschiderea anului bugetar.

Institutia a fost reglementata printr-o lege pentru prima data n Franta, nanul 1802. n anul 1806 apare ntr-o lege a finantelor o reglementare mai

moderna si mai exacta.

n tara noastra, n perioada lui Constantin Brncoveanu, apare ntr-o

forma embrionara institutia bugetului sub denumirea Condica de venituri

si cheltuieli.

Pe timpul lui Nicolae Mavrocordat institutia bugetului se manifesta

sub forma unui act (dare de seama) denumit samile vistieriei17.

n perioada Regulamentelor Organice ale Munteniei si Moldovei (1831 -

1832) n capitolul I existau referiri la buget sub formularea

nchipuirea cheltuielilor anului viitor. Aceasta formulare sugereaza ideea

de buget, dar numai pentru aspectul cheltuielilor.

Prima constitutie romneasca, care reglementeaza institutia juridica a

bugetului, este Constitutia de la 1866, n care se precizeaza ca: n fiecare


14/146

an

17 GeorgeLeonElementedestiintafinanciara,vol.II,EdituraCarteaRomneasca,Bucuresti,1930,p.309

12

Adunarea deputatilor ncheie socotelile si voteaza bugetul. Toate veniturilesi cheltuielile statului trebuie trecute n buget si n socoteli. Aceleasi

dispozitii, referitoare la buget, se vor regasi si n Constitutia de la 1923 si

n cea de la

1938.18

ntre cele doua razboaie mondiale institutia bugetului a evoluat n sensul

ca el devine un instrument de programare a veniturilor si cheltuielilor

publice supus aprobarii parlamentelor si adoptat prin lege. n aceasta perioada

Romnia a acordat o mare importanta vietii publice pe care a modernizat-o

cu sprijinul unei politici financiar-bugetare moderne.

Dupa al II-lea razboi mondial s-a recurs la sistemul pluralitatii de bugete.

n socialism bugetul exprima economia centralizata si s-a numit bugetulcentral

al statului. Sursele bugetare proveneau de la unitatile socialiste cu capital

de stat n procent de 90%; un procent de 6% era realizat de sectorul

cooperatist (agricol, cooperatie de consum si cea mestesugareasca); restul

provenea din sectorul privat, extrem de restrns.

Dupa 1989 a aparut Legea finantelor publice nr. 10/1991, n

prezent abrogata, n care bugetul era reglementat dupa cum urmeaza:

- bugetul administratiei centrale de stat;

- bugetul asigurarilor sociale de stat;

- bugetele locale.Constitutia Romniei foloseste termenul de Buget Public National. n

locul bugetului administratiei centrale de stat s-a folosit termenul de buget

de stat. Aceasta formulare ni se pare mai corecta, ntruct este mai cuprinzatoare,

conceptul de buget al administratiei centrale de stat nefiind semnificativ pentru

toate tipurile de venituri si de cheltuieli destinate vietii publice de interes central.

Prin Legea nr. 72/1996, a finantelor publice, nu se preia conceptul

de buget public national, fiind folosita formularea de sistem bugetar


15/146

compus din: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele

locale, bugetul

fondurilor speciale, bugetul trezoreriei si bugetul altor institutii. ActualaLege

18 CristinaOnetop.cit.,p.38

13

a finantelor publice (500/2002) nu prevede n mod expres conceptul de sistem

bugetar dar, rezulta din lege, ca suntem n prezenta unui sistem bugetar compus

din totalitatea bugetelor enumerate la art. 1(2), la care credem ca trebuie adaugat

si subsistemul bugetelor locale reglementat de Legea nr. 273/29 iunie

2006, privind finantele publice locale.

n concluzie, fata de solutia actelor normative ce reflecta conceptia

bugetara a legiuitorului romn, suntem de acord ca se poate sustine19 existenta

unui sistem bugetar public, ce are doua componente: sistemul bugetar

public central, n care sunt incluse toate categoriile de bugete prevazute de art. 1

alin. 2 (din Legea nr. 500/2002) si sistemul bugetar public local, care

cuprinde toate categoriile de bugete locale.

Conceptul de sistem bugetar public, cu cele doua componente ale sale, nu

trebuie confundat cu notiunea de buget general consolidat, care reprezinta

ansamblulbugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate si consolidate

pentru a forma un ntreg(Legea nr. 500/2002, art. 2 pct. 7). Exista o diferenta de

nuanta, daca avem n vedere ca se impune consolidarea bugetelor si

agregarea lor pentru a fi n prezenta conceptului la care ne-am referit.

Sistemul bugetar public nu se poate confunda nici cu notiunea de Buget

Public National, care cuprinde un ansamblu de bugete expres prevazute nConstitutia Romniei (Bugetul de stat, Bugetul Asigurarilor sociale de stat

si Bugetele locale).

Sectiunea I I : Notiunea de buget publi c

Abordnd aceasta problema ne propunem sa prezentam mai


16/146

multe definitii legale si din doctrina, pentru a pune n evidenta conceptiile

diferite existente de-a lungul timpului, privind institutia bugetului si a

naturii sale

juridice.

19 CristinaOnetop.cit.,p.47-49

14

n doctrina franceza Paul Leroy n Tratat de stiinta finantelor,Paris,

1888, afirma ca Un buget este un act (stat) de prevedere a veniturilor pe

o perioada determinata, un tablou evaluativ si comparativ al veniturilor, de

mplinit si al cheltuielilor de efectuat.Din definitie rezulta ca bugetul este un act

contabil, nu un act n sens juridic.

Rene Stourn a dat o definitie n 1891: Bugetul este un act conditionnd

aprobarea prealabila a veniturilor si cheltuielilorpublice.Din definitie rezulta ca

bugetul este un act, conditiune fara de care nu este de conceput efectuarea

cheltuielilor publice.

Definitia franceza legala din 1921: Bugetul este actul prin care sunt

prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului si diverselor

serviciipublice.Din definitie rezulta ca bugetul ar fi un act ce cuprinde venituri

si cheltuieli autorizate, ceea ce implica interventia unor organe ce

au competenta n acest sens.

Adam Wagner n 1883 dadea urmatoarea definitie: bugetul este un plan

alcatuit n cifre, ntr-o ordine determinata, de obicei si tematic, privitor la iesirile

si intrarile (cheltuieli si venituri) prealabile, n moneda sau valori monetare, care

se pot produce n gestiunea economica a unui corp public pentru operioada urmatoare (un an). Autorul prezinta bugetul ca fiind un plan ce

se refera la gestionarea banului public n domeniul economic.

Definitia romna legala din 1930: Bugetul este un act prin care

sunt prevazute si prealabil aprobate veniturile si cheltuielile statului si ale

altor servicii publice. Acestei definitii i lipseste perioada pentru care se

elaboreaza bugetul, fiind diferita de cea franceza, prin faptul ca n

locul expresiei autorizatese foloseste expresia seaproba,ceea ce conduce


17/146

la concluzia ca este finalizat prin aportul organelor reprezentative ale

statului, fiind un act juridic.

Definitia legala a bugetului, potrivit Legii nr. 500/2002, legea finantelor

publice: documentulprin care sunt prevazute si aprobate n fiecare an veniturile

15

si cheltuielile, sau dupa caz numai cheltuielile, n functie de sistemul de

finantare a institutiilorpublice(art. 2 pct. 6 din lege).

Definitia data nu are suficiente elemente care sa caracterizeze

institutia bugetului, nefiind indicata destinatia cheltuielilor. Acest lucru poate

conduce la confuzii, nefiind delimitata sfera bugetului public de cea a bugetului

privat.

Prin folosirea termenului de document, legiuitorul creeaza premize

pentru interpretare, n sensul ca s-ar putea ntelege ca suntem n prezenta unui

plan-program, sau act contabil, ceea ce este caracteristic bugetului doar partial,

lipsind elementul care sa-i confere forta juridica de care are nevoie pentru

a produce efecte obligatorii.

