Drept administrativ

Curs III- 09.03.15

Clasificarea actelor administrative

În practică necunoașterea clasificării are mai multe consecințe. Spre exemplu: data de la care un act adm produce efecte juridice este diferită în funcție de tipul actului; când dorim să formulăm o acțiune în contencios adm împotriva unui act adm este important să cunoaștem nivelu la care este situată autoritatea care emite respecivul document, pentru a alege ca instanță competentă între tribumal si C.A.

Cele mai folosite clasificări sunt în nr de 5.

1. După categoria autorității de la care emană actul adma. Acte care emană de la organe ale adm de stat (acte administrative scop)b. Acte care emană de la autorități autonome ale administrației publice locale (acte administrative mijloc)c. Acte care emană în baza împuternicirilor date de stat ori de organe ale administrației de stat unor persoane private (acte administrative prin delegație)

2. După competența materială a organului emitenta. Acte care provin de la autorități cu competență generală (ord de guvern)b. Acte de administrare specială (consiliul local/general)

3. După competența teritorialăa. Autorități centraleb. Autorități intermediarec. Autorități locale

4. După gradul de întindere a efectelor actului adma. Acte adm normative; cuprind: reglementări de principiu pentru un nr nedeterminat de persoaneb. Acte administrative individuale; conțin reguli de conduită pentru o persoană determinată sau pentru un grup de persoane.c. Acte adm cu caracter intern, (norme circulare, reglam de ordine interioară)

5. După conținutul efectelor actului administrativ individuala. Acte prin care se stabilesc drepturi și obligații determinate pentru subiectul căruia i se adresează (atorizația de construire)b. Acte de conferire a unui statut personalc. Acte de aplicare a constrângerii administrative (confiscarea)d. Acte adm cu caracter jurisdicțional (actul emis de consiliul național de soluționare a contestațiilor)

1

Relația legalitate-oportunitate în cazul actelor administrative

Un act adm să fie legal, înseamnă că el trebuie să respecte legea (legal de drept)Un act adm să fie oportun , înseamnă ca actul să respecte legea și să satisfacă un interes public general (se alaizează situația de fapt).

Prin regimul juridic al unui act adm înțelegem ansamblul condițiilor de fond și de formă desprinse din Constituție si din legi, care dau particularitate actelor adm în circuitul juridic civil.

Principiile regimului juridic ale actului adm sunt o creație a doctrinei deoarece nici până în prezent nu este adoptat un cod administrativ sau un cod de procedură adm. Sunt considerate principii ale regimului juridic să în același timp elemente importante, următoarele: legalitatea-oportunutatea; form și procedura de emitere a actelor adm; intrarea în vigoae și întinderea unui act adm; executarea din oficiu; principiul revocabilității și anulării; inexistența actelor administrative și rectificarea.

Potrivit curentului de gandire a școlii de la Cluj, legalitatea este considerată o condiție de validitate a actului adm alături de oportunitate.

Potrivit școlii de la Bucurețti legalitatea reprezintă suma condițiilor de validitate a unui act adm, iar oportunitatea reprezintă doar o cerință a legalității. Indiferent ce teză am îmbrățișa atât legalitatea ți oprtunitatea unui act adm pot face obiectul unei acțiuni în contencios adm. Definim lealitatea ca fiind conformitatea actului adm cu legea lato sensu: Constituția, legile adopt de Parlament și actele normative cu forță juridică superioară. Pentru corecta înțelegere legalitate-oprtunitate, trebuie să distingem între:

1. Condiții generale de legalitate:a. actul adm să fie emis în conformitate cu litera și spiritul Constituțieib. actl adm să die emis în conform cu actele guvernuluic. act adm să fie emis pe baza tuturpr actelor organelor adm publice superioare organului adm emitentd. actul adm să fie emis de organul competent și în limitele competenței sale e. actul adm să fie emis în forma și procedura prevăzută de lege.

2. Condiții de legalitate pe criterii de oportunitate, se referă la situațiaîn care actul adm trebuie să fie emis în conformitate cu interesul public ocrotit de lege. În practică există situații în care autorit publice emit acte adm stabilind ele însele limitele de legalitate. Acest lucru șe numește „dreptul de apreciere a autorit publice”. Dacă acest drept de apreciere este aplicat abuziv, actul adm este inoportun deoarece a fost emis cu exces de putere, de aceea în situația introducerii unei acțiuni în contencios adm împotriva unui act adm pentru nerespectarea oportunității judecătorul de contencios adm va analiza dacă respectivul act a fost emis sau u cu exces de putere.

2

Forma si procedura de emitere a actelor administrativeRegula este că manifestarea de voință unilaterală care costitue un act administrativ nu

poate să producă efecte juridice dacă nu este concretizată înr-o formă scrisă, existăo singură excepție, un act adm emis întro formă valabilă și anume avertismentul.

Este necesar ca un act adm să îmbrace forma scrisă.1. Pentru a cunoaște conținutul acetuia;2. Pentru a fi executat în tocmai de subiectele cărora li se adresează;3. PENTRU A CONSTITUI O PROBĂ( proba cu inscricri)4.Pentru a se stabili dacă actul este atât legș cât și oportun pentru sancționarea pers care nu-l respectă.5. Pentru a realiza o dimensiune fundamentală a dreptul adm și anume rolul educativ al acestuia.Forma scrisă generează o serie de condiții de fond și formăpe care trebuie să le îmbrace un act adm. Un acta dm nu va fi niciodată o simplă hârtie pe care se imprimă un text, ci va îmbrăca anumite elemente de formalism care contribue la caracterul sau de acte de autoritate.

Elementele de formalis ale unui act adm.

Există lg 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative care ne arată care sunt părțile componente ale unui act, structura, modul de redactare, etc.

1. Limba română-limba de redactare a unui act adm. Regula este aceea că potrivot Constituției liba oficială în România este limba română, astfel toate actele adm trebuie redactate in limba română (condiție de fond). Excepția se referă la, în regiunea cu minoritățile naționale dețin o podere de peste 20 % astula dm poate fi redactat și în limba minorității respective (Constituția și legea adm publ locale nr. 215/2001).

2. Antetul șe referă la autoritatea emitentă și este considerat un element de formă ala ctului adm

3. Titlul actului- se referă la tipul actului și prezintă indicii despre conținut. Acesta este o condiție de frmă.

4. Semăturile și cotra semnăturrile. Cu privire la semnătură un acta dm trebuie semnat numai de către pers care au cmpetența și capacitatea de face acest lucru. Un act adm semnat de o pers necompetentăpoate fi anulat deoarece el nu reprezintă voința autorității. Aceasta este o condiție de fond, excepție, teoria funcționarului de fapt.

5. Preambulul actului. Se referă la drepturile și obligațiile pe care le crează și le genrează respectivul act adm.

6. Ștampila autorității și timbru sec, condiții de formă

7-8. Locul și dată emiterii actului adm. Data reprzintă data certă a actului. Locul emiterii actului adm împreună cu autorit emitentă a acestuia atrage stabilirea instanței competente să se pronunțe asupra legalității actului adm resectiv. Data emiterii este foarte im deoarece în funcție de dată vor curge termenele specifice actului adm, promovarea acț în contencios adm, promovarea acțiunii în contencios adm, declararea căilor de atac.

9. Numărul actului, considerat o condiție de formă a actului adm. Acesta se completează de regulă cu titlu și dată.

3

În acest fel cunoscând nr atului adm vom individualiza actul respectiv în multitudinea de acte care provin de la autoritatea publică emitentă.

Cursul....

Acordul vine de obicei de la o autoritate ierarhic superioară, însă în mod excepțional poate să vină și de la o autoritate situată pe o poziție de egalitate cu autoritate publică emitentă și nici o dată nu poate proveni de la o autoritate inferioară. Acordul nu obligă autoritatea emitentă sa-l pună în executare. El nu acoperă viciile actului administrativ, iar în cazul unei acțiuni în contencios administrativ, în calitate de parte pârâtă în judecată va sta pe lână autoritatea emitentă a actului și autoritatea care și-a dat acordul.

Operațiuni concomitente de emitere a actelor administrative

Aceste operațiuni sunt de 2 categorii:

a. Condiții care țin de act

b.Condiții care țin de formalismul ședinței la care se adoptă respectivul act adm în situația autorităților pluri personale.

Convocarea ședinței trebuie făcută exact în conformitate cu cerințele prevăzute de lege și la termenele stabilite de aceasta . Convocarea la ședință trebuie să fie completă, în sensul că ea cuprinde ocul, ora, data și ordinea de zi.

Ordinea zi reprezintă subiectele care se dezbat la ședință. Aceasta este deosebit de importantăpentru că nu se permit abateri de la subiectele trecute de ordinea de zi și comunicate deja, decât în anumite situații excepționale. Poate face obiectul unor condiți speciale de publicitate care trebuie clarificate la începutul ședinței.

Qvorum- reprezintă numărul de membri necesari să fie prezenți ca să aibă loc ședința.Majoritatea- numărul de voturi necesar ca să se adopte un act administrativ. Majoritatea este

de 3 feluri: simplă(relativă)-50%+1 din nr de voturi a celor prezenți; absolută -50%+1 din totalul membrilor; calificată un procent mai mare decăt majoritatea absolută (ex. 2/3).

Motivarea actului adm. Din punct de vedere al condițiilor preocedurale, motivarea este analizată la categoria condițiilor de formă spcifice emiterii unui act administrativ. Însă, după revizuirea Constituției s-a introdus principiul motivării obligatorii pt ord de urg ale guv. În această situație se pune probema dacă motivarea mai poate fi considerată o condiție de formă?Motivarea diferă în funcție de tipul actului și anume act adm normativ sau individual. Pentru actele adm normative motivarea este cprinsă în „expunere de motive” care face corp comun cu actul și prebuie dată publicității. Pentru actele adm individuale, mortivarea poate avea 2 forme, poate fi inclusă în cuprinsul actului ori poate fi separat printr-un act justificativ,care să însoțească actul adm individual. Cerințelepe care tebuie să le indeplinească motivarea- trebuie să fei completă, să fie suficient de clară pentru a se înțelege voința autoritățiidar și pt aîndeplini condiția oportunității emiterii actului adm.

-motivarea sp fie reală- o motivare greșită atrage nulitatea actului adm,

-motivara trebuie să cuprindă toate mențiunile cerute de lege.

4

Aceast caracteristică indeplinește prima cerință a actului jur adm ,și anume legalitatea.

Sanțiunile inexistenței motivării- diferă în funcție de tipul actului. În cazul O.U.G,lipsa motivării atrage nulit absolută a ordonanței, iar încazul actului adm individual, lipsa motiv atrage anulabilitatea respectivului act. Concluzia ar fi aceea că, analizând caract mitiv se poate obs că aceasta vizază ambele dimensiuni ale regimului juridic ale actului adm și anume legalitateași oportunitatea. Pentru acest motiv putem aprecia că motivarea unui act adm este mai degrabă o condiție de fondaemiterii unui act adm, decât una de formă pentru că vizează însuși conținutul respectivului acta dm , și nu doar forma acestuia.

Operațiuni posterioare emiterii actelor adm. Aprobarea- are 2 sensuri în drp adm:

- aprob rep o manif de voință a autorit ierarhic superioare prin care se declară de acord un act adm emis deja de o autorit inferioară . fără această aprobare respectivul act adm nu produce efecte juridice. Aprobarea fiind o condiție sine qua non pentru ca actul să producă efecte juridice și este condiderată o condiție de formă

- aprob poate fi ea însăși un acta dm propriu zis atunci când o autoritate ierarhic superioară aprobă diferite propuneri care vin de la o autoritate inferioară.

Exoistă o singură excepție în drp adm de aprobare care este condiderată tacită în cazul procedurii prevăzută de oug 27/2003 privind aprobarea tacită care înseamnă că o autorizație este condiderată aprobată dacă autort publică nu-i răsunde solicitantuluiîn term prev de lg, termen care este de regulă de 30 de zile dacă lg nu stab alt termen. Confirmarea reprezintă o manifesr=tare de voință care urmează să acopere un viciu care lovește un act adm. În acest caz confirmarea preprezintă o manif de voință distinctă de cea aastului adm fiind ea însăși un act juridic. Ca orice act juridic confirmarea porduce efecte doar pt viitor putând produce efecte retroactiv numai dacă legea îngăduie acest lucru. Între momentul aprobării și confirmării actul adm, acul adm nu poate produce efecte juridice deoarece a fost viciat.

Publicarea și comunicarea este considerată o condiție de formă a actului adm, și rep o modalitate prin care actele adm normative sunt aduse la cunoștințapublicului, așadar un act adm normativ produce efecte față de terți doar dela momentul publicăriiîn Monitorul Oficial. Comunicarea este modalitatea prin care un act adm individual este adus la cunoștința subiectelor de drept care cad sub incidența lui. Așadar, un act adm individual va începe să producă efecte juridice numai de la momentul comunicării.Ex. decretele preș Ro.

Ratificarea în drp adm în prezent se folosește numai cu ratificarea tratatelor de către Parlament potrivit art 91 Constituție.

Semnare și contrasemnare. Trebuie contrasemante de către primul ministru: toate actele guvernului(pm+miniștri), decretele președintelui(pm+preș), acteșe consiliului local și judeșean șe semnază de către consilieri si secretarul unit adm teritoriale.

Concluzii, formele procedurale de emitere ale actelir adm au semnificații juridice diferite precum operațiuni tehnico adm sau acte juridice. Operațiunile tehnico-adm nu pot face ob unor acțiuni în contencios adm, separat de actul adm final însă potrivt legii Contenciosul adm nr. 554/2004, acestea pot fi luate în considerare atunci când se judecă un litigiu cu privire la un act adm.În această situație judecăt de contencios, atunci când analizează legalitatea actului are oblig de a pune și problema legalității operațiunii adm.

5

Forța juridică a actelor administrative. La baza regimului juridic al actului adm stă prezumția de legalitate. Aceasta înseamnă că atâta vreme cât există actul se preumă că acesta a fost emis cu respectarea în tocmai a condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege , ceea ce înseamnă că respectarea lui se impune în tocmai ca respectarea legii.