Definitia autorului de curs: Bugetuleste programul prin care se prevad siaproba cheltuielile si veniturile destinate executarii functiilor statului si

satisfacerii nevoilor publice, de interes central sau local, pentru o perioada

determinata (de obicei un an), program ce mbraca forma legii20.

Din aceasta definitie rezulta ca bugetul este conceput ca un programce

vizeaza veniturile si cheltuielile publice pentru o perioada de timp, care produce

efecte juridice, fiind o lege n sens formal.ntr-o alta definitie21 s-a sustinut ca: bugetulpublic este un program prin

care se prevad si se aproba veniturile si cheltuielile unui corp public pentru

o perioada determinata, adoptat printr-un act normativ care sa i confere

forta juridica necesara punerii lui n aplicare. Prof. Saguna defineste bugetul

public national ca fiind planul financiar al statului prin care sunt prevazute

veniturile si cheltuielile publice pentru o perioada determinata de timp22.

Consideram ca definitia se refera la bugetul de stat si nu la conceptul de


18/146

buget care exprima genul proxim, bugetul de stat fiind o specie a acestuia.

Ea nu reflecta nici elementele necesare definirii Bugetului Public

Notarial, care presupune evidentierea celor trei structuri componente.

20

Nereferimlaconceptuldelegensenslarg,caactnormativ21 CristinaOnetop.cit.,p.3522

Dan Drosu Saguna DreptFinanciarsiDreptFiscal, vol. II, Editura Desteapta-te romne S.R.L.,Bucuresti,1992,p.18

16

Sectiunea I I I : Natura jur idica a bugetulu i

Din definitiile date se pot desprinde mai multe pareri privind natura

juridica a bugetului.Unii autori s-au referit, prin definitiile date, la bugetul public, altii la

bugetul de stat.

Facnd o analiza de ansamblu, a parerilor exprimate, se poate

remarca faptul ca pentru unii autori bugetul public este un act-document, fara a

preciza natura sa juridica.

Pentru alti autori este un act juridic, avnd forta legii, ntruct se supune

aprobarii organelor legislative.

Alti autori l considera un plan, fara sa-i confere valente juridice, iar noi

consideram ca este un plan ce produce efecte prin intermediul actelor normative

(lege sau hotarri ale organelor administrativ-teritoriale) prin care se aproba si se

adopta.

Sectiunea I V: Trasaturi le caracteri stice ale bugetul ui

n literatura economica de specialitate s-au ilustrat urmatoarele trasaturi

caracteristice:23

- bugetul este un act previzional, el prezentndu-se sub forma unui

tablou evaluativ si comparativ de venituri publice, indicnd veniturile

banesti ale statului si destinatia acestora exprimata n


19/146

cheltuieli bugetare;

- este un act de autorizare prin care puterea legislativa

mputerniceste executivul sa cheltuiasca si sa perceapa

veniturile, n acord cu

prevederile legale;

23 T.MosteanuBugetsitrezoreriepublica,EdituraDidacticasiPedagogica,Bucuresti,1997,p.8

17

- este un act anual, anul bugetar, ca exercitiu financiar fiind cel

mai potrivit interval pentru care se poate efectua programarea si se

poate urmari executia veniturilor si cheltuielilor;

- bugetul public reprezinta un sistem de fluxuri financiare privind

formarea resurselor banesti publice, gestionarea, utilizarea si controlul

folosirii acestora;

- bugetul public este si un instrument de politica a statului n domeniul

fiscalitatii.

Sectiunea V: Importanta bugetului

Bugetul este important din punct de vedere economic pentru ca

reflecta situatia economica a unui stat. Cu ct economia unui stat este mai

puternica, cu att sursele de venit bugetar sunt mai mari si obiectivele publice de

realizat pot fi mai multe si mai importante. Din acest punct de vedere, un buget

deficitar nu trebuie sa exprime neaparat lipsa de dezvoltare economica a

unui stat. Daca deficitul decurge din faptul ca se realizeaza obiective

deosebite n mai multe domenii ale vietii publice, el nu exprima carente

economice.

Bugetul este important si din punct de vedere politic ntruct el exprima

pna la un punct conceptia fiscala a unui stat, coerenta legislatiei n domeniu si

eficienta acesteia. Un stat cu o politica fiscala proasta poate afecta att propria sa


20/146

dezvoltare economica, puterea de cumparare a cetateanului, capacitatea

contributiva a acestuia si poate impieta asupra armoniei relatiilor sociale si

umane.

Bugetul este important si pentru viata parlamentara care, participnd

la aprobarea lui prin dezbateri, si creeaza o imagine mai corecta asupravalorii bunurilor materiale si nemateriale create ntr-o societate si asupra

starii unei

natiuni.

18

Bugetul este important si pentru temeiul judecatilor privind transformarile

ce se impun pe viitor, tinnd seama de necesitatile crescnde ale vietii publice si

de sporirea capacitatii natiunii de a produce, pe de alta parte.


21/146

19

CAPITOLUL III

BUGETUL DE STAT

- PRINCIPIILE SI ETAPELE PROCEDURII BUGETARE -

Sectiunea I : Consideratii generale

Legea finantelor publice nr. 500/13 august 2002 stabileste principiile,

cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si

utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice

implicate n procesul bugetar.

Legiuitorul nu prezinta sistemul bugetar romnesc, nu l defineste ci

l aminteste cnd abordeaza principiul publicitatii.

n art. 1(2), din lege, se precizeaza ca dispozitiile acesteia se aplica

n domeniul elaborarii, efectuarii, executarii si raportarii:

a) bugetului de stat;

b) bugetului asigurarilor sociale de stat;

c) bugetelor fondurilor speciale;

d) bugetului trezoreriei statului;

e) bugetelor institutiilor publice autonome;

f) bugetelor institutiilor publice, finantate integral sau partial, din


22/146

bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele

fondurilor speciale, dupa caz;

g) bugetului institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

h) bugetelor fondurilor provenite din credite externe necontractate sau

garantate de stat si ale caror rambursare, dobnzi si alte costuri, seasigura din fonduri publice;

i) bugetului fondurilor externe nerambursate.

20

Din analiza celor prezentate rezulta ca suntem n prezenta unui subsistem

bugetar (cel care se refera la categoriile de bugete expres si limitativ prevazute de

art. la care ne-am referit mai sus).Daca la acestea adaugam bugetele locale, ajungem la definitia data

de legiuitor prin art. 2 pct. 38 din Legea finantelor publice.

Facnd aceste precizari, urmeaza sa abordam problematica bugetului

de stat, de la proiectare pna la executie si ncheierea exercitiului bugetar.

Legiuitorul nu defineste bugetul de stat ci doar conceptul de buget,

asa dupa cum am aratat mai sus.

ntr-o ncercare de definitie, bugetul de stat este programul ce cuprinde

cheltuielile si veniturile anuale destinate exercitarii functiilor statului si a altor

servicii publice de interes national, ce se aproba de catre Parlament si se adopta

printr-o lege.

Sectiunea I I : Pri ncipi il e procedur ii bugetare

Legiuitorul le prevede si analizeaza n art. 8-13 din Legea finantelor

publice. Constatam ca au aparut doua principii noi fata de Legea nr. 72/1996 a

finantelor publice (n prezent abrogata) si anume:

- principiul specializarii bugetare;

- principiul unitatii monetare

si nu s-a mai consacrat principiul echilibrului bugetar. Consideram ca orientarea

legiuitorului cu privire la acest principiu clasic, n sensul eliminarii lui, a


23/146

fost buna daca avem n vedere ca ntr-o economie de piata cu attea

fluctuatii, influente interne si internationale, nu se poate asigura baza economica

a acestui principiu care presupune un echilibru ntre veniturile de realizat si

cheltuielile de efectuat.