Cele 3 prezumții care dau forța juridică probantă a unui act adm sunt următoarele:

a. prezumția de legalitate;

b. prezumția de autenticitate;

c. prezumția de veridicitate;

Actele adm sunt acte de autoritate ce beneficiază de forța juridică a unu act autentic. Dacă în dreptul civil actul autentic prezintă o anumumită forță juridică, care reiese din faptul că în fața notarului public sunt îndeplinite anumite formalități, în dreptul adm nu se pune probelma îndeplinirii unor formalități în fata unu notar , și cu toate acestea , actul este considerat unul autentic penru că este emis în regim de putere publică.

Prezumția de autenticitate înseamnă ca actul emană în mod real de la cine se spune că emană.

Cie ne pezintă prezumția de autenticitate a unui act adm?- antetul

Prezumția de veridicitate se referă la faptul că actul reflectă în mod real ce a vrut autoritatea să spună. Conținurul actului este prezumat a fi adevărt. Firța juridică a unui acta dm rep criteriul după care poziționăm actul adm în sfera tuturor actelor juridice cre form circuitul jur civil. Forța jur a unui acta dm este identică c forța juridicp a tuturor actelor care emană de la autorit publice, în realiz put publice, însă este inferioară forței juridice a legii, der superioară forței juridice a actelor civile, fie ele și de autoritate. Forța jur a unui act adm diferă de la un act la altul. Citeriul forței juridice funcționează în două sensuri: 1.Prima dată se rap la întreg circuitul civil

2. PRIVEȘTE RAPORTUL CARE SE REALIZ ÎNTRE ACTELE ADM . Aceasta duce la o ierarhizare a a actelor administrative adică nu toate actele au aceeași forță juridică și anume un acta adm cu cea mai mică forță juridică,(disp primarului) are forță jur mai mare decât un act jur civil.

06.04.15

Efectele inexistentei actelor administrative

1. Nu exista prezumția de legalitate și nu operează caracterul executoriul al actului a cărui existență și executare poate fi contestatărespectiv refuzată.

2. Invocarea inexistenței o poate face orice sub de drp interesat, participant la raportul juridic respectiv la cerere sau din oficiu, intrecuât nu operează prescripția.

3. Viciul inexistenței actului administrativ îl poate constata orice instanță judecătorească indiferent decompetența sa materială sau teritprială în soluționarea litigiilor referitoare la nelegalitatea actelor adm și indiferent de faptul că dacă acel act ar fi fost numia nelegal, instanța nu-l putea cenzura, nici în baza legii 554/2004, nici în baza altor legi speciale deoarece organele judecătorești vor putea înlătura actul adm a cărui inexistență este invocată pe calea excepției la soluționarea litigiului pus în mișcare pentru alte considerente decât inexistența propriu-zisă a actului adm.

6

4. În cazul actelor inexistente căile adm de atac se pot exercita oricând respectiv reclamația și sesizarea pentru a se constata inexistența acelor acte.

5. Dacă viciul inexistenței vizează acte administrative din categoria celor irevocabile sau definitive,problema stabilității lor nu se mai pune, deoarece irevocabilitatea vizează numai actele legal emise , nu și pe cele inexistente.

6. Actele civile de dreptul muncii, familiei, bazate pe acte adm inexistente se desființează după procedura specifică a acelor ramuri de drept.

7.Organul de stat nu poate fi ținut să emită un act administrativ individual în baza unui actenormativ inexistent, și nici obligat la executarea unui act adminsitrativ individual afectat de inexistență.

8. Actul inexistent nu produce efecte juridice valabile nici pentru trecut, nici pt viitor, indiferent de data invocării viciului care-l afectează

9.Inexistența procedurale necesare adptării actului adm antrenează nevalabilitatea actului adm.

Comparație nulitate-inexistență

- ambele sunt sacțiuni datorate încălcării unor condiții de valabilitate ale actului administrativ,însă cu grade diferite de valabilitate. În timp ce actul adm se bucură de prezumția de nelegalitate, în cazul actelor inexistente acestea nu se mai bucură de prezumția de legalitate motiv pt care, catul nul este obligatoriu până la data constatării nulității sale, în timp ce la actul insexistent, acestea nu este obligatoriu nici-o clipă.

- cu privire la natura juridică, nulitatea este o sancțiune, care intervine atunci când actul este lovit de unele vicii de legalitate, prin a căror constatare încetează prezumția de legalitate a actului, inexistența este o nulitate atât de gravă încăt actul nu prezintă nicimăcar umbra unei aparaențe de legalitate.

- cu privire la obligația de executare a actului în cazul actului afectat de nulitate subzistăobligația executării din oficiu a acestuia pană la data constatării nulității sale, în timp ce pentru actele inexistente nu exită obligația din oficiu a actului.

Comparație nulitate-suspendare-revocare

Spre deosebire de suspendare, anularea actelor adm reprezintă o încetare definitivă a efectelor acelui act întocmai ca și revocarea, deoarece ilegalitatea actului este dovedită cu certitudine. În timp ce revocarea unui act adm poate fi dispusă numai de către organul emitent al actului, ori de către organele administrației de stat superioare în mod direct, sau pelângă care funcționează organul adm al cărui act este revocat, anularea poate fi dispusă și de organe ale administrației de stat superioare în mod direct, ori de organe care nu fac parte din sitemul ierarhic al organului emitent al actului (ex. organe de inspecție și control), cât și de org judecătorești. Spre deosebire de revocare, anularea nu vizează și neoprotunitatea actului, ci doare legalitatea lui.

Suspendarea actelor administrative.

7

DEF. Operațiunea de supendarea a unui act adm reprezintă întreruperea temportară a producerii de efecte juridice de către actul adm in discuție sau încetarea temorrară a efectelor actului.

Fundamente constituționale ale instituției supendării actelor adm.

a. Refritor la suspendare ca sancțiune care preivește efectiv un act adm, temeiul constituțional în regașim în prevederile art 125 alin 3, care cnsacră drp prefectului de a acataca în contencios adm actele consiliului local, județean sau primarului, actul atacat fiind suspendat de drept . Acest drept al prefectului se umește drept de tutelă adminsitartivă.

b. Suspendarea ca sancțiune disciplin o reg în Constit la : art. 95 (suspendarea din fcța P.RO.), srt...(suspend din fcț a ministrilor)

Sensurile noțiunii de supendarea în drp adm. Premisa de la care trebuie să pornim este aceea că principala funcție a supendării ca instituție juridică este aceea a asigurării legalității actelor adm.Cu toate acestea oprațiunea de supendare nu poate să intervină în cazuri excepționale , deoarece prin suspendare se produce o intrerupere a manifestării de efecte juridice, ceea ce este greu de conceput în cazul actelor adm, care sunt acte de putere.

Sensurile noțiunii de supendare sunt: a. stricto sensu- supendarea este privită ca încetarea temporară a obligației de executare după intrarea în vigoare a actului administrativ, adică după ce acesta a început să prducă efecte juridice

b. lato sensu- supendarea nu este privită doar ca încetare a unei activități deja începute, ci și ca situația în care un act adm intră în vigoare ulterior momentului în care a fost emis și ar fi trebuit să intre în vigoare.

Principalele cauze care detremină supendarea unui act adm

-Suspendarea intervine atuni când există dubii sau îndoieli cu privire la legalitatea unui act adm. Suspendarea ne apare ca o garanție a legalității actului în emiterea dar și în executarea lui, care intervine doar în situații de excepție (ex. Contestarea unui proces verbal contravențional).

-Schimbarea condițiilor de fapt după emiterea actului adm și punerea sub semnul întrebării a legalității acestuia din considerente de oportunitate .

-Necesitatea puenii de acord a actului adm cu astele emiste de organul ierarhic superior ultrior.

-Clarificarea unor îndoieli pivind legalitatea actului constatată din oficiu de către organul emitent.

-Sancțiunea mai poate interveni atunci când se aplică o anumită sancțiune adminsitartiv disciplinară unui funcționar public, ori unei alte persoane incadrată de un organ public.

Efectele juridice ale suspendării actului adm.

8

Prin supendarea actelor adm se produce o intrerupere a efectelor actului, respecti o întrerupere vremelnică a producerii lor, urmând ca după încetarea cauzelor care au determinat suspendarea să se producă fie repunerea în vigoare a catului, fie scoaterea din vigoare prin căile porevăzute le lege.

Organele care pot dispune suspendarea actelor adm.

1. Organul emitent al actului

2. Supendarea dispusă de org ierarhic superior. Organul emitent si org ierarhic superior au și drept de revocarea a ctului, nu doar de supendarea a acestuia, potrivit principiului „cine poate mai mult, poate și mai puțin”.

3. Supendarea dispusă de instanțele judecătorești (cele de contencios adm). Leg contenciorsului adm analizează 2 cazuri speciale de supendare cu privire la executarea actelor adm, art 14 și art 15 din lg. Potrivt art 14, instanta de contecnios adm , poate sădispună suspendarea executării actului adm în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producere unei pagube iminente, cererea fiind facută odată cu depunerea reclamației administrative. (plangerea prealabilă)Art. 15 prevede suspendarea executării unui act adm solicitată e de către reclamant odată cu depunerea acțiunii principale saupe cale de acțiune separată cu condiția dovedirii cumulative a celor 2 condiții.

4. Suspendarea dispuză de legiuitor sau de autorul acului. Poate fi vorba de legiuitorul constituant, art 125 alin 5 Constit, atacarea în sintanță a primarului, consiliului local etc.

A doua sit , art 20 alin 4 din statulul funcț publici, atacarea unui act organic , prevede că atacarea în instanță a acenției naț a funcț publici, a unui cat adm nelegal în domeniul funcției publice, atrage supendarea de drept a actului respectiv.

Tipuri de supendare în dreptul adm:

1. supendarea de drept- operează în baza unei dispoziții exprese a legii,

2. supendarea dispusă de anumite autorități publice,poate fi în baza unui act al aunei autorit ierarhic superioare sau în baza unue hotărâri de retractare vremelnică a autorit emitente/

3. supendarea în baza unuei hot judec

4. supendarea dispuză de alte autorit publce și prin alt gen de acte decât prin cee dispuse prin procedură judecătorească (ex. P.Ro poate fi suspendat din fcț prin hot Parlamentului, sau prin decret P. Ro poate suspenda dn fcț pe un ministru împotriva căruia s-a început urmărirea penală)

Înctarea suspendării actelor adm

1. Suspendarea îcetază în momentul în care actul amd este anulat sau revocat de către autorit adm competentă ca urmare a constatării caracterului sau nelegal sau inoportun prin intermediul unui act adm de revocare

9

2. Suspendarea încetează ca urmare a repunedii în vogoare a actului adm suspendat pentru ca s-a constatat că de fapt actul adm era legal, caz în care se emite un alt act adm de încetare a suspendării.

3. Cu privire la suspendarea de drept, ea va nceta odata cu ramanerea definitică si irevocabilă a hot judecătorești din acel litigiu.

4. Atunci când supendarea actului adm a intervenit pe considerente de neoportunitate, ea va înceta de drept la sfarțitul perioadei pt care a fost hotărâtă sau dacă nu a fost stabilită o perioadă, supendarea va înceta atunci când au sispărut împrejurările care au determinat-o.

Comparație supendare-revocare

1. Revocarea este o regulă a regimului juridic al actelor administrative , iar suspendarea o excepție.

2. Revocarea se dispune când xistă certitudini asupra nelegalității actului, iar supendarea se dispune pentru bănuieli asupra nelegalit actului.

3. Revocarae determină încetarea def a efectelor actului dm, iar supendarea determină incetarea temorară/provizorie a efectelor actului adm

Revocarea actelor administrative

Curs... 27.04.15

Exceptia 7... Acte care au dat nastere...

Acestea sunt irevocabile si se împart în 2 categorii după cum dreptul subiectiv apare în sfera unui raport de drept civil sau unui raport de drp adm.

a. Cu privire la drepturile sub civile legea le ocrotește special exceptând actele adm care satu la baza lor de la principiul revocabilității, deoarece ele presupun angajarea beneficiarului la cheltuieli importante. Ar fi inechitabil ca organul adm să revoce actul adm după efectuarea acestor cheltuieli.

b. Cu privire la rap de drp adm:

Situația nr. 1 – certif de nastere ori certific de absolvire a unor facultăți. Este vb de acte atributive de statut personal ce presupunun complex de activități. Existența lor atrage stabilitatea actului adm emis in beneficiul pers fizice care le-a indeplinit. Excepția acestei operațiuni va fi frauda la lege ceea ce înseamnă ca actul adm este ilegal, ceea ce inseamnă că acesta se va revoca.

Situația nr. 2 – nu orice act adm care crează un drp subiectiv este irevocabil; actul dobândește acest caracter abea în momentul în care drp sub pe care l-a generat este protejat de lg atât de eficient, încât din textul legii rezultă că ea a înțeles să lipsească org adm de posibilitatea de a-l desființa. În practica judiciară s-a arătat că revocarea unei diplome este inutilă odată ce pers respectivă poate face oricând dovada că a urmat forma de învățământ respectivă și îndeplinește condițiile cerute de lege pentru eliberarea ei solicitând o nouă diplomă.

10

Excepția 8- acte adm care au fost executate material – autorizatiile libere

Capitolul II- Contencios administrativ

Potrivit legii-

a. stricto sensu- totalitatea litigiilor dintre autorit publice șipers vătămate în drepturile ori interesele lor legitime prin acte adm nelegale tipice ori asimilate, litigii care sunt de competența instanțelor de contencios adm și sunt soluționate potrivit legii cadru în materie 554/ 2004, în baza unui regim de putere publică

b. lato sensu- totalit litigiilor dintre autorit publ și cei vătămați prin acte adm nelegale ale acestora indiferent de intanța competentă sau procedura de soluționare a acestora.

Temeiul juridic: art. 52 Constituție; Lg. org 554/2004

Norme procedurale aplicabile

Potrivit art 28 din lg cont adm se aplică 2 categ de norme tutiror proceselor de cont adm.

a. norme proprii- cele prevăzute de legea cont adm

b. norme procedurale specifice drp comun și anume cele de procedură civilă, reglementate în codul de procedură civilă

Ca să existe un litigiu de cont adm trebuie să avem ăn vedere că se pornește de la o situație premisă, adică vătămarea unui drept sau unui interes legitim, existența unei pers vătămate.

Noțiunea de acțiune civilă- rep soluționarea în fața instanței de judecată competente a unei situații conflictuale litigioase situație năsută între 2 sau maimulte persoane care au interese contrare.