Legiuitorul nu prezinta principiile ntr-o ordine logica si cronologica,motiv pentru care ne permitem sa facem prezentarea acestora, ntr-o ordine

conceputa de noi:

21

1. Principiul universalitatii

Principiul universalitatii comporta doua reguli complementare24:

a) regula produsului brut, potrivit careia toate veniturile si toate

cheltuielile statului trebuie sa fie nscrise n buget, fara nici o

compensatie ntre ele, pentru a se putea evidentia soldul lor;

b) regula neafectarii veniturilor. Conform acestei reguli,

ansamblul veniturilor trebuie sa finanteze (sa acopere)

ansamblul cheltuielilor, anumite venituri neputnd fi

afectate pentru finantarea (acoperirea) anumitor cheltuieli.

n prezent aplicarea stricta a uneia din cele doua reguli nu este posibila,fiind folosita metoda bugetelor mixte, n care veniturile si cheltuielile unor

institutii publice figureaza cu sumele lor totale, n timp ce veniturile

si cheltuielile altor institutii publice sunt trecute numai cu soldurile.

2. Principiul unitatii consta n faptul ca veniturile si cheltuielile bugetare se

nscriu ntr-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficienta si

monitorizarea fondurilor publice.

Din cuprinsul bugetelor unice de stat se desprinde starea generala a

situatiei financiare a tarii si se deduce orientarea politicii financiare a

puterii executive, mai ales prin comparatia evolutiei veniturilor si cheltuielilor de

la un buget anual la altul. n unele state contemporane s-a renuntat la acest

principiu, introducndu-se procedeul pluralitatii de bugete. n acest caz

bugetul statului este un buget ordinar, celelalte bugete fiind extraordinare,

anexe sau speciale, autonome.


24/146

Un alt aspect al unitatii bugetare se refera la regimul veniturilor retinute si

utilizate n sistem extrabugetar, sub diverse forme si denumiri care se introduc n

bugetul de stat, urmnd regulile si principiile acestui buget.

3. Principiul anualitatii se refera la faptul ca veniturile si cheltuielile

bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an, care corespunde

24Dr.AntonFlorinBata,Drd.DanielaPrvusiDianaSmitFinantePublice,Notedecurs,EdituraConvex,

2002,p.115

22

exercitiului bugetar, iar operatiunile de ncasari si plati efectuate n cursul unui an

bugetar, n contul unui buget, apartin exercitiului corespunzator de executie a

bugetului respectiv.

Exercitiul bugetar semnifica perioada de timp afectata executarii fiecarui

buget de stat, cu precizarea datelor de nceput si de sfrsit.

Desi principiul anualitatii a fost consacrat, sunt state ca S.U.A. si

unele landuri germane, unde s-au adoptat bugete bianuale. n Anglia s-a

recurs la aprobarea unor venituri si cheltuieli cu caracter permanent,

care nu mai necesitau autorizare anuala.

n ceea ce priveste exercitiul bugetar, practica bugetara dinstatele contemporane este diferita. n unele state ca Austria, Belgia, Franta,

Germania exercitiul bugetar corespunde cu anul calendaristic, n timp ce n

Anglia, Canada, Japonia exercitiul bugetar ncepe la 1 aprilie si se sfrseste la 31

martie a anului urmator25.

4. Principiul specializarii bugetare consta n faptul ca veniturilesi

cheltuielile bugetare se nscriu si se aproba n buget pe surse de provenienta, pecategorii de cheltuieli, grupate dupa natura lor economica si destinatia acestora,

potrivit clasificatiei bugetare.

5. Principiul unitatii monetare presupune faptul ca toate operatiunile

bugetare se exprima n moneda nationala.

6. Principiul publicitatii asigura transparenta sistemului bugetar si faptul ca

acesta este deschis.

Mijloacele de realizare a acestui principiu sunt:


25/146

- dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobarii

acestora;

- dezbaterea publica a conturilor generale anuale de executiea

bugetelor, cu prilejul aprobarii acestora;

25 I.Gligaop.cit.,p.56

23

- publicarea n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, a actelor

normative de aprobare a bugetelor si conturilor anuale

de executie a acestora;

- mijloacele de informare n masa pentru difuzarea informatiilor

asupra continutului bugetului.

Pe lnga aceste principii, consacrate de Legea finantelor publice, n

literatura de specialitate26 s-au facut referiri la principiul neafectarii veniturilor si

principiul realitatii.

n ceea ce priveste primul principiu, se refera la faptul ca prin ncasarealor, veniturile se depersonalizeaza, ceea ce nseamna ca veniturile, n totalitatea

lor, sunt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor n totalitatea lor.

Principiul realitatii exprima ideea ca la elaborarea proiectului bugetului de

stat trebuie sa se tina cont de realitatea obiectiva, veniturile si cheltuielile

trebuind a fi evaluate n mod corect pentru a putea fi respectate.

Sectiunea I I I : Procesul bugetar procedura bugetara

A. Etapele procedurii bugetare privind bugetul de stat

Procedura bugetara presupune activitatile ce se desfasoara n timp

prin parcurgerea unor etape care contribuie la finalizarea bugetului, n

conditiile prevazute de lege.


26/146

Etapele procedurii bugetare privind bugetul de stat sunt:

1. Elaborarea proiectului bugetului de stat.

2. Aprobarea si adoptarea bugetului de stat.

3. Executia bugetului de stat (realizarea veniturilor si

efectuarea cheltuielilor).4. ncheierea exercitiului bugetar.

26Dr.AntonFlorinBotasiautoriiop.cit.,p.120.AsevedeanacestsenssiVasileTabaraFinantePublice,

vol.1,EdituraAlmaMater,Sibiu,2003,p.27

24

Aceste etape presupun respectarea principiilor enuntate si analizate. Ele se

desfasoara ntr-o anumita ordine logica si cronologica cu respectarea unor

termene prevazute de lege.

Procesul bugetar este complex, de amploare, de o importanta covrsitoare

pentru viata publica a unui stat, motiv pentru care n realizarea lui sunt implicate

organele de specialitate si alte institutii centrale ale statului

(Ministerul Finantelor Publice), ministerele, Guvernul si Parlamentul.

n cele ce urmeaza vom analiza etapele procedurii Bugetului de stat.

1. ELABORAREA PROIECTULUI BUGETULUI DE STATProiectul bugetului de stat si a legii bugetare se elaboreaza de catre

Guvern prin Ministerul Finantelor Publice, pe baza:

a) prognozelor indicatorilor macroeconomici si sociali pentru anul

bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget, precum si

pentru urmatorii trei ani;

b) politicilor fiscale si bugetare;

c) prevederilor memorandumurilor de finantare, ale celor de

ntelegere sau ale altor acorduri internationale ale congresmenilor si

institutii financiare internationale, semnate si/sau ratificate;

d) politicilor si strategiilor sectoriale, a prioritatilor stabilite

n formularea propunerilor de buget, prevazute de

ordonatorii principali de credite;

e) propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali


27/146

de credite;

f) programelor ntocmite de catre ordonatorii principali de credite n

scopul finantarii unor actiuni sau ansamblu de actiuni, carora le sunt

asociate obiective si indicatori de rezultate si de eficienta.

Programele sunt nsotite de estimarea anuala a performantelorfiecarui program, care trebuie sa precizeze: actiunile, costurile

asociate, obiectivele urmarite si rezultatele obtinute si estimate

25

pentru anii urmatori, masurate prin indicatori precisi, a

caror alegere este justificata;

g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,

precum si de transferuri consolidabile pentru autoritatile

administratiei publice locale;

h) posibilitatilor de finantare a deficitului bugetar.

Spre deosebire de vechea reglementare, Legea Finantelor Publice nr.

500/2002, prevede o faza premergatoare si prealabila elaborarii proiectului

bugetului de stat, bazata pe indicatori macroeconomici si sociali, la care ne-amreferit, pe obiective ale politicii fiscale si bugetare pentru anul bugetar

pentru care se elaboreaza proiectul de buget si urmatorii trei ani, care se

comunica Guvernului mpreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii

principali de credite.