Condțiile acțiunii civile- orice cerere de chemare în judecată poate să fie formulată și susținută în fața judecătorului, numai dacă sunt îndeplinite 4 condiții:

a. capacitate procesuală

b. calitate procesuală

c. autorul acțiunii formulează o pretenție

d. justificaea unuiinteres

a Capacitatea procesuală- aptitudinea persoanei de a deveni parte înlitigiu civil, aceasta are 2 forme: cap de folosință și de exercitiu. Capacit de folosință= aptitudinea pers de a avea in principiu acele drepturi și oblidații necesare într-un proces civil. Capacit procesuală d exercitiu= aptit pers care are calit de parte intr-un proces sa-si exercite drp procedurale în nume propriu.

b. Calitatea procesuală—puterea de a acționa în justiție justificată de un interes personal și direct . Calit procesuală are 2 forme: calit procesuală activă(reclamant), calit procesuală pasivă(pârât).

11

c. Forlulare unor pretenții- pret trebuie să fie determinate și pertinente în raport de motivele de fapt și de drept invocate de reclamant, deoarece numai în această situație judecătorul poate să tranșeze cererea reclamantului.

d.Justificare unui interes- orice demers în justiție trebuie să fie util, adică să urmărească un profit material, moral sau ambele.

Orice proces se solutionează în baza expresiei franceze- fără interes nu există acțiune în justiție .

Partile dintr-un litigiu civil- reclamantul, cel care formulează cererea de chemare în judecată șipârâtul cel chemat in judecată, funcționarul puclic sau autorit publică. Mai există și alte pers introduse în proces voluntar ori forțat și aceștea se numesc terți. Terții care pot apărea sunt 3: intervenientii, chemații în garanție, cel indicat a titularul drp.

Cererea de chemare în judecată este actul fundamental care declansează un proces civil. Aceasta este ăn formă scrisă, actul pârâtului se numește :a. întâmpinare( prin care acesta se apără, impotriva pretențiilo reclamtului) ;b .cerere reconvențională (pârâtul form propriile pretenții)

Cuprinsul de chemare în judecată.

1. Numele și prenumele, domiciliu ori reședința pentru pers fizice și pentru pers juridice, denumirea și sediu, codul fiscal.

2. CNP sa codul unic de inregistrare de la registrul comerțului. Acestea sunt indicate de C. Pro. Civ. Pt reclam si pt parat, în măsura ăn care reclam cunoaște aceste date ale pârâtului.

3. Numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, în cazul reprez prin avocat se precizează numele si sediul profesional al acestuia

4. Obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamatului, atunci cân ob este evaluabil în bani, reclam trebuie să indice modul in care a ajuns la determinarea acestor valori cu indicarea inscrisurilor corespunzătoare.

5. Arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea de chemare ăn judecată

6. Arătarea înscrisurilor și a tuturor dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri se vor depune la instanță atâtea rânduri de copii xerox câte părți sunt în proces + un exemplari pt fintană, pe fiecare xerox trebuie să existe mențiunea conform cu originalul. Dacă reclamatul dorește să-și dovedească cererea prin interogatoriul pârătului va cere prin însăși cererea de chemare în judecată înfățișarea în pers acestuia: dacă pârătul e pers fiz se prezintă in persoană, dacă e pers jur acesta răsunde în scris a interogatoriu ce se comunică instanței. În acest caz interogatoriul se atașează cererii de chemare în judecată. Cerea de chem în jud poate cuprinde in cazul in care se solicită dovada cu martori, (proba testimonială), numel prenumele si domiciliul martorilor.

7. Semnătură- cererea de chemare in judecată se menează in mod obligat, lipsa semnaturii se poate acoperi în tot cursul judecății în fața primei instanțe. Este nulă o cerere de chemare ăn judecată care nu cuprinde : numele prenumele sau denumirea părților, ob cererii, motivele de fapt și de rept și semnătura.

12

8. Dacă este cazul se atașează dovadă plățiitaxei de timbru. Netimbrarea unei cereri de chemare ăn judecată ori insuficienta timbrare atrag nulitatea cererii dacă reclamatul nu îndeplinște acestă obligație în termenul prevăzut de instanță.

Parcursul procedural a cererii de chemare în judecată.

Cererea de chemare ăn judecată se poate depune personal sau prin reprezentant ori transmisă cu Poștă, curier, fax sau scanată și transmisă cu poșta electronică la instanța de judecată. Aceasta se înregistrează si primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare la instanța de judecată.

Duă înregistrare cererea de chemare ăn judecată se predă președintelui instanței sau pers desemnate de acesta, persoane care iau măsura stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată. Completul de judecată verifica dacă cererea indeplineste cele 8 mențiuni obligatorii, dacă cererea nu cuprinde aceste cereri obligatorii i se comunică n scris reclamatului ca in termen de 10 zile de la primirea acestei comunicări să facă toate completările sau modificările scrise în această comunicare, sub sancțiunea anulării cererii. După expirarea acetui termend e 10 zile primind completarea de la reclamat, i se comunică pârâtulu cererea de chemare în judecată. Pârâtului i se pune în vedere ca are la dispozitie 25 de zile de la primirea comunicării să formuleze întâmpinare. Pârâtul va expedia întâmpinarea pe adresa instanței de judecată. Instanța va comunica intampinarea primită către reclamant care este obligat ca in termen de 10 zile să respundă laintamplinarea pârâtului. Răspunsul eventual dat de reclamant la întâmpinarea pârâtului nu se mai comunică pârâtului, acesta luând la cunostintă de răspuns abea la primul termen de judecată studiind dosarul. În termen de 3 zile de la data primirii răspunsului la întâmpinare, judecatorul fixează prin rezoluție primul termen de judecată care va fi stabiit in maxim 60 de zile și se va dispune si citarea părților.

Durata procedurii de verificare a cererii de chemare in judecata, comunicările dintre instanță și părți, precum și fixarea primului termen de judecată este de aproximativ 5 zile (105 zile pt pornirea unui proces). Întreaga filosofie a Nouli Cod de Procedură Civilă este bazata pe principiul „egalității de arme”, părțile își cunosc cererile și apărările în formularea lor completănu mult înainte de primul termen de judecată astfel încât pe tot parcursul procesului nici una din părți sa nu-si schimbe strategia.

Dacă paratul nu formulează întâmpinare este decăzut din dreptul de a formula apărări, după primul termen de judecată au loc dezbaterile în fața completului legal investit. Dezbaterile judecatorului poarta asupra motievelor de fapt si de drept asa cum partile le-au retinut in cererea de chemare in judecată/întâmpinare. Există posibilitatea ca instanța de judecată să ridice din oficiu anumite chestiuni pe care le pune in discutia părților, astfel incat si acestea se vor dezbate de către părți în ordinea indicată de instanță. Instanta cand considera ca a fost lamurita pe deplin asupra tuturor imprejurărilor de fapt și de drept, și după administrarea probatoriilor, presedintele completului de judecată declară dezbaterile inchise și rămâne în prounțare.

Încheiere- instanța de judecată se pronunță la fiecare termen și descrie tot ce s-a întâmplat intre părți si s-a adminsitrat la acel termen

Sentință- hotararea judec pronunțată de instanța de fond (prima instanță)

Decizie- hot jude pronunțată în caile de atac.

Struct hot jud e form din 3 elem: parte introductivă; considerente; minuta(dispozitiv).

13

Contractele administrative

Contractele adm rep o excep’ie de la caracterul unilateral al actului adm deoarece un contract prin esența sa presupune minim 2 părți. Pt prima dată distincția dintre un act adm, un contract civil și unul comercial s-a conturat în cadrul jurisprudenței consiliului de stat francez.

Th. Contractelor adm. este strâns legată de dezvoltarea raporturilor juridice dintre administratie si particulari, raportul care vizează concesiunea de bunuri proprietate publică și lucrări publice ori de servicii publice. În esentă contractele adm sunt acte juridice bilaterale cu caracter oneros constând intr-un acord de voință intre o autoritate publică (aflată pe o pozitie de superioritate juridică) și un particular, ori un alt sub de drp dat fiind că este vorba de acte supuse unui regim de drept public prin care se urmărește satisfacerea unui interes general prin prestarea unui serviciu public, efectuarea unei lucrări publice sau punerea în valoare a unui bun public, supus unui regim de putere publică.

În sistemul nostru dedrept definiția noastră actuală este cuprinsă in lg contenciosului adm, respectiv art. 2 din lg 552/2004, care se referă la contractele incehiate de autorit publice care au ca obiect:

- punerea în valoare a unui bun

- prestarea de serv publice

-executatrea de lucrări în interes public

- achizitii publice

Delimitarea contractelor adm de contrectul comercial

Contribuția asupra stabilirii naturii juridice a unui contract daca este adm sau comercial a aparținut jurisprudenței naționale care a stabilit că in ceea ce priveste actele adm ideea care le guvernează este punera în valoare aproprietății publice astfel încât să se mențină un echilibru rezonabil între interesul public și interesul particularului, pe când contractelor comerciale le este specific tot timpul ideea de profit.

S-a stabilit că un contract de prestări servicii în telefonia mobilă încheiat între un operator și un abonat nu este un contract adm deoarece el nu se încadreazăîn nicuna din categoriile de contracte adm enumerate în art 2 din lg cont adm și deci acest contract are un evident caracter comercial. Faptul că serviciile de telecomunicații sunt reglementate prin acte normative ca servicii destinate publicului nu le include pe acestea în categoria contractelor adm care au ca obiect prestarea de servicii publice.

Trăsăturile contelor adm:

1. Contractele adm implică cel puțin 2 sub de drp din care cel puțin una este statul, subiecte aflate p poziții antagonice

2. Contractele adm au un ob specific și anume prestarea de servicii publice sau lucări publice ori exploatarea unor bunuri de către particulari în schimbul unui preț (la contractul de concesiune prețul se numește redevență)

3. Părțile datorită preeminentei interesului public trebuie sa accepte unele clauze de reglementare stabilite prin lg ori acte normative, emise în limitele legii

14

4. Când interesul public o cere ori când părțile nu-si îndeplinesc din culpă obligațiile sau când executarea evine prea oneroasă, pentru particulari autoritatea publică poate să modifice ori să înceteze contractul în mod unilateral

5. Particularul nu poate ceda drepturile sale ori obligațiile sale unui alt sub de drept decât cu aporbarea în scris a autorității contractante

6. Părâile înțeleg de la început să se supună unui regim de putere publică , ceea ce va împidica o poziție diferită a părților contractante, deși aparent ambele sunt într-un raport contractual

7. Contractele adm se ataca la instanța de contencios adm și cu foarte putine excepții expres prevăzute de lg, anumite contracte sunt de competența secțiilor comerciale.

8. Formarea contractului: deși în principiu se încehie sub forma unei oferte urmate de acceptare, valabilitatea acestor declarații de voință este subordonată cât privește administrația publică unor condiții și forme speciale referitoare la competența autorității publice contractante , la alegerea cocontractantului particular.

Drepturile și obliagațiile părților în contractele administrative

Drepurile autorităților publice contractante:

1. Dreptul de control: în virtutea acestui drept pot fi oricând inspectate bunurile , serviciile sa lucrările care fac obiectul contractului, verificându-se modul în care sunt respectate obligațiile asumate

2. Dreptul asupra bunurilor de retur: sunt bunuri prop publică și dreptul de prob asupra acestora nu va putea fi transmis niciodată particularilor cu care se incehie contractul, acestia fiind obligațila finalul contractului să returneze bunul cu toate îmbunătățirile aduse.

3. Dreptul de a modifica unilateral partea impusă a contractului(reglementară). Această modificare nu va putea sa fie folosită abuziv de către stat, ci se va realiza printr-o notificare prealabilă a aceleilalte părți invocând modtive excepționale legate de interesul național sau locat.

Obligațiile autorității publice contractante:

1. Asigurarea condițiilor necesare executării contractului.

2. Dreptul de a nu-l tulbura pe particular în modul în care înțelege să execute contractul atâta timp cât clauzele contractuale sunt respectate.

3. Dreptul de a-l notifica pe particular ori de câte ori se ivește o împrejurare de natură să aducă o atingere dreptului acestuia.

Autoritatea publică contractantă nu este obligată să-si respecte intotalitate oblig contractuale în mod excepțional în 2 situații: In caz de forță majoră; când interesul general reclamă neexecutarea contractului( în această situație autoritatea contractantă va tribui sa-l despăgubească pe contractant în limita celtuelilor făcute de acesta, dar particularul nu va fi recompensat pentru lipsa câștigurilor neefectuate datorită încetării contractului).

Drp si oblig particularului, parte in contractul adm.

15

Drp si oblig vor fi diferite în funcție de tipul contractuli încehiat,spre exemplu drp si oblig părților dintr-un contract de concesiune a unui contract cu o autorit publ, diferă de drp si oblig părților dintr-un contract de achiziție publică.

Drp si oblig particularilor vor viza investițiile pe care acestea trebuie să le facă, modul de recuperare al lor , precum și obig de plată a prețului contractului.

Regula generală este că un contract adm este împovărător pt un particular pt că presupune:

1. plata rețului contractului,

2. efectuarea unor investiții pe care statul nu si le permite si de aceea apelează la particulari.

3. pt că presupune o parte impusă de lege pe care particularul nu o poate negocia, astfel încât particularul se găsește în fața unui contract impus de către stat, contract pe care trebuie sa-l accepte.

Trăsăturile contenciosului adm.

1. Obiectul acțiunii în contencios adm îl poate constitui un act adm tipic, un acta adm asimilat (contractele adm, tăcerea adm, refuzul nejustificat), precum si ord de guv. Posibilitatea autorității publice emitente de a cere instantei de contencios adm competente constatarea nulității unui act adm în situația în care acel act a intrat deja in circuitul juridic civil și numai poate fi revocat.

2. Calitatea părților: reclamant poate fi orice pesoană fizică și juridică vătămată prin acte adm nelegale ale autorităților publice și uneori o altă autoritate publică. Reclamanții in contencios adm pot fi 8 categ de titulari:

a. pers fizică sau jur vătămată intr-un drp sau interes legitim

b. terțul vatamat prin actul adm al altei pers

c. avocatul poporului

d. ministerul public

e. autorit emitentă a actului

f. agentia nationala a functionarlor publici

g. prefectul

h. orice sub de drept public.