B. Calendarul bugetar

Pna la data de 31 martie a anului curent se elaboreaza, de catre organele

abilitate, indicatorii macroeconomici si sociali, prevazuti la art. 28 lit. a)

din Legea finantelor publice nr. 500/2002, pentru anul bugetar pentru care

se elaboreaza proiectul de buget, precum si pentru urmatorii 3 ani.

Ministerul Finantelor Publice are obligatia de a nainta Guvernului, pna la

data de 1 mai, obiectivele politicii fiscale si bugetare pentru anul bugetar

pentru care se elaboreaza proiectul de buget si urmatorii 3 ani, mpreuna


28/146

cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite.

Guvernul urmeaza sa le aprobe pna la data de 15 mai si sa informeze

comisiile pentru buget, finante, banci ale Parlamentului asupra principalelor

orientari ale politicii sale macroeconomice si ale finantelor publice.

Ministerul Finantelor Publice transmite ordonatorilor principali de credite,pna la data de 1 iunie a fiecarui an, o scrisoare cadru care va specifica contextul

macroeconomic pe baza caruia vor fi ntocmite proiectele de buget,

26

metodologiile de elaborare a acestora, precum si limitele de cheltuieli aprobate

de Guvern.

Pna la 15 iunie Ministerul Finantelor Publice comunica ordonatorilor

principali de credite limitele de cheltuieli redimensionate n functie de

schimbarea cadrului macroeconomic, n vederea definitivarii proiectelor de

buget.

Ordonatorii principali de credite au obligatia ca pna la data de 15 iulie, a

fiecarui an, sa depuna la Ministerul Finantelor Publice propunerile pentru

proiectul de buget si anexele la acesta, pentru anul bugetar urmator,cu ncadrarea n limitele de cheltuieli si estimarile pentru urmatorii trei ani,

nsotite de documente si fundamentari detaliate.

Ministerul Finantelor Publice examineaza proiectul de buget si poarta

discutii cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. Daca

exista divergenta, aceasta va fi solutionata de catre Guvern.

Proiectul de buget si anexele la acesta, definitivate, se depun la Ministerul

Finantelor Publice pna la data de 1 august a fiecarui an.

Ministerul Finantelor Publice, pna la data de 30 septembrie, ntocmeste si

depune la Guvern proiectul legii bugetare si proiectul bugetului de stat, pe

baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si a

bugetului propriu.

Pna la data de 15 octombrie, Guvernul si va nsusi proiectul legii

bugetare si pe cel al de bugetului de stat, prevazute la alin (1) art. 35 din Legea


29/146

Finantelor Publice si le va supune spre aprobare si adoptare Parlamentului.

2. APROBAREA SI ADOPTAREA PROIECTULUI DE BUGET DE

STAT

Are la baza un raport care nsoteste proiectul legii bugetului de stat,elaborat de catre Guvern si care priveste situatia macroeconomica pentru

anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si proiectia

acestuia n

urmatorii trei ani.

27Acest raport cuprinde un rezumat al politicilor macroeconomice

n contextul carora au fost elaborate proiectele de buget, precum si

strategia Guvernului n domeniul investitiilor publice.

Raportul si proiectul legii bugetare anuale vor exprima politica

fiscala bugetara a Guvernului, precum si alte informatii relevante n domeniu.

Aprobarea bugetului de stat si a legii bugetare anuale se va face avnd n

vedere propunerile formulate de comisiile de buget, finante, banci ale Senatuluisi Camerei Deputatilor, pna la data de 15 decembrie a anului anterior anului la

care se refera proiectul de buget. n cazul n care nu se respecta acest termen,

Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenta.

Proiectul bugetului de stat se aproba de Parlament pe ansamblu, pe parti,

capitole, subcapitole, titluri, articole, precum si aliniate, dupa caz si

pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum si creditele

de angajament pentru actiuni multianuale.

Bugetul de stat se aproba prin lege si se adopta de catre Parlament.

n situatia n care Legea bugetului de stat nu a fost adoptata cu cel putin 3

zile nainte de expirarea exercitiului bugetar, Guvernul ndeplineste sarcinile

prevazute n bugetul anului precedent. Limitele lunare de cheltuieli nu pot

depasi, de regula, 1/12 din prevederile bugetului anului precedent, cu exceptia

cazurilor deosebite, temeinic justificate de catre ordonatorii principali de credite,


30/146

sau dupa caz, 1/12 din sumele propuse n proiectul de buget, n situatia n care

acestea sunt mai mici dect cele din anul precedent.

Parlamentul adopta legea bugetara anuala si legile de rectificare elaborate

de Guvern, n contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.

Legea bugetara anuala prevede si autorizeaza, pentru anulbugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementari specifice

exercitiului bugetar.

Cuprinsul legii bugetului de stat se refera la venituri, cheltuieli,relatia

dintre ele si aspecte specifice:

28

a) la venituriestimarile anului bugetar;

b) la cheltuieli creditele bugetare determinate de autorizarile

continute n legi specifice n structura functionala si economica

a acestora;

c) deficitul sau excedentul bugetar, dupa caz;

d) reglementari specifice exercitiului bugetar.

Anexele legilor bugetare cuprind:

a. sintezele bugetelor prevazute la art. 16 alin. 1, lit. a), din

Legea finantelor publice;

b. bugetele ordonatorilor principali de credite si anexele la acestea;

c. sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si criteriile

de repartizare a acestora;

d. alte anexe speciale.Pentru a deveni publica, legea bugetului de stat se publica n Monitorul

Oficial al Romniei, partea I.

Legile bugetare anuale pot fi modificate n cursul exercitiului bugetar prin

legi de rectificare, elaborate cel mai trziu pna la 30 noiembrie. Legilor

de rectificare li se aplica aceleasi proceduri ca si legilor bugetare anuale initiale,

cu exceptia termenelor din calendarul bugetar.

C. Structura bugetelor publice


31/146

Bugetele publice sunt constituite din doua elemente: veniturile bugetare si

cheltuielile bugetare.

Relatia dintre veniturile bugetare si cheltuielile bugetare poate fi diferita,

n functie de factorii care o influenteaza. Dezvoltarea economica si sociala

a unei societati, contextul international, conjunctura sa politica etc. si

pun amprenta asupra existentei unor venituri bugetare mai mult sau mai

putin consistente.

Pe de alta parte, nevoia publica de interes national (central) sau

local, trebuie satisfacuta n conditii optime si oportune. Acest lucru este necesar

pentru

ca societatea sa cunoasca o evolutie civilizata, prospera si benefica pentru

29

cetatenii sai. Este un deziderat greu de atins, mai ales n statele cu economii mai

putin stabile si care sunt la nceputul experimentului economie de piata,

privatizare, concurenta etc.

Pentru acest considerent, relatia dintre cele doua elemente structurale ale

bugetului public, n general si ale bugetului de stat, n special, poate fi

echilibrata, cnd cheltuielile bugetare sunt egale cu veniturile bugetare,

deficitara cnd cheltuielile bugetare sunt mai mari dect veniturile bugetare

si excedentara cnd cheltuielile bugetare sunt mai mici dect veniturile bugetare.

n cazul bugetelor locale si al bugetului asigurarilor sociale de stat, relatia

dintre venituri si cheltuieli este ntotdeauna echilibrata.

n cele ce urmeaza ne propunem sa abordam problematica enuntata, prin

prezentarea conceptelor de venituri bugetare si cheltuieli bugetare si a

clasificarilor facute, n literatura de specialitate, ale acestora.

3. EXECUTIA BUGETULUI DE STAT

Presupune realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor. Acest lucru

este marcat de principiile si regulile consacrate n Legea finantelor publice nr.

500/2002.

A. Executia partii de venituri

Presupune realizarea veniturilor bugetare n temeiul legii, integral si


32/146

la termen, n anul financiar care are aceeasi durata cu exercitiul bugetar.

La baza procedurii realizarii veniturilor bugetare stau o serie de principii,

dupa cum urmeaza27:

a) impozitele, taxele si orice alte venituri se nscriu n bugetul

de stat numai daca au fost stabilite prin lege28

;b) legea bugetara anuala aproba pentru fiecare an lista impozitelor,

taxelor precum si a celorlalte venituri ale statului care urmeaza

sa se perceapa;

27 E.Balanop.cit.,p.6528

ConstitutiaRomniei,republicata,art.39,alin1

30

c) este interzisa perceperea, sub orice titlu si sub orice denumire, de

contributii directe sau indirecte, n afara celor stabilite prin lege.

ncasarea veniturilor bugetului de stat se realizeaza prin mai multe

procedee si anume:

- calcularea si plata directa a acestora, de catre subiectiiimpunerii

(este cazul impozitului pe profit, T.V.A., accize);

- calcularea, retinerea si varsarea la bugetul de stat a impozitului

datorat de catre o terta persoana (procedeul stopajului la sursa

impozit pe salariu);

- calcularea de catre organele fiscale, impunerea si plata de catre

contribuabil (impozitul pe cladiri);

B. Executia partii de cheltuieli ale bugetului de statPrincipii privind efectuarea cheltuielilor bugetului de stat.

Acestea sunt consacrate prin art. 47 alin. 1 10 din Legea

finantelor publice nr. 500/2002, dupa cum urmeaza:

- prin legile bugetare anuale se prevad si se aproba creditele bugetare

pentru cheltuielile fiecarui exercitiu bugetar;

- creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercitiului

bugetar;


33/146

- alocatiile pentru cheltuielile de personal nu pot fi majorate si nici

nu pot fi virate si utilizate la alte articole de cheltuieli;

- creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite

nu pot fi virate si utilizate pentru finantarea altui

ordonator principal de credite;- creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate

pentru finantarea altui capitol dect n mod exceptional;

- sunt interzise virarile de credite bugetare de la capitolele care

au fost majorate din fondurile de rezerva bugetara si de interventie

la

dispozitia Guvernului;

31

- ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza

creditele bugetare numai n limita prevederilor si

destinatiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea

institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale;

- separarea atributiilor persoanelor care au calitatea de ordonatori decredite de atributiile persoanelor care au calitatea de contabili.

Reguli privind executia partii de cheltuieli a bugetului de stat. Acestea se

refera la urmatoarele aspecte:

- cheltuielile bugetare au destinatie precisa, limitata si

sunt determinate de autorizarile continute n legi specifice si n

legile bugetare anuale;

- nici o cheltuiala nu poate fi nscrisa n bugetul de stat si nici

angajata si efectuata din acest buget, daca nu exista baza

legala pentru respectiva cheltuiala;

- nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata,

ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are

prevedere bugetara.

C. Institutii si persoane care au competenta legala pe linia executiei


34/146

bugetului de stat

Guvernul exercita conducerea generala a executiei bugetului de stat,

el examinnd periodic situatia financiara pe economie, executia bugetara

si stabileste masuri pentru mentinerea sau mbunatatirea echilibrului bugetar29.

Ministerul Finantelor Publice ia masurile necesare pentruaplicarea politicii financiare a statului, pentru asigurarea echilibrului bugetar si

cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare.

Exercita atributii privind repartizarea, pe trimestre, a veniturilor

si cheltuielilor din bugetul de stat si deschiderea de credite bugetare si

alimentarea cu fonduri a conturilor bancare deschise pentru ordonatorii principali

de credite.


32

Efectueaza controlul preventiv de gestiune asupra veniturilor

si cheltuielilor publice si conduce trezoreria nationala.

Ordonatorii de credite

Legea nu defineste conceptul de ordonatori de credite, dar din clasificarealor si atributiile ce le revin, am putea sa-i definim ca fiind: persoanele abilitate de

lege, cu functii de conducere la nivelul organelor centrale sau locale ale

administratiei publice, conducatorii altor autoritati publice si

conducatorii institutiilor publice autonome, de a primi, repartiza si folosi

creditele bugetare aprobate n conditiile legii.

ntr-o alta definitie30: sunt persoanele mputernicite, prin lege sau

prindelegare, potrivit legii, sa dispuna si sa aprobe orice actiune cu efect financiar pe

seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, indiferent de

natura acestora.

Acestia sunt, de regula, conducatorii institutiilor publice care primesc

credite bugetare.

Legea finantelor publice i clasifica n trei categorii:

1. ordonatori principali de credite;


35/146

2. ordonatori secundari de credite;

3. ordonatori tertiari.

1. Ordonatorii principali de credite sunt ministrii, conducatorii celorlalte

organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor

autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome.

n cazurile prevazute de legi speciale, ordonatorii principali de

credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.

2-3. Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica, din

subordinea ordonatorilor principali de credite, sunt ordonatori secundari sau

tertiari de credite, dupa caz.


33

Rolul ordonatorilor de credite

Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate

pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare,

ai oricaror conducatori sunt ordonatorii secundari sau tertiari de credite,

dupa caz, n raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate

pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice subordonate,

ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite, n raport cu sarcinile

acestora, potrivit legii.

Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare ce le-au

fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le

conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si n conditiile

stabilite prin dispozitiile legale.

Responsabilitatile ordonatorilor de credite

Potrivit art. 22 (1) si (2) din Legea finantelor publice, ordonatorii de

credite au o serie de responsabilitati comune, indiferent de categoria lor.

Ei au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai


36/146

n limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuielile strict

legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor

legale.

Raspund, potrivit legii, de:

a) angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor nlimita creditelor bugetare repartizate si aprobate, potrivit art. 21 din

Legea finantelor publice;

b) realizarea veniturilor;

c) angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei

gestiuni financiare;

d) integritatea bunurilor ncredintate institutiei pe care o conduc;

e) organizarea si tinerea la zi a contabilitatilor si prezentarea la termen

a situatiilor financiare asupra situatiilor patrimoniului aflat

n

administrare si executiei bugetare;

34

f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de

achizitii publice si a programului de lucrari de investitii publice;g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti

acestora;

h) organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform

prevederilor legale.

D. Creditul bugetar

Legea finantelor publice nr. 500/2002 (art. 2, pct. 16) defineste

creditul bugetar ca fiind suma aprobata prin buget, reprezentnd limita maxima

pna la care se pot ordonanta si efectua plati n cursul anului bugetar,

pentru angajamentele contractate n cursul exercitiului bugetar si/sau din

exercitii anterioare pentru actiuni multianuale, respectiv se pot angaja,

ordonanta si efectua plati din buget pentru celelalte actiuni.

D. Conditii privind folosirea creditelor bugetare


37/146

Prin legile bugetare anuale se prevad si se aproba creditele bugetare

pentru cheltuielile fiecarui exercitiu bugetar, precum si structura functionala si

economica a acestora.

Legea prevede ca, creditele aprobate sunt autorizate pe durata exercitiului

bugetar.Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite

nu pot fi virate si utilizate pentru finantarea altui ordonator principal de credite.

De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate

pentru finantarea altui capitol.

Virarile de credite bugetare, n conditiile prevederilor alin. (5) si (6) ale

art. 47 din Legea finantelor publice, se pot efectua ncepnd cu trimestrul

al III-lea al anului bugetar.

Creditele bugetare, aprobate prin bugetul de stat, pot fi folosite la cererea

ordonatorilor principali de credite, numai dupa deschiderea de credite,

35

repartizarea creditelor bugetare si/sau alimentarea cu fonduri a

conturilor deschise pe seama acestora.Prin deschidere de credite bugetare se ntelege aprobarea comunicata

coordonatorului principal de credite, de catre Ministerul Finantelor Publice, prin

Trezoreria Statului, n limita caruia se pot efectua repartizari de credite bugetare

si plati.

Aprobarea deschiderii de credite se face n limita creditelor bugetare

si potrivit destinatiilor aprobate pe capitole, subcapitole, titluri de cheltuieli

sau alte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare, dupa caz, n raport cu gradul

de folosire a fondurilor puse la dispozitie anterior, cu respectarea

dispozitiilor legale care reglementeaza efectuarea cheltuielilor respective,

precum si n functie de gradul de ncasare a veniturilor bugetare si de

posibilitatile de finantare a deficitului bugetar (art. 49 (2) din Legea nr.

500/2002).

n vederea mentinerii echilibrului bugetar, Guvernul poate aproba


38/146

lunar, pna la finele lunii n curs pentru luna urmatoare, limita lunara de

cheltuieli, n functie de estimarea ncasarii veniturilor bugetare n cadrul

carora ordonatorii principali de credite deschid si repartizeaza credite

bugetare pentru bugetul propriu si pentru institutiile publice subordonate

(art. 49 (4) din Legea nr.500/2002).

Executia bugetara presupune repartizarea trimestriala a veniturilor si

cheltuielilor aprobate prin bugetul de stat, n functie de termenele legale

de ncasare a veniturilor, de termenele si posibilitatile de organizare a surselor de

finantare, a deficitului bugetar si de perioada n care este necesara

efectuarea cheltuielilor.

Organele competente sa aprobe repartizarea pe trimestre a veniturilor

si cheltuielilor sunt prevazute de art. 48 (2) din Legea finantelor publice.

n procesul executiei bugetare, cheltuielile bugetare parcurg urmatoarele

faze:

- angajament;

- lichidare;

36

- ordonantare;

- plata.

Prin angajament se ntelege faza n procesul executiei bugetare

reprezentnd orice act juridic din care rezulta, sau ar putea rezulta, o obligatie pe

seama fondurilor publice.

Prin fonduri publice se ntelege sumele alocate din bugetele prevazute la

art. 1 alin. (2) din Legea finantelor publice.

Lichidarea cheltuielilor reprezinta acea faza n procesul executiei bugetare

n care se verifica existenta angajamentelor, se determina sau se verifica

realitatea sumei datorate, se verifica conditiile de exigibilitate ale

angajamentului, pe baza documentelor justificative care sa ateste

operatiunile respective.


39/146

Ordonantarea cheltuielilor este faza, n procesul executiei bugetare, n

care se confirma ca livrarile de bunuri si executarea de servicii care au

fost efectuate, sau alte creante au fost verificate si ca plata poate fi realizata.

Plata cheltuielilor reprezinta faza, n procesul executiei bugetare, consta n

actul final prin care institutia publica achita obligatiile sale fata de terti.Operatiunile specifice angajarii, lichidarii si ordonantarii cheltuielilor sunt

n competenta ordonatorilor de credite si se efectueaza pe baza aprobarii

organelor competente, de specialitate, ale institutiei publice.

Plata cheltuielilor este asigurata de seful compartimentului financiar-

contabil, n limita fondurilor disponibile.

Instrumentele de plata trebuie sa fie nsotite de documentele justificative.

Aceste documente trebuie sa certifice exactitatea sumelor de plata, receptia

bunurilor si executarea serviciilor si altele asemenea, conform

angajamentelor legale ncheiate.

Instrumentele de plata se semneaza de contabil si seful compartimentului

financiar-contabil.

37

Efectuarea platilor se face n limita creditelor aprobate si numai pe baza de

acte justificative, ntocmite n conformitate cu dispozitiile legale, dupa ce

acestea au fost lichidate si ordonantate.

Modificarea destinatiei si a cuantumului creditului bugetar

Este marcata de o serie de reguli cuprinse n norme imperative. Creditele

bugetare, aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetara

anuala, nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui ordonator principal

de credite. De asemenea, cheltuielile aprobate la un capitol nu pot fi

utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui capitol, iar utilizarea creditelor

bugetare n alte scopuri dect cele aprobate legal atrag raspunderea juridica a

celor vinovati.

Suntem n prezenta asigurarii cadrului juridic pentru o disciplina riguroasa


40/146

n executia bugetara.

Fluctuatiile si evolutiile care pot sa apara n dezvoltarea economico-

sociala a statului pot influenta prevederile bugetare referitoare la venituri

bugetare ct si la cheltuieli bugetare.

n ceea ce priveste cheltuielile bugetare, modificarea creditelorbugetare se poate realiza prin:

- virari de credite bugetare;

- transferarea creditelor bugetare;

- suplimentarea creditelor bugetare.

Prin virare de credite bugetare se ntelege operatiunea prin care se

diminueaza creditul bugetar de la o subdiviziune a clasificatiei bugetare,

care prezinta disponibilitati si se majoreaza corespunzator o alta subdiviziune la

care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispozitiilor legale de

efectuare a operatiunilor respective (art. 2 pct. 42 din Legea Finantelor

Publice).

Pe baza justificarilor fundamentate, virarile de credite de la un capitol la alt

capitol al clasificatiei bugetare, precum si ntre programe, se pot efectua n limita

de 10% din prevederile capitolului respectiv, la nivelul ordonatorului

principal de credite si, respectiv 5% din prevederile programului, care urmeaza a

38

se suplimenta cu cel putin o luna nainte de angajarea cheltuielilor, cu acordul

Ministerului Finantelor Publice.

Ele se pot efectua ncepnd cu trimestrul III al anului bugetar.

Ordonatorii bugetari de credite transmit lunar Ministerului Finantelor

Publice, n termen de 5 zile de la nchiderea lunii, situatia virarilor de

credite bugetare aprobate, potrivit instructiunilor aprobate de Ministerul

Finantelor Publice.

Transferarile de credite bugetare sunt operatiuni ce se efectueaza n

timpul exercitiului bugetar, pe baza dispozitiilor legale, n situatiile cnd au loc

treceri de unitati, actiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite


41/146

la altul, sau n cadrul aceluiasi ordonator principal de credite. Este obligatia

Ministerului Finantelor Publice de a introduce modificarile, att n bugetele

ordonatorilor principali de credite n cauza, ct si n structura bugetului de stat,

cu conditia de a nu afecta echilibrul bugetar.

Suplimentarea creditelorbugetareEste operatiunea prin care se acorda sume n plus, pentru finantarea unor

activitati sau sarcini care nu au fost corect estimate sau deservind nevoi

complexe, este necesara o suma mai mare, ori activitati noi, imperios necesare,

sau aparitia unor oportunitati a caror nevalorificare ar fi pagubitoare.

Aceasta operatiune se face din fondul de rezerva bugetara la

dispozitia Guvernului, sau cu ocazia rectificarii bugetului de stat, cnd se

constata ca pentru unele activitati au ramas credite bugetare neutilizate, iarprin legea de rectificare se stabileste ca din acestea sa se suplimenteze

finantarea altor activitati sau sarcini care impun o astfel de masura31.

Legea finantelor publice cuprinde referiri la doua operatiuni apreciate

incidenten literatura de specialitate32 si anume:

- blocarea sau reducerea de credite bugetare;

- anularea de credite bugetare.

31 CristinaOnetop.cit.,p.6332

EmilBalanop.cit.,p.65

39

Blocarea de credite bugetare intervine n situatia n care operatiunile, sau

sarcinile pentru care s-au aprobat credite bugetare, au fost efectuate

cu nerespectarea dispozitiilor legale, sau n mod defectuos.

Aceasta masura mai poate sa intervina si n cazul n care se constata ca

exista credite bugetare neutilizate n primele trei trimestre ale anului.

Ordonatorii principali de credite pot dispune retragerea creditelor

bugetare, deschise si neutilizate, din conturile proprii sau ale

institutiilor subordonate, numai n cazuri temeinic justificate, cu avizul

Ministerului Finantelor Publice, anterior datei de 25 a fiecarei luni.

Anularea creditelor bugetare


42/146

Presupune o analiza lunara, din partea ordonatorilor principali de credite, a

necesitatii mentinerii unor credite bugetare pentru care sarcinile au fost

desfiintate sau amnate, n baza unor dispozitii legale sau din alte cauze.

Ordonatorii principali de credite propun, Ministerului Finantelor Publice,

anularea creditelor respective.Cu creditele bugetare anulate, se majoreaza fondul de rezerva bugetara la

dispozitia Guvernului.

Pentru monitorizarea permanenta a executiei partii de cheltuieli a

bugetului de stat, Ministerul Finantelor Publice solicita ordonatorilor principali

de credite, n cursul anului, rapoarte periodice privind gradul de utilizare a

fondurilor publice.

E. Executia de casa a bugetului de stat

Executia de casa a bugetului de stat, cu etapele sale, privesc

ncasarea propriu zisa a veniturilor, deschiderea creditelor bugetare, efectuarea

platilor din buget n contul cheltuielilor, mobilizarea resurselor financiare, pentru

finantarea deficitului financiar, se realizeaza prin operatiuni derulate prin

sistemul de conturi bancare33.

Executia de casa a bugetului de stat se face prin sistemul trezoreriei

publice (art. 60 din Legea nr. 500/2002).


40

Trezoreria Statului a fost nfiintata prinH.G. nr. 78/1992. ea a fost definita

ca fiind un sistem unitar si integrat, prin care statul asigura

efectuarea operatiunilor de ncasari si plati privind fondurile publice, inclusiv

cele privind datoria publica si a altor operatiuni ale statului, n conditii de

siguranta si n conformitate cu dispozitiile legale n vigoare34.

Trezoreria publica este o institutie financiara organizata n cadrul

aparatului Ministerului Finantelor Publice. Ea are doua functii principale:

- de casier public;

- de banca a statului.

n calitate de casier efectueaza, prin sistemul conturilor deschise


43/146

pentru bugetul de stat:

- toate operatiunile de ncasare a veniturilor bugetare;

- efectuarea platilor dispuse de persoanele autorizate ale institutiilor

publice, n limita creditelor bugetare aprobate si n conformitate cu

destinatiile stabilite prin dispozitiile legale;- efectuarea operatiunilor de ncasari si plati privind datoria publica

interna si externa, rezultata din mprumuturile contractate direct si

garantate de stat sau garantate de acesta, inclusiv a celor privind

rambursarea ratelor la scadenta si plata dobnzilor, comisioanelor,

spezelor si altor costuri aferente;

- efectuarea altor operatiuni financiare n contul

autoritatilor administratiei publice centrale si locale;

- alte operatiuni financiare prevazute de lege.

n calitate de banca a statului:

- pastreaza disponibilitatile reprezentnd fonduri externe nerambursabile

sau contravaloarea n lei a acestora, primite pe baza de acorduri si

ntelegeri guvernamentale si de la organisme internationale si utilizarea

acestora potrivit bugetelor aprobate, ori dispozitiilor cuprinse n

34OrdonantadeUrgentanr.146/2002privindformareasiutilizarearesurselorderulateprinTrezoreriaStatului,

art.1,lit.a

41

hotarri ale guvernului, n conformitate cu destinatiile stabilite de catre

donatori ori pentru cheltuieli de capital n sectoarele publice

economice, dupa caz;

- efectueaza plasamente financiare din disponibilitatile aflate n

contul general al Trezoreriei Statului, prin Banca Nationala a Romniei;

Trezoreria Statului deserveste toate bugetele publice ale statului sau

ale unitatilor administrativ-teritoriale. Ea este organizata si functioneaza ca

un sistem unitar, att la nivel central n cadrul Ministerului Finantelor Publice,

ct si la nivelul unitatilor teritoriale ale acestuia, n cadrul Directiilor Generale

ale finantelor publice judetene, al administratiilor financiare,


44/146

orasenesti si municipale, ct si la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti.

4. NCHEIEREA EXECUTIEI

Se bazeaza pe o serie de principii reglementate de art. 61 (1-7) din Legea

privind finantele publice.

Conform acestor prevederi, executia bugetara se ncheie la data de31 decembrie a fiecarui an.

Este consacrat faptul ca orice venit nencasat si orice cheltuiala angajata,

lichidata si ordonantata n cadrul prevederilor bugetare si neplatita pna la data

de 31 decembrie se vor ncasa sau se vor plati, dupa caz, n contul bugetului pe

anul urmator.

Creditele bugetare neutilizate pna la ncheierea anului sunt anulate

dedrept.

Disponibilitatile din fondurile externe nerambursabile si cele din fondurile

publice destinate cofinantarii contributiei financiare a Comunitatii Europene,

ramase la finele exercitiului bugetar n conturile structurilor de implementare, se

raporteaza n anul urmator.

Din analiza dispozitiilor cuprinse n Legea finantelor publice rezultaca nchiderea exercitiului bugetar presupune ntocmirea unor rapoarte

periodice privind gradul de utilizare a fondurilor publice de catre ordonatorii

principali de

credite.

42

Ordonatorii de credite ntocmesc conturi anuale de executie abugetului propriu. Conturile anuale, inclusiv anexele acestora, vor cuprinde:

a) la venituri:

- prevederi bugetare initiale;

- prevederi bugetare definitive;

- ncasari realizate.

b) la cheltuieli:

- credite bugetare initiale;


45/146


46/146

stat, Ministerul Finantelor Publice ntocmeste anual si contul general al datoriei

publice a statului, care cuprinde conturile datoriei publice interne si

datoriei publice externe directe ale statului si situatia garantiilor guvernamentale

pentru credite interne si pentru credite externe primite de catre alte persoane.

Controlul executiei bugetului de statOrganele cu atributii de control a executiei bugetului de stat sunt:

- Ministerul Finantelor Publice;

- Curtea de Conturi a Romniei;

- Parlamentul Romniei.

Controlul executat de catre Ministerul Finantelor Publice este de

natura administrativ-financiara si se realizeaza prin organele sale:

operatorul de inspectie al ministerului, Agentia Nationala de Administrare

Fiscalaorganele de inspectie judetene35.

Controlul vizeaza ntreaga perioada a executiei bugetare si urmareste

modul de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor bugetare, limitarea

cheltuielilor de functionare, eliminarea cheltuielilor inportante si

neeconomicoase, utilizarea fondurilor bugetare potrivit destinatiilor pe care

acestea le au36.

Curtea de Conturi a Romniei exercita un control ulterior extern, de

specialitate financiar, privind modul de formare, administrare si de ntrebuintare

a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public. Controlul

se

35 MirceaStefanMineasiCosminFlaviusCostasop.cit.,p.12036

MirceaStefanMineasiCosminFlaviusCostasop.cit.,p.121

44

materializeaza printr-un raport, care se prezinta spre aprobare Parlamentului (a se

vedea Legea nr. 94/8 septembrie 1992, privind organizarea si functionarea

Curtii de Conturi, republicata n Monitorul Oficial al Romniei

nr.

116/16.03.2000, cu modificarile si completarile ulterioare).

Controlul exercitat de catre Parlamentul Romniei este un control politic,


47/146

ce are ca finalitate urmarirea executiei bugetare.

El se manifesta cu ocazia aprobarii bugetului si adoptarii legii bugetare,

ocazie cu care se verifica corectitudinea, necesitatea si

operativitatea prevederilor bugetare, dar mai ales atunci cnd se aproba contul

general anual de executie a bugetului de stat.Aprobarea are semnificatia descarcarii de gestiune pentru Guvern care,

potrivit Legii finantelor publice, poarta raspunderea pentru modul n care a fost

executat bugetul de stat.

45

CAPITOLUL IV SISTEMUL

VENITURILOR

SI CHELTUIELILOR BUGETARE


48/146

Sectiunea I : Noti unea de veni t bugetar

Veniturile bugetare presupun existenta unor surse prevazute de lege, care

sunt prelevate (preluate) de la persoanele fizice si juridice sub formataxelor, impozitelor, a contributiilor si a altor surse (amenzi, majorari,

penalitati). n doctrina si n legea de adoptare a bugetului de stat s-a facut

o clasificare a veniturilor bugetare, de maniera n care putem sa afirmam ca

suntem n prezenta unui sistem al acestora bazat pe criterii stiintifice si logice.

Prin venit bugetar se ntelege o suma de bani care se varsa la

bugetul public de catre o persoana fizica sau juridica, n conformitate cu legea.

n literatura de specialitate s-au definit37 si veniturile publice cafiind

mijloace practice de constituire a fondurilor banesti publice.

Remarcam si n acest caz, existenta a doua concepte: veniturile publice si

veniturile bugetare, primele avnd o sfera de cuprindere mult mai larga, cu mai

multe surse de realizare.

Legea nr. 500/2002, legea finantelor publice, defineste veniturile

bugetare ca fiind resursele banesti care se cuvin bugetelor prevazute la art.1 alin. (2), n baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contributii si

alte varsaminte (art. 2 pct. 42).

37 DanDrosuSagunaop.cit.,p.526

46

Sectiunea I I : Clasif icarea veni tur il or bugetare

Criterii de clasificare:

A. Dupa criteriul denumirii:

1. impozite;


49/146

2. taxe;

3. alte venituri (amenzi, majorari, penalitati).

B. Dupa criteriul provenientei, avem:

1. venituri de la agenti economici (cu capital de stat, mixt sau privat);

2. venituri de la persoane fizice:a. persoane fizice implicate n activitati economice

b. venituri de la populatie.

C. Dupa criteriul destinatiei:

1. venituri destinate bugetului de stat;

2. venituri destinate bugetelor locale;

3. venituri destinate bugetului asigurarilor sociale de stat;

4. venituri destinate altor bugete

D. Dupa criteriul locurilor acestor venituri n repartitia venitului national:

1. venituri ce se realizeaza prin redistribuirea veniturilor nete ale

agentilor economici (impozite pe profit);

2. venituri obtinute prin redistribuirea veniturilor nete ale populatiei

(impozit pe chirii).

E. Dupa criteriul nscrierii n evidenta curenta:

1. venituri cu debit (debitorul este individualizat) impozit pe profit;

2. venituri fara debit (debitorul nu este individualizat) T.V.A., accize.

47

Sectiunea I I I : Notiunea de cheltu iala bugetara

Cheltuiala publica, care este generata de nevoia publica,

reprezinta fondurile necesare alocate anumitor subiecti ce beneficiaza de ele

prin efectul legii, n anumite conditii, cu respectarea unor formalitati si a


50/146

limitelor aprobate n acest scop.

n literatura de specialitate, cheltuielile publice au fost definiteca

modalitati de repartizare si utilizare a fondurilor banesti bugetare, n

vederea satisfacerii trebuintelor generale ale societatii38.

n conceptia franceza cheltuiala publica specifica lumii moderne

presupune trei elemente:

a. ntrebuintarea unei sume de bani;

b. de catre o persoana fizica sau juridica;

c. cu scopul realizarii unei nevoi publice.

Aceste elemente trebuie ntrunite n mod cumulativ. Se impune a se face

diferenta dintre cheltuiala publica si cheltuiala bugetara. Notiunea de cheltuialapublica are o sfera mai larga, sursele acesteia putnd fi si altele dect cele

bugetare (donatie, sponsorizare). Cheltuiala bugetara presupune doar

banii alocati de la buget.

Legea nr. 500/2002, legea finantelor publice, defineste cheltuielile

bugetare ca fiind sumele aprobate n bugetele prevazute la art. 1 alin. (2),

n limitele si potrivit destinatiilor stabilite prin bugetele respective(art. 2 pct. 8).

Din definitie rezulta ca suntem n prezenta conceptului de cheltuialabugetara specifica sistemului bugetelor de stat.

n situatia n care se pune problema aderarii Romniei la Uniunea

Europeana, trebuie sa avem n vedere institutiile bugetare, conceptele

si dezideratele politicii bugetare comunitare.

38 DanDrosuSagunaDreptfinanciarsifiscal,EdituraOscarPrint,Bucuresti,1997,p.527

48

Sectiunea IV: Conceptia Uni uni i Europene pri vind cheltu ieli le publi ce:

1. n U.E. cheltuielile publice cresc n principiu, motiv pentru care

se impune reducerea cheltuielilor de natura administrativa

prin rationalizarea serviciilor publice si a altor actiuni de acest gen;


51/146

2. diminuarea pe ct posibil a cheltuielilor publice care nu sunt oportune si

stabilirea, dupa principii optime a unor criterii, fiind recomandata

flexibilitatea cheltuielilor care vizeaza de obicei investitiile publice;

3. politica cheltuielilor publice trebuie nsotita de politica resurselor

financiare publice, de maniera n care prin impozite si taxe sa nufie afectate economiile populatiei si nici puterea de reinvestire a

agentilor economici;

4. se recomanda, n politica fiscala europeana, mprumutul public pe

termen lung.

Sectiunea V : Clasif icarea cheltu ieli lor bugetare

Cheltuielile bugetare au fost clasificate n literatura de specialitate

dupa mai multe criterii:

A. Din punct de vedere teoretic:

1. Cheltuieli bugetare care au n vedere elementele economice:

a. cheltuieli care reprezinta o avansare de venit national

(investitii, constructii, dezvoltari, modernizari);

b. cheltuieli care reprezinta consum de venit national (pentru

functionarea autoritatilor publice).

2. Cheltuieli care au n vedere destinatia specifica, deci cheltuieli

pentru sanatate, nvatamnt, asistenta sociala.

B. Din punct de vedere legal, remarcam modalitatea n care sunt prevazute

cheltuielile n legea de adoptare a bugetului de stat:

49

1. Cheltuieli bugetare extraordinare (rezervarezervelor).

2. Cheltuieli bugetare ordinare, care pot fi formate din:

a) Cheltuieli curente:

- cheltuieli materiale (ntretinerea materiala a unei

institutii);


52/146

- cheltuieli de personal (salarii, indemnizatii, prime etc.).

b) Cheltuieli de capital: cheltuieli de investitii, reparatii generale si

modernizari, extinderi.

50

CAPITOLUL V

BUGETELE LOCALE

Sectiunea I : Sistemul bugetelor locale si notiunea de buget local


53/146

Sediul juridic al materiei l constituie Legea nr. 273/29 iunie 2006, privind

finantele publice locale39, care intra n vigoare ncepnd cu data de 1

ianuarie

2007, prin abrogarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 45/19 iunie 2003,

privind finantele publice locale.

Finantele publice locale sunt constituite din toate procedeele de formare si

ntrebuintare a fondurilor banesti de interes local, att bugetare ct si

extrabugetare sau speciale.

Necesitatea existentei si concentrarii unor fonduri banesti utile unitatilor

administrativ-teritoriale, institutiilor si serviciilor publice locale, ca si alte

trebuinte locale, a condus la aparitia unui cadru institutional exprimat prinsistemul bugetelor locale.

Din modul de formulare al textului art. 1 (2), cuprins n Legea nr.

273/2006, rezulta ca suntem n prezenta unui sistem al bugetelor locale,

care cuprinde:

a) bugetele locale ale comunelor, oraselor, municipiilor,

sectoarelor municipiului Bucuresti, judetelor si municipiului Bucuresti;

b) bugetele locale ale institutiilor publice, finantate integral sau partial din

bugetele locale, dupa caz;

c) bugetele institutiilor publice finantate integral din veniturile proprii;

d) bugetul mprumuturilor externe si interne, pentru care rambursarea,

plata dobnzilor, comisioanelor spezelor si altor costuri se asigura din

bugetele locale si care provin din: mprumuturi externe contractate

Documents

Drept Financiar Fiscal