Pârât in litigiile de contencios adm pot fi 2 categ de titulari: autorit publică sau structuri private care exercită prerogative de putere publică conferit de lege,

funcționarul public vinovat in cazul in care se solicită despăgubiri

3. Contenciosul adm reprezinta un control de plină jurisdicție, acest lucru inseamnă ca in cadrul proceselor de contencios adm puterile judecătorului sunt mult mai mari în comparație cu un judecător de la altă secție, acesta poate pronunța mai multe soluții și nu se limitează doar la anularea unui act adm, exemplu: poate dispune recunoașterea unui drept sau interes pretins ; repararea pagubei ori chiar reintegrarea în funcția deținută în cazul funcționarilor publici.

16

4. Caracterul obligatoriul al parcurgerii procedurii adm prealabile, potrivit art 7 din lg contenciosului adm „înainte de a se adresa instanței de contencios adm competente persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act adm individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare dacă aceasta există in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea in tot sau in parte a acestuia.”

5. Contenciosul adm presupune dublul grad de jurisdicție, adică există judecata în fond sau primainstanță și judecata în recurs. Instanțele competente să judece litigiile de contencios adm sunt:

- pentru judecata in fond: tribunalul ori Curtea de Apel;

- pentru judecata în recurs: Curtea de Apel si ICCJ, după reguluile prevăsute de art 10 din Lg contenciosului adm.

6. În contencios adm se poat ataca și actele administrative jurisdicționale potrivit art 2 litera d și a art 6 din Lg contenciosului adm. Un act adm jurisdicțional este dieferit de lg contenciosului adm astfel: actul emis de o autoritate adm investită prin lg organică cu atribuții de jurisdicție adm specială. Potrivit art 6 din Lg cont adm juridicțiile adm speciale sunt facultative și gratuite. (Consiliul NATIONAL DE Solutionare a Contesatiilor) Actul adm juridictional pentru care prin lege organică specială se prevede o cale de atac în fața unei alte jurisdicții adm speciale poate fi atacat direct la instanța de contencios adm in terne de 15 zile de la comunicare, dacă partea intelege sa renunte la calea administrativ jurisdicțională de atac. Dacă partea care a optat pentru jurisdicția administrativă specială sau pentru calea de atac la un alt organ adm jurisdicțional intelege să renunte la aceasta in timpul soluționării litigiului, este obligată să notifice decizia de renuntare organului adminsitrativ in cauză

7. Există posibilitatea formulării cererii de despăgubirea pentru prejudiciul creat, cerere indreptat direct funcționarului vinovat. Potrivit art 16 din Lg Cont Adm, cererile in justiție prevăsute de lg contenciosului adm pot fi formulate si personal, impotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau incheierea actului, ori după caz care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare laun drept subiectiv sau un interes legitim, dacă se solicită plata unei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru intarziere. In aceasta situație retinem functionarea a 2 principii:

a. solidaritate intre functionarul public si autoritatea publică , in sensul că in cazul in care actiunea se admite, persoana respectivă chemată in judecată poate fi obligată la plata despăgubirilor in solidar cu autoritatea publică parata

b. functionarul public vinovat chemat in judecată, îl poate chema în garanție pe superiorul său ierarhic, de la carea a primit ordin scris sa elibereze sau nu actul adm a cărui legalitate este contestata acum prin instanță.

8. Există garanții procesuale pentru judecata cererilor de contencios adm dar si pentru executarea hot judecătorești pronunțate în litigiile de contencios adm, amenda judiciară pentru condicătorul unității, intre 10 si 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere, ori sunt prevasute infractiuni pt nerespectarea hot judecato.

Tipuri de contencios adm

Cont adm potrivit lg romane este de 2 tipuri:

1. Cont ADM SUBIECTIV

17

2. Cont Adm obiectiv

1. subiectiv- este atunci cand reclamatul solicită instantei de judecata sa rezolvo oproblemă referitoare la un drept subiectiv ori un interes legitim personal. Potrivit art 2 litera p, interes legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită in considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzbil prefigurat. Exemplu: art 52 Constituție.

2. Obiectiv-cand reclamantul urmareste sa apere un drp obiectiv sau un interes public, in sensul de a se verifica daca a fost adusă vre-o atingere unor drp care rep continutul unei situații juridice cu caracter general ori impersonal și dacaă s-a adus atingere unei stări delagalitate generală. Potrivit art 2 litera r, interes legitim publc inseamnă interesul public care vizază ordinea de drept si democratia constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și indataoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competențelor publice. Exemplu, actiunea promovata de prefect, tutela adminsitrativă.

Criteriu de disticție dintre Cont adm obiectiv si cel subiectiv se referă la caracterul dreptului care este valorificat prin acțiunea promovată:

a. in cazul cont subiectiv reclamatul prin acțiunea sa solicită actiunea prin instanta de judecată sa solutioneze o problemă refritoare la un drp subieciv ori un interes legitim personal ( sa se cerceteze de instanta de judecată daca s-a adus atingere prin actul adm unei situații juridice subiective

- cont adm seste declansat la cererea pers vatamate, iar judecătorul este investit sa constate existenta si intinderea dreptului subiectiv al cărui titular este el insusi prin actul adm.

b. cont obiectiv, prin actiunea sa, reclamatul urmărește să apere un drept obiectiv sau un interes legitim public. În această situație se cercetează în abstract o chestiun de legalitate de drept obiectiv, a cărei caracteristici generale este generalitate și personalitatea.

2. Efectele judecătii- in obiectiv hot judec are autoritate de lucru judecat abolută (anularea unui act adm pentru exces de putere, efecte erga omnes)

- in obiectiv,hot pronunțata are autorit de lucru judecat si se referă la părțile din proces. Există o excepție, sit in care actul adm atacat este normativ hot judecat este definitivă și irevocabilă, generală si obligatorie si are putere doar pt viitor și se publică in M. Of al Romaniei.

Refritor la plangerea prealabilă: -in subiectiv, trb parcursă procedura plangerii prealabile inainte de formularea actiunii in instanță,

- in timp ce in cazul contenciosului obiectiv procedura plangerii prealabile nu este oblig cu anumite excepții

Părțile in procesul de contencios adm.

- cele 2 părți sunt: - la fond: reclamant și pârât

- în recurs: recurent și intimat

Subiectele care pot sesiza instanța de judecată cu o cerere in contencios adm sunt prevăzute expres in art 1 din Lg cont adm care pune în aplicare norma constituțională generală prevăzută la art 52. Potrivit art 1 alin 1 din lg cotenciosului adm, orice persoană care se consideră vatamata intr-un drp al sau ori intr-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act adm sau prin nesoluționarea

18

in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de cont adm competente pentru anularea actului, recunoașterea drp pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Pers fizică reclamată intr-un proces de contencios adm trebuie să intrunască condițiile necesare prevăzute de Codul de Procedură Civilă pt introducerea acțiunii.

Calitatea procesuală activă a pers vătămate se fundamentează pe vătămarea unui drp subiectiv sau a unui interes legitim. În litigiile de cont adm reclamant( are calit proces activă) poate fi 8 categ , pârâții pot fi 2 categorii.

Reclamanții:

1. orice pers fizică saujuridică care se consideră vătămată intr-un drp al sau, ori intr-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act adm sau prin nesoluționarea la timp a unei cereri.

2. terți vătămat- alin 2 al art 1- orice pers fizică sau juridică vătamata intr-un interes al sau sau sau interes legitim printr-un act adm cu caracter individual adresat altui sub de drept

3. avocatul poporului ( alin 3 al art 1) – ajunge reclamat intr-un litigiu de cont adm pe care-l realizază in temeiul legii sale de organizare si funcționare nr. 35/1997 prin una din cele 2 modalități:

a. av poporului este sesizat de o pers fizică cu privire la un act adm astfel incat aceasta apreciază ca nelegalit act adm sau excesul de putere nu pot fi inlăturate decât prin acțiune in justiție. În acteastă situație av poporului sesizează instanța de judecată de la domiciliul petentului. Petiționarul dobândește de drept calit de reclamant si va primi citație in acest sens, dacă petiționarul nu-si insuseste acțiunea formulata de av poporului, la primul termen de judecată instanța de cont adm va anula cererea.- un caontencios subiectiv.

b. av poporului form acțiune in cont adm atunci când este vorba de un act adm cu caracter normativ care afect drp si libert cetățenești- contencios obiectiv.

4. ministerul public- similar av pop și minst public poate promova 2 tipuri de acțiuni in contencios adm . În aczul cont adm sub- minist public este reclamat in numele pers vătămate dar temporar.

5. autorit emit a unui act adm unilateral (alin 6 al art 1 ). Autorit public emitenta a unui act adm nelegal poate sa solicite in instanță anularea acestuia in situația in care actul numai poate fi revocat intrucat acesta a intrat in circuitul juridic civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii actiunii instanta se pronunta si asupra validității actelor juridiece incehiate in abza actului adm nelegal, precum și a efecelor juridice produse de acestea. Această acțiune poate fi introdusă intr-un termen de 1 an ade la data emiterii actului.

6. agenția națională a funcționarilor publici- ataca in instanța de cont adm actele emise de autorit publice prin care e incalca legislația privind funcția si funcționarul public. Actul atacat de această autoritate este suspendat de drept și se numește tutelă adm

7. prefectul art 123 alin5 Consti si a lg cont adm , acesta poate ataca in instantă un act al primarului, consiliului local/județean, iar actul atacat este suspendat de drept (tutela adm)

8.orice persoană de drept public atunci cțnd constata ca se vatama interese generale care tin de contenciosul obiectiv

19

Pârâții sunt de 2 categorii:

1. Orice autoritate publică

2. Funcâionarul public vinovat, in situația in care sesolicită despăgubiri. În această situație funcționarul se poate apăra chemându-l în garanție pe superiorul său ierarhic dela care a primit ordin scris să elaboreze sau nu actul. (art. 16 din Lg cont. Adm.)

Procedura plângerii administrativ pralabile

Este reglem in art. 7, Lg. cont. Adm.

Regula este că: înainte de a se adresa instanței de contencios adm competente persoana care se consideră vătămată printr-un act adm individual, trebuie să solicite autorit publ emitente sau autorit ierargice superioare (dacă există) revocarea actului în tot sau în parte.

Această procedură se parcurge in termen de 30 de zile de la comunicarea actului adm vatamator.

Recurs grațios: plangerea prealabilă se adresează autorității emitente

Recurs ierarhic: se adres autorit ierarhic superioare

Lg indică parcurgerea acestei etape, insa lasa la latitudinea partii vatamate unde sa introducă cererea sa cu condiția dovedirii in sintantă a acestei proceduri.

Excepții de la procedura adm prealabilă sunt de 2 categorii:

1. Excepții absolute- 4 tipuri de situașii: parcurgerea procedurii este facultativă pentru:

a. acțiunile introd la inst de cont adm de către prefect; av poporului;ministerul public; agenția nationă a funcționarilor publici.

b. tăcerea administrației

c. in cazul acțiunilor introdse de cei vătămați in drepturile lor prin ordonațe de guvern potrivit art 9 din Lg cont adm

d. in cazul excepției de nelegalitate (art 4)

2. Exceții relative- acele situații când legea obilgă la parcurgerea plangerii prealabile, însă in alti termeni si in alte condiții- 3 situații:

a.pt actele adm normative, plangerea prealabilă se poate forma oricând pentru act

b. in cazul contractelor adm procedura plangerii prealabile are semnificația concilierii si se parcurge in termen de 6 luni,

c.cand pers vatamată depune plangere din monentul in care a luat la cunostiință ..... in maxim 6 luni de la data emiterii acestuia

Termenul de formulare a plângerii prealabile:

20

- 30 de zile de la data comunicării actului adm, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii acestuia pentru motive temeinice

- termenul de 30 de zile este considerat in doctrină, termend e recomandare, astfel incât daca este depăsit, plangerea prealabilă este respinsă pentru tardivitate, iar termenul este considerat termen de prescripție.

Instantele competente să judece litigiile de contencios adm- art 10 dein Lg cont adm

Competență teritorială: este criteriul prin care se determină organul judiciar competent de același grad. Competențe teritorială in contencios adm este alernativă , poate introduce acțiunea ori la sediul reclamantului, ori la cel al pârâtului.

Competența materială- funcționează după 2 criterii:

a. Criteriul după care este situată autoritatea care a emis actul (locala, județeană, municilapă)

b. Criteriul valoric (+/- 1 mil lei)

În fond, unind cele 2 criterii: primul este Tribunalul care judecă litibii privind acte adm emise de autorități locale si judetene potrivit primului criterii, precum si după al doilea criteriu, taxe impozite, contribuții, datorii vamale si accesorii ale acestora, cu o valoare de până intr-un milon de lei.

Curtea de Apel judecă in fond acte adm emise de autorități centrale , precum și taxe, impozite, conribuții, datorii vamale cu o valoare mai mare de 1 milion lei. Se soluționează litigiile privind actele adm emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene. (reclamant si parat)

În recurs, instanțele competente sunt: Curtea de apel si Înalta Curte de Casație și Justiție

Curtea de Apel solutioneaza in recurs, litibiile judecate de către sectia de cont adm ale tribunalelor.

ICCJ soluționează in recurs, hot pronunțate de secțiile de cont adm pronunțate de Curtea de Apel. (recrent- cel care a pierdut procesul si intimat)

Condițiile actiunii directe in contencios adm:

1. Obiectul acțiunii il reprezintă un act adm tipic sau un act adm asimilat

2. actul se emane de la o autorit publică

3. Actul sa vatame un drept sau un interes legitim prev de lg

4. Prcurgerea proceduri plangerii prealabile

5. Respectarea termenului de introducere a acțiunii in contencios adm

Nu se ataca in cont adm urmatoarele categorii de acte:

1. Acte sustrase total de la controlul exercitat de instanțele judecătorești (acte adm ale autorit punlice, care privesc raporturile acestuia cu parlamentul, actele de comandament c caracter militar(

21

2. Acte sustrase parțial (acte adm pentru modific sau desființarea cărora se prevede prin lg organică o altă porceduăa judiciară; acte adm pentru aplicarea regimului stării de război sau stării de urgență, cele care privesc apărarea națională, securitatea națională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, pot fi atacate numai pentru exces de putere

